Mecanismul finantelor publice

Mecanismul finantelor publice

Mecanismul finantelor publice sau, pe scurt, mecanismul financiar este parte integranta a mecanismului de functionare al economiei nationale.

Mecanismul de functionare al economiei nationale cuprinde o serie de componente de natura financiara, care alcatuiesc impreuna mecanismul financiar.

Mecanismul financiar este acela care asigura constituirea si utilizarea eficienta a fondurilor financiare publice si private in concordanta cu obiectivele dezvoltarii la nivelul tuturor structurilor organizatorice si in profil teritorial si cuprinde toate fluxurile financiar-monetare si de credit din economie.

In fiecare tara exista un mecanism de functionare al economiei nationale care cuprinde structuri proprii de ramura, forme specifice de organizare a activitatii, principii si metode de conducere, instrumente diverse de interventie.

Mecanismul economic reprezinta ansamblul metodelor si instrumentelor de reglare si conducere a economiei nationale si obiectivele ce guverneaza aceasta conducere precum si sistemul organizational prin care se efectueaza conducerea economiei.

Mecanismul economic contine elemente de natura financiara sau care produc efecte financiare, care impreuna alcatuiesc mecanismul financiar.

Mecanismul financiar cuprinde:

1.     sistemul financiar;

2.     parghiile financiare utilizate de stat pentru influentarea activitatii economiei;

3.     metodele administrative de conducere folosite in domeniul finantelor;

4.     cadrul institutional (organe si institutii cu activitate in domeniul finantelor);

5.     planificarea financiara;

6.     cadrul juridic format din legi, hotarari si alte reglementari cu caracter normativ in domeniul finantelor.

Fig. 1.3 Componentele mecanismului financiar

Cu ajutorul mecanismului financiar se exercita si un control riguros asupra intregii activitati economico-sociale.

Sistemul financiar reprezinta o componenta de baza a mecanismului financiar:

Fig. 1.4 Sistemul  financiar

In sistemul financiar public exista relatii financiare legate in mare parte de sectorul public al economiei, deoarece prin intermediul acestuia, statul influenteaza direct viata social-economica. Dimesiunile si eficienta interventiei statului depind de ponderea sectorului public, de dimensiunile pietei de stat, care difera de la tara la tara; de exemplu, in state ca Elvetia, SUA, Japonia, Suedia si Danemarca, sectorul public ocupa un loc modest in economie, in timp ce in state ca Franta, Italia, Germania si Marea Britanie,  ponderea sectorului public este mai importanta. In Romania, ca urmare a desfasurarii procesului de privatizare, ponderea sectorului public este in scadere.

Componentele structurale ale sistemului financiar public din Romania se individualizeaza in functie de participantii la procesul de repartizare a resurselor banesti si de formare a fondurilor financiare publice, de metodele folosite la crearea si repartizarea fondurilor respective, de locul de constituire si destinatia fondurilor, alcatuind astfel, categorii distincte de relatii financiare, care in acelasi timp se leaga intre ele, se interconditioneaza, formand un sistem unitar de relatii financiare.

Parghiile economico-financiare constituie instrumente cu ajutorul carora statul actioneaza pentru stimularea interesului economic al unei colectivitati determinate (ramura sau subramura economica, grup socio-profesional, zona geografica etc.) sau al membrilor acesteia luati in mod individual (producatori, consumatori, salariati, locuitori ai unei anumite zone geografice) pentru realizarea unui anumit obiectiv.

Parghiile economico-financiare:

reprezinta categorii valorice folosite in procesul de constituire si repartizare a fondurilor de resurse financiare care:

a)     indeplinesc functii economice;

b)     se angreneaza organic in mecanismul de functionare a economiei;

c)      contribuie la solutionarea pe baze economice a diferitelor probleme, in conditii mai bune decat s-ar putea face prin metode administrative.

ele sunt:

impozite;

taxe;

imprumuturi;

subventii;

majorari, penalitati s.a.

Actiunea parghiilor economico-financiare, consta nu numai in trezirea interesului economic al participantilor la procesele economice in realizarea anumitor obiective dar si in sanctionarea materiala a acestora, in cazul nerespectarii unor obligatii legale sau contractuale.

In schimb, daca valorificarea interesului economic provocat de actiunea unei parghii economico-financiare conduce la realizarea unor avantaje suplimentare materiale, sanctiunea economica determina o anumita diminuare a avantajelor la care ar fi avut dreptul in cazul in care nu s-ar fi produs fenomenul generator de sanctiuni.

Folosirea parghiilor economico-financiare nu exclude necesitatea utilizarii, in completare, a unor metode administrative.

Perfectionarea parghiilor economico-financiare, nu presupune renuntarea la folosirea anumitor masuri de natura administrativa in conducerea economiei, ci o imbinare judicioasa a metodelor economice cu cele administrative, care se completeaza reciproc.