Caracteristicile controlului marfurilor prin masurare si analize de laborator

Caracteristicile controlului marfurilor prin masurare si analize de laborator

Controlul prin masurarea caracteristicilor produselor: materii prime, semifabricate sau produse finite se efectueaza cu scopul determinarii nivelului caracteristicilor marfurilor care pot avea sau nu relatii cu nivelul calitatii. Controlul calitatii este un control special si se deosebeste de analiza sau controlul informativ asupra proprietatilor ce vor caracteriza sau individualiza produsele si care este necesar pentru creatiile noi, inainte de a fi puse in circulatie sau pentru verificarea unor parametrii fata de care se stabilesc preturile (grasimea din lapte, continutul in zahar a sfeclei etc.).

Controlul prin masurare se efectueaza folosind mijloace adecvate si repetabile, adica obiective. Cand rezultatele obtinute se compara cu un anumit nivel al caracteristicilor, cu indicii de calitate conform conditiilor de conformitate care au fost certificate sau cu cerintele impuse prin contractele economice, se realizeaza un control al calitatii. Controlul calitatii nu poate fi conceput in afara unor termeni de referinta. Determinarea continutului de zahar a sfeclei are o semnificatie in care contractul de livrare sau de achizitie de la producator s-a stabilit in unitati de masa (tone) sau in cantitati de zahar. Interesul fabricii este de a promova relatii pe baza continutului in zahar total si nu a volumului pentru a nu stimula productia de masa mare si continut mai redus, promovare care poate fi realizata fie prin impunerea unui continut minim (criteriu de calitate acceptabil) fie prin neglijarea masei si achitarea contravalorii continutului total de zahar.

Verificarea si controlul marfurilor prin masurare se caracterizeaza prin:

necesitatea folosirii unor instrumente sau aparate de masura;

angajarea unui personal cu un anumit nivel de calificare si uneori acreditare, confirmata competenta pentru capacitatea de a obtine rezultate credibile prin folosirea aparatelor si instrumentelor adecvate;

caracterul cert, obiectiv al rezultatelor verificarii;

durata de timp mare (mai mare decat in cazul unor verificari senzoriale), spre exemplu la determinarea continutului in apa in etuve, este necesar un timp considerabil pentru deshidratare si cantarire;

distrugerea sau consumul produselor supuse determinarii in multe cazuri;

costul verificarilor este mai ridicat.

Efectuarea determinarilor prin masurare este reglementata in toate tarile in scopul unificarii metodelor de lucru, a unitatilor si instrumentelor folosite, prin standarde, iar pentru credibilitatea rezultatelor se instituie un sistem de acreditare a laboratoarelor de incercari si a competentei personalului.

In tara noastra raspunderea pentru folosirea si recomandarea sistemului calitatii si a organismelor care au abilitatea de a efectua verificari a caracteristicilor produselor revine Institutului Roman de Standardizare (IRS). IRS prin comisiile tehnice notifica organismele de certificare si al celor de acreditare a laboratoarelor de incercari si pentru competenta profesionala.

Un rol important revine, in buna functionare a sistemului de verificare, activitatii de metrologie. In tara noastra functioneaza Biroul Roman de Metrologie Legala, ca organism guvernamental care impune prin indrumare, normare si control intregul sistem de etalonare de masura si mijloace care se pot utiliza si care sunt necesare pentru verificarile prin masurare. Standardele trebuie sa faca referiri numai la un astfel de sistem de masuri legal.