Obiectul de studiu al merceologiei

Obiectul de studiu al merceologiei

1.1. Bunuri, produse, marfa

Bunurile, produsele si marfurile, in limbajul economic actual au semnificatii deosebite dupa modul cum participa la procesul schimbului, adica la comert.

Bunurile cuprind totalitatea mijloacelor prin care se satisfac trebuintele omenesti, de la fructele culese si necultivate, pana la computerele personale si automobile, realizate prin participarea unui numar impresionant de creatori si producatori. Bunurile pot fi corporale sau servicii si pot fi obtinute prin cumparare sau autoproductie.

Produsele sunt bunuri rezultate in urma unui proces productiv prin imbinarea factorilor de productie: munca, natura si capital, ele pot fi destinate autoconsumului sau pentru vanzare. Specificul produselor consta in modul de obtinere, adica sunt previzionate, se stabileste o tehnologie, se asigura o anumita eficienta determinata de intensitatea dorintei de a le avea.

Marfurile sunt numai produsele destinate schimbului, deci intrunesc trei conditii:

rezulta din procesul muncii omenesti;

sunt capabile sa satisfaca o trebuinta;

sunt destinate schimbului si nu consumului producatorului.

Deoarece in economia actuala foarte putine produse nu sunt destinate vanzarii, termenul de produs devine sinonim celui de marfa. Tinand cont de influenta literaturii economice americane, bazata mai ales pe evolutia societatii din aceasta parte a lumii, care nu a cunoscut o istorie a comertului ca in Europa, terminologia legata de marfa nu este folosita, fiind preferat produsul.

Produsul, marfa, care circula de la producator la consumator trebuie sa intruneasca o multime de cerinte pe care cumparatorul-consumator nu le poate formula catre industrie, el doar le accepta sau respinge pe piata. Pentru

armonizarea intereselor este necesar un intreg aparat economic in care rolul principal revine marfii ce trebuie sa fie cunoscuta si dirijata spre virtualii cumparatori, care, in conditiile productiei industriale sunt tot mai departati de ea, atat prin spatiu si timp cat si prin nivelul cunostintelor (care devin tot mai specializate iar bunurile tot mai diversificate). Intermedierea intre productie si consum se poate realiza printr-o categorie speciala de profesionisti, cunoscatori ai marfurilor pe baza studierii capacitatii lor utile.

1.2. Definirea merceologiei

Merceologia poate fi definita ca stiinta care studiaza marfurile in vederea comercializarii lor. Studiul se refera la acele insusiri care individualizeaza un produs de altul in destinatia sa, spre a satisface o anumita trebuinta omeneasca si vizeaza asigurarea interpretarii corecte a utilitatii si protejarea ei pe tot parcursul circuitului economic.

A fi util un produs inseamna a satisface asteptarile consumatorului si a le interpreta individual, utilitatea avand valori marginale diferite de la individ la individ. Spre exemplu primul televizor achizitionat de o familie este rezultat al unei intensitati a cererii foarte mare pentru trebuinta de informatii pe aceasta cale dar si de prestigiu, al doilea produs achizitionat pentru aceiasi familie are un alt gen de trebuinta, un alt grad de utilitate legat de confort si armonizare a preferintelor pentru programe TV in cadrul membrilor aceleiasi familii, sau pentru folosire in conditii de vacanta etc.

Unii autori considera ca acoperitoare urmatoarea definitie: "Merceologia este stiinta cercetarii tehnico-economice a produselor intr-o conceptie inte-gratoare a utilitatii, a calitatii, raportata la necesitate si eficienta economico-sociala".

Directiile de studiu ale merceologiei se concentreaza in trei directii:

a.     tehnic;

b.     economic;

c.      social.

a. Studiul marfurilor din punct de vedere tehnic este legat de aspectele corporale si manifestarea proprietatilor pe care le poseda marfurile de la materiile prime sau le-au obtinut prin procesul de prelucrare si care se evidentiaza prin masuri sau aprecieri directe. Capacitatea de a satisface anumite trebuinte este deci un rezultat al interventiei prin tehnologii specifice de fabricatie si determina un grad mai redus sau mai inalt de prelucrare.

b. Studiul economic priveste in primul rand acceptabilitatea pe piata si capacitatea de recuperare a costurilor productiei ca urmare a unui pret ce este platit prin analiza avantajului comparat sau costul de oportunitate. Folosirea marfurilor presupune si alte consecinte legate de utilizarea marfurilor cum ar fi conservabilitatea si costurile ei, consumul energetic si dificultatile sau usurinta de intretinere sau punere si mentinere in functiune (intretinere la imbracaminte, punere in functiune la aparate). Merceologia nu analizeaza costurile de productie si nici preturile de piata a unui anumit produs, dar echilibrarea consumului de resurse pentru o gama de produse si insusirile utile pot evidentia perspectivele lor ca marfuri si intra sub incidenta merceologiei.

c. Studiul marfurilor sub aspect social decurge din consumul individual sau colectiv care determina alegerea si achizitionarea lor, dar cadrul social in care are loc, impune o atitudine asupra efectelor ce urmeaza consumului. Efectele favorabile determina satisfactiile si reinnoirea cererii, multiplicarea ei avand caracter social ca trebuinta de aliniere la un anumit statut de civilizatie determinat de grupul in care se convietuieste. In acelasi timp se extinde tendinta de asigurare a protectiei sociale si a mediului. In fiecare directie de studiu al marfurilor, tehnic, economic si social pot fi mai multe grade de satisfactii determinand calitatea, care va constitui, o importanta latura de studiu a marfurilor atat in circulatie cat si in consumul lor.

Specializarea merceologiei impune selectarea din problematica marfurilor a aspectelor care sunt legate de grupele de marfuri cuprinse in studiu, fiind aprofundate proprietati si caracteristici ce reflecta capacitatea de satisfacere a trebuintelor din domeniul respectiv si neglijandu-le pe acelea mai putin edificatoare. Spre exemplu, la marfurile alimentare se va insista asupra compozitiei chimice si a alimentatiei stiintifice in timp ce la marfurile textile si incaltaminte se va insista asupra confortului si esteticii iar la aparate electrocasnice asupra aptitudinilor de functionare si sigurantei in exploatare.