Afaceri | Agricultura | Economie | Management | Marketing | Protectia muncii | |
Transporturi |
Universitatea " Petru Maior", Tg Mures
Facultatea de Stiinte Economice, Juridice si Administrative
Specializarea: Management
ANALIZA RENTABILITATII LA
SC "PETROM" SA
CUPRINS
CAPITOLUL I
Prezentarea teoretica a rentabilitatii
Notiunea de rentabilitate
Analiza de ansamblu a rentabilitatii
Relatia de impact dintre rentabilitate si risc
Rentabilitatea si riscul de exploatare
Rentabilitatea si riscul financiar
Rentabilitatea si echilibrul financiar
Metode de baza si strategii ale cresterii rentabilitatii
Rentabilitatea si modele de analiza a portofoliului de activitati
Rentabilitatea si analiza domeniului de activitate strategica
CAPITOLUL II
Prezentarea generala a societatii Petrom SA
2.1 Date de identificare
2.2 Istoric Petrom
2.3 Date generale privinc SC PETROM SA
2.4 Obiectul de activitate al SC PETROM SA
2.5 Stategii si oportunitati la SC PETROM SA
CAPITOLUL III
Analiza rentabilitatii la SC PETROM SA
3.1 Prezentarea situatiei patrimoniale
3.2 Contul de profit si pierdere
3.3 Marja profitului la sfarsitul primului semestru in perioada 2002-2005
3.4 Indicatorii economici ai activitatii
3.5 Evaluarea societatii
3.6 Explorare si productie-rafinare si marketing
3.7 Estimari de crestere a indicatoriilor activitatii economico-financiar
CAPITOLUL I
PREZENTAREA TEORETICA A RENTABILITATII
1.1 Notiunea de rentabilitate
Rentabilitatea
reprezinta capacitatea intreprinderii de a realiza profit, care este
necesar atat reproductiei si dezvoltarii cat si
remunerarii capitalurilor. Deoarece prin intermediul
rentabilitatii se apreciaza performantele intreprinderilor,
ea reprezinta o informatie indispensabila bancilor,
creditorilor si partenerilor de afaceri, fiind definita ca un raport
intre rezultatul obtinut si mijloacele utilizate.
Indeosebi,
"rentabilitatea reprezinta un surplus monetar, respectiv soldul dintre
incasarile totale si cheltuielile totale. Aceasta notiune
de rentabilitate este bazata exclusiv pe fluxurile financiare ca baza
a calcului economic."
Fiind
considerata un modul semnificativ in analiza financiara
"rentabilitatea unei intreprinderi reprezinta conceptul cel mai frecvent
utilizat si in general poate fi exprimata prin rata rentabilitatii,
ca raport intre un venit obtinut in cursul unei perioade determinate de
timp si masa capitalurilor investite in aceeasi perioada."
Rentabilitatea
poate fi apreciata in trei moduri diferite: rentabilitatea
activitatii; rentabilitatea economica si rentabilitatea
financiara.
In
analiza rentabilitatii activitatii se utilizeaza
indicatori exprimati in marimi absolute si in marimi
relative prin intermediul carora se apreciaza performantele
intreprinderilor.
Este
cunoscut faptul, ca pentru a asigura o activitate de productie
profitabila sunt necesare unele conditii specifice de
desfasurare a ei pe o perioada durabila. Aceasta poate fi
explicat prin faptul ca in conditiile economiei de piata numai
o astfel de activitate asigura prosperarea si dezvoltarea
previzionala a intreprinderii. Cu regret, multi producatori
pina in prezent nu se pot adapta la noile conditii ale pietii.
Ele duc povara unui sir de datorii in crestere fata de
salariati, banci comercaile, stat si practic pina in
prezent nu pot iesi din criza economica.
Consideram,
ca analiza rentabilitatii financiare si a riscurilor
intreprinderii este realista si responsabila fara
presiuni de natura politica si conjuncturala este absolut
necesara pentru toti producatorii,
indiferent de activitatea pe care o desfasoara. Numai in astfel
de conditii ei vor avea posibilitatea sa-si determine sa si
elaboreze propria strategie de dezvoltare.
Analiza
rentabilitatii si al riscurilor contribuie la formarea gindirii
economice a specailistilor, la sporirea capacitatii acestora de
a intelege complexitatea fenomenelor economico-financiare, sprijinindu-i
in efortul de explicare, apreciere stiintifica, diagnosticare
si solutionare a diverselor situatii care apar in intreprindere.
Am
abordat tema data deoarece diagnosticul rentabilitatii si
al riscurilor a intreprinderii este una din principalele conditii care
asigura activitatea eficienta a intreprinderii si
competitivitatea acesteia, iar diponibilitatile de lichiditati
asigura intreprinderii o capacitate de plata inalta, un proces
de productie continuu si o rentabilitate optima. In functie
de indicatorii rentabilitatii si lichiditatii firmei un
manager performant isi poate prognoza, respectiv planifica activitatea
firmei in sensul dezvoltarii eficiente a intreprinderii.
Este
cunoscut faptul, ca pentru a asigura o activitate de productie
profitabila sunt necesare unele conditii specifice de
desfasurare a ei pe o perioada durabila. Aceasta poate fi
explicat prin faptul ca in conditiile economiei de piata
numai o astfel de activitate asigura prosperarea si dezvoltarea
previzionala a intreprinderii. Cu regret, multi producatori
pina in prezent nu se pot adapta la noile conditii ale pietii.
Ele duc povara unui sir de datorii in crestere fata de
salariati, banci comercaile, stat si practic pina in
prezent nu pot iesi din criza economica.
Consideram,
ca analiza rentabilitatii financiare si a riscurilor
intreprinderii realista si responsabila fara presiuni
de natura politica si conjuncturala este absolut
necesara pentru toti producatorii, indiferent de activitatea pe
care o desfasoara. Numai in astfel de conditii ei vor avea
posibilitatea sa-si determine sa si elaboreze propria strategie
de dezvoltare.
Analiza
rentabilitatii si al riscurilor contribuie la formarea gindirii
economice a specailistilor, la sporirea capacitatii acestora de
a intelege complexitatea fenomenelor economico-financiare, sprijinindu-i
in efortul de explicare, apreciere stiintifica, diagnosticare
si solutionare a diverselor situatii care apar in intreprindere.
Am
abordat tema data deoarece diagnosticul rentabilitatii si
al riscurilor a intreprinderii este una din principalele conditii care
asigura activitatea eficienta a intreprinderii si
competitivitatea acesteia, iar diponibilitatile de lichiditati
asigura intreprinderii o capacitate de plata inalta, un proces
de productie continuu si o rentabilitate optima. In functie
de indicatorii rentabilitatii si lichiditatii firmei un manager
performant isi poate prognoza, respectiv planifica activitatea firmei in
sensul dezvoltarii eficiente a intreprinderii.
1.2 Analiza de ansamblu a rentabilitatii
Mentinerea in afaceri a societatilor comerciale este conditionata de desfasurarea de catre acestea a unei activitati rationale, eficiente. In economia de piata, activitatea economica rationala este activitatea care genereaza profit.
Sporirea eficientei comportamentului in afaceri al firmelor se poate realiza prin cunoasterea postfactum, curenta si previzionala a sistemului cibernetic al firmei printr-o analiza microeconomica.
Analiza economica cerceteaza activitatile sau fenomenele din punct de vedere economic, respective al consumului de resurse si a rezultatelor obtinute. Esentialul in analiza economica il constituie luarea in considerare a relatiilor structural - functionale si a celor cauza - efect.
Analiza microeconomica se structureaza in doua componente si anume:
analiza de gestiune;
analiza financiara.
Analiza financiara, "ca si componenta a analizei economice, consta intr-un studiu metodic al situatiei si evolutiei unei intreprinderi sub aspectul structurii financiare si a rentabilitatii".
Ion Stancu apreciaza ca "analiza financiara este activitatea de diagnosticare a starii de performanta financiara a intreprinderii la incheierea exercitiului. Ea isi propune sa stabileasca punctele tari si punctele slabe ale gestiunii financiare, in vederea fundamentarii unei noi strategii de mentinere si de dezvoltare intr-un mediu concurential"
Privita ca sistem , analiza financiara se descompune in urmatoarele segmente:
-analiza structurii patrimoniale;
-analiza financiara a gestiunii resurselor;
-analiza lichiditatii si solvabilitatii financiare;
-analiza rentabilitatii;
-analiza fezabilitatii financiare
Rentabilitatea in esenta presupune obtinerea unui profit (beneficiu). Profitul sau beneficiul este expresia baneasca a castigului obtinut in urma unei operatiuni, actiuni sau activitati. Analiza rentabilitatii poate fi abordata din mai multe aspecte:
-Analiza de ansamblu a rentabilitatii pe baza contului de profit si pierdere;
Analiza ratelor rentabilitatii economice;
-Analiza rentabilitatii financiare;
-Analiza rentabilitatii investitiilor de capital.
Analiza in esenta, presupune descompunerea fenomenului sau a procesului economic in elemente cat mai simple, depistarea factorilor, stabilirea relatiilor de cauzalitate dintre fiecare factor si fenomenul analizat pe de o parte, cat si dintre diferitii factori care actioneaza asupra acestuia, a legilor care guverneaza aceste relatii, a masurarii influentelor diferitelor elemente sau factori asupra fenomenului analizat, iar pe baza rezultatelor analizei elaborarea unei strategii de urmat.
Analiza rezultatelor este o problematica complexa si diversitatea practicilor si metodelor de evidenta a fluxurilor antrenate de activitatile intreprinderii impun necesitatea recurgerii la o multitudine de surse informationale: contabilitatea de gestiune, contabilitatea financiara, situatiile financiare, politicile intreprinderii, legislatie, informatii referitoare la sectorul de activitate, etc
In ciuda diferitelor tentative de armonizare a contabilitatii la scara internationala, se remarca inca o eterogenitate a practicilor in materie. Aceste diferente au repercusiuni asupra modalitatii de analiza economico-financiara, facand dificila aprecierea comparativa a performantelor intreprinderii, necesara din ce in ce mai mult, datorita procesului de globalizare economico-financiara. De aceea analistul financiar trebuie sa se specializeze in diferitele sisteme contabile si de calcul al rezultatelor
Principala sursa de date pentru evaluarea rezultatelor intreprinderii o constituie contul de profit si pierdere. Variatia capitalului propriu, generata de performantele economice ale intreprinderii, joaca un rol important in asigurarea echilibrului financiar al acesteia. Aceste performante sunt determinate cu ajutorul unui tablou contabil care regrupeaza ansamblul operatiilor de gestiune ale unui exercitiu financiar, exprimate in venituri si cheltuieli generatoare de profituri sau pierderi, denumit contul de profit si pierdere.
Rezultatele intreprinderii se gasesc intr-o forma sintetizata in contul de profit si pierdere. In cadrul multitudinii de modele de conturi de profit si pierdere se pot identifica doua structuri utilizate pe scara larga:
- modelul francez;
- modelul anglo-saxon.
Modelul francez se distinge prin doua caracteristici esentiale:
- are ca punct de referinta conceptul de productia exercitiului, incluzand
alaturi de productia vanduta si pe cea stocata si cea imobilizata;
- cheltuielile sunt prezentate dupa natura lor, permitand determinarea soldurilor intermediare de gestiune si evidentierea repartizarii valorii create intre diferitii participanti la activitatile intreprinderii.
Modelul anglo-saxon se diferentiaza prin faptul ca:
- axeaza intregul rationament pe vanzare, ca sursa esentiala de profit;
- structureaza cheltuielile pe functii: functia de productie (cost de productie), functia de distributie (cost de distributie), functia administrativa (costuri administrative), functia financiara (cheltuieli financiare) si alte cheltuieli si taxe. Aceasta structura a cheltuielilor permite analiza financiara pe functii ale intreprinderii, identificand calitatea gestiunii, global si la nivelul functiilor.
Spre deosebire de sistemul francez, in cel anglo-saxon nu se utilizeaza notiunea de productie imobilizata - costul de productie fiind imputat direct imobilizarilor - si nici cea de productie stocata - costul de productie al bunurilor nevandute fiind transferate direct in valoarea stocurilor. Aceasta practica are la baza conceptul conform caruia bogatia creata de intreprindere este generata de vanzarea productiei.
Totodata, practica economico-financiara anglo-saxona este axata pe valoarea de piata a activelor, si punandu-se accent pe lichiditatea acestora, fluxul de lichiditati este indicatorul de baza al analizei economico-financiare, alti indicatori: ca productia exercitiului, valoarea adaugata, excedentul brut al exploatarii fiind considerate doar simple evaluari intelectuale ale unor indicatori potentiali de castig.
Modul diferit de structurare a cheltuielilor - dupa natura in sistemul francez, si pe functii in cel anglo-saxon - determina o procedura diferita de intocmire a contului de profit si pierdere, fiind diferite si sursele de informatii utilizate: in timp ce sistemul francez foloseste contabilitatea financiara, pentru sistemul anglo-saxon baza este contabilitatea analitica, care permite determinarea costurilor vanzarilor pe baza identificarii costurilor directe si indirecte si a repartizarii rationale a acestora din urma.
In Romania, conform OMFP nr.94/2001 privind reglementarile contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunitatii Economice Europene si cu Standardele Internationale de Contabilitate, precum si OMFP nr.306/2002 privind Reglementarile contabile simplificate, armonizate cu directivele europene
Asemanator practicii franceze, in Romania, contul de profit si pierdere permite:
- evidentierea in cadrul veniturilor atat a productiei vandute, cat si a celei stocate si imobilizate, productia exercitiului exprimand volumul de activitate la nivelul intreprinderii;
- calculul soldurilor intermediare de gestiune, prin structurarea cheltuielilor in functie de natura lor;
- corectarea posturilor de cheltuieli cu subventiile aferente, nefiind denaturata astfel marimea veniturilor.
Asemanarile cu modelul anglo-saxon o reprezinta faptul ca noul cont de profit si pierdere utilizat in Romania:
- trateaza elementele ca despagubiri, donatii, cedarea de active considerate exceptionale in sistemul francez, ca fiind aferente activitatii ordinare;
- prevede, in notele explicative , analiza rezultatului din exploatare pe functii;
- stipuleaza obligativitatea calcularii si raportarii rezultatului pe actiune pentru intreprinderile mari.
De asemenea, in Romania, structura contului de profit si pierdere permite:
- determinarea rezultatului exploatarii, rezultatului financiar si rezultatului extraordinar - provenit din calamitati, exproprieri etc.;
determinarea cifrei de afaceri nete prin includerea subventiilor de exploatare aferente cifrei de afaceri, ceea ce constituie un prim pas de evidentiere a veniturilor reale ale intreprinderii;
evidentierea distincta a ajustarii valorii imobilizarii si activelor circulante, ceea ce faciliteaza evaluarea cu usurinta a activului economic, calculul si interpretarea ratelor de structura a activului, precum si aprecierea solvabilitatii intreprinderii de catre analistul financiar extern.
1.3 Relatia de impact dintre rentabilitate si risc
Indiferent de obiectivele intreprinderii, pentru a se asigura continuitatea activitatii sale, trebiue satisfacute doua restrictii majore, respectiv:
- rentabilitatea , respectiv capacitatea intreprinderii de a obtine un surplus monetar care ii permite sa faca fata angajamentelor si sa ii asigure dezvoltarea;
- echilibrul financiar, care exprima insusirea intreprinderii de a armoniza resursele si utilizarile aferente acestora, restrictie care trebuie sa permita asigurarea permanenta a solvabilitatii intreprinderii.
Rentabilitatea este o restrictie ce se manifesta sub aspecte diferite dar corelate intre ele: asigurarea remunerarii factorilor de productie si a capitalului investit dar si gestionarea resurselor in conditii de eficienta si eficacitate. Un diagnostic economico-financiar complet nu se poate realiza neglijand cuplul rentabilitate-risc. Riscul este o variabila exogena, anonima rentabilitatii. Efectele riscului fiind contradictorii, se pune problema stapanirii unui anumit nivel al riscului pentru a obtine rentabilitatea scontata. Riscul poate fii tradus si ca variabilitatea profitului fata de media rentabilitatii din ultimele exercitii, ca incapacitatea intreprinderii de a se adapta in timp si la cel mai mic cost la variatia conditiilor de mediu. In consecinta, rentabilitatea se afla sub incidenta starii generale de risc in care intreprinderea isi desfasoara activitatea:
Schema 1.1 Impactul principalelor categorii de risc asupra rentabilitatii intreprinderii
Se poate exprima variabilitatea rentabilitatii intreprinderii in functie de evolutia factorilor de risc prin coeficientul de elasticitate al rentabilitatii :
K=
Unde :-variabilitatea rentabilitatii absolute
-variabilitatea factorilor de risc
-coeficientul de elasticitate al rentabilitatii
Cu cat valoarea coeficientului de elasticitate al rentabilitatii este mai mica, cu atit sensibilitatea rentabilitatii la factorii de risc este mai scazuta iar estimarea activitatii viitoare a activitatii intreprinderii se poate face cu un grad de probabilitate ridicat.
Indiferent de gradul de risc in care isi desfasoara activitatea, echilibrul financiar al intreprinderii trebuie asigurat. Starea de echilibru financiar al intreprinderii se poate exprima prin doi indicatori: lichiditatea ( capacitatea activelor de a se transforma in baniintr-un termen mai mult sau mai putin apropiat si in conditii normale de utilizare) si solvabilitate ( capacitatea intreprinderii de a face fata scadentelor in materie de angajamente). Daca o intreprindere poate renunta temporar la o rentabilitate maximala, acceptand si rezultate minime, nu se poate intampla acelasi lucru privind lichiditatea si solvabilitatea. Asigurarea starii de lichiditate si solvabilitate constitiuie conditia financiara de baza impusa de desfasurarea prezenta si viitoare a activitatii intreprinderii.
1.4 Rentabilitatea si riscul de exploatare
Riscul de exploatare evalueaza capacitatea intreprinderii de a se adapta la timp si cu cel mai mic cost, la variatiile mediului in care actioneaza, respective exprima flexibilitatea rezultatului din exploatare. Dimensiunea lui depinde de situatia sectorului in care intreprinderea isi desfasoara activitatea dar si de caracteristicile portofoliului de active proprii.
Aprecierea riscului de exploatare se realizeaza cu ajutorul pragului de rentabilitate de exploatare, intalnit in literatura de specialitate si sub denumirea de punct critic, punct mort sau punct de echilibru.
Pragul de rentabilitate permite stabilirea unei legaturi intre variatia rezultatului exploatarii si variatia volumului de activitate desfasurata de intreprindere, marcand acel volum de activitate al intreprinderii care asigura acoperirea cheltuielilor de exploatare, in conditiile realizarii unui rezultat din exploatare nul. Depasirea pragului de rentabilitate asigura in fapt rentabilizarea activitatii intreprinderii.
Prin analiza pragului de rentabilitate, sunt furnizate informatii cu privire la volumul de activitate ce permite realizarea profitului sau a unui anumit profit, perioada de timp presupusa de acoperire a cheltuielilor, gradul de utilizare a capacitatii de productie corespunzator pragului de rentabilitate (sau corespunzator unei anumite marimi a profitului), profitul maxim ce poate fi realizat in conditiile date.
Analiza pragului de rentabilitate este importanta in procesul de planificare deoarece relatia cost-volum-profit poate fi influentata de proportia investitiilor in active fixe, iar la stabilirea planurilor financiare de obicei se opereaza schimbari ale raportului dintre valoarea activelor fixe si a celor curente.
Trebuie sa se stabileasca in acest fel un volum suficient al vanzarilor pentru acoperirea cheltuielilor fixe si variabile; in caz contrar, intreprinderea va inregistra prin activitatea desfasurata pierdere.
In determinarea pragului de rentabilitate se porneste de la premisa ca intreprinderea nu poate actiona asupra preturilor de achizitie ale factorilor de productie sau asupra preturilor de vanzare ale bunurilor si serviciilor. Pentru a asigura devansarea cheltuielilor de catre venituri, se poate actiona numai asupra volumului de activitate desfasurata. Cheltuielile intreprinderii , in functie de varatia fata de volumul de activitate sunt departajate in cheltuieli variabile si cheltuieli fixe. Cheltuielile variabile, ca suma la nivel de intreprindere se modifica o data cu volumul de activitate desfasurata, dar pe unitate de produs , raman relative constante. Cheltuielile fixe, ca suma la nivel de intreprindere, raman relative constante, in limitele unui scalar al volumului de activitate desfasurata dar, pe unitate de produs capata character variabil. Drept urmare, rezervele intreprinderii privind maximizarea rentabilitatii sunt legate de volumul de activitate desfasurata si impactul asupra sumei cheltuielilor fixe.
Regulile generale impuse in calculul pragului de rentabilitate constituie in fapt si limitele acestei metode: practica demonstreaza ca preturile de achizitie sau de vanzare sunt sensibile la reactia cererii ti ofertei, costurile variabile unitare nu au intotdeauna caracter constant iar suma cheltuielilor fixe poate inregistra modificari de la o perioada la alta.
Toate aceste limite fac ca metoda pragului de rentabilitate sa nu aiba totdeauna character practice dar utilitatea sa ramana prin informatiile pe care le ofera.
Pornind de la aceste considerente, algoritmul de calcul al pragului de rentabilitate in cazul intreprinderilor cu activitate omogena este:
-Se porneste de la echilibrul dintre cifra de afaceri(CA) si cheltuielile aferente (CH):
CA= CH
-Cifra de afaceri este descompusa in functie de volumul fizic al vanzarilor (q) si pretul de vanzare unitar ( p)
CA= q* p
-Cheltuielile se departajeaza in functie de variatia fata de volumul de activitate al intreprinderii in cheltuieli fixe (Cf) si cheltuieli variabile (Cv)
CH = Cf + Cv
-Cheltuielile variabile ca suma, la nivel de intreprindere sunt influentate de volumul fizic al vanzarilor (q) si costul variabil unitar (v)
Cv = q*v
-Relatia de echilibru intre cifra de afaceri si cheltuielile aferente devine:
q*p= Cf + q*v q*p - q*v = Cf q* (p-v) = Cf
-Volumul fizic critic la vanzarilor, a carui realizare implica un profit nul, este:
-Cifra de afaceri critica( CAcr), respective expresia valorica a volumului critic:
CA cr = * p
-Gradul de utilizare a capacitati de productie ( Gcr) corespunzator pragului de rentabilitate:
Gcr = * 100
-Perioada critica (Pcr), corespunzatoare realizarii cifrei de afaceri critice:
Pcr=
Nota : reprezinta vanzarile medii pe unitatea de timp
-Profitul maxim ce poate fi realizat ( P max):
P max= * ( p-v)- cf
Grafic, pragul de rentabilitate poate fi reprezentat astfel:
Y C CA
ch
D
CAcr B
cv
A cf
O qcritic qmax X
Fig 1.1 Reprezentarea grafica a pragulu de rentabilitate
Pe axa OX este reprezentat volumul fizic al productiei, iar pe axa OY sun reprezentati indicatorii valorici: cifra de afaceri, cheltuieli. Zona OAB corespunde pierderilor inregistrate de intreprindere , iar zona BCD corepunde profiturilor inregistrate. Latura CD din triunghiul BCD corespunde profiturilor maxime.
La intreprinderile ce desfasoara activitati diverse, calculul si valoarea informationala a pragului de rentabilitate sunt influentate de modalitatea de evidenta a cheltuielilor dar si de masura in care se departajeaza cheltuielile in cheltuieli fixe si variabile. In cazul intreprinderilro in cauza, pragul de rentabiliate este exprimat dupa cum urmeaza:
-Cifra de afaceri critica ( CAcr):
CAcr=
Unde: Cf = suma cheltuielilor fixe la nivel de intreprindere
cv= cheltuieli medii variabile la 1 leu cifra de afaceri
-Gradul de utilizare al capacitatii de productie (Gcr):
Gcr=*100
Unde: = capacitatea maxima de productie exprimata valoric
Daca activitatea intreprinderii are character sezonier, relatiile prezentate inscopul calcularii pragului de rentabilitate se mentin dar, se va considera ca punct de reper perioada in care marja cheltuielilor variabile ( respective cifra de afaceri corectata cu cheltuielile variabile) asigura acoperirea cheltuielilor fixe.
Evaluarea riscului de exploatare se face prin compararea cifrei de afaceri inregistrata de intreprindere (CA) cu cifra de afaceri corespunzatoare pragului de rentabilitate ( CAcr). Literatura de specialitate prezinta indicatorul rezultat din comparatia mentionata sub denumirea de " indicator de pozitie" . Indicatorul de pozitie ( Ip) poate fi exprimat :
-In marimi absolute:
Ip= CA -CAcr
-In marimi relative:
Ip= * 100
Sau
Ip= * 100
Cu cat cifra de afaceri inregistrata de intreprindere este mai mare comparativ cu cifra de afaceri critica si in consecinta valoarea indicatorului de pozitie este mai mare, cu atat riscul de exploatare este mai mic. Indicatorul de pozitie exprima capacitatea intreprinderii de a-si modifica productia si de a se adapta la cerintele pietei, capacitate influentata in mare masura de gradul de specializare a potentialului tehnico-productiv, de structura sa organizatorica.
P. Vernimment caracterizeaza pozitia intreprinderii in functie de dimensiunea inregistrata de indicatorul de pozitie astfel:
-Instabila, daca cifra de afaceri este cu mai putin de 10 % superioara cifrei de afaceri corespunzatoare pragului de rentabilitate;
-Relativ stabila, daca cifra de afaceri inregistrata este cu 10-20% superioara cifrei de afaceri corespunzatoare pragului de rentabilitate;
-Confortabila, daca cifra de afaceri inregistrata este cu mai mult de 20% superioara cifrei de afaceri corespunzatoare pragului de rentabilitate.
In aprecierea riscului din exploatare, se poate aborada si coeficientul de elasticitate(Ke) coeficient intalnit si sub denumirea de coeficient de levier al exploatarii :
Ke=
Unde : = variatia relativa a rezultatului din exploatare
= variatia relativa a cifrei de afaceri
Coeficientul de elasticitate exprima modul in care o schimbare in volumul vinzarilor influenteaza castigurile inainte de plata dobanzilor si a impozitelor, sensibilitatea rezultatului din exploatare la cresterea cu o unitate a cifrei de afaceri.
Evidentiind variabilitatea rezultatului fata de structura costurilor, se poate prezenta relatia dintre coeficientul de elasticitate si pragul de rentabilitate:
Ke= =
Decalajul dintre cifra de afaceri realizata de intreprindere si cifra de afaceri corespunzatoare pragului de rentabilitate influenteaza marimea coeficientului de elasticitate. Cresterea volumului de activitate comparativ cu pragul de rentabilitate diminueaza valoarea coeficientului de elasticitate si implicit, riscul de exploatare. Ceea ce trebuie sesizat este ca rentabilitatea intreprinderii este afectata de riscul din exploatare,
ca de altfel si de riscul financiar in conditii de variabilitate a cifrei de afaceri.
Valorile inregistrate de coeficientul de elasticitate ajuta la aprecierea pozitiei intreprinderii din punct de vedere al riscului de exploatare, astfel:
-Daca Ke>11, pozitia intreprinderii este instabila, cu un grad de risc economic ridicat;
-Daca Ke 6, pozitia intreprinderii este relativ stabila, cu un risc economic mediu;
-Daca Ke<6, pozitia intreprinderii este confortabila, cu un risc economic scazut.
Coeficientul de elasticitate este o componenta importanta in determinarea gradului de risc
al unei afaceri. O intreprindere poate sa influenteze gradul de risc al afacerilor prin alegerea coeficientului de elasticitate. Daca toate celelalte influente sunt constante, cu cat mai mare este valoarea coeficientului de elasticitate, cu atat mai mare va fi si gradul de risc.
Daca se ia in calculul gradului de risc al afacerii si probabilitatea de variatie a volumului vanzarilor in sensul cresterii, atunci in conditiile unei valori ridicate a coeficientului de elasticitate, se va inregistra cresterea profitului. Daca volumul vanzarilor intreprinderii are grad ridicat de certitudine, marimea coeficientului de elasticitate nu va determina variabilitatea profiturilor viitoare.
1.5 Rentabilitatea si riscul financiar
Intr-o economie de piata, capitalul este alocat prin sistemul de preturi. Dobanda este pretul platit pentru capitalul imprumutat. Intreprinderile cu cele mai profitabile posibilitati de investitii sunt doritoare si capabile sa plateasca cel mai mult pentru a obtine capital si, de aceea, ele tind sa atraga capitalul existent pe piata intr-o mai mare masura decat intreprinderile ineficiente. Masura in care o intreprindere utilizeaza creditul pentru finantare are implicatii importante asupra rezultatelor activitatii desfasurate. Decizia intreprinderii de a utiliza capital imprumutat pentru completarea surselor de finantare atrage un risc suplimentar pentru actionariat - riscul financiar. Daca orice intreprindere
isi asuma riscul afacerii (riscul general in cadrul sectorului de activitate), riscul financiar este un risc specific care rezulta din modalitatea de finantare a activelor.
Investitorii actuali si potentiali pot fi interesati de aranjamentele dintre intreprindere si creditorii sai in domeniul financiar. Masura in care o intreprindere este finantata din surse externe se reflecta in gradul de indatorare. Nivelul gradului de indatorare intr-o intreprindere este un factor important in preluarea riscului. O intreprindere care a
« imprumutat » bani in mod evident are un angajament de plata pentru cheltuieli viitoare
cu dobanzi si pentru realizarea rambursarilor de capital. Aceasta poate fi o povara
financiara si poate ridica riscul ca intreprinderea sa devina insolvabila. Majoritatea
intreprinderilor au un grad de indatorare pana la un anumit nivel. Nivelul gradului de indatorare este influentat de un numar variat de factori. O apreciere a factorilor care influenteaza gradul de indatorare a unei intreprinderi este absolut necesara in estimarea rezultatelor activitatii desfasurate. Sinoptic, factorii ce influenteaza nivelul gradului de indatorare se prezinta:
Volumul vanzarilor
Rentabilitatea activitatii
Nivelul cheltuielilor cu dobanzile
Cash flow Restrictii de imprumut Norme industriale Atitudinea actorilor cheie
Disponibilitatea finantarii capitalului propriu
Grad de indatorare
Schema 1.2 Gradul de indatorare si factori de influenta
Vanzarile si profiturile - intreprinderile care au o rata stabila de crestere a vanzarilor si
a profiturilor sunt intr-o mai buna pozitie pentru a finanta cheltuielile cu dobanzile si rambursarile de capital decat acelea cu rate ale vanzarilor volatile sau in declin. Profiturile mai mari pot face compatibila sustinerea unor mari nivele ale gradului de indatorare.
Cheltuielile cu dobanzile - daca intreprinderea este perceputa cu "activitate riscanta", creditorii pot cere castiguri mai mari pentru a compensa riscurile existente. Cand se solicita o rata a dobanzii mare, cheltuielile devin prohibitive si in mod efectiv pun o bariera capitalului imprumutat.
Cash flow - nevoia de a gestiona obligatiile financiare (platile cu dobanda si rambursarea sumei imprumutate) confera un necesar de cash flow care se doreste a fi consistent.
Restrictiile de imprumut - intreprinderile pot avea restrictii in ceea ce priveste suma imprumuturilor ce pot fi contractate (clauze de imprumut). Acestea pot rezulta din actele de infiintare sau pot fi stipulate in contracte de imprumut.
Norme industriale - creditorii isi vor face calcule pentru o anumita ramura de activitate
inainte de a avansa imprumuturi. Intreprinderile din ramurile industriale mai nesigure vor avea un grad de indatorara mai mic decat acelea din sectoare mai stabile.
Atitudinea "actorilor cheie" - avand controlul activitatii curente, managerii trebuie sa determine in mod normal nivelul efectului de levier-grad de indatorare pe care il adopta o intreprindere. Totusi, atitudinile proprietarilor (mai ales in cazul riscului financiar asociat efectului de levier) si creditorilor (care sunt precupati cu securitatea, cash-flowul si perspectivele sale viitoare) trebuie avute in vedere.
Disponibilitatea finantarii capitalului propriu - intreprinderile care nu sunt capabile sa asigure finantari aditionale din partea proprietarilor lor, pot fi fortate sa realizeze imprumuturi in vederea extinderii activitatii.
Gradul de indatorare isi pune amprenta in mod inevitabil asupra activitatii intreprinderii.
In momentul in care rezultatele generate prin folosirea capitalurilor imprumutate devanseaza cheltuielile cu dobanzile ce trebuie platite, este posibila cresterea rezultatelor valabile pentru actionari fata de situatia normala (bazata pe finantarea activitatii prin surse proprii). Folosirea capitalurilor imprumutate ca sursa de finantare poate sa insemne pentru intreprindere relaxare fiscala: dobanda la imprumuturi este o cheltuiala deductibila din punct de vedere fiscal.
Intreprinderile trebuie doar sa aiba capacitatea de a suporta costul sumei nete (dupa impozitare) al cheltuielilor cu dobanzile.
Investitorii de obicei solicita o rata a profitului mai mica din utilizarea capitalului imprumutat decat din partea capitalurilor proprii, datorita unui risc mai mare comparativ
cu imprumuturile. Daca un imprumut este utilizat pentru a finanta achizitia unui activ, perioada imprumutului se poate compara cu perioada de viata asteptata a acestui activ pentru a vedea masura in care beneficiile suplimentare generate de acest activ acopera cheltuielile cu dobanzile.
O buna intelegere a gradului de indatorare, a factorilor care il influenteaza si a efectelor sale asupra profitabilitatii sunt esentiale in analiza performantelor economico-financiare
ale intreprinderii.
Riscul financiar caracterizeaza variatia rezultatelor sub incidenta structurii financiare a intreprinderii. Evaluarea riscului financiar se face fie cu ajutorul pragului de rentabilitate financiar, fie pe baza efectului de levier financiar.
1.5.1 Evaluarea riscului financiar prin pragul de rentabilitate financiar
Analiza riscului financiar prin pragul de rentabilitate financiar presupune estimarea acelui volum de activitate al intreprinderii care asigura acoperirea cheltuielilor de exploatare dar
si a cheltuielilor cu dobanzile (considerate cheltuieli fixe pentru un anumit nivel de activitate). Pornind de la aceste considerente, pragul de rentabilitate financiar (CAcr) se
determina dupa cum urmeaza:
CAcr=
Unde:
Cf = suma cheltuielilor fixe la nivel de intreprindere
cv = cheltuieli medii variabile la un leu cifra de afaceri
Dob = suma cheltuielilor cu dobanzi
Cunoscand volumul de activitate prin care sunt acoperite cheltuielile de exploatare dar si cheltuielile cu dobanzile (CAcr), se evalueaza riscul financiar fie cu ajutorul indicatorului
de pozitie, fie cu ajutorul coeficientului de elasticitate.
1.5.2 Evaluarea riscului financiar prin efectul de levier financiar
Impactul politicii financiare asupra performantelor intreprinderii, nevoia de estimare a riscului atras de folosirea capitalului imprumutat in derularea activitatii intreprinderii, au
dat nastere teoriei cunoscuta sub denumirea de efect de levier financiar. In principiu, levierul financiar prezinta efectul indatorarii asupra ratei rentabilitatii capitalului propriu.
In determinarea efectului de levier financiar, punctul de plecare este dat de formula de
calcul a ratei rentabilitatii economice in functie de rezultatul exploatarii si activele totale:
Re= Rexpl= Re* At
Considerand nula valoarea veniturilor financiare si a rezultatului extraordinar, marimea
rezultatului din exploatare va fi afectata doar de marimea cheltuielilor cu dobanzile (D).
In conditiile prezentate, rezultatul brut al exercitiului (Rb) devine:
Rb= Rexpl -D= Re* At -D
Prin descompunerea activului total in functie de capitalul propriu (Kpp) si capitalul imprumutat (Kdat):
Rb=Re(Kpp+Kdat) -D =
Cum raportul dintre rezultatul brut si capitalul propriu este o forma de exprimare a ratei
rentabilitatii financiare (Rf):
Rf = Re +
Valoarea dobanzilor (D) fiind influentata de marimea capitalului imprumutat (Kdat) cat si
de rata medie a dobanzii (d):
D= Kdat * d
Rata rentabilitatii financiare devine:
Rf = Re + Rf= Re + (Re-d) *
Luand in considerare impactul fiscalitatii asupra rezultatului intreprinderii (Ci fiind cota
de impozitare), atunci:
Rf = Re + (Re-d )* * (1- Ci)
Diferenta dintre rata rentabilitatii economice si rata medie a dobanzii este cunoscuta sub denumirea de "efect de levier" iar raportul dintre capitalul imprumutat si capitalul propriu de levier financiar" sau "bratul levierului".
Intreprinderile care au un levier financiar scazut au un grad de risc mai mic atunci cand economia se afla intr-o perioada de recesiune, dar in aceeasi masura, inregistreaza profituri mai mici intr-o perioada de boom. Intreprinderile care au un levier financiar ridicat se afla in situatia de a inregistra pierderi substantiale dar dispun de sansa de a realiza profituri la fel de mari. In consecinta deciziile referitoare la utilizarea levierului financiar trebuie luate astfel incat sa se stabileasca un echilibru intre gradul de risc si profiturile asteptate.
Efectul de levier multiplicat cu levierul financiar denota sensibilitatea rezultatului intreprinderii la variatia gradului de indatorare.
Rentabilitate
Re>d Rf>Re
Re d Rf Re
Re<d Rf<Re
Levier financiar
Fig. 1.2 Corelatia rata rentabilitatii economice - rata rentabilitatii financiare sub
impactul efectului de levier
Daca Re>d, atunci situatia este benefica pentru intreprindere, utilizarea creditelor in desfasurarea activitatii intreprinderii are ca efect cresterea ratei rentabilitatii capitalului propriu. Cu cat gradul de indatorare este mai mare in aceste conditii, rata rentabilitatii financiare va fi mai mare.
Daca Re<d, rentabilitatea financiara este influentata negativ de gradul de indatorare, performantele intreprinderii fiind afectate. Daca se asigura scaderea gradului de indatorare, rata rentabilitatii financiare va fi mai mica.
Egalitatea dintre rata rentabilitatii economice si rata medie a dobanzii arata stabilitatea intreprinderii, optimul de indatorare al intreprinderii.
Gradul de indatorare influenteaza rentabilitatea financiara, astfel ca in cazul unui efect nefavorabil se mareste riscul financiar.
In consecinta, rentabilitatea financiara a intreprinderii este influentata in mod direct de efectul gradului de indatorare si de nivelul ratei rentabilitatii economice.
Fiecare dintre cei doi factori directi de actiune incorporeaza influenta factorilor indirecti,
dupa cum urmeaza:
Rf = * + ( Re- d ) *
Efect de levier |
Efectul indatorarii |
|
Bratul levierului |
|||
Rata rentabilitatii financiare |
|
|||
|
Rata rentabilitatii economice | |
||
Rata de rotatie a activului |
Schema 1.3 Riscul financiar si factori de influenta
Cresterea ratei rentabilitatii comerciale, accelerarea vitezei de rotatie a activelor si o politica financiara riguroasa vor asigura cresterea ratei rentabilitatii financiare si diminuarea riscului financiar.
Politica structurii capitalului implica echilibrarea gradului de risc cu rata de rentabilitate. Implicarea in finantarea activitatii antreprinderii intr-o mai mare masura a capitalului amprumutat atrage cresterea gradului de risc a profitului dar, in acelasi timp, o rata de rentabilitate estimata la o valoare superioara. Structura optima a capitalului este cea care realizeaza un echilibru intre gradul de risc financiar si rata de rentabilitate estimata. Utilizarea efectului de levier in caracterizarea riscului financiar al intreprinderii este incontestabila dar, trebuie sa avem in vedere si carentele acestei metode. Daca analiza riscului financiar are drept subiect o intreprindere care a utilizat credite pentru investitii, atunci cu siguranta rezultatele analizei prin efectul de levier sunt alterate: dimensiunea ratei rentabilitatii economice este afectata si de volumul investitiilor efectuate. In acelasi timp, efectul investitiilor asupra activitatii intreprinderii nu se concretizeaza in momentul efectuarii lor, fiind un efect ce se resimte treptat, pe o durata de timp mai mare.
1.5.3 Rentabilitate si risc de faliment
Evaluarea riscului de faliment se poate realiza cu ajutorul unor metode de predictie, bazate pe un sistem de grupare a unor indicatori aflati in corelatie cu starea de sanatate sau slabiciune a intreprinderilor. Metodele de analiza a riscului de faliment sunt tehnici statistice ale analizei discriminante care grupeaza caracteristicile financiare ale intreprinderilor cu functionare normala si a celor cu dificultati in activitatea de gestionare economico-financiara. Prin combinarea in anumite proportii a unor indicatori se incearca departajarea intreprinderilor in situatie de faliment de intreprinderile aflate in stare de incertitudine sau cu situatie considerate normala
Metoda scorurilor, in aprecierea riscului de faliment al intreprinderilor, apeleaza si la indicatorii de rentabilitate, alaturi de indicatori de structura ai activelor, indicatori de lichiditate sau indicatori de eficienta. Conditia de selectie a indicatorilor care evidentiaza performanta unei intreprinderi este relatia de independenta dintre acestia. Existenta unui anumit grad de corelatie intre indicatori ar conduce la inregistrarea, in cadrul functiei amintite, a unor influente repetate ale aceluiasi fenomen economico-financiar.
Scorul reflecta o functie liniara a unor variabile (indicatori), ponderate cu anumiti coeficienti medii, determinate prin metoda celor mai mici patrate, pe baza observatiilor asupra unui lot reprezentativ de intreprinderi:
Z =
Unde:
Ri indicatori de rentabilitate si structura a capitalurilor
ai coeficienti de corelatie cu functia scor Z, respectiv variabilitatea marginala a scorului Z la o variatie de o unitate a ratei
Selectia indicatorilor in cadrul metodei scorurilor se face pe baza rezultatelor inregistrate atat de intreprinderile "sanatoase" cat si de intreprinderile aflate in dificultate, pe perioade indelungate de timp: 0-30 ani. Aceasta conditie a facut practic imposibila elaborarea unor functii scor reprezentative pentru intreprinderile din Romania dar nu excludem folosirea metodei scorurilor in Rominia in evidentierea demersurilor teoretico- metodologice in evaluarea performantelor financiare ale intreprinderilor, in conditiile specifice existente.
Printre modelele bazate pe tehnica scorurilor amintim: modelul Altman, modelul Conan
si Holder, modelul Bancii Frantei etc. Intr-o forma sau alta rentabilitatea este prezenta in caracterizarea riscului de faliment al intreprinderilor prin metoda scorurilor indiferent de modelul utilizat. Prezentam pentru exemplificare modul de utilizare a rentabilitatii prin modelul Altman cat si prin modelul Conan-Holder.
Modelul Altman cuprinde cinci variabile, construite pe un esantion de 66 de
intreprinderi, dintre care jumatate cu dificultati financiare. Printre indicatorii utilizati in elaborarea modelului Altman remarcam existenta ratei rentabilitatii economice, calculate
in functie de rezultatul exploatarii si valoarea activului total.
In cadrul modelului elaborate de profesorul Altman, se atribuie ratei rentabilitatii economice o valoare destul de ridicata a coeficientului de ponderare (3.3) comparativ cu ceilalti coeficienti utilizati in ponderarea ratelor. Modelul Altman se bazeaza pe functia:
Z= 3.3 * + 1.4 * + 1.2 * + 1.0 * +0.6 *
Unde:
R rata rentabilitatii economice
R rata de structura a activelor circulante nete
R rotatia activelor totale calculata in functie de cifra de afaceri
R rata autonomiei financiare
In functie de valorile inregistrate de functia Z, intreprinderile sunt caracterizate astfel din
punct de vedere al riscului de faliment:
Z< .8 |
Intreprinderi cu risc de faliment ridicat |
1.8<Z<3 |
Intreprinderi cu nivel normal de risc |
Z>3 |
Intreprinderi cu risc de faliment scazut |
Rezultatele modelului elaborate de profesorul Altman trebuie sa se fie privite cu oarecare
rezerva pentru ca acestea se bazeaza pe exemplul unor societati din Statele Unite de acum
28 de ani.
Elaborarea modelului Conan-Holder s-a bazat pe experienta a 200 de intreprinderi clasificate dupa sectorul de activitate.
Rentabilitatea este reprezentata in cadrul modelului mentionat de excedentul brut din exploatare (indicator partial de rentabilitate). Excedentul brut din exploatare este prezentat prin raportare la valoarea datoriilor totale ale intreprinderii, iar pentru ponderare este folosit un coeficient cu valoare semnificativa - 0.24.
Pentru intreprinderile ce desfasoara activitate industriala, cu scopul caracterizarii riscului
de faliment, s-a propus urmatoarea functie:
Z = 0.24 * + 0.22 * + 0.16 * - 0.87 * - 0.1 *
Unde:
= rata stabilitatii financiare
R rata lichiditatii curente
R ponderea cheltuielilor financiare in cifra de afaceri
R rata de remunerare a personalului din valoarea adaugata
In functie de gradul de risc de faliment stabilit in baza valoarilor functiei Z, modelul
Conan - Holder stabileste urmatoarea grupare a intreprinderilor:
Starea intreprinderii |
Valoarea scorului |
Probabilitatea de faliment |
Intreprinderi cu risc minim |
16 |
10% |
15 |
15% |
|
14 |
20% |
|
13 | ||
12 |
25% |
|
11 |
30% |
|
10 | ||
9 |
40% |
|
Intreprinderi cu risc normal |
8 |
45% |
7 |
50% |
|
6 |
55% |
|
5 |
60% |
|
4 |
65% |
|
Intreprinderi cu risc ridicat |
3 |
70% |
2 |
75% |
|
1 | ||
0 |
80% |
|
85% |
||
90% |
Cu cat valoarea scorului este mai mica, cu atat riscul de faliment este mai ridicat iar starea intreprinderii este mai "delicata".
1.6 Rentabilitatea si echilibru financiar
Desfasurarea activitatii intreprinderii permite identificarea a doua categorii de fluxuri: fluxuri de rezultate si fluxuri de trezorerie. Fluxurile afecteaza veniturile si cheltuielile, participand la formarea rezultatului, a rentabilitatii intreprinderii. La formarea fluxurilor financiare participa atat elemente monetare (care antreneaza o intrare sau iesire monetara si deci implica un flux de trezorerie) dar si elemente nemonetare (cu efect asupra rezultatului, fara a antrena un flux de trezorerie). Identificabile sunt in aceeasi masura fluxurile de trezorerie ce nu presupun un efect imediat asupra rezultatului sau un efect asupra rezultatului echivalent cu cel propagat asupra trezoreriei.
Starea de echilibru financiar a intreprinderii presupune coordonarea fluxurilor de rezultate si a fluxurilor de trezorerie astfel incat sa se asigure permanenta acoperirii datoriilor scadente din incasarile curente. Diminuarea incasarilor si implicit a platilor isi vor pune amprenta asupra fluxurilor de rezultate imediate si viitoare, iar intreprinderea cu siguranta nu va beneficia de recompensarea capitalurilor in masura dorita.
Schema 1.4 Relatia rentabilitate -echilibru financiar
La un moment dat, intreprinderea poate sa realizeze rentabilitate ridicata si in ideea de a extinde volumul de activitate, investitiile devin o necesitate. Fluxurile de trezorerie generate de activitatea de investitii, daca nu au fost minutios calculate, pot afecta necesarul de resurse financiare presupus de derularea normala a activitatii curente. Intreprinderea intampina dificultati in onorarea platilor fata de furnizorii sai, solvabilitatea este in mod evident prejudiciata. Starea de solvabilitate este data de masura in care intreprinderea dispune sau nu de lichiditati suficiente pentru satisfacerea platilor curente. Inainte de a caracteriza starea de solvabilitate se impune analiza starii de lichiditate; dificultatile sau performantele vizavi de lichiditate (cauza) se rasfrang asupra starii de solvabilitate (efect). Studiul lichiditatii permite aprecierea interdependentei mecanismelor financiare, iar incidenta lor asupra functionarii intreprinderii va pune in evidenta punctele "slabe" si "forte" ale relatiei economic - financiar.
In consecinta, desfasurarea unei activitati de lunga durata, in conditii de performanta economico - financiara, presupune asigurarea starii de echilibru in relatia rentabilitate - lichiditate - solvabilitate
In plan operational, s-a recurs la caracterizarea nivelului lichiditatii apeland la metoda
traditionala a ratelor, comparand in principal dimensiunea activelor circulante cu cea a datoriilor curente. In cazul analizei lichiditatii intreprinderii prin metoda ratelor, se pune problema includerii sau neincluderii descoperirilor de cont (overdrafts) in datoriile curente. Din punctul nostru de vedere, descoperirile de cont fiind platibile la cerere, un calcul corect al ratelor de lichiditate presupune incorporarea lor in categoria datoriilor curente (mai ales ca multe intreprinderi se bazeaza pe descoperirile de cont, considerandu-le o importanta sursa de finantare).
Capacitatea intreprinderii de a-si acoperi datoriile curente prin activele circulante de care
dispune este cunoscuta sub denumirea de rata lichiditatii generale:
Rata lichiditatii generale =
In economiile occidentale o rata a lichiditatii generale mai mare de 2 era apreciata ca
prudenta, dar actualmente ratele cu valori de 1-1.5 au devenit obisnuite. Daca rata lichiditatii generale este prea mare, este posibil ca intreprinderea sa aiba prea multe stocuri sau sa aiba prea multe disponibilitati banesti care ar putea fi folosite mai profitabil in alta parte. O valoare supraunitara a acestei rate este efectul unui fond de rulment pozitiv, al existentei unui excedent de resurse permanente utilizabil in finantarea activitatii curente. Un test mai strict de lichiditate este acela in care activele circulante mai putin lichide stocurile) nu sunt incluse. Activele circulante ramase - creantele si disponibilitatile banesti - sunt comparate cu datoriile curente, raportul fiind cunoscut sub denumirea de rata lichiditatii curente:
Rata lichiditatii curente =
In teoria economica este acceptata ca valoare optima a ratei lichiditatii curente o valoare
cuprinsa intre 0.8 si 1.
Rata lichiditatii imediate, cunoscuta si sub denumirea de testul acid' indica abilitatea
intreprinderii de a-si plati datoriile fara sa fie nevoie sa apeleze la vanzarea stocurilor. De aceea se spune ca testul acid furnizeaza dovada lichiditatii imediate a intreprinderii.
Rata lichiditatii imediate Plasamente Disponibilitati
Datorii curente
Valorile normale pentru aceasta rata sunt considerate a fi mai mari de .3. Interpretarea
ratei lichiditatii imediate presupune cunoasterea conditiilor de desfasurare a activitatii intreprinderii. O valoare ridicata inregistrata de rata lichiditatii imediate poate fi justificata printr-o situatie de moment, generata de coincidenta unor incasari masive dar
si de folosirea mai putin performanta a disponibilitatilor. In aceeasi masura, o valoare scazuta a lichiditatii imediate poate fi insotita de creante cu termen de incasare scazut sau stocuri cu viteza de rotatie ridicata, fara a fi vorba de o stare critica a intreprinderii privind lichiditatea.
Prin compararea disponibilitatilor intreprinderii cu volumul creditelor bancare pe termen
scurt contractate, se caracterizeaza rata lichiditatii la vedere:
Rata lichiditatii la vedere =
Aprecierea gradului de solvabilitate al intreprinderii are la baza rata solvabilitatii generale
sau rata solvabilitatii patrimoniale. Rata solvabilitatii generale caracterizeaza evolutia activelor intreprinderii comparativ cu datoriile totale:
Rata solvabilitatii generale =
Raportul exprima masura in care intreprinderea face fata datoriilor totale. O valoare a
raportului mai mare decat 1.5 reflecta capacitatea intreprinderii de a face fata datoriilor contractate; o valoare inferioara nivelului de 1.5 evidentiaza riscul de insolvabilitate.
Rata solvabilitatii patrimoniale este utilizata in special de societatile bancare pentru intreprinderile puse in situatia de a solicita credite bancare:
Rata solvabilitatii patrimoniale =
Valoarea minima acceptata pentru rata solvabilitatii patrimoniale este 0 3, iar valorile
considerate normale sunt mai mari de 0.5.
Consideram ca metoda traditionala ce presupune caracterizarea lichiditatii si solvabilitatii intreprinderii static, printr-un sistem de rate are capacitate informationala in acest sens dar, trebuie sa luam in considerare si limitele sale. Comparatia cu caracter general active circulante - datorii curente atrage principalele semnale asupra starii de solvabilitate. Lichiditatea propriu-zisa a intreprinderii depinde nu numai de dimensiunea celor doi factori mentionati, dar si de continutul si "calitatea" lor. Lichiditatea se afla sub jocul decalajului dintre durata medie de incasare a creantelor si durata medie de plata a datoriilor curente. Este posibil ca datoriile curente sa fie acoperite intr-o mare masura de activele circulante dar intreprinderea sa fie pusa in situatia de a nu dispune de lichiditati necesare acoperirii datoriilor scadente. Decalajul favorabil dintre activele circulante si datoriile curente este benefic in idea de intrerupere a activitatii intreprinderii (de lichidare) si nu de asigurare a continuitatii activitatii.
Inlaturarea acestui neajuns a impus abordarea analizei financiare intr-o viziune noua, prin metoda fluxurilor, pornind de la conceptul de flux de fonduri, care permite identificarea surplusurilor monetare din activitatea intreprinderii. S-a propus ca instrument adaptat acestei cerinte "Tabloul de flux" prin care se urmareste in primul rand daca structurile financiare ale intreprinderii sunt echilibrate.
In elaborarea tabloului de flux, se recurge la separarea fluxurilor pe categorii de activitate
ce le angajeaza: fluxuri de exploatare si fluxuri de investitii. Concomitent, sunt separate
si modalitatile de finantare: autofinantare si indatorare. Analiza bazata pe metoda fluxurilor are ca punct de pornire excedentul brut global al exploatarii, respectiv autofinantarea economica a intreprinderii.
Excedent brut global
Excendent
|
Cheltuieli cu dobanzile
Impozit pe profit
Alte datorii platite
Imprumuturi financiare
(=)Flux de trezorerie disponibil
Variatia capitalului social
|
(+)
Finantare externa
Contractarea de noi imprumuturi financiare |
(=)
Variatia trezoreriei
Schema 1. 5 Tabloul fluxurilor de trezorerie
Expresia lichiditatii redata de tabloul fluxurilor este fluxul de trezorerie disponibila. Daca valoarea fluxului de trezorerie disponibila este pozitiva, prin activitatea desfasurata de intreprindere sunt acoperite datoriile curente, asigurand in acelasi timp si un excedent de trezorerie. Iar daca excedentul de trezorerie acopera necesarul net pentru activitatea de investitii, atunci se asigura echilibrul financiar prin activitatea desfasurata. Daca excedentul de trezorerie global nu este capabil sa asigure rambursarea imprumuturilor si a celorlalte datorii scadente, starea financiara a intreprinderii se deterioreaza, fiind afectata lichiditatea si implicit echilibrul financiar.
Ritmul si intensitatea cu care se deruleaza un flux monetar depind de interdependenta a trei elemente definitorii: acumularea anterioara de fluxuri, cresterea si rentabilitatea. Acumularea anterioara de fluxuri este marcata de masa capitalurilor utilizate, fiind efectul activitatii derulate in trecut de catre intreprindere. Cresterea exprima capacitatea de dezvoltare a intreprinderii; alaturi de eficacitatea combinarii muncii cu capitalul determina necesarul de finantare al intreprinderii. Rentabilitatea este cea care asigura cresterea acumularii anterioare de fluxuri, care asigura continuitatea activitatii intreprinderii.
Daca excedentul global din exploatare inregistreaza o valoare negativa, probabilitatea ca fluxul de trezorerie disponibila sa fie negativ este mare.
Starea de lichiditate si solvabilitate a intreprinderii este asigurata prin desfasurarea unei activitati rentabile, iar continuitatea unei activitati rentabile se afla sub incidenta lichiditati si solvabilitati. Echilibrul financiar se bazeaza pe modul de respectare a acestor corelatii.
Literatura de specialitate, in scopul exprimarii starii de echilibru, propune si urmatorul set
de rate:
Rata fondului de rulment propriu =
Raportul exprima gradul de finantare proprie a imobilizarilor, nivelul optim fiind
reprezentat de o marime supraunitara. Exprima in termeni relativi un indicator echivalent celui al fondului de rulment propriu in valoare absoluta.
Rata fondului de rulment Capital. permanent
Active imobilizate
Acest indicator evidentiaza conditiile de finantare din resurse proprii si resurse atrase pe
termen mediu si lung, ale imobilizarilor. Cresterea valorii raportului corespunde unei ameliorari a structurii de finantare a intreprinderii
Rata de finantare a nevoii de fond de rulment =
In functie de valoarea inregistrata de trezoreria neta, rata de finantare a nevoii de fond de
rulment poate fi mai mica, egala sau mai mare decat 1.
Rata de finantare a stocurilor pe seama fondului de rulment =
Rata de finantare a activelor circulante pe seama fondului de rulment =
Rata de autofinantare a activelor
Rata de investire =
Proportia alocata procesului investitional in decursul unui exercitiu face posibila aprecierea cresterii intreprinderii in raport cu politica investitionala de durata.
Rata autofinantarii investitiilor Capacitatea de autofinantare
Investitii NF Re xploatare
Capacitatea de autofinantare reprezentand ansamblul fluxurilor de disponibilitati imediate
sau amanate aferente veniturilor si cheltuielilor unei intreprinderi, raportul masoara partea investitiilor autofinantate. O valoare supraunitara atesta ca intreprinderea are capacitate de autofinantare suficienta finantarii noilor investitii, precum si a cresterii nevoii de fond de rulment pentru exploatare (NFR) generata de acestea.
Rata de finantare bancara a exploatarii Credite de trezorerie
NF Re xploatare
Rata de finantare bancara a exploatarii masoara gradul in care intreprinderea angajeaza
credite bancare pe termen scurt, pentru a suplini capacitatea de autofinantare a investitiilor de exploatare.
1.7. Metode de baza si strategii ale cresterii rentabilitatii
Intr-o economie de piata, o intreprindere isi desfasoara activitatea in conditiile unei puternice competitii atat pe piata interna cat si pe cea externa. Pentru a-si realiza obiectivele propuse, ea trebuie sa-si desfasoare activitatea pe baza unei strategii proprii, bine fundamentate sub raport tehnic si economic. Conducerea si organizarea actitivatii intreprinderii pe baza unei strategii capata o importanta crescanda ca urmare a faptului ca
pe plan mondial s au realizat mari progrese in teoria managementului privind aplicarea unor concepte moderne si noi mutatii pe piata interna si externa.
Importanta si necesitatea crescanda a adoptarii unei strategii in activitatea intreprinderii este determinata de actiunea puternica a unor factori printre care mentionam:
- accentuarea competitiei intre firme pe pietele interne si externe, competitie in care intra si firme apartinand tarilor in curs de dezvoltare;
- aparitia si extinderea unor tehnologii moderne care au dus la cresterea calitatii produselor, reducerea costurilor si la scurtarea termenelor de punere pe piata a unor noi produse;
- cresterea considerabila a calitatii produselor oferite pentru piata, ceea ce a condus
la ridicarea exigentelor consumatorilor in ceea ce priveste calitatea;
- aplicarea de catre unele intreprinderi a unor strategii avansate de prelucrare, ceea
ce a condus la cresterea productivitatii muncii si la reducerea costurilor;
Luand in considerare actiunea tot mai puternica a acestor factori, se contureaza rolul analizei strategice de a defini prin obiective cat mai precise, directiile de desfasurare a activitatii intreprinderii, astfel incat aceasta sa realizeze o crestere a competitivitatii. Rentabilitatea, ca indicator de performanta, ocupa un loc aparte in analiza strategica a activitatii intreprinderii. Analiza posibilitatilor de supravietuire si crestere a intreprinderilor in conditiile economiei de piata, analiza strategiilor concurentiale, confera rentabilitatii un loc aparte.
Dezvoltarea durabila angreneaza intreprinderea intr-un joc al existentei care presupune coordonarea activitatii interne sub incidenta mediului concurential specific sectorului de activitate.
M. Porter in "Strategie concurentiala" arata ca intensitatea concureniei dintr-un sector de activitate se afla sub incidenta a cinci forie principale: intrarea pe piata, existenta produselor substituente, puterea de negociere cu clienti, puterea de negociere cu furnizorii, rivalitatea dintre concurentii existenti. Puterea combinata a celor cinci forte influenteaza intensitatea concurentei dar si dimensiunea rentabilitatii sectorului de activitate.
Concurenti noi
Concurenta noilor
intrati in sector
Puterea de negociere cu clientii
Putere de negociere
cu furnizorii
Concurenta produselor
substituente
|
Schema1.6 Factori de influenta asupra concurentei sectorului de activitate
Chiar daca actiunea celor cinci forte concurentiale nu este concomitenta, marimea rentabilitatii va fi afectata. O intreprindere cu o pozitie solida pe piata, chiar daca nu este afectata de rivalitatea noilor concurenti, va avea o rentabilitate mai mica in conditiile aparitiei unor produse substituente, cu o calitate superioara sau similara produselor sale
dar cu un pret mai mic. Si chiar si in lipsa produselor noi, substituente, rentabilitatea va avea de suferit datorita concurentei existente in cadrul sectorului. Efectul este cu atat mai
puternic in conditiile unei concurente perfecte, cand patrunderea pe piata este libera, puterea de negociere cu clientii si furnizorii este limitata iar rivalitatea este puternica datorita existentei unei oferte ridicate.
Inevitabil, actiunea combinata a celor cinci factori difera de la un sector de activitate la altul si implicit dimensiunea rentabilitatii imbratiseaza valori diferite.
Asupra rentabilitatii sectorului isi pun amprenta si barierele de intrare-iesire in si din sector. In functie de natura barierelor de intrare-iesire, M.Porter caracterizeaza astfel rentabilitatea sectoarelor de activitate :
Bariere de iesire
Bariere
de
intrare
Rentabilitate mica Rentabilitate mica stabila riscanta
Rentabilitate mare Rentabilitate mare
Stabila riscanta
Joase InalteJoase
Inalte
Schema 1.7 Rentabilitatea sectoarelor de activitate si barierele de intrare/iesire
in/din sector
Rentabilitatea ridicata dar si stabila, cu grad de risc minim este caracteristica intreprinderilor ce-si desfasoara activitatea in cadrul sectoarelor caracterizate prin bariere
de intrare inalte si bariere de iesire inalte: rivalitatea noilor concurenti este nesemnificativa iar cei ce nu se supun jocului pietei sunt cu usurinta inlaturati.
Daca barierele de intrare si iesire in si din sector sunt inalte, rentabilitatea este ridicata dar
implica un grad de risc ridicat: patrunderea intr-un astfel de sector este dificila iar in conditiile in care intreprinderile se confrunta cu dificultati trebuie sa supravietuiasca,
iesirea din sector fiind dificila.
Sectoarele de activitate pentru care barierele de intrare sunt joase iar cele de iesire joase sau inalte, vor fi caracterizate prin rentabilitate mica, cu grad de risc scazut sau ridicat. Caracteristicile sectoarelor de activitate, ale grupului strategic din care face parte intreprinderea, pozitia ocupata in cadrul grupului strategic sunt factori a caror actiune este regasita in dimensiunea rentabilitatii intreprinderilor din cadrul unui sector de activitate.
Schema 1.8 Rentabilitatea intreprinderii si factori de influenta in cadrul sectorului
de activitate
Puterea celor cinci forte concurentiale este redata de caracteristicile sectorului de activitate, respectiv de ritmul de crestere a sectorului, potentialul de diferentiere a produselor, structura sectoarelor de activitate furnizoare, aspecte tehnologice. Perioada de crestere a unui sector de activitate asigura intreprinderilor rentabilitate ridicata. Stagnarea cresterii sectorului implica o crestere a gradului de rivalitate, intreprinderile mici fiind inlaturate iar starea de rentabilitate a celor ce supravietuiesc depinde de natura barierelor
de mobilitate si de gradul de maturitate al sectorului.
Caracteristicile grupului strategic, prin puterea de negociere cu clientii si furnizorii, vulnerabilitatea in raport cu produsele substituente, inaltimea barierelor de mobilitate ce protejeaza grupul, rivalitatea fata de alte grupuri strategice, actioneaza in mod direct asupra rentabilitatii intreprinderilor pe care le incorporeaza. Cresterea barierelor de mobilitate care protejeaza grupul atrage cresterea puterii de negociere cu furnizorii si clientii, scaderea vulnerabilitatii fata de produsele substituente si implicit cresterea rentabilitatii
intreprinderilor din grup. Nu trebuie neglijata nici concurenta din interiorul grupului in aprecierea factorilor ce influenteaza rentabilitatea intreprinderilor din grupuri
strategice: daca in interiorul grupului strategic exista mai multe intreprinderi iar concurenta dintre ele este puternica, rentabilitatea este cu siguranta deteriorata.
Daca in interiorul grupului se inregistreaza economii de scara suficient de mari care asigura scaderea costurilor pe masura cresterii cotei de piata, atunci intreprinderile cu o cota redusa vor inregistra profituri scazute. In consecinta, nivelul rentabilitatii este afectat
de dimensiunea intreprinderii.
Modul de actiune a factorilor mentionati se regaseste in rentabilitatea intreprinderii dar si
in perspectivele sale privind cota de piata. O intreprindere va desfasura activitate rentabila daca va actiona intr-un sector de activitate favorabil, face parte dintr-un grup strategic puternic si detine in cadrul grupului o pozitie solida.
1. 8 Rentabilitatea si modelele de analiza a portofoliului de activitati
Portofoliul de activitati cuprinde totalitatea actiunilor cu caracter strategic care se afla in evidenta intreprinderii si cu ajutorul carora se indeplinesc politicile de realizare a obiectivelor stabilite. In analiza portofoliului sunt utilizate tehnici prin care se urmareste clasificarea diferitelor activitati si determinarea consecintelor acestor clasificari asupra modului de alocare a resurselor. In caracterizarea activitatilor prin diversele clasificari, este abordata si rentabilitatea. Din acest punct de vedere, vom recurge la trecerea in revista a tehnicilor uzuale de analiza a portofoliului de activitati.
1.8.1 Matricea Boston Consulting Group (BCG)
Clasificarea portofoliului de activitati are la baza efectul curbei de experienta si presupune gruparea lor in functie de rata de crestere a sectorului de activitate analizat si cota de piata relativa (baza de raportare o constituie activitatea concurentului principal . Cota de piata relativa ofera informatii atat asupra structurii costurilor cat si a lichiditatilor degajate de activitatile prestate. Activitatile cu o cota de piata mai mare beneficiaza de avantajele curbei de experienta: costuri scazute si deci rentabilitate mai mare. Aceste avantaje propulseaza intreprinderea intr-o pozitie concurentiala favorabila iar existenta lichiditatilor reprezinta o consecinta logica a situatiei respective.
Rata de crestere a sectorului joaca rolul hotarator in realizarea efectului curbei de experienta. Cu cat valoarea ratei este mai ridicata cu atat mai mult se face simtit efectul curbei de experienta asupra costurilor.
Matricea BCG clasifica domeniile de activitate strategica in patru mari categorii:
Rentabilitate
"VEDETE" "DILEME"
Rentabilitate ridicata Rentabilitate slaba
Nevoi de finantare mari Nevoi de finantare mari
Flux de fonduri= 0 Flux de fonduri negativ
"VACI DE LAPTE" "PIETRE DE MOARA"
Rentabilitate ridicata Rentabilitate slaba
Nevoi de finantare scazute Nevoi de finantare scazute
Flux de fonduri pozitiv Flux de fonduri = 0
20%Rata de Nevoi
crestere a de
sectorului 10% finantare
0%
Cota de piata relativa
Schema 1.9 Domeniile de activitate strategica conform matricei BCG
Rentabilitatea ridicata este caracteristica activitatilor pentru care pozitia pe piata este puternica (cota de piata relativa > 1). Ea este insotita sau nu de un flux de fonduri pozitiv
in functie de rata de crestere a sectorului. Daca rata de crestere a sectorului este mai mare
de 10%, fluxul de fonduri este scazut datorita nevoilor pentru acoperirea investitiilor ridicate. Daca rata de crestere a sectorului este mai mica de 10%, fluxurile de fonduri sunt pozitive, nevoile pentru investitii fiind scazute. O cota de piata relativa scazuta (mai mica decat 1) caracterizeaza activitatile prin rentabilitate scazuta, fluxuri de fonduri scazute sau chiar negative.
Prin conceptele care stau la baza matricei BCG, rentabilitatea activitatiilor unei intreprinderi este afectata de pozitia detinuta pe piata. Masura in care este sau nu insotita
de o lichiditate corespunzatoare se afla sub incidenta ratei de crestere a sectorului. Matricea BCG realizeaza o integrare excelenta a optiunilor strategice cu cele financiare,
asigura o vizualizare sintetica si permite reprezentarea simultana a tuturor domeniilor de activitate strategica dezvoltate de intreprindere.
Dar, ceea ce trebuie precizat este ca matricea BCG reduce problemele strategice la doua dimensiuni reprezentate de indicatori cantitativi; nu este de ignorat nici situatia in care prin desfasurarea activitatilor sale, o intreprindere poate realiza rentabilitate ridicata si fluxuri financiare pozitive fara a fi caracterizata printr-o cota de piata ridicata. Afirmatia
ca intreprinderile care au cea mai buna pozitie pe piata au si cea mai buna rentabilitate
nu trebuie generalizata. Daca economiile de scara nu sunt suficient de mari, atunci intreprinderile mai mici care urmeaza strategii specializate vor fi capabile sa obtina o diferentiere mai mare a produsului, o tehnologie mai buna sau sa ofere servicii superioare
in raport cu intreprinderile mari. In acest fel, intreprinderile mici pot inregistra o rentabilitate mai mare comparativ cu intreprinderile mari. In principal, relatia dintre rentabilitate si cota de piata este influentata de natura sectorului de activitate.
1.8.2 Modelul AD LITTLE (ADL)
Modelul ADL propune caracterizarea pozitiei concurentiale a intreprinderilor pe baza urmatoarelor variabile: gradul de maturitate al activitatii intreprinderii si pozitia concurentiala.
Pozitia concurentiala se apreciaza pe baza atuurilor intreprinderii identificate prin prisma factorilor cheie ce definesc domeniul de activitate strategica (factori de aprovizionare, productie, comercializare). Nominalizand factorii ce definesc pozitia concurentiala si evaluand rezultatele reale ale intreprinderii, se poate incadra pozitia concurentiala a firmei intr-una din urmatoarele categorii: dominanta, puternica, favorabila, nefavorabila
si marginala.
Gradul de maturitate al activitatii intreprinderii are la baza conceptul de ciclu de viata al produsului, considerandu-se ca in timp si un sector de activitate poate parcurge patru faze: lansare, crestere, maturitate si declin; fiecare faza este caracterizata printr-un anumit comportament si o valoare specifica a indicatorilor relevanti.
Modelul permite si evidentierea nivelului riscului sectorial manifestat prin probabilitatea
variatiilor importante sau a rupturilor neprevazute ale activitatii.
|
|
Nevoi de Risc
Pozitia finantare sectorial
|
ntiala
Marginala Investitii mari mica
- +
+ Nevoi de finantare +
+ Risc sectorial +
Schema 1.10 Pozitia concurentiala a firmelor conform modelului ADL
Intreprinderile cu o pozitie concurentiala preferentiala (dominanta sau puternica), indiferent de gradul de maturitate al activitatii, sunt caracterizate prin rentabilitate ridicata. Gradul de maturitate al activitatii isi pune amprenta asupra fluxurilor de fonduri prin prisma investitiilor pe care le presupune:
- In faza de lansare cat si de crestere, rentabilitatea ridicata este insotita de fluxuri
de fonduri scazute datorita investitiilor mari solicitate;
- Fazele de maturitate si declin asigura rentabilitate ridicata, fluxuri de fonduri mari datorita investitiilor scazute.
O pozitie concurentiala favorabila presupune rentabilitate medie si fluxuri de fonduri scazute (pentru faza de lansare si crestere) sau ridicate (pentru maturitate si declin). Rentabilitatea este scazuta pentru intreprinderile cu o pozitie concurentiala nefavorabila sau marginala.
Daca matricea BCG asocia rentabilitatea unei activiati cu cota de piata relativa, modelul ADL realizeaza corespondenta dintre pozita concurentala si rentabilitatea realizata Aplicarea modelului ADL firmelor din Romania la ora actuala este practic imposibila: corespondenta pozitie concurentiala-rentabilitate este incalcata. Firmele cu o buna pozitie concurentiala isi desfasoara activitatea in pierdere iar firmele mici si mijlocii, cu o pozitie concurentiala nesemnificativa, sunt cele care inregistreaza rentabilitate ridicata. Si atunci care este explicatia supravietuirii si mentinerii unei pozitii concurentiale privilegiate de catre firmele mari?
1.9 Rentabilitatea si analiza domeniului de activitate strategica
1.9.1 Metoda Profit impact of marketing strategy (PIMS)
PIMS (Profit Impact of Market Strategy) in traducere libera impactul strategiilor de marketing asupra profitului, reprezinta un program creat de Harvard Business School, de analiza a interdependentelor si relatiilor dintre performantele obtinute si strategiile derulate de intreprinderi. La acest program participa mai multe intreprinderi care, pentru fiecare domeniu de analiza strategica, furnizeaza informatii privind conditiile de piata, circuitele de distributie, rata de crestere, pozitia concurentiala exprimata prin pret, calitate, nivelul de integrare pe verticala, informatii cu privire la cheltuieli si rezultate . PIMS, prin prelucrarea acestor informatii, furnizeaza solicitantilor date confidentiale despre situatia sectorului, a pozitiei pe care o ocupa intreprinderea prin prisma rezultatelor obtinute si face anumite recomandari cu privire la strategiile derulate, propunand modificari ce se considera a fi necesare de luat. S-a recurs la analiza evolutiei rentabilitatii in functie de parametri rezultati din politicile strategice aplicate: rata de crestere a sectorului, calitatea relativa, intensitatea investitiilor, cota de piata:
- Impactul ratei de crestere a sectorului asupra rentabilitatii:
Rentabilitate %
Rata crestere sector %
Fig 1.3 Relatia de crestere rata de sector-rentabilitate
- Impactul calitatii relative asupra rentabilitatii:
Rentabilitate
%
Calitatea relativa %
Fig 1.4 Relatia calitate relativa-rentabilitate
- Impactul cotei de piata asupra rentabilitatii:
Rentabilitate
%
Cota de piata %
Figura 1.5 Relatia cota de piata-rentabilitate
- Impactul intensitatii investitiilor asupra rentabilitatii:
Rentabilitate
%
Intensitatea investitiilor
Figura 1.6 Relatia intensitatea investitiilor-rentabilitate
Extinderea sectorului de activitate, o calitate superioara a produselor, cresterea cotei de
piata si mentinerea investitiilor la un nivel corespunzator (in concordanta cu cerintele sectorului dar si a puterii financiare a intreprinderii) asigura un nivel optim de rentabilitate. Cresterea calitatii produselor atrage cresterea preturilor, reducerea rebuturilor, scaderea cheltuielilor de service si postvanzare, toate se vor reflecta in cresterea rentabilitatii. Rentabilitatea unei intreprinderi creste odata cu cota relativa de piata detinuta. In literatura de specialitate se afirma ca o crestere a cotei de piata cu 10% aduce intreprinderii o crestere de rentabilitate de aproximativ 5%. Daca o intreprindere cu o cota de piata de 1 % are o rentabilitate de aproximativ 9%, intreprinderea cu 40% cota de piata poate ajunge la o rentabilitate de 25%. Totusi, cota optima de piata pentru o intreprindere se realizeaza la 50% cota de piata; daca se cauta depasirea acestui nivel, intensitatea investitiilor creste iar rentabilitatea scade .
1.9.2 Rentabilitatea si ciclul de viata al produselor
Conceptul de ciclu de viata al unui produs pune in evidenta evolutia in timp a vanzarilor. Avand in vedere rata de crestere a vanzarilor, durata existentei unui produs presupune parcurgerea a patru faze, respectiv lansare, crestere , maturitate si declin. Fazei de lansare ii corespunde o rata de crestere a vanzarilor mica de 10%, fazei de crestere o rata de crestere a vanzarilor mai mare de 10%; fazei de maturitate, premergatoare cresterii, o rata in scadere, mai mica de 10% si faza de declin, cu o rata de crestere a vanzarilor negativa. O semnificatie aparte in aprecierea fazelor corespunzatoare ciclului de viata al produselor revine profitului. Daca profitul acumulat creste si piata are o tendinta de crestere exponentiala, produsul se afla intr-o faza de dezvoltare; daca profitul se mentine
la un nivel ridicat dar piata stagneaza, produsul se afla intr-o etapa de maturitate.
Faza Indicatori |
Lansare |
Crestere |
Maturitate |
Declin |
Cost unitary |
Ridicat |
In scadere |
Scazut |
Necontrolat |
Pret de vanzare |
Ridicat |
Ridicat |
In scadere |
Scazut |
Profit |
Negativ sau nul |
Pozitiv in crestere |
Mare |
In scadere |
Schema 1.11 Rentabilitatea produsului si ciclul de viata
Evolutia cifrei de afaceri, a pretului de vanzare si a costului unitar fiind diferita de la o faza la alta a ciclului de viata a produsului, evident ca si evolutia rentabilitatii va fi diferita.
Rentabilitatea ridicata este prezenta in faza de crestere si maturitate a produselor. In aprecierea rentabilitatii comparativ cu ciclul de viata al produselor trebuie sa avem in vedere insa comportamentul diferit al produselor pe durata de viata dar si criteriile uneori subiective folosite in departajarea celor patru faze.
Ciclul de viata al unui produs si evolutia corespunzatoare a costurilor este apelata si de metoda target-costing. In strategia intreprinderii de maximizare a rentabilitatii prin actiunea asupra costurilor, nu trebuie neglijata metoda target-costingului. Metoda target- costingului, asa cum arata profesorul M.Ristea in Calculatia si managementul costurilor", este "orientata spre analiza functionala a raportului valoare - pret - beneficiu - cost". Aceasta metoda este fundamentata pe conceptul conform caruia pretul
de vanzare este impus de piata, iar actiunea intreprinderii de crestere a rentabilitatii prin pret este in consecinta limitata. Scazand din pretul de vanzare acceptat de piata ( pret tinta") profitul dorit ("profit tinta"), se obtine "costul-tinta":
Pret tinta (-) Profit tinta Cost tinta
Profitul tinta nu este o suma constanta, valoarea lui este sensibil influentata de faza
ciclului de viata al produsului.
Metoda target-costing ia in considerare nu numai durata de viata a unui produs ci si perioada de concepere a acestuia. Costul estimat pentru fabricarea unui produs este de regula superior costului-tinta. Reducerea decalajului dintre cele doua forme de cost mentionate are loc treptat, incepand cu perioada de concepere a produsului. Prin modelul
lui Makido este prezentata trecerea de la un cost estimat catre costul-tinta in doua etape:
- in etapa de concepere a produsului se trece de la un cost estimat la un cost planificat
(prin ameliorarea procesului de conceptie si a tehnologiei de fabricatie)
- in etapa de productie propriu-zisa, considerata a doua etapa de reducere a costului, cand se trece de la asa-zisul cost planificat la un cost cat mai apropiat de costul-tinta.
Modelul lui Sakurrai adauga celor doua etape prezentate in modelul Makido o a treia etapa care presupune "mentinerea costului" , respectiv gestionarea costului real intr-o masura cat mai apropiata de cea a costului-tinta.
Schema 1.12 Etape ale reduceri costului - modelul lui Sakurrai
Abilitatea intreprinderii de a asigura un cost real cat mai apropiat de valoarea costului- tinta, se va reflecta in dimensiunea profitului realizat.
CAPITOLUL II
Prezentarea generala a societatii " PETROM " SA
2.1 Date de identificare
Denumire: SC "PETROM" SA
Forma juridica: SOCIETATE PE ACTIUNI
Sediul: Bucuresti , Calea Victoriei nr.109, sector 1 cod 70176
Nr.Of. R.C.: J40-8302-1997
Cod unic de inregistrare: R0 1590082
2.2 Istoric Petrom
In anul 1996 a fost infiintata Compania Romana de Petrol, ca societate comerciala pe actiuni, constituita prin reorganizarea RAFIROM , PECO si PETROTRANS, care au fost comasate si si-au incetat activitatea. Compania Romana de Petrol detinea toate cele 10 rafinarii din Romania, alaturi de campurile de extractie, de depozite si de statiile de benzina.
In anul 1997 Compania Romana de Petrol a fost impartita, 8 dintre rafinarii functionand pe cont propriu, restul activelor intrand in proprietatea Societatii Nationale a Petrolului ( SNP) PETROM. Astfel SNP Petrom a mostenit doua rafinarii ( Arpechim Pitesti si Petrobrazi Ploiesti), toata fosta retea de distributie PECO , sistemul de conducte al Petrotrans si dreptul exclusive de a extrage titei din campurile petrolifere din Romania.
In anul 2002 al luat nastere compania PETROM SERVICE prin desprinderea din Petrom a sucursalei Petroserv.
Pe data de 23 iulie 2004 OMV , grupul lider de petrol si gaze naturale din Europa Centrala si de Est, a achizitionat 51% din actiunile Petrom. Tranzactia a fost incheiata in decembrie 2004 prin prelucrarea a 33,34 % din Petrom cu 668,8 milioane Euro , pret care dupa ajustarea ulterioara a urcat la circa 700 milioane Euro. La aceasta se adauga majorarea capitalului cu fonduri de 830 milioane Euro pentru a ajunge la procentul de 51%.
2.3 Date generale privind SC "PETROM" SA
Petrom este cea mai mare companie romaneasca de petrol si gaze, cu activitati in sectoarele Explorare si Productie, Rafinare si Produse Petrochimice, Gaze Naturale, precum si Comercializare. Petrom exploateaza rezerve de petrol si gaze estimate la 1 miliard barili echivalent petrol, are o capacitate maxima anuala de rafinare de 8 milioane tone si 593 de statii de distributie carburanti in Romania.
Compania detine, de asemenea, o retea internationala de 211 benzinarii, localizate in Republica Moldova, Bulgaria si Serbia. In anul 2006 cifra de afaceri a Petrom a fost de 3.709 milioane euro, EBITDA (Venituri Inainte de Dobanzi, Taxe, Deprecieri si Amortizari) a fost de 1.020 milioane euro. In urma majorarii capitalului social, OMV, grupul lider in industria de petrol si gaze din Europa Centrala, detine 51,011% din actiunile Petrom.
OMV activeaza in 13 tari din Europa Centrala in domeniile de Rafinare si Marketing si in 19 tari pe cinci continente in domeniul de Explorare si Productie, Distributie gaze, precum si Produse Chimice in 27 de tari pe cinci continente. AVAS detine 20,64% din actiunile Petrom, Fondul Proprietatea S.A. detine 20,11%, Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare 2,026%, iar 6,214% apartin actionarilor minoritari.
2.4 Obiectul de activitate al SC " PETROM " SA
S.C. PETROM S.A. are ca obiect de activitate explorarea si exploatarea zacamintelor de petrol si gaze naturale de pe uscat si din platoul continental al Marii Negre, rafinarea si prelucrarea titeiului, transportul si comercializarea produselor petroliere, comercializarea gazelor, importul si exportul de titei, produse petroliere, utilaje, echipamente si tehnologii specifice. Pe plan extern Petrom deruleaza activitati de explorare, explatare si comercializare in Moldova, Ungaria, Kazahstan, India, Iran, Serbia si Muntenegru.
Petrom este cea mai mare companie petroliera romaneasca, avand o productie integrata, de la extractie titei si gaze naturale, pana la rafinare si distributie de carburanti. In incercarea de a diversifica activitatile de explorare si de a imbunatati rata de inlocuire a rezervelor, Petrom a achizitionat licente de explorare si productie aditionale pentru perimetre situate in afara Romaniei. In prezent cota de piata a Petrom este de aproximativ 30% (estimare sem. I 2005), in scadere de la 45%, fiind amenintata de ceilalti concurenti semnificativi, care si-au anuntat intentia de a-si creste cota: Rompetrol care are o cifra de afaceri de circa 1,45 mld euro, fata de 2.45 mld euro ale Petrom tinteste pozitia de lider de piata in urmatorii ani; de asemenea Shell si MOL au drept obiectiv pe termen mediu si lung detinerea unei cote de 10% fiecare.
2.5 Strategii si oportunitati la SC "PETROM"SA
Strategia Petrom se bazeaza pe criterii de eficienta si profitabilitate. Un rol definitoriu in implementarea acestei strategii il are capitolul uman, resursa primordiala a organizatiei. Abordarea sistematica a activitatii care se desfasoara in cadrul organizatiei implica planificarea resurselor umane, in stransa interdependenta cu resursele financiare si materiale, rezultand astfel necesitatea definirii clare a rolului si obiectivelor managementului resurselor umane.Misiunea managementului resurselor umane este de a asigura organizatiei personalul instruit si motivat corespunzator care sa contribuie la realizarea obiectivelor specifice ale Petrom pentru obtinerea succesului produselor si serviciilor oferite clientilor si consolidarea pozitiei pe piata.
Oportunitati tentante de afaceri
Compania noastra descopera si extrage titei si gaze naturale si prelucreaza titeiul pentru a oferi produse si servicii de calitate clientilor nostri care ne rasplatesc eforturile contribuind la cresterea vanzarilor si a profitului. Suntem profesionisti in afacerea ce ne-a fost incredintata, obtinand profit in functie de planurile de dezvoltare pentru beneficiul actionarilor nostri si asumandu-ne responsabilitatea fata de comunitate si de mediu. Petrom este foarte bine cunoscut in intreaga lume de catre clienti, concurenti, investitori si public. Dorim sa fim recunoscuti ca etalon pentru evaluarea performantelor in domeniul nostru de activitate prin creativitatea, initiativele, lucrul in echipa de care dam dovada si capacitatea de a prognoza si de a reactiona pozitiv la schimbari. Petrom combina experienta pe care o are in industria petroliera cu organizarea moderna a unei companii cu servicii integrate.
Petrom este cel mai important producator de petrol si gaze naturale din Sud-Estul Europei. Este un candidat de succes cu un profit constant in domeniile de explorare si productie, rafinare si marketing si gaze naturale. Petrom creeaza valori si ofera beneficii pentru actionarii, angajatii, partenerii sai de afaceri si pentru economia romaneasca in general.
Petrom evalueaza constant oportunitatile de expansiune in Romania, Marea Neagra, Regiunea Caspica si Rusia si examineaza noi posibilitati de dezvoltare in aceste zone, incepand o pagina noua din istoria sa, avand ca scop o crestere durabila si profitabila, bazata pe principiile sale de responsabilitate corporatista.
Viziunea noastra
In 2010 Petrom va fi cea mai importanta companie integrata de petrol si gaze din Sud Estul Europei.
Misiunea noastra
Descoperim, producem si procesam titei si gaze si distribuim combustibili si alte produse petroliere in vederea asigurarii energiei si mobilitatii in Romania si in regiunile invecinate. Cresterea profitabila si sustenabila a companiei noastre este benefica pentru actionari, clienti angajati si economia Romaniei in general si de aceea este centrul tuturor activitatilor noastre.
Valorile Petrom
De succes Dorim sa
fim etalonul de succes al companiilor din Romania si din regiune.
Responsabil: Gandim
si actionam deplin constienti de
responsabilitatile noastre pe termen lung, economice, sociale si
de protectia mediului.
European:
Promovam valori universale si toleranta atat in gandire cat
si in actiune. Intelegem rolul companiei Petrom in sustinerea
dezvoltarii Romaniei intr-o Europa extinsa.
Calitate: Suntem
hotarati sa obtinem calitate prin tot ceea ce facem. Calitatea
face parte din atitudinea si modul in care facem afaceri si se
regaseste in toate produsele si serviciile noastre, in toate
procedurile de business, in tehnicile de management si in felul in care ne
gestionam relatiile.
Strategia
Siguranta aprovizionarii energetice
Detinem un potential semnificativ de a asigura stabilitatea ofertei energetice si oportunitati de a sustine cresterea.
Durabilitate
Analizam continuu posibilitatea diversificarii resurselor energetice prin explorarea oportunitatilor de afacere in domeniul energiei regenerabile, urmarind integrarea acestora in activitatea de baza a companiei.
Cresterea eficientei
Implementam proiecte pentru modernizarea instalatiilor si aplicam programe tehnologice pentru zacaminte mature, dorim sa reducem semnificativ costurile de procesare si investim in eficienta energetica si in imbunatatirea mix-ului de produse.
Diversificarea resurselor
Investim semnificativ in extinderea activitatii in domeniul gazelor naturale si luam in considerare posibilitatea de a intra pe piata de energie electrica prin construirea unei centrale electrice pe gaze.
Rafinariile Petrom, printre principalele rafinarii din regiune
Petrom detine doua rafinarii in cea mai strategica zona industriala, localizata in regiunea de sud a Romaniei. Capacitatea de prelucrare a celor doua rafinarii, Arpechim si Petrobrazi, reprezinta aproximativ 40% din capacitatea Romaniei de procesare a titeiului, avand posibilitatea de a procesa titei intern si din export. Capacitatea evaluata a rafinariei Petrobrazi este de 4,5 mil. tone/an iar a rafinariei Arpechim de 3,5 mil. tone/an.
Titeiul este transportat la rafinarii in principal printr-o retea de conducte sau pe calea ferata. Livrarea produselor se face cu cisterne pe calea ferata sau autocisterne. In 2006, au fost procesate 6,86 mil. tone de titei, reprezentand o rata de utilizare a rafinariei de 86%, in crestere fata de rata din 2005 care a fost de 80%.
Ca urmare a aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, cadrul juridic romanesc prevede acum alinierea standardelor de calitate referitoare la combustibili la prevederile Directivei UE pentru carburanti. Toti carburantii vanduti in Romania incepand cu anul 2007 trebuie sa aiba un continut de sulf de maximum 50 ppm, iar din anul 2009 acesta va trebui sa fie de maxim 10 ppm.
La sfarsitul anului 2006, ambele rafinarii produceau intreaga gama de carburanti cu 50 ppm sulf pentru piata romaneasca si produceau carburanti cu 10 ppm sulf la nivelul cererii de piata. Exista planuri de investitii pentru a putea produce doar carburanti cu 10 ppm pana in 2009.
CAPITOLUL III
Analiza rentabilitatii la SC "PETROM "SA
3.1 Prezentarea situatiei patrimoniale
Activele imobilizate au crescut in ultimii 3 ani cu peste 50%, crestere datorata in special aprecierii imobilizarilor corporale.
Datorita reevaluarilor realizate in decursul anului 2003, precum si unei majorari de capital in 2004 si a unui rezultat pozitiv in 2005, capitalurile proprii au ajuns sa reprezinte apx. 70% din structura de finantare.
Nivelul datoriilor s-a diminuat pe parcursul perioadei analizate, acestea putand fi in totalitate acoperite de catre disponibilitatile existente.
La nivelul situatiei patrimoniale datele disponibile la sfarsitul semestrului I indica o crestere fata de luna iunie 2004 de 44% a activului total al societatii , datoriilor totale inregistrand o crestere moderata.
Gradul de indatorare al companiei PETROM ramane in continuare scazut (11,6% la sfarsitul semestrului I 2005, de doua ori mai mic decat la acelasi moment al anului anterior), societatea finantandu-si activitatea in mare parte din fonduri proprii si mai putin din fonduri imprumutate.
Valoarea contabila pe actiune a avut in permanenta valori pozitive si a inregistrat cresteri superioare ratei inflatiei in ultimii patru ani.
Ponderea activelor imobilizate in totalul activelor au inregistrat o diminuare relativ scazuta in perioada 2003-2005 in timp ce activele circulante au crescut cu o proportional cu diminuarea activelor imobilizate intimp ce cheltuielile in avans au avut valori relativ egale
Tabelul
3.2 Contul de profit si pierdere
Cont de profit si pierdere |
2003 |
2004 |
% |
2005 |
% |
Cifra de afaceri |
7.134.592 |
8.687.897 |
21,77 |
10.788.579 |
24,18 |
Productia vanduta |
4.644.987 |
6.008.242 |
29,35 |
6.992.775 |
16,39 |
Venituri din vanzarea marfurilor |
2.489.605 |
2.679.655 |
7,63 |
3.767.453 |
40,59 |
Total venituri din exploatare |
7.497.075 |
9.139.245 |
21,90 |
10.973.183 |
20,07 |
Cheltuieli cu materii prime si consumabile |
5.426.683 |
2.117.297 |
-60,98 |
2.278.836 |
7,63 |
Cheltuieli privind energia si apa |
584.169 |
632.824 |
8,33 |
709.689 |
12,15 |
Cheltuieli privind marfurile |
2.138.824 |
275.254 |
-87,10 |
329.737 |
19,79 |
Cheltuieli cu personalul |
1.209.110 |
1.193.869 |
-1,26 |
1.537.409 |
28,78 |
Provizioane |
- |
464.115 |
- |
522.467 |
12,57 |
Ajustarea valorii imobilizarilor |
959.213 |
1.542995 |
60,86 |
384.688 |
-75,07 |
Cheltuieli cu prestatii efectuate de terti |
1.199.456 |
1.688.598 |
40,78 |
2.389.946 |
41,53 |
Total cheltuieli din exploatare |
7.039.809 |
9.720.395 |
38,08 |
5.088.984 |
-6,50 |
Rezultat din exploatare |
457.266 |
-581.150 |
n/a |
1.884.199 |
n/a |
Venituri din dobanzi |
26.093 |
44.238 |
69,54 |
165.587 |
274,31 |
Total venituri financiare |
105.143 |
393.201 |
273,97 |
569.200 |
44,76 |
Cheltuieli privind dobanzile |
104.059 |
98.868 |
-4,99 |
55.891 |
-43,47 |
Total cheltuieli financiare |
243.184 |
636.050 |
161,55 |
769.976 |
21,00 |
Rezultatul financiar |
-138.041 |
-242.849 |
n/a |
-200.776 |
n/a |
Venituri totale |
7.602.218 |
9.532.446 |
25,39 |
11.542.383 |
21,09 |
Cheltuieli totale |
7.232.993 |
10.356.445 |
42,20 |
9.858.960 |
-4,80 |
Profit brut |
319.225 |
-823.999 |
n/a |
1.683.423 |
n/a |
Impozit pe profit |
175.765 |
149.678 |
-14,84 |
267.001 |
78,38 |
Profit net |
143.460 |
-973.677 |
n/a |
1.416.422 |
n/a |
Compania a inregistrat o crestere a cifrei de afaceri, in deosebi datorita cresterii preturilor produselor petroliere.
Restructurarea companiei dupa ce pachetul majoritar de actiuni a fost preluat de catre OMV a adus o imbunatatire considerabila a rezultatelor operationale incepand cu anul 2006.
3.2.1 Rezultate din exploatare(Re)
Re= Venituri din exploatare- Cheltuieli din exploatare
= 7.497.075 - 7.039.809 = 457.266
= 9.139.245 - 9.720.395 = - 581.150
= 10.973.183 - 9.088.984 = 1.884.199
Datorita cresterii cheltuielilor din exploatare in anul 2004 rezultatul din exploatare este negativ in acest an.
Dupa analiza rezultatelor din exploatare din perioada 2003-2005, rezultatul de ansamblu al perioadei analizate este pozitiv chiar daca in anul 2004 s-a inregistrat o crestere a cheltuielilor din exploatare .
3.2.2 Rezultate financiare(Rf)
Rf = Venituri financiare-Cheltuieli financiare
= 105.143 - 243.184 = -138.041
= 393.201 - 636.050 = -242.849
= 569.200 - 769.976 = -200.766
In perioada analizata rezultatele finanicare au inregistrat valori negative datorita faptului ca incepand cu anul 2004 s-a trecut la restructurarea companiei , prin aplicarea normelor impuse de catre actionarul majoritar OMV, cheltuielile financiare fiind ridicate .
3.2.3 Profitul ( P)
-Profit brut = Venituri totale-Cheltuieli totale
= 7.602.218 - 7.282.993 = 319.225
= 9.532.446 - 10.356.445 = -823.999
= 11.542.383 - 9.858.960 = 1.683.423
-Profit net = Profit brut -Impozit pe profit
= 319.225 - 175.765 = 143.460
= -823.999 -149.678 = -973.677
= 1.683.423 - 267.001 = 1.416.422
Datorita reorganizarii intreprinderii in anul 2004 s-au inregistrat pierderi urmand ca in anul 2005 intreprinderea sa realizeze profit , impozitul pe profit datorat catre stat fiind platit in functie de posibiltatile financiare .
Pentru anul 2005 sunt prevazute investitii de aproximativ 530 milioane euro distribuite in mod egal pentru explorare si rafinare, in timp ce pentru cresterea productiei realizate in perimetrele detinute de Petrom in Kazahstan se vor realiza investitii de aproximativ 50 milioane euro.
Prin Bugetul de Venituri si Cheltuieli pe 2005, S.C. Petrom S.A. a prevazut o cifra de afaceri de 8.892 miliarde RON (fara accize) si un profit brut de 974 milioane RON. In cursul semestrului I 2005 compania realizase o cifra de afaceri de 9,33 miliarde RON si un profit brut de 601 milioane RON existand premize pentru imbunatatirea performantelor asteptate de conducerea PETROM.
Cifra de afaceri dupa primele 9 luni din 2006 a cunoscut o crestere de 23%, in timp ce profitul net s-a situat cu 46% peste cel din perioada similara a anului precedent.
Din analiza functionala rezulta faptul ca societatea nu intampina probleme legate de finantarea activitatii atat in ceea ce priveste utilizarile stabile cat si in utilizarile de exploatare.
Imbunatatirea activitatii se poate observa si din faptul ca raportul dintre nevoia de fond de rulment si cifra de afaceri se situeaza sub 4%, aceasta fiind media inregistrata pe sector in cadrul companiilor internationale.
Tabel 6
3.3 Marja profitului la sfarsitul primului semestru in anii 2002-2005(%)
Marja profitului |
2002 |
2003 |
2004 |
2005 |
Operational |
9,40 |
6,78 |
7,41 |
0,17 |
Brut |
7,95 |
4,85 |
5,59 |
-4,89 |
Net |
5,43 |
3,05 |
2,14 |
-5,16 |
Este de asteptat ca marjele de profit sa cunoasca imbunatatiri in urma cresterii cotatiilor petrolului pe pietele internationale, liberalizarii pietei interne a carburantilor si a gazelor naturale, disponibilizarilor de personal precum si a masurilor planificate pentru proiecte destinate cresterii eficientei si reducerii costurilor. Valorile negative inregistrate in ultimul an pentru marjele profitului net si brut se datoreaza in exclusivitate inregistrarii de provizioane pentru riscuri si cheltuieli care nu vor mai afecta in viitor rezultatele companiei.
Situatia neta ofera o prima evaluare a intreprinderii la data analizei financiare prin diferenta dintre activul total si datoriile totale, redand astfel averea neta a actionarilor sau altfel spus, activul intreprinderii neangajat in datorii.
Cresterea situatiei nete poate fi consecinta reinvestirii unei parti din profitul net si a altor elemente de acumulari, provizioane reglementate, reporturi din exercitiul precedent, subventii, etc., in functie de politica de dividende adoptata de conducerea intreprinderii.
De asemenea, o crestere a situatiei nete poate avea loc in cazul evolutiei in sens negativ a dobanzilor si al cursului monedei/monedelor in care iintreprinderea s-a imprumutat.
Marja Bruta a Profitului reprezinta venitul obtinut dupa deducerea costurilor directe pentru productia bunurilor fabricate, in timp ce Profitul Operational si Profitul Net se refera la eficienta exploatarii.
3.4 Indicatori economici ai activitatii
Analiza docmentelor de sinteza contabila este utila, in primul rand, conducerii intreprinderii, deoarece faciliteaza luarea deciziilor manageriale in domeniul gestiunii, investitiilor, creditului etc .
De asemenea, utilizatorii externi ai informatiilor contabile sunt informati asupra solvabilitatii, rentabilitatii si a altor aspecte economico-financiare care caracterizeaza activitatea intreprinderii respective.
3.4.1 Indicatorii structurii activului :
-Raportul dintre activele fixe si total active Rf =
=%
%
%
-Raportul dintre activele circulate si total active Rc =
%
%
%
In perioada analizata pondera activelor fixe in total active a scazut chiat daca valorile nominale a celor doi indicatori sunt in crestere, activele fixe crescand intr-o proportie mai mica decat totalul activelor .
Ponderea activelor circulante in totalul activelor a crescut datorita faptului ca valoarea activelor circulante de la un an la altul a inregistrat o crestere de aproximativ 50 % .
3.4.2 Indicatorii structurii pasivului :
-Solvabilitatea patrimoniala: Sp= *100
%
%
%
In cazul intreprinderii analizate solvabilitatea patrimoniala are valori mai mari de 50% ceea ce o situeaza in categoria intreprinderilor care face fata obligatiilor de plata.
Daca solvabilitatea patrimoniala ar fi inregistrat valori sub 30% atunci intreprinderea ar fi pusa in situatia de incapacitate de plata.
-Rata globala de indatorare Rgi =
3.4.3 Indicatori de rentabilitate
-Profitabilitatea economica exprima raportul dintre excedentul brut din exploatare si cifra de afaceri
Pe=
-Profitabilitatea economica neta exprima raportul dintre rezultatul din exploatare si cifra de afaceri.
Pen=
-Profitabilitatea financiara exprima raportul dintre profitul net si cifra de afaceri
Pf =
Datorita faptului ca in anul 2004 nu s-a inregistrat profit profitabilitatea financiara este negativa urmand ca in anul urmator sa se inregistreze o crestere substantiala a profitului net si a cifrei de afaceri si implicit a profitabilitatii financiare.
-Rata rentabilitatii economice(Rre) exprima eficienta utilizarii activului pentru obtinerea unui excedent, care este profitul din exploatare. Este necesar ca rata rentabilitatii economice sa fie superioara ratei inflatiei.
Rre =
In anul 2004 din cauza unei utilizari ineficiente a activului si lipsa profitului s-a inregistrat o valoare negativa a ratei rentabilitatii economice urmand ca in anul urmator dupa inceperea procesului de reorganizare a intreprinderii rata rentabilitatii economice sa aiba din nou valori pozitive ajungand chiar la un procent de 10,57%.
-Rata rentabilitatii financiare (Rrf) reflecta eficienta cu care sunt utilizate capitalurile proprii ale unitatii . Rata rentabilitatii financiare trebuie sa fie superioara ratei medii a dobanzii pe piata.
Rrf =
-Rentabilitatea capitalurilor proprii (Rcp) exprima raportul dintre capacitatea de autofinantare si capitalurile proprii ale intreprinderii.
Rcp=
3.4.4 Indicatori de lichiditate
-Lichiditatea curenta (Lc) pune in evidenta masura in care se pot acoperi datoriile curente din activele curente. Exprima raportul dintre activele circulante si datoriile pe termen scurt. Valoarea recomandabila a acestui indicator este in jurul valorii de 2.
Lc =
-Lichiditate imediata (indicatorul test acid) (Li) arata posibilitatea achitarii datoriilor curenta din valorile de trezorerie disponibile existente,precum si din cele ce se vor incasa in urma lichidarii creantelor la scadenta.
Dupa efectuarea calculelor referitoare la lichiditatea imediata se constata ca intreprinderea nu intimpina dificultati in ceea ce priveste acoperirea datoriilor curente.Valorile calculate se situeaza in anii 2004 si 2005 cu mult peste valoarea de baza(1),iar in cazul anului 2005 lichiditatea imediata nu pune probleme.
Productia de gaze naturale: se estimeaza ca va creste la aprox 6.33 mld mc. odata cu inceperea exploatarii zacamantului de pe platforma Marii Negre. Productia totala a Romaniei este de aproximativ 14 mld mc., cel mai mare producator fiind Romgaz Medias.
Pe segmentul de GPL aflat in plina expansiune in Romania, cifra de afaceri a Petrom este de aproximativ 40 mil $, reprezentand aproape o treime din piata. Societatea detine participatii la concurentii sai (45.6% la Shell Gas si respectiv 8% la Butan Gas).
Unul din obiectivele Petrom este crearea unei pozitii puternice pe pietele de distributie din tarile vecine. Astfel, Petrom a continuat in 2004 procesul de consolidare a pozitiei companiei pe piata din Republica Modova si Ungaria, in timp ce in Confederatia Serbia si Muntenegru a pus bazele unei dezvoltari viitoare. Pentru anul 2005 sunt prevazute investitii de aproximativ 530 milioane Euro distribuite in mod egal pentru explorare si rafinare, in timp ce pentru cresterea productiei realizate in perimetrele detinute de Petrom in Kazahstan se vor realiza investitii de aproximativ 50milioane Euro.
Prin Bugetul de Venituri si Cheltuieli pe 2005, S.C. Petrom S.A. a prevazut o cifra de afaceri de 8.892 miliarde RON (fara accize) si un profit brut de 974 milioane RON. In cursul semestrului I 2005 compania realizase o cifra de afaceri de 9,33 miliarde RON si un profit brut de 601 milioane RON existand premize pentru imbunatatirea performantelor asteptate de conducerea Petrom.
Ratele de lichiditate la sfarsitul primului semestru in perioada 2002-2005
Rate de lichiditate |
Medie |
||||
Lichiditate curenta | |||||
Lichiditate imediata | |||||
Lichiditate la vedere |
In cursul perioadei analizate, lichiditatea curenta s-a mentinut in limitele considerate optime, imbunatatindu-se considerabil a acestora in urma cresterii capitalului social prin emiterea de noi actiuni. Lichiditatea curenta s-a triplat fata de valoarea inregistrata la sfarsitul semestrului I 2002 cand a inregistrat cea mai mica valoare din ultimii ani.
Ratele de solvabilitate la sfarsitul primului semestru in perioada 2002-2005
Rate de solvabilitate |
Medie |
||||
Rata solvabilitatii generale | |||||
Rata autonomiei financiare | |||||
Rata datoriilor |
In cursul perioadei analizate, rata datoriilor totale a avut o tendinta descrescatoare incepand cu semestrul I 2002, reducandu-se de la valoarea de 0,31 la numai 0,12 pentru sfarsitul semestrului I 2005.
Solvabilitatea generala a cunoscut de asemenea o imbunatatire, raportul intre activele totale ale companiei si datorii crescand in urma majorarii capitalului social catre valoarea de 8,6. Este de asteptat ca acest indicator sa revina spre valorile inregistrate anterior pe masura realizarii obiectivelor de investitii. Lichiditatea curenta sau lichiditatea generala se defineste prin raportul dintre activele circulante si datoriile curente. Pentru asigurarea posibilitatii de rambursare a datoriilor este necesar ca lichiditatea curenta sa inregistreze valori ridicate, respectiv de pana la 2-2,5.
Lichiditatea imediata este calculata ca raport intre suma dintre creantele si activele de trezorerie si datoriile curente. Valoarea recomandata pentru acest indicator este de 0,8.
Lichiditatea la vedere ofera o imagine asupra riscurilor de neplata ca raport intre activele de trezorerie si datoriile curente. In practica se poate utiliza drept reper nivelul de 0,2, o valoare inferioara acestuia semnificand un risc ridicat in ceea ce priveste posibilitatea acoperirii datoriilor imediate.
Rata solvabilitatii generale se refera la riscul de incapacitate de plata a datoriilor in conditile in care intreprinderea aloca in acest sens intregul volum al activelor. Este necesar ca valoarea acestui indicator sa fie supraunitara, in caz contrar nu se mai poate garanta creditorilor rambursarea integrala a datoriilor.
Rata autonomiei financiare se calculeaza prin raportarea capitalurilor proprii la capitalurile permanente. In practica se considera ca un raport superior valorii de 0,5 este suficient, garantand posibilitatea rambursarii datoriilor pe termen lung din capitalurile proprii.
Rata datoriilor este definita ca raport intre nivelul total al datoriilor si nivelul activelor totale. Pentru ca intreprinderea sa fie apreciata ca sigura, indicatorul trebuie sa inregistreze un nivel sub 50%.
-Gradul de indatorare (Gi ) exprima ponderea datoriilor pe termen scurt in totalul pasivului. Valorile optime ale acestui indicator se situeaza in intervalul 0,25-0,75.
Gi =
Avand in vedere faptul ca valorile optime ale gradului de indatorare se situeaza in intervalul 0,25-0,75 iar in cazul intreprinderii analizate valorile calculate in perioada 2003-2005 iau valori sub 0,25 exprima faptul ca ponderea datoriilor pe termen scurt este destul de mica in comparatie cu valorile optime. De aici rezulta ca datoriile pe termen scurt nu au o valoare ridicata in raport cu totalul pasivului, ceea ce adduce un plus in activitatea financiar-contabila a intreprinderii.
In anul 2003 gradul de indatorare a inregistrat valoarea de 0,22 cu putin sub media optima, iar in anul urmator acesta a scazut semnificativ inregistrand valoarea de 0,08 ceea ce inseamna ca datoriile pe termen scurt s-au diminuat .
-Fondul de rulment (FR) reprezinta diferenta dintre resursele stabile si utilizarile stabile. Fondul de rulment se poate calcula in doua moduri:
FR = Capitaluri permanente - Imobilizari nete
Sau
FR = Active circulante - Datorii pe termen scurt
3.938.119 - 2.623.100
1.315.019
= 6.023.173 - 1.257.378
= 4.765.795
=7.130.969 - 2.230.917
= 4.900.052
Fondul de rulment pozitiv semnifica faptul ca resursele stabile sau capitalurile permanente depasesc utilizarile stabile sau imobilizarile nete iar surplusul de capital este utilizat pentru finantarea activelor circulante.
Un fond de rulment negativ semnifica faptul ca resursele stabile sunt insuficiente pentru acoperirea utilizarilor stabile, ca urmare o parte din activele imobilizate sunt finantate din datorii pe termen scurt . In aceasta situatie apare un anumit risc de insolvabilitate al unitatii.
Indicatorii de rentabilitate au inregistrat imbunatatiri substantiale in anul 2005, situandu-se peste media marilor companii mondiale din sector.
De asemenea indicatorii de lichiditate se situeaza la valori ridicate, astfel incat compania nu intampina probleme legate de incapacitatea de plata a datoriilor pe termen scurt. In ultimii doi ani de activitate se poate observa o mai buna gestionare a stocurilor ceea ce a dus la diminuarea nevoii de fond de rulment.
Fondul de rulment la sfarsitul primului semestru in perioada 2002-2005
Perioada | ||||
Fond de rulment | ||||
Necesar fond de rulment | ||||
Trezorerie neta |
In cursul perioadei analizate, toti indicatorii echilibrului financiar, atat pe termen lung cat si pe termen scurt au avut tendinte crescatoare, situatie datorata in special capacitatii companiei de a contracta creditele necesare pe termen lung, precum si majorarii de capital social operata la sfarsitul anului 2004
SNP Petrom este o societate echilibrata din punct de vedere financiar. Acest lucru se reflecta in acoperirea integrala a necesarului de fond de rulment de catre sursele de finantare pe termen lung.
Analiza functionala a resurselor in perioada 2003-2005
Analiza functionala | |||
Resurse permanente | |||
Utilizari stabile | |||
Fond de rulment functional | |||
Resurse din exploatare | |||
Utilizari din exploatare | |||
Necesar de fond de rulment | |||
Necesar de fond de rulment exploatare | |||
Trezorerie neta | |||
Excedent brut din exploatare | |||
ETE | |||
ETG | |||
Rezultat economic | |||
Capacitatea de autofinantare |
Principalele premise care s-au avut in vedere la determinarea valorii intriseci a actiunii sunt: Perioada de viata a societatii este infinita, prognoza realizandu-se pe o perioada de 3 ani. Rata de crestere a cifrei de afaceri in 2005 este de 24,18%, avand in vedere faptul ca aceasta crestere se situa la 21,77 % la sfarsitul anului 2004 , urmata de o crestere anuala de 16% conform estimarilor companiei.
Marja excedentului brut din exploatare este de 22% in 2005 si 18% dupa aceasta perioada.
Nevoia de fond de rulment a fost estimata la 4% din cifra de afaceri a companiei avand in vedere nivelul mediu al companiilor din sectorul petrolier.
In 2005 acest raport in cazul Petrom a fost de 3,27%.
Eficienta manageriala la sfarsitul primului semestru in perioada 2002-2005
Perioada |
2002 |
2003 |
2004 |
2005 |
Medie |
ROA |
4,98 |
3,66 |
3,72 |
-2,72 |
2,41 |
ROE |
7,16 |
4,99 |
4,82 |
-3,08 |
3,47 |
Principalii factori care au impiedicat in ultimii ani o expansiune si o eficienta a societatii au fost politica de mentinere sub administrare a pretului carburantilor, independent de pretul international al titeiului, fapt semnalat si de concurentii Petrom, precum si supradimensionarea personalului, care numara circa 49.000 de angajati.
Fondul de rulment este expresia realizarii echilibrului financiar pe termen lung si a contributiei acestuia la obtinerea unui echilibru pe termen scurt. Un fond de rulment pozitiv semnifica faptul ca intreprinderea detine capitaluri permanente intr-o suma destul de ridicata pentru a putea finanta integral imobilizarile sale si are lichiditati excedentare care -i permit sa faca fata riscurilor diverse.
Necesarul de fond de rulment reprezinta diferenta dintre necesitatile de finantare ale ciclului de exploatare si datoriile de exploatare. Acesta este expresia realizarii echilibrului financiar pe termen scurt, a echilibrului dintre necesarul si resursele de capitaluri circulante - ale exploatarii.
Trezoreria neta releva calitatea echilibrului financiar general al intreprinderii atat pe termen lung cat si pe termen scurt.
Rentabilitatea Activelor se calculeaza ca raportul dintre profitul net si valoarea totala a activelor, masurand gradul de rentabilitate a intregului capital investit in companie.
Rata Rentabilitatii Financiare reprezinta raportul dintre profitul net si valoarea totala a capitalului propriu si masoara gradul de rentabilitate a investitiei facute de actionari.
In cursul anului 2005, Petrom nu a platit dividende, compania raportand pierderi pentru sfarsitul anului 2004 in urma constituirii de provizioane pentru riscuri si cheltuieli care insa nu vor mai afecta in viitor rezultatele companiei.
3.5 Evaluarea societatii
Companie |
Marja profitului net ( %) |
ROE |
PER trailing |
PBR |
OMV | ||||
EXXON MOBIL | ||||
B.P | ||||
REPSOL YPT | ||||
PETROM SA |
Societatea Petrom are o marja a profitului net cu mult peste media sectorului, insa datorita structurii de finantare a activitatii rentabilitatea economica se situeaza sub medie. Aceasta marja ridicata precum si rata de crestere a profitului care este mai ridicata comparativ cu societatile analizate ii determina pe investitori sa accepte un nivel PER situat la un nivel mai ridicat.
Din acest punct de vedere putem afirma ca societatea este evaluata corect in piata, aprecierea cotatiei depinzand in mare masura de capacitatea acesteia de mentinere a ritmului de crestere.
3.6 Explorare si productie -rafinare si marketing
Petrom este cea mai mare companie romaneasca, actionarul majoritar fiind OMV in urma achizitiei pachetuIui de actiuni de la stat la finele anului 2004.
Compania detine o cota de piata de aproximativ 35% pe segmentul de rafinare si distributie, avand un numar de 553 benzinarii, si este urmata de catre Rompetrol si Lukoil.
In ceea ce priveste rezervele, acestea sunt estimate de catre companie la 1 miliard barili echivalent petrol, capacitatea de rafinare fiind de 8 milioane de tone.
Principalele venituri obtinute sunt cele din explorare si productie, astfel pretul petrolului la nivel mondial are o insemnatate ridicata asupra veniturilor companiei
Din datele prezentate reiese faptul ca productia atat pe partea din titei si gazolina cat si pe partea de productie de gaze s-a situat sub nivelul primelor 9 luni din anul 2005 cu aproximativ 8,5% la titei si 5% la gaze.
Rezultatele financiare insa s-au situat peste cele prezentate in perioada similiara a anului 2005, nivelul EBIT-ului cunoscand o apreciere de 48%.
Rezultatele din partea de rafinare si marketing au afectat intr-o oarecare masura rezultatele obtinute in urma activitatii de explorare si productie, pierderea operationala fiind de doua ori mai ridicata comparativ cu primele 9 luni din 2005. Cererea mondiala de titei a crescut in primele noua luni din 2006 cu apx. 0,8% fata de perioada similara a anului 2005, in timp ce productia a crescut cu 1%.
3.7 Estimari de crestere a indicatorilor activitatii economico-financiare
S.C. PETROM S.A. are ca obiect de activitate explorarea si exploatarea zacamintelor de petrol si gaze naturale de pe uscat si din platoul continental al Marii Negre, rafinarea si prelucrarea titeiului, transportul si comercializarea produselor petroliere, comercializarea gazelor, importul si exportul de titei, produse petroliere, utilaje, echipamente si tehnologii specifice.
Pe plan extern Petrom deruleaza activitati de explorare, explatare si comercializare in Moldova, Ungaria, Kazahstan, India, Iran, Serbia si Muntenegru.
Petrom este cea mai mare companie petroliera romaneasca, avand o productie integrata, de la extractie titei si gaze naturale, pana la rafinare si distribusie de carburansi. In incercarea de a diversifica activitatile de explorare si de a imbunatati rata de inlocuire a rezervelor, Petrom a
achizitionat licente de explorare si producsie aditionale pentru perimetre situate in afara Romaniei.
In prezent cota de piata a Petrom este de aproximativ 30% (estimare sem. I 2005), in scadere de la 45%, fiind amenintata de ceilalti concurenti semnificativi, care si-au anuntat intentia de a-si creste cota: Rompetrol care are o cifra de afaceri de circa 1,45 mld euro, fata de 2.45 mld euro ale Petrom tinteste pozitia de lider de piata in urmatorii ani; de asemenea Shell si MOL au drept obiectiv pe termen mediu si lung detinerea unei cote de 10% fiecare.
Strategia Petrom 2010
In 2010, Petrom va fi liderul industriei de petrol si gaze din Sud-estul Europei. Printr-o dezvoltare sustinuta si profitabila in toate domeniile noastre de activitate vom:
-produce 210.000 bep/zi cu o rata de inlocuire a rezervelor de 70% in Explorare si Productie;
-atinge o cota de piata de 30% printr-o utilizare a rafinariilor de 95% in Rafinare si Marketing;
-atinge o cota de piata mai mare de 35% in activitatea de Gaze naturale;
Fiind compania cu cel mai mare succes din Romania, vom crea valoare si beneficii pentru angajatii, clientii, actionarii nostri si pentru economia romaneasca in general.
Obiective strategice pentru 2010:
-Cresterea gradului de utilizare la 95%
-Cresterea intervalului intre doua revizii programate la 5 ani
-Reducerea pierderilor prin facle cu 50%
-Reducerea consumului intern de combustibili de la 12% la 8%
-Toti combustibilii produsi conform normelor UE
-Reducerea randamentului de pacura grea de la 15% la 2%
-Incadrarea indicilor de cost Solomon in sectorul 2 sau 3
-Performante HSEQ la standardele grupului OMV
Petrom opereaza doua rafinarii situate in principalele zone industriale strategice din regiunea sudica si centrala a Romaniei. Cele doua rafinarii, Arpechim si Petrobrazi reprezinta impreuna circa 40% din capacitatea totala de rafinare a titeiului din Romania, procesand atat titei din productia interna cat si din import. Capacitatea operationala a rafinariei Petrobrazi este de 4,5 milioane de tone/an iar cea a Arpechim de 3,5 milioane tone/an. Titeiul este transportat catre rafinarii printr-o retea de conducte sau garnituri de tren. Livrarea produselor este realizata prin sistemul de transport feroviar sau prin camioane.
In 2006, volumul titeiului rafinat a atins nivelul de 6,86 milioane tone, iar rata de utilizare a rafinariilor a crescut de la 80% in 2005 la 86% in 2006.
Ca urmare a integrarii Romaniei in Uniunea Europeana, legislatia romana s-a aliniat la standardele de calitate impuse de directiva UE privind carburantii. Incepand cu anul 2007, toti combustibilii comercializati in Romania trebuie sa aiba un continut de sulf de maximum 50 ppm, iar pana in 2009, continutul de sulf trebuie de fie de 10 ppm. La sfarsitul anului 2006, ambele rafinarii produceau intreaga gama de combustibili cu continut de sulf de 50 ppm necesari pe piata interna si aveau capacitatea de a produce cantitati suficiente de carburanti cu 10 ppm pentru aprovizionarea pietei din Romania.
Proiectele de investitii se desfasoara conform planului pentru a permite ca pana in 2009 pentru piata interna sa se produca doar combustibili cu 10 ppm.
Principalul obiectiv al diviziei Rafinare pentru 2007 este continuarea optimizarii si demararea programelor ambitioase de investitii in cele doua rafinarii. Investitiile in Petrobrazi se vor axa pe imbunatatirea randamentelor prin cresterea capacitatii la 6 milioane tone si reducerea consumului de energie, precum si pozitionarea rafinariei ca fiind cea mai mare si mai eficienta din Romania. Investitiile la Arpechim se vor concentra pe alinierea la standarde si eficientizare.
Planurile de investitii vor contribui la imbunatatirea eficientei energetice in rafinarii, la reducerea costurilor si imbunatatirea randamentelor pentru a obtine produse de calitate superioara.
Cele mai bune produse si servicii
-Construirea a 250 de statii Petrom V
-Demolarea si reconstruirea a 10 depozite
-Vanzari anuale crescute la 3 milioane litri/statie
-Cota de piata de 35%
Lider al pietei romanesti de distributie a carburantilor, Petrom detine cea mai extinsa retea de distributie in Romania cu aproximativ 600 benzinarii, situate in toate judetele tarii. Compania si-a consolidat pozitia pe piata regionala unde, in prezent, detine peste 200 de benzinarii in Moldova, Bulgaria si Serbia (inclusiv benzinariile OMV). In prezent, Petrom beneficiaza de o pozitionare puternica, de centru operational al grupului OMV in regiunea Europei de Sud - Est, in ceea ce priveste activitatea de marketing.
Prin investitii semnificative in activitatea de marketing, de cca 500 milioane euro pana in anul 2010, Petrom se pregateste pentru stabilirea unor noi standarde de calitate, siguranta, incredere si confort pentru clienti.
Conceptul de statie PETROMV, inaugurat in 2005, reprezinta expresia orientarii catre client a companiei. Facilitatile pe care le ofera sunt inedite pentru segmentul de distributie, variind de la serviciile de baza ale unei benzinarii la servicii suplimentare (restaurant, terasa, loc de joaca pentru copii etc.), precum si un amplu portofoliu de produse. Designul si caracteristicile moderne, serviciile complexe, precum si prezenta unui brand consacrat cum este Viva, reprezinta atuurile noilor benzinarii.
Totodata, a fost definitivat si introdus sistemul de administrare a benzinariilor, denumit Full Agency, care prevede gestionarea benzinariilor de catre parteneri desemnati in baza unor criterii obiective, fapt ce aduce imbunatatirea serviciilor.
Introducerea noilor sisteme de administrare, imbunatatirea si diversificarea produselor si serviciilor, introducerea sistemul de plati PetromCard, construirea unor noi benzinarii si modernizarea celor existente au condus la obtinerea de rezultate pozitive in marketing. Astfel, volumul vanzarilor medii a crescut pana la 2,4 milioane de litri / an / statie, vanzarile de produse complementare au crescut cu 44%, iar cota de piata a fost estimata la circa 28%.
In 2006, Petrom a lansat o noua gama de carburanti. Acestia sunt produsi in rafinariile Petrom, au un continut redus de sulf si indeplinesc standardele de calitate ale Uniunii Europene pentru anul 2007.
Imbunatatirea produselor si a serviciilor si alinierea la standardele internationale a activitatilor de marketing reprezinta o preocupare permanenta, compania continuand astfel sa satisfaca exigentele clientilor sai si sa depuna toate eforturile pentru indeplinirea obiectivelor asumate.
Tab 3.6
Tab 3,7
CONCLUZII SI PROPUNERI
Strategia Petrom se bazeaza pe criterii de eficienta si profitabilitate. Un rol definitoriu in implementarea acestei strategii il are capitolul uman, resursa primordiala a organizatiei.
Masurile luate pentru cresterea eficientei,reducerea costurilor vor contribui pe termen lung la imbunatatirea performantelor financiare ale companiei in ciuda reducerii cotei de piata pentru vanzarile pe piata interna.
Personalul angajat si cerintele lor personale de dezvoltare sunt un factor decisiv pentru succesul companiei Petrom. Scopul lor este de a atinge cel mai inalt nivel de pregatire atat in domeniul tehnic cat si in cel ce tine de conducere.
Misiunea la SC PETROM SA este sa creeze un mediu de lucru modern si foarte sofisticat!
In 2010 Petrom va fi cea mai importanta companie integrata de petrol si gaze din Sud Estul Europei.
In ceea ce priveste calitatea intreprinderea este interesata sa obtina calitate prin tot ceea ce face. Calitatea face parte din atitudinea si modul in care se fac afacerile si se regaseste in toate produsele si serviciile oferite, in toate procedurile de business, in tehnicile de management si in felul in care isi gestioneaza relatiile.
Pentru cresterea eficientei se implementeaza proiecte pentru modernizarea instalatiilor si se aplica programe tehnologice pentru zacaminte mature,se doreste sa se reduca semnificativ costurile de procesare si se investeste in eficienta energetica si in imbunatatirea mix-ului de produse.
Se investeste semnificativ in extinderea activitatii in domeniul gazelor naturale si se ia in considerare posibilitatea de a intra pe piata de energie electrica prin construirea unei centrale electrice pe gaze.
Petrom este lider pe piata romaneasca de vanzari cu amanuntul, avand o retea de aproximativ 500 de statii de distributie. In cadrul unei piete in care exista o concurenta din ce in ce mai mare din partea Rompetrol, Lukoil, Mol si Agip, Petrom are un avantaj categoric prin faptul ca ofera cel mai bun raport calitate-pret in cadrul celor mai bine plasate statii de distributie.
Numele societatii reflecta lucrurile pe care le reprezinta la prima vedere. Ofera solutii individuale si personalizate in functie de nevoile clientului. Serviciile prestate de catre socitate sunt o suma de procese - noi nu vindem motorina sau benzina, ci o varietate de servicii.
Planurile de investitii vor contribui la imbunatatirea eficientei energetice in rafinarii, la reducerea costurilor si imbunatatirea randamentelor pentru a obtine produse de calitate superioara si rezultate ale activitatii net superioare celor obtinute pana in prezent.
Prin investitii semnificative in activitatea de marketing, de cca 500 milioane euro pana in anul 2010, Petrom se pregateste pentru stabilirea unor noi standarde de calitate, siguranta, incredere si confort pentru clienti. Conceptul de statie PETROMV, inaugurat in 2005, reprezinta expresia orientarii catre client a companiei. Facilitatile pe care le ofera sunt inedite pentru segmentul de distributie, variind de la serviciile de baza ale unei benzinarii la servicii suplimentare (restaurant, terasa, loc de joaca pentru copii etc.), precum si un amplu portofoliu de produse. Designul si caracteristicile moderne, serviciile complexe, precum si prezenta unui brand consacrat cum este Viva, reprezinta atuurile noilor benzinarii.
Introducerea noilor sisteme de administrare, imbunatatirea si diversificarea produselor si serviciilor, introducerea sistemul de plati PetromCard, construirea unor noi benzinarii si modernizarea celor existente au condus la obtinerea de rezultate pozitive in marketing. Astfel, volumul vanzarilor medii a crescut pana la 2,4 milioane de litri / an / statie, vanzarile de produse complementare au crescut cu 44%, iar cota de piata a fost estimata la circa 28%.
Petrom a lansat o noua gama de carburanti acestia sunt produsi in rafinariile Petrom, au un continut redus de sulf si indeplinesc standardele de calitate ale Uniunii Europene.
Procesul de modernizare si reorganizare va continua si se va axa pe definitivarea implementarii sistemului Full Agency si inchiderea unitatilor ineficiente.
Imbunatatirea produselor si a serviciilor si alinierea la standardele internationale a activitatilor de marketing reprezinta o preocupare permanenta, compania continuand astfel sa satisfaca exigentele clientilor sai si sa depuna toate eforturile pentru indeplinirea obiectivelor asumate.
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate