MANAGEMENT IN STATELE UNITE ALE AMERICII

1. Scurt istoric al economiei americane

Economia americana este considerata, la momentul actual, ca fiind extrem de performanta, dispunand de un potential competitiv impresionant (o piata interna de 290 milioane locuitori, volum important de resurse naturale, un centru financiar mondial, competente stiintifice si tehnice de prima valoare etc.); intr-un cuvant, se poate afirma ca economia americana constituie un model socio-economic demn de urmat de alte tari.

Conform unor analisti precum Peter Drucker, secolul XX a fost un secol de suprematie economica americana si toate datele arata ca secolul XXI va pastra acelasi statut al SUA la nivel mondial; totusi consolidarea UE sub forma unui stat federal european cu peste 500 milioane de locuitori, la care se adauga Japonia sau China, poate conduce la ierarhizari diferite in competitia globala. [1]

La nivelul anului 2000, SUA realiza drept indicatori socio - economici principali:[2]

- GNP: aproximativ 8900 miliarde USD (primul loc in lume)

- GNP per locuitor: 32000 USD /an/locuitor (locul 8 in lume)

- Speranta de viata : 77 ani in medie

- Constituirea GNP pe surse de formare: - 77% servicii

- 16% productie industriala

- 1,5% agricultura

- alte servicii

Grafic situatia se prezinta astfel:

populatia urbana: 77% din total locuitori;

Grafic situatia se prezinta astfel:

participarea populatiei active la obtinerea GDP anual reflecta aproximativ procentele pe sectoare de constituire a GDP (2% in agricultura, 15% in industrie, circa 80% in servicii etc.)

cresterea anuala recenta a GDP: intre 3-5% anual; rata inflatiei: 5-7% anual; rata somajului: 5-8% anual

din total populatie (per 100 persoane), gradul de dotare in procente: 60% dispun de un PC, 70% de linie telefonica, 40% de mobil, 35% acces Internet etc; calculat pe numarul de locuinte: 95% au linie telefon fix, 42% acces Internet.

In ceea ce priveste accesul la educatie a tinerilor si populatiei adulte din SUA aratam urmatoarele :

aproximativ intre 6 - 18 ani educatia este obligatorie, deci si liceul este obligatoriu; legislatia fiecarui stat din cele 50 state din componenta imbraca diferente de nuanta cu privire la caracterul obligatoriu al studiilor primare si medii (aproximativ 30 milioane persoane termina anual studiile medii); exista in SUA aproximativ:

- 5 000 institutii corespondent al scolilor profesionale si studiilor post liceale din Europa

- 4 500 institutii corespondent a ceea ce numim colegii sau universitati (ofera studii universitare de la doi ani/zi pana la nivel doctorat); uzual 3 000 din ele sunt considerate universitati in sensul ca ofera MASTER si DOCTORAT (1/3 din aceste 3000 de universitati ofera studii tip ID, deci pentru aplicarea conceptului de long life learning

aproximativ 15 milioane persoane anual acced la cele 3000 universitati; aceste persoane obtin sustinere financiara de la guvernul central, statul propriu, autoritati municipale, companii, fundatii etc.; parte din taxele de studii la colegiu se suporta cu titlu personal desi nivelul taxelor este foarte ridicat in universitatile americane: de la 10-12000 USD/an pana 20-25000 USD/an; la programele de master si doctorat taxele de scolarizare sunt si mai ridicate; marile universitati americane ofera si scolarizare post doctorala de 2 ani zile sau mai mult, la care taxele de studii sunt mai mari;

aproximativ 75% din R&D provine din sector privat, diferenta provenind din diverse surse publice; o structurare pe institutii participante pe activitatea de cercetare: 15% prin universitati, 20% prin institute de cercetare, 50% prin companii si corporatii private; SUA cheltuie anual pentru R&D aproximativ intre 2-3 % din GDP, adica 200-250 miliarde USD; parte din cercetarile cu scop militar au si aplicatie civila. Aceasta ultima mentiune este importanta, intrucat SUA aloca 4-6% din GDP drept cheltuieli militare si de inarmare, insa numai o cota din aceste fonduri sunt destinate cercetarii stiintifice in domeniul militar (este dificil de estimat valoarea fondurilor totale/anual alocate pentru R&D in SUA).[4]

In 1993, ierarhia dupa PNB per locuitor: Elvetia, Luxemburg, Japonia, Danemarca, Suedia, SUA; aceasta ierarhizare inregistreaza usoare modificari anulae inspre secolul XXI.

Daca se efectueaza o analiza comparativa cu privire la ierarhizarea diferitelor tari industrializate dupa GDP/locuitor, vom tine seama ca pentru anul 2000, GDP / loc :

SUA: 32000 USD

Canada: 20200 USD

Franta: 24200

Germania: 25600

Italia: 20200

Japonia 32100

Suedia 26800

UK 23600

In ierarhizarea din tabelul nr. 19, functie de indicatorul GDP/locuitor, remarcam ca pe parcursul ultimelor doua decenii au intervenit schimbari importante in ierarhia tarilor lumii dupa acest indicator; la momentul actual primul loc este detinut de Japonia, desi in 1980 detinea locul 6 la nivel mondial dupa acelasi indicator (pentru tarile din tabel):

Tabel 1. PNB pe cap de locuitor raportat la SUA

Sursa: Calculat dupa Anderson s.a. Editors - Business. The Ultimate Resourse, Bloomsbury Publishing Plc, 2002;

Copyright © All rights reserved

In fapt, daca ne rezumam la ultimii 5-6 ani de zile, adica dupa 1996, economia americana inregistreaza spunem totusi evolutii spectaculare, evolutii care ii mentin primul loc in competitia globala:

Indicele bursier Dow Jones a crescut de peste 4 ori in sase ani;

Companiile cotate la New York Stock Exchange si NASDAQ au atras pe piata de capital circa 5 trilioane USD in ultimii cinci ani, insemnand cea mai mare acumulare de resurse financiare din istoria SUA;

Investitiile autohtone si straine au generat cele mai noi capacitati industriale si tehnologice.

Cu unele exceptii - de pilda, relativa saracire a populatiei de culoare - istoria economica a SUA consemneaza un trend permanent al progresului (desi evolutia propriu-zisa a fost ciclica); asociat acestui trend, standardul de viata al cetatenilor americani a crescut permanent, indeosebi pe parcursul sec. XX. In mod automat, se impun unele intrebari:[6]

Care sunt factorii ce explica / au permis cresterea permanenta a standardului de viata in SUA, dupa anul 1900?

In ce masura importul de tehnologie si importul de cunostinte din Europa anilor 1900 a favorizat decolajul economiei americane ? Sub ce forme a avut loc acel import de cunostinte si tehnica ? A procedat in mod oarecum similar Japonia in relatia cu SUA dupa 1950 ? Poate fi generalizat un astfel import de cunostinte pentru orice alta tara ?

In ce masura / proportie managementul aplicat de companii si alte institutii explica acest progres permanent? Care au fost / sunt formele prin care guvernul s-a implicat in economie?

Este oportun pentru toate tarile sa participe la un comert international liber? Cine castiga si cine pierde din tranzactii internationale?

Sunt mai bine / rau organizate si conduse firmele americane fata de cele japoneze sau europene? Care sunt practicele curente de lucru in companiile americane ? Cum reusesc ele sa obtina statutul de companie multinationala ? Ce concepte sau teorii de management aplica in practica zilnica ? Pot fi importate si adaptate astfel de concepte ?

La momentul actual, SUA ramane o tara uriasa si bogata, un model economic demn de invidie, chiar daca ritmul de crestere economica s-a diminuat in ultimele decenii:[7]

SUA ramane tara cu cea mai mare economie, cel mai mare volum de schimburi comerciale, a treia ca populatie (dupa China, India) si a patra ca suprafata (Rusia, Canada, China); masoara 4 800 km de la est la vest si 2 400 km de la nord la sud; traversarea teritoriului american in 1900 de la Est la Vest necesita peste o luna de zile prin  utilizarea diligentei, astazi traversarea cu masina se face in mai putin de o saptamana iar cu avionul in 4-5 ore; distantele uriase intre comunitati de persoane au obligat angajatii si firmele sa inoveze permanent in domeniul tehnic si social.

Consumatorii americani sunt intre cei mai instariti consumatori pe plan mondial, serviciile tehnice si profesionale ocupand primul loc (in structura totala a volumului anual): publicitatea si relatiile publice, prelucrarea datelor, servicii de securitate, servicii gospodaresti, reparatii, servicii de cazare si masa (hotel restaurant), activitati distractive, servicii medicale, educatie, consiliere juridica, contabilitate si alte servicii profesionale, servicii sociale neguvernamentale, servicii guvernamentale.

Intre 1963 - 1993, GDP al economiei americane a crescut in medie cu 7,9% anual, ceea ce a insemnat o crestere de 10 ori a valorii nominale; azi este de aproape dublu mai mare decat GDP - ul Japoniei, a doua economie a lumii, cu precizarea ca populatia in SUA este de circa 290 milioane persoane fata de circa 130 de milioane in Japonia.

Pentru a identifica regulile sau procedurile de management aplicate de companiile americane, pentru a intelege contextul sociologic al mediului de afaceri, caracterul pragmatic al salariatilor americani, influenta guvernului in economie etc. vom recurge la o succinta prezentare a evolutiei economiei americane; aceasta prezentare are loc pe diverse perioade de constituire/consolidare a statului federal american:[8]

perioada coloniala (1607 - 1776);

perioada formarii statului federal (1776 - 1860);

perioada reunificarii (1860 - 1914);

perioada conflagratiilor mondiale (1914 - 1946);

perioada moderna (1946 - 2003).

1.1. Perioada coloniala (1607 - 1776)

Istoria SUA incepe odata cu descoperirea Americii de Nord de Cristofor Columb (1492 - 1499). Aproximativ pentru un secol, Spania si Portugalia au fost principale puteri ce au colonizat America Centrala si parte din America de nord (Mexic). Ulterior, Franta a colonizat parte din nordul Americii (zona Quebec din Canada), iar Anglia a colonizat zona centrala a Americii de Nord: Virginia, Maryland, Massachusetts, Rhode Island si Conneticut; ulterior (dupa 1660), Anglia va coloniza statele New York, New Jersey, Pennsylvania, Carolina de Nord si Sud, Georgia.[9] In aceasta perioada, pe ansamblul Americii de Nord ocupatia de baza a ramas agricultura, sector ce contribuia decisiv la PNB; totusi, standardul de viata din colonii era printre cele mai ridicate din lume - la acel moment - comparabil cu Anglia. Direct sau indirect, Anglia a influentat cresterea economica ulterioara a economiei americane; altfel spus, mostenirea americanilor este de sorginte engleza indeosebi privitor la limba, traditii si legi.

Totusi, o serie intreaga de elemente / aspecte preluate din Anglia au fost adaptate / modificate de cetatenii americani ce au pus bazele statului federal:[12]

au beneficiat initial de avansul economic al Angliei, inclusiv de revolutia industriala declansata in aceasta tara, dar atentia a fost concentrata in directia perfectionarii mijloacelor de munca si mijloacelor de transport;

valurile masive de emigranti pot fi considerate echivalentul unei revolutii demografice ce a asigurat / asigura permanent un potential uman calificat;[13]

suprafata uriasa a SUA a obligat / fortat pe colonistii americani sa caute solutii proprii la ecuatia transportului intre diverse state si diverse regiuni urbane;[14]

suprafata uriasa a SUA a insemnat si resurse naturale uriase (lemn, zacaminte, petrol etc.), iar in timp, pe masura ce s-a extins reteaua de drumuri, canale de navigatie, cale ferata etc., a insemnat o piata interna de mari dimensiuni (azi: 290 milioane locuitori);

constitutia americana si sistemul democratic de separare a puterilor in stat pe principiul check and balance, dezvoltarea dreptului american bazat pe precedent (solutiile Curtii Supreme, A. Marshall) au asigurat inviolabilitatea proprietatii private;

structurile mentale si sistemul propriu de valori (parte de sorginte engleza, parte rezultat in timp sub influenta unor culturi diferite: spaniola, franceza, asiatica, africana etc.) au drept echivalent: individualism, spirit intreprinzator, pragmatism, capacitate de inovare, mobilitate a fortei de munca, afaceri bazate pe lege si contract.[15]

In perioada coloniala a SUA, numarul populatiei a crescut rapid, inclusiv productia nationala a sporit intr-un ritm comparabil cu Anglia; totusi, venitul era inechitabil distribuit pe regiuni / state si pe categorii sociale.[16] Conform cu Adam Smith (1776): "Nu exista colonii care sa fi cunoscut un progres mai rapid decat cel din colonia britanica din America de Nord".

1.2. Perioada formarii statului federal (1776 - 1860)

Evenimentele din cadrul acestei perioade (razboi, independenta, razboiul dintre Anglia si Franta, razboiul cu Anglia) au generat o crestere economica fluctuanta a SUA. In sinteza, aspectele relevante ale acestei perioade include urmatoarele:

Pe parcursul razboiului Anglia - Franta (1793-1815), pentru a-si finanta campania, Napoleon vinde SUA statul Louisiana; SUA raman unite si vor profita sub raport economic;

Revolutia industriala din Anglia si Franta se propaga si-n SUA;[18]

1789: Se adopta constitutia SUA care va proteja proprietatea si libertatile individuale; in Sud persista sclavia;

Descoperirile in domeniul transportului dintre 1800-1860 vor revolutiona transportul pe piata interna a SUA si vor necesita noi valuri de emigranti; transportul era principala componenta a costului pentru bunurile manufacturate;

SUA a recurs la transfer masiv de tehnologii din Europa (masina de cardare a lanii pe baza hidraulica, masina de filat cu forta hidraulica etc.), chiar fara acordul Angliei; adopta legi ce interzic exportul de echipamente industriale noi, legi ce vor prefigura interzicerea exportului de tehnologie de varf catre URSS pe parcursul Razboiului Rece.[19]

In anul 1860, SUA au devenit a doua putere industriala a lumii, dupa Anglia.

1.3. Perioada reunificarii (1860 - 1914)

In 1860, pe baza voturilor din Nord si Vest, Abraham Lincon ajunge presedinte, iar statele din Sud - unde sclavia era tolerata - decid sa se separe de Federatie. Sclavia a fost principala cauza ce a declansat Razboiul civil din SUA, dar el a reflectat si divergentele dintre Nordul industrializat si Sudul agrar; acest razboi a fost singura si cea mai sangeroasa confruntare din istoria SUA, confruntare derulata in interiorul granitelor nationale (620000 victime).[20]

Elemente principale ale perioadei de reunificare ale statului american:

Dupa Razboiul Civil, Nordul s-a industrializat rapid, iar cresterea economica per ansamblul Federatiei a continuat in ritm inalt; s-au eliberat peste 4 milioane de sclavi, au continuat valurile de emigranti catre SUA, frontierele s-au extins permanent, reteaua de cai ferate s-a modernizat si extins; s-au inceput lucrarile la retele de drumuri modernizate care vor favoriza productia de autovehicule;

In jurul anului 1900 SUA devine cea mai mare putere industriala a lumii, depasind Germania sau Anglia (in 1911 F. W. Taylor isi publica celebra lucrare "Principiile Managementului Stiintific"; patru ani mai tarziu in Europa, H. Fayol isi publica lucrarea la fel de celebra "Administrarea Industriala si Generala"; cele doua lucrari vor pune bazele managementului ca disciplina distincta);

La intrarea SUA in Primul Razboi Mondial (1917), Federatia Americana includea 100 milioane locuitori; existau 48 de state aderate la Statul Federal; s-au eliminat dintre state granitele componente; guvernul federal si local a inceput sa se implice accentuat in economie si sa sprijine afacerile;

Expansiunea industriala a SUA a fost favorizata de oferta de munca calificata, de investitii masive in caile ferate, de interventia guvernamentala in economie, de fonduri mari alocate pentru R&D, de participarea firmelor americane la comertul international, de tendinta de internationalizare a universitatilor americane etc.

1. Perioada conflagratiilor mondiale (1914 - 1946)

Aceasta perioada este marcata de doua aspecte fundamentale:

a) participarea SUA la cele doua razboaie si faptul ca, dupa fiecare conflagratie, SUA a castigat enorm sub aspect economic, militar si politic; ea si-a pastrat capitalul intern si intarit pozitia pe piata mondiala;

b)depasirea Marii Crize economice dintre 1929 - 1933 (in timpul crizei amintim ca: productia a scazut la 40%, somajul atinge 25%, foamea, falimentul si frica s-au instituit in societatea americana etc.); aplicarea "celor 100 zile" ale lui Franklin Roosvelt, adoptarea de noi legi in Congres, ideea de New Deal promovata de administratia lui Roosvelt au sprijinit depasirea treptata a Marii Depresiuni dintre 1929-1933. Pentru a depasi Marea Criza, cetatenii americani au acceptat ideea ca statul este util in situatii limita, de amploare; au acceptat noi reforme si institutii ce influenteaza afacerile si-n prezent: reforma financiara profunda, asigurarea depozitelor bancare, mecanisme noi de control al bursei,  cresterea cheltuielile federale in PIB la 15% etc.

1.5. Perioada moderna (1946 - 2003)

In perioada postbelica, economia americana s-a restructurat profund, s-a mentinut interventia guvernului federal in viata economica, statul a facut cheltuieli masive pentru inarmare (5-6% din PNB, a castigat clar Razboiul Rece; totusi SUA si marile corporatii americane au inceput sa piarda din pozitia net dominanta in competitia economica cu Japonia si Europa). In perioada contemporana, rolul guvernului federal in economie a continuat sa creasca, cheltuielile federale ajungand la 22% din PNB. Structura actuala a economiei include pe primul loc economia bazata pe cunoastere, apoi serviciile, industria si constructii, agricultura; in procente, populatia ocupata: agricultura 3%; industria prelucratoare: 15-18%; servicii 75% etc. S-au efectuat reforme ample in domeniul bancar, financiar, asigurari si protectia sociala; aceste reforme continua si in prezent; [22]

SUA a traversat cel mai mare "soc social" la 11 septembrie 2001 in urma atacului terorist de la WTC; masurile luate de stat au inclus si o reducere / afectare a unor libertati individuale ale cetatenilor; la momentul actual, majoritatea analizelor economice, sociale si politice se fac pana la "9.11" si dupa "9.11.". SUA continua sa detina primul loc in competitia stiintifica la nivel mondial (cel mai mare numar de laureati ai Premiului Nobel pe fiecare domeniu; cel mai mare numar de inventii si inovatii anual; atrag anual din intreaga lume "varfurile" cercetarii pe diverse domenii etc.); SUA aloca cele mai mari sume absolute si relative in cercetare - dezvoltare: guvernul federal; guvernele statelor; companii si sector privat (fundatii).

Cheltuielile pentru aparare au oscilat anual de la 4-6% din PNB, ajungand in anii 90 la 250 miliarde USD; o cota parte din aceste fonduri este pentru cercetarea avansata; Industria aeronautica din SUA (Boeing, Lockhead, MC. D. Douglas, United Aircraft) detin cele mai avansate tehnologii din lume; cifra anuala de afaceri este de peste 100 miliarde USD.

In sinteza, la inceputul sec. XXI economia si societatea americana se prezinta astfel:[23]

La indicatorul PNB / loc, SUA, oscileaza de la un an la altul intre locurile 5-7, o pozitie mai buna avand tari precum Elvetia, Luxemburg sau Japonia; analiza comparativa numai pe seama acestui indicator nu este relevanta insa, fiind necesare si alte aspecte de inclus in calcul. Astfel, preturile la energie, locuinte si alimente sunt mai scazute decat in cele 6 tari mentionate; in SUA se plateste mai mult pentru asistenta medicala; se pastreaza unele diferente intre categorii sociale: circa 11% din populatie are venituri de peste 75 000 USD /an in timp ce 15%  sunt sub pragul de saracie oficial, iar 49% din familii au avere negativa neta. Dupa anii '80 Japonia depaseste SUA la o serie de indicatori, dar economia americana ramane puternica pe ansamblul ei, indeosebi educatia universitara si inventiile de mare amploare mentin SUA pe primul loc in lume.

O serie de inventii si inovatii sunt considerate a fi de origine americana:

serviciul postal national (Benjamin Franklin, 1840);

primul automobil Ford T, in productie de serie (1908);

inovatii in domeniile transport feroviar, naval, automobile, avioane (inventiile din Anglia s-au importat clandestin);

s-a inventat telegraful (1844), liniile transatlantice de transport (1858), prima centrala telefonica (1878) etc.

s-a inventat televiziunea in 1927 si primul post comercial lansat in 1951; cinematograful in 1894;

primele realizari in comunicatiile prin satelit;

prima lege antitrust, prima lege de protectie a consumatorilor, de protectie a mediului;

primul magazin pentru productia de masa sau bazat pe conceptul de piata de masa (cantitati mari de articole la pretul de 5 sau 10 centi);

publicitatea si marketingul, folosirea tehnicilor de vanzare prin intermediul cataloagelor etc.

SUA este in momentul de fata cel mai mare debitor al lumii, in timp ce Japonia a devenit cel mai mare bancher al lumii. Dupa 1970, bugetul federal american inregistreaza anual deficite mari de 200 - 300 miliarde USD, ajungand la 25 - 30% din venituri; deficitul bugetar cumulat a ajuns la circa 5 000 miliarde USD in anii'95, o parte mare a datoriei fiind dobanda asupra datoriei publice. De asemenea, dupa 1976 SUA are in fiecare an un deficit comercial al schimburilor externe de 100 - 180 miliarde USD; se adauga o economie subterana de la 10 % din PIB. SUA exporta anual marfuri si servicii de circa 500 mld. USD si importa de 650 mld. USD; ponderea comertului exterior in PIB ajungand spre 15%. Valoarea de piata a activelor straine in SUA este de peste 3 000 mld. USD, iar filialele din SUA ale unor firme straine (japoneze, europene etc.) angajau circa 5 milioane salariati, realizau vanzari de circa 1 300 mld. USD / an, contribuiau cu 20% la realizarea PIB; 100 dintre ele se regaseau intre cele 500 mai puternice companii din lume (Fortune); investitori: Japonia 24%, UK 23%; Olanda 15%, Canada 10% etc.[24]

SUA a fost si a ramas " o natiune de emigranti" mai vechi sau mai noi, existand imaginea unui "creuzet" asociata cu SUA, ideea ca oameni diferiti sunt absorbiti si transformati in "americani" cu o conceptie unitara despre lume, cu o puternica loialitate fata de noua tara (nu sunt insa omogene sub raport cultural ca Japonia sau UK sau Franta, etc.). Pana in 1960, 80% din emigranti veneau din Europa (circa 400 000 /an), azi vin majoritar din Mexic; valul de emigranti s-a stopat indeosebi dupa 11 septembrie 2001, azi se accepta aproximativ 450000 persoane/an ca emigranti legali si se estimeaza ca alte 300 - 400000 persoane emigreaza ilegal in SUA conform unor programe, pana in 2005 emigrantii ar adauga 16 milioane la numarul populatiei, din care 7 milioane la numarul salariatilor (din 290 mil. persoane - 151 mil. vor fi salariati); compozitia populatiei 14% negrii, 10%hispanici, 78% albi etc; circa 55% din salariati au o diploma de colegiu (facultate).

2. Competitia in context cultural american

Economia americana a fost si a ramas prin definitie o economie bazata pe firma/intreprinderea privata; chiar atunci cand intervine si influenteaza afacerile, statul - fie el cel federal, statal sau local - respecta cu sfintenie proprietatea privata si prosperitatea generata de competitie intre indivizi / firme. Teoretic, fiecare organizatie este motivata sau are drept obiectiv fundamental vizat obtinerea de profit. Mai ales dupa 1950, obiectivul fundamental vizat de firme a devenit piata si clientii, profitul fiind privit ca o consecinta a ramanerii in afaceri; totusi, top managementul firmelor americane este pragmatic si priveste profitul ca singur criteriu de alocare a resurselor.

SUA reprezinta una dintre cele mai eterogene societati din lume, societate bazata pe individualism si competitie, societate in care coexista diverse sisteme: bunastare si saracie, castig sau pierdere, solutii rapide la o problema sau lipsa unei solutii etc. Pentru americanul obisnuit exista "da sau nu" (alb - negru) si mai rar nuanta "de poate" intre extreme a valorilor culturale ale lumii de afaceri:[25]

sinceritatea raporturilor intre indivizi si o granita neclara intre profesional si viata particulara; se formeaza greu relatii de prietenie, apropierea intre persoane si obtinerea increderii este lenta etc.

individualism si conceptia ca se poate "castiga" orice statut prin munca; competitia este corecta intre grupuri pe diverse domenii; familia si grupul sunt situate pe plan secundar; copilul este incurajat sa fie independent si sa paraseasca locuinta parintelui inca de la varsta de 18 ani; copilul este educat sa-si plateasca taxele la colegiu etc.

libertate si democratie, libertate de exprimare, de alegere a religiei, de alegere a profesiei, de a critica autoritatea publica; libertatea de ati alege propriul destin, fie ca esti invingator fie ca esuezi; presa si mass-media sunt o reala putere a statului de drept, chiar daca nu au un statut oficial;[26]

o concurenta foarte agresiva, fiind foarte important sa participi la joc, sa te afli permanent intr-o competitie oarecare; acest spirit se induce inca din familie si clasele primare fiecarui copil;

drepturile universale ale omului si egalitatea de sansa a persoanelor sunt considerate drepturi sacre si garantate; SUA ramane "tara tuturor posibilitatilor", orice persoana poate acceda la bani, putere si influenta;

nu exista un sistem oficial de caste sociale, orice individ (umil) putand accede la succes material sau social: in clasa superioara sunt cei cu averi mostenite, urmeaza apoi managerii; salariatii executanti sau cu functie de conducere mai modest platite, urmeaza apoi persoanele aflate in somaj si alte categorii similare.

Trebuie spus ca si statul / administratia publica americana se implica in afaceri in unele domenii si, deci, se raporteaza la piata si competitie. Apare o dubla ipostaza a implicarii statului in economie/afaceri:[27]

a) in calitate de consumator, prin achizitii publice uriase pe care le efectueaza an de an si care se indreapta prioritar spre companii private autohtone; in aceasta categorie includem si fondurile anuale alocate pentru industria militara;

b) in calitate de decident in unele activitati economice cum ar fi:

guvernul federal: in industria apararii, exploatarea spatiului cosmic, productia de energie, infrastructura de transport etc.;

guvernul statelor din federatie: invatamant, sanatate, protectia consumatorului, administratia locala;

administratia locala: energie, apa, utilitati, transport public etc.

de asemenea, statul/administratia influenta afacerile prin diverse reglementari de protectia mediului ambiant, protectia consumatorilor, sanatatea publica etc.

3. Formele juridice ale proprietatii in economia americana

In economia americana intalnim trei forme juridice distincte principale sub care regasim proprietatea organizata pentru afaceri; altfel spus, intreprinderile sau firmele se pot organiza sub trei forme legale:

Intreprinderea proprietate personala (proprietorship): este forma cea mai simpla de

organizare a unei afaceri; este o entitate neinregistrata, o singura persoana este proprietarul afacerii/firmei; el are un control complet asupra operatiunilor si managementului aplicat, insa raspunde solidar si nelimitat (cu averea personala) fata de toate obligatiile angajate de firma.[28] Acest tip de firma/intreprindere este cel mai comun in SUA si predomina in agricultura, servicii, mica distributie cu amanuntul; cel mai adesea aceste firme sunt de mici dimensiuni intrucat nu pot concentra capitaluri importante, iar competitia pe fiecare sector este foarte dura ceea ce inseamna profituri mici anual.

Intreprinderea societara (partnership): este forma de organizare a firmei prin care doua

sau mai multe persoane convin sa porneasca o afacere in calitate de coproprietari; fiecare partener isi aduce un aport la infiintare sub forma de bani, teren, cladiri, utilaje etc.; functie de proportia de capital adus la infiintare, partenerii isi impart profitul adus de afacere anual; toti coproprietarii raspund solidar si nelimitat pentru obligatiile asumate de societatea creata (inclusiv cu averea personala).[29] Managementul acestui tip de firma se asigura prin participarea fiecarui coproprietar, respectiv cu totii participa la deciziile adoptate. Pot fi societati in nume colectiv, in comandita simpla sau SRL ca in dreptul roman (Limited - Ltd).

Administratia IMM din SUA a estimat ca exista aproximativ 15 milioane de firme mici si mijlocii din care:

80% sunt de tip proprietorship si partnership (SNC, SCS, SRL);

20% corporatii de dimensiune medie.

Pentru a se include in categoria IMM, ceea ce inseamna un anumit sprijin din partea statului, o firma trebuie sa indeplineasca unele criterii[30]:

pentru distributia cu ridicata: maxim 100 salariati (aici avem uzual Fransiza);

pentru distributia cu amanuntul: vanzari anuale de la 3,5 - 13,5 milioane USD;

pentru industria prelucratoare: 500 - 1500 salariati;

pentru sectorul de constructii: incasari anuale intre 9,5 - 17 milioane USD.

Este adevarat faptul ca ritmul de crestere si prestigiul economiei americane este dat de succesul marilor corporatii. Totusi, afacerile mici si mijlocii (IMM) folosesc aproximativ 47% din forta de munca angajata, detin 42% din totalul vanzarilor si participa cu 38% la PNB. Multe dintre marile corporatii americane de azi au fost initiate / lansate ca mici afaceri:

Polaroid;

Estman Kodak;

McDonald¢s;

Apple Computer;

Microsoft.

(3) Corporatia (corporation) constituie forma societara separata, distincta de persoana proprietarilor; datorita acestei distinctii, corporatia poate poseda, cumpara sau vinde propietati pe o baza contractuala. Infiintarea unei corporatii presupune a urma o procedura mai complexa, intregul capital este divizat in actiuni, iar raspunderea proprietarilor se rezuma la valoarea actiunilor subscrise.[31] Aceasta forma juridica a proprietatii din SUA este comparabila ca trasaturi cu SA din dreptul romanesc. Acest tip de societate are o existenta mai lunga in timp, iar proprietarii sau cei care controleaza firma se schimba in timp, urmare a vanzarii - cumpararii de actiuni. Anual, adunarea actionarilor alege un Comitet Director format in parte din manageri profesionisti; acest Comitet va conduce si controla compania. Comitetul Director se compune:

Inside directors: parte din directorii executivi ce lucreaza zilnic in companie, unii dintre vicepresedinti si presedintele;

Outside directors: parte din directorii executivi ce lucreaza "part-time", mai precis consiliaza ocazional boardul companiei sau rezolva sarcini distincte ce nu impun prezenta lor zilnica in cadrul companiei.

Investitiile straine in SUA sub forma de corporation obliga proprietarii straini sa plateasca anual impozit statului pe partea de profit obtinuta; procedura este foarte complexa.

Internationalizarea economiei americane

Economia americana este cunoscuta in Europa sau Asia indeosebi prin performantele anuale obtinute de mari companii americane in competitia globala. Astfel de companii sunt frecvent incadrate, catalogate drept corporatii multinationale (MNC - multinational corporations) regasindu-se cel mai adesea organizate in diverse tari ca joint ventures sau societati comericiale/companii separate, considerate "societati-fiica" (subsidiares); forma juridica a acestor structuri este uzual corporation sau Limited (Ltd).

Asa cum aminteam in capitolul introductiv prin MNC intelegem o companie care produce integral bunuri sau parti componente (subansamble), distribuie sau ofera servicii in doua sau mai multe tari straine.[33] In cazul firmelor americane de tip MNC evident ca ele au sediul central in state ale SUA - deci controleaza si o cota parte din piata autohtona - avand insa si diverse structuri amplasate in tari straine; sintetic spus, ele obtin intre 5% - 70% din cifra de afaceri din strainatate. Principalele etape urmate de firmele americane pentru internationalizare si implementare in diverse zone ale lumii, conditie necesara pentru a castiga in competitia globala cu Japonia sau UE, sunt cel mai adesea:

implicare in operatiuni de export, produse sau servicii, la inceput pentru 5% - 10% din cifra de afaceri;

realizarea de produse/subansamble in strainatate sub licenta transferata in acest scop la firme din tari in curs de dezvoltare;

operatiuni comerciale in sistem de franchising cu parteneri din tari straine;

initierea de afaceri in sistem joint ventures pe diverse sectoare economice, realizand 10-45% din afaceri in tari straine;

constituirea de companii sau societati comerciale in diverse tari, structuri ce vor actiona relativ autonom de societatea mama; firmele americane realizeaza 20-70% din cifra de afaceri in strainatate.

Intre diverse MNC americane ce opereaza curent in strainatate si aplica strategii internationale multiculturale amintim:

Sursa: www.metod.org, 2002, o situatie mai completa privind companiile internationale se prezinta in anexa nr.1-2 Copyright © All rights reserved.

Prin politici si strategii proprii vizand consolidarea afacerilor, prin puterea financiara considerabila, diverse MNC tind sa influenteze politica guvernamentala din tarile de rezidenta, mediul de afaceri, cutume si aspecte etnice etc.; survin divergente majore intre MNC si politicile macroeconomice ale tarilor gazda :

disiparea granitelor vamale si afectarea suveranitatii clasice a tarii;

accesul la tehnologii, inventii, resurse si piete de desfacere etc.

politicile in domeniul resurselor umane, training, calificare etc.

politicile in domeniul protectiei mediului natural, a consumatorilor etc.

finantarea activa de R&D si accesul la rezultate;

strategiile de export-import, profit realizat, dezvoltarea unor sectoare economice.

Este evident ca firmele americane se adapteaza rapid la evolutia procesului de globalizare, ele tind a exploata orice sansa oferita de acest proces.

5. Structuri organizatorice in companiile americane

Proiectarea structurilor organizatorice in companiile americane ramane dependenta de mai muti factori:

Dimensiunea companiei / firmei: aceasta face ca in cazul micilor afaceri organigrama sa aiba un caracter mai putin formalizat, existand unul sau doua nivele ierarhice;

Domeniul de activitate al firmei: exista diferente mari intre continutul organigramelor companiilor din industria auto, constructii, transporturi, servicii, distributie etc.;

Alte aspecte caracteristice precum: gradul de individualism ce caracterizeaza contextul american, misiunea si obiectivele vizate de firme, strategiile aplicate etc.

Apreciem ca cel mai semnificativ criteriu ce diferentiaza organigramele pe grupuri de companii in managementul american este dimensiunea companiei:

In cazul afacerilor mici si mijlocii, regasite de regula sub forma juridica de proprietorship si partnership, predomina organigrame de tip familial in care patronul este managerul general al intreprinderii; el poate sa participe sau nu la operatiunile zilnice ale firmei, dar detine puterea de decizie si control absolut asupra mersului afacerii. Foarte frecvent insa, chiar in cazul unor mici afaceri (insemnand: un mic restaurant, un hotel, un service auto, un magazin etc.), proprietarul sau proprietarii angajeaza un manager profesionist drept "manager executiv"; ei acorda acestuia drepturile necesare conducerii si administrarii afacerii pe principii profesioniste impuse de piata si competitie. Pentru astfel de posturi de "manageri executivi" sunt preferati absolventii unor business school avand si o diploma de MBA; si salarizarea / motivarea este pe masura (100000 USD/anual sau mai mult).[35] Orientativ aratam ca organigrama unor astfel de IMM din economia americana includ cel mai adesea unul sau doua nivele ierarhice:

Fig. nr. 1. Organigrama familiala cu un nivel ierarhic

Fig. nr. 2. Organigrama familiala cu doua nivele ierarhice

In cazul companiilor mari si unele companii medii, regasite de regula sub forma juridica de corporations (uneori partnership), constituirea organismelor, a posturilor din structura, relatii ierarhice, sfera de autoritate, compartimente de tipul servicii, directii, divizii etc. - toate aspectele de acest tip se amplifica in complexitate si pot urma diverse criterii. Totusi, anumite tipuri de structuri organizatorice sunt frecvent intalnite in practica companiilor americane; intre astfel de tipuri amintim:

b.1.) Structura organizatorica functionala: in acest caz diviziile, directiile sau serviciile se organizeaza dupa cele 5 domenii functionale ale firmei (cercetare-dezvoltare, productie, marketing, resurse umane si financiar-contabila). Acest tip de structura organizatorica se regaseste frecvent in cadrul companiilor ce fabrica un produs/grupa de produse; avantajul principal al acestui tip de structura rezida in partajarea clara a responsabilitatilor intre divizii / directii. Reprezentarea grafica a unei structuri organizatorice functionale este redata in fig. nr. 3.

Intre diversele unitati structurale survine competitia, fiecare divizie avand resurse distincte; deciziile se iau relativ greu, pe parcurs de luni de zile; compania organizata astfel se adapteaza mai greu la piata.[36]

Fig. nr. 3.

b.2.) Structura organizatorica pe produs este specifica si recomanda companiilor care fabrica produse (familii de produse) distincte; in acest caz, firmele americane pastreaza la nivel central anumite servicii esentiale (finante, resurse umane etc.), dar descentralizeaza total competentele pe divizii de productie sau fabrici; fiecare fabrica se concepe / conduce ca un centru de profit distinct. Orientativ, reprezentarea grafica a unei astfel de structuri se prezinta in figura nr. : Avem si in acest caz dispute interne pentru "suprematie", resurse mari pentru fiecare divizie, selectia angajatilor este severa etc.

Fig. nr.

b.3.) Structura organizatorica teritoriala presupune organizarea companiei pe principalele zone geografice in care ea opereaza. Indeosebi in cazul unui stat federal precum SUA, datorita dimensiunilor pietei interne, intalnim acest tip de organizare:

Ø      in cazul intreprinderilor producatoare care dispun de propria lor retea de distributie (automobile, bunuri de larg consum etc.);

Ø      in cazul unor firme de distributie cu ridicata sau amanuntul, in domeniul hotelier, fast food, turism, transporturi.

Cel mai frecvent, piata interna a SUA se divide in 5 zone geografice, si anume: zona centrala, zona vestica, zona estica, nordul SUA, sudul SUA. In figura nr.5. prezentam o schita grafica a unei structuri organizatorice teritoriale. Rolul esential in acest caz revine utilizarii calculatorului in comunicare zilnica si corelarii strategiilor si planurilor pe obiective.

Fig. nr. 5.

b.) Alte tipuri de structuri organizatorice intalnite in companiile americane: functie de dimensiune si obiective vizate vom intalni si organigrame structurate pe criterii combinate (geografic si functional, de ex.) , structuri organizatorice bazate pe dubla subordonare a unei persoane, structura organizatorica tip retea etc. Aspectele prezentate sunt doar orientative (b1 - b4), deoarece structura organizatorica depinde de obiective propuse, de decidentul superior, de perioada traversata si se schimba dupa evolutia pietii; adaptarea ei se face insa la intervale mari de timp.

Daca vom anticipa unele elemente din managementul japonez, atunci comparatia intre organigrama companiile americane si organigrama companiilor japoneze reflecta unele diferente de fond. Aceasta comparatie este valabila pentru marile corporatii din cele doua tari. Astfel, uzual organigrama unei firme se prezinta sub forma unei piramide, in varf aflandu-se seful executiv (CEO), iar la baza situandu-se muncitorii / executantii:

Fig. nr. 6.

Din comparatia invocata rezulta ca foarte adesea "piramida" organizationala a firmelor americane este mai "alungita", adica include mai multe nivele ierarhice (uneori 10-14 nivele ierarhice), in timp ce "piramida" organizationala a firmelor japoneze este mai "aplatizata", adica include un numar mai redus de nivele ierarhice (3-6 nivele ierarhice in cazul marilor corporatii); grafic situatia comparativa este:

Fig. nr. 7.

Totusi, numarul mare - redus de nivele ierarhice nu explica de unul singur diferentele de performanta obtinuta de compania A din economia americana fata de B din economia japoneza; exista si alte zeci de reguli zilnice urmate / aplicate diferit sau apropiat si care numai in ansamblu vor favoriza viziunea comparatista.

Pe de alta parte, comparativ cu SUA si Japonia, in Europa firmele isi structureaza cel mai frecvent organigrama cu numar moderat de nivele ierarhic; grafic, situatia comparativa se poate prezenta precum in figura urmatoare

Teoria moderna in managementul mondial inca nu a reusit sa raspunda la intrebarea: "Care este numarul optim de nivele ierarhice pentru o companie medie sau mare ?" De exemplu corporatia Ford este organizata pe 17 nivele ierarhice iar corporatia Toyota este organizata numai pe 5 nivele, ambii fiind constructori de renume in industria autovehicolelor, deci ambele companii au succes si se mentin in topul mondial anual[38]. Daca retinem in analiza numai marile corporatii din topul mondial, corporatii care frecvent se compun din 30.000 salariati pana la 300.000 salariati, pentru a determina empiric care ar fi cel mai potrivit numar de nivele ierarhice pentru structurarea organigramei, este posibila o anumita analogie intre functionarea eficace a unor astfel de organizatii si functionarea unei armate disciplinate; de altfel, toate strategiile de afaceri sau managementul strategic modern se bazeaza pe strategiile din teoria militara. Sun Tzu, un mare general chinez, a eleaborat acum 2500 de ani cunoscuta lucrare de management strategic The Art of War; principiile si strategiile sugerate de acest ganditor sunt perfect valabile si pentru competitia globala de astazi[39]. Din opiniile sugerate de Sun Tzu rezulta ca organizarea eficienta a unei armate necesita un numar redus de nivele ierarhice, respectiv 5-6 nivele. De asemenea marele general mongol Gingis Han si-a organizat masele de oameni conduse pe un numar standard de 5 nivele ierarhice, obtinand cea mai mare eficacitate in manevrarea structuri organizatorice ce includ un numar mare de indivizi . Mai recent, analisti mondiali precum Peter Drucker, Thomas Peter, Robert Waterman sugereaza ca organigrama marilor corporatii sa nu depaseasca un numar de 6-7 nivele ierarhice . Prin urmare, desi evaluarea este preponderent empirica, se poate recomanda ca marile corporatii din topul mondial sa fie structurate pe maximum 5-7 nivele ierarhice :

- opiniile lui Sun Tzu

- organizarea lui Gingis Han

- sugestiile lui Peter Drucker

- concluziile lui Thomas Peter

- concluziile lui Robert Waterman

6. Managementul resurselor umane

Abia dupa publicarea lucrarii In Search of Excellence (1982), inclusiv urmare a succeselor obtinute de firmele japoneze, companiile americane au reconsiderat rolul si importanta resurselor umane in ansamblul procesului de management; pana in anii '80 acest domeniu a fost considerat si tratat ca o "ruda saraca" a managementului[43]. Pana la acest moment, corporatiile americane considerau ca anumite competente necesare firmei la un moment dat puteau fi "achizitionate" din exterior, investeau relativ putin in trainingul si perfectionare salariatilor, discutau rar despre loialitatea angajatilor si tratau motivarea aproape exclusiv prin politica unor venituri / salarii mari. De asemenea, unele studii demografice efectuate in SUA in anii '80 au aratat ca inspre orizontul 2000-2010 populatia activa se va diminua in termeni relativi; subiectul asigurarii de specialisti calificati pe diverse domenii a fost reconsiderat; in egala masura, internationalizarea treptata a economiei americane a obligat angajatorii sa studieze mai atent diferentele culturale de pe pietele straine, mentalitatile si practicele de management de pe aceste piete cat si tipul de salariat care se poate adapta si obtine succes intr-un mediu multicultural. De exemplu, pentru a deschide si opera in strainatate o anume structura organizatorica proprie (filiala, joint ventures), compania americana mama este obligata sa detaseze in strainatate un numar de manageri sau reprezentanti proprii. Trimiterea in strainatate a unor astfel de persoane pentru un numar de ani de zile, frecvent fiecare persoana fiind insotita de familie, a condus si la o crestere notabila a costurilor de operare pe pietele straine; de pilda s-a estimat ca o companie americana cheltuie anual 150-250.000 USD pentru a mentine in strainatate familia unui specialist tehnic sau manager desemnat sa lucreze in acea zona .

In al doilea rand, in anii 90 adminsitratia SUA a efectuat o serie de prognoze incercand sa raspunda la intrebarea: "Care vor fi cele mai cautate profesii in economia americana din anul 2005 ?, Cum va evalua costul angajarii pe astfel de profesii ?". Conform unor estimari sub egida US Department of Labor (1990) se estima ca urmatoarele sapte profesii vor cele mai solicitate de angajatori in 2005[46]:

top management (CEO, manageri generali, vicepresedinti, directori generali etc.) - 3,7 milioane de persoane;

supervizori si alte profesii similare - 1,5 milioane de persoane;

conatbili si auditori - 1,3 milioane de persoane;

avocati si consilieri juridici - 0,8 milioane de persoane;

programatori soft - 1,7 milioane de persoane;

ingineri de sistem si computere - 0,8 milioane de persoane;

consilieri sociali si sanatate - 0,6 milioane de persoane.

Din prognoza invocata rezulta implicit faptul ca aproximativ 11 milioane salariati americani (dintr-un total de circa 151 milioane salariati) lucreaza in prezent profesii extrem de solicitate de companii, profesii care decid castigatori in competitia globala si profesii care sunt extrem de bine platite.

La momentul actual, atat companiile cat si universitatile americane considera ca problema resurselor umane este cel putin la fel de importanta ca finantele sau marketingul; totusi, si in prezent universitatile ofera un numar impresionant de specializari la nivel de colegiu in finante si marketing (in 1980: 14000 specializari in finante si banci, 26000 specializari in marketing si achizitii).[47] Pentru indeplinirea functiunii de resurse umane, marile companii americane au structurat trei nivele distincte de responsabilitate si decizie:

Ø      top managementul si mai ales presedintele (CEO) companiei;

Ø      seful directiei / compartimentului de resurse umane (planificare, recrutare, training, promovare, motivare etc.);

Ø      alti manageri / decidenti din cadrul companiei, incepand cu supraveghetorii; de remarcat ca supraveghetorii au un real drept de veto la selectia salariatilor executanti, chiar daca exista avizul directiei de resurse umane.

6.1 Angajarea personalului

Prin legislatia privind forta de munca din SUA exista putine restrictii impuse cu privire la angajarea unui salariat sau concedierea lui. Datorita acestui fapt, cat si datorita unei anumite mentalitati constituite in timp, salariatii din companiile americane sunt foarte dispusi sa-si schimbe frecvent locul de munca; atunci cand este necesar se schimba si domiciliul, daca noua oferta primita este tentanta. Schimbarea locului de munca survine:

Ø   atat din initiativa companiei, adica concedierea din motive economice sau de alt tip;

Ø   cat si din initiativa salariatului, executant sau manager, atunci cand primeste o oferta mai buna de angajare.

Totusi, administratia federala statala si locala au adoptat legi noi pe parcursul ultimilor ani, fapt ce a complicat relatia angajator - salariat.[48] Au survenit si modificari rapide in structura demografica a populatiei si se resimte necesara o reforma in educatia preuniversitara, conditiile de emigrare (de preferinta doar salariati bine instruiti, cu potential de inventii si inovatii). Emigratia legala adauga circa 450.000 persoane / an pana la 11 septembrie 2001, conditiile actuale sunt mai severe (circa 151 milioane salariati din 290 milioane locuitori in 2005/2006; aproximativ 20% sunt casnici si nu cauta loc de munca). Caracteristici de baza ale resurselor umane in SUA:

o imbatranire a fortei de munca (in 2005 14% din total va avea peste 55 ani);

femeile detin aproape 50% din total forta de munca si rol major in pozitii de management mediu si de varf (dupa'85, aproximativ 3/5 din noii angajati au fost femei);

structura rasiala: aproximativ 11% negrii, 10% hispanici, 78% albi;

educatie buna a salariatilor, invatamant obligatoriu pana la 18 ani (16 ani in unele state), deci si liceul; aproximativ 90% sunt absolventi de liceu si 55% au diploma de colegiu;

se estimeaza ca o mare parte din angajatii ce vor intra in sectorul serviciilor si tehnologiilor de varf, vor proveni dintre emigranti cu calificari de top (MBA, Phd etc);

rata somajului oscileaza intre 6 - 8%, mai ridicata ca in Japonia sau Germania, dar mai redusa ca Franta sau Canada;

se acorda sanse egale de angajare, concedierea a devenit mai limitativa in alte cazuri decat cele de restrangere a activitatii, se interzice discriminarea persoanelor cu handicapuri fizice sau mentale, dupa descendenta, orientare sexuala etc.; se incheie contracte scrise sau implicite de angajare,

maistrii si managerii sunt considerati reprezentantii angajatorului, deci au autoritate de a lua decizii de personal (specializare, program de lucru, salarii, avantaje suplimentare, promovare etc.)

In ceea ce priveste procedura de angajare in firmele americane, uzual se aplica metode diferite de selectie si angajare:

Ø      pentru salariatii pe posturi de executie;

Ø      pentru salariatii pe posturi de manageri.

a)      Salariatii executanti

In cazul acestei categorii de salariati, supraveghetorii intocmesc permanent note de descriere a posturilor ce urmeaza a fi scoase la concurs; aceste note de necesar sunt dirijate la departamentul de resurse umane care initiaza etapa de recrutare; intre principalele surse de recrutare a muncitorilor de catre firmele americane amintim: agentia guvernamentala de evidenta a somerilor, serviciul municipal privind forta de munca, agentii private de recrutare, scoli, colegii etc. Deoarece somajul exercita o presiune constanta asupra pietei de munca, pentru un post scos la concurs de catre firme opteaza in mod obisnuit un numar mai mare de candidati. Optiunea se comunica printr-o cerere scrisa catre firma, cerere insotita de un numar de documente (curriculum vitae, documente de atestare a calificarii, diplome, recomandari/referinte de la locurile anterioare de munca, certificate medicale etc.)

Selectia candidatilor include mai multe faze pana la angajarea propriuzisa pe post[50] :

interviu initial de triere a candidatilor inscrisi;

o prima testare in functie de natura postului;

examinare fizica si medicala a candidatului (sa nu fi consumat droguri);

interviu final intre candidatii ramasi in competitie;

angajarea pentru o perioada de proba sub supravegherea sefului direct;

avizul final al supraveghetorului;

angajarea propiuzisa pe post si negocierea salariului;

initierea pe post si integrarea in organizatie.

b)      Angajarea/ promovarea managerilor

Promovarea reprezinta avansarea salariatului intr-un post mai bine platit, ce presupune mai multe responsabilitati si necesita o calificare / pregatire superioara; se poate recurge la o promovare "de proba" pentru a forta abilitatile si a forma manageri profesionisti.

De regula, managementul / administratia prefera sa promoveze tinerii in posturi superioare atunci cand se apreciaza ca ei dispun de calificarea si priceperea necesare; daca se doreste o ierarhizare a criteriilor de promovare pe posturi de management, amintim[51]:

calitatile personale si potentialul de lider (teste de personalitate);

nivelul general de pregatire a persoanei, dupa diplome de colegiu, diploma MBA sau altele similare;

vechimea salariatului in posturi de management in cadrul sau in afara companiei.

Drept caracteristica distincta a managementului american este faptul ca promovarile se fac atat din interiorul companiei cat si din afara lor; exista o reala disputa intre firme pentru a atrage tineri ce promit a avea abilitati de leaderi profesionisti.[52]

Atunci cand compania identifica un necesar semnificativ de posturi de management ce ar putea ramane fara titulari - care de regula se localizeaza la mijlocul piramidei sau spre baza ei - pentru ocuparea acestor posturi departamentul de resurse umane apeleaza la agentii specializate sau universitati; in fiecare an exista o competitie dura intre angajatori pentru a atrage absolventii din colegii cu cele mai bune rezultate la finalizarea studiilor; pe fiecare domeniu de interes (juridic, economic, tehnic etc.), pentru primii 10-15 absolventi ca punctaj total obtinut la finalizarea studiilor universitare, angajatorii formuleaza oferte atragatoare inca din anul final de studii. Relatia intre companii si universitati sau colegii este ampla si permanenta: pentru identificarea unor leaderi, pentru cursuri comune pentru nevoi de training ale firmelor, stabilirea unor teme comune de cercetare avansata etc.

6.2. Training-ul salariatilor

In SUA nu exista nici o reglementare care sa oblige explicit firmele sa aloce fonduri pentru pregatirea salariatilor, fie ei executanti sau manageri. Totusi, companiile mari si medii si-au constituit in timp diverse proceduri proprii de calificare si perfectionare a pregatirii propriilor salariati; astfel de firme aloca procente importante din buget pentru training-ul salariatilor. Astfel marile corporatii amaericane aloca fonduri importante pentru pregatirea ambelor categorii de salariati - executanti si manageri - pregatirea urmand a se face in interiorul companiilor cat si in afara lor. De exemplu, o serie de companii si-au constituit propriile centre de training sau universitati pentru pregatirea salariatilor; ele aloca anual sume importante prin care sprijina invatarea continua pe diverse categorii de salariati; exemplificativ amintim:

compania Xerox, centru propriu de training;

compania IBM, centru propriu de training;

Hewlett Packard, centru propriu de training;

Compania AT&T, centru propriu de training;

Compania Boeing, centru propriu de training;

Compania Motorola, universitate proprie

Compania GM, Centru prorpiu de training

Compania GE, Centru prorpiu de training

De remarcat ca si astfel de companii, desi au propriile centre de formare, colaboreaza cu universitatile de prestigiu.

Despre trainingul asigurat celor doua categorii de salariati:

a) Salariati executanti

Pentru executanti, principalele metode de training la care recurg companiile americane sunt:

Ø      O forma de pregatire prin rotatia posturilor, cand noul salariat este incadrat succesiv pe compartimente distincte;

Ø      Ucenicia se foloseste pentru acele posturi/activitati ce necesita perioade lungi de pregatire sub indrumarea directa a unui muncitor inalt calificat;

Ø      Pregatirea la locul de munca cand salariatul este indrumat de supraveghetor sau un instructor special desemnat;

Ø      Pregatirea in afara companiei cand salariatul este trimis pe cheltuielile firmei la centre de instruire sau colegii din universitati.

b) Manageri

Se estimeaza ca peste 80% din cele mai mari 300 corporatii americane finantau din surse proprii pregatirea tinerilor manageri in colegii si universitati; astfel de stagii de training sunt sub forma unor cursuri de 2-4 saptamani pe an, a unor cursuri de MBA, a unor cursuri periodice pe aspecte tehnice; cel mai frecvent toate aceste tipuri de cursuri sunt organizate de universitati la finalul saptamanii, respectiv vinerea si sambata, dupa un program flexibil convenit cu corporatiile interesate; uzual particpa la astfel de programe manageri intre 35 - 45 ani.[53]

6.3. Sindicatele in economia americana

Exista mai multe legi ce reglementeaza relatiile de munca in SUA, unele acte normative fiind adoptate relativ recent.

Incepand cu 1932, prin lege s-a protejat dreptul salariatilor de a se organiza in sindicate, dreptul la greva si negocierile pe parcursul perioadei de greva. Prin Legea Wagner din 1935 se interzice ca managementul sa discrimineze salariatii ce desfasoara activitate sindicala.

In SUA sindicatele sunt organizate pe ramuri/sectoare economice si pe profesii si nu pe companii. De exemplu, salariatii din industria de automobile sunt reuniti in United Automobile Workers indiferent de compania unde lucreaza sau profesia avuta. De regula, managementul ajunge la un consens in negocierile cu sindicatele si se semneaza contracte de munca valabile 2-3 ani de zile. In unele sectoare industriale, sindicatele dispun de fonduri importante si influenteaza negocierea.

Pe parcursul ultimului deceniu, pe masura ce veniturile au crescut, iar multe munci de executie au fost inlocuite de computer (roboti, sisteme automate de productie, reducerea numarului "gulerelor albastre" etc.), s-a diminuat rolul si importanta sindicatelor in economia americana. In plus, legislatia mai severa a facut ca practica concedierii dupa bunul plac sa dispara din mentalitatea angajatilor (sindicatele si alte institutii de stat protejeaza salariatul).

7. Veniturile ridicate ale managerilor in SUA

Atunci cand discutam de venituri in firmele americane, trebuie sa distingem clar intre cele doua categorii de salariati:

executanti

manageri

Principiul fundamental pe care se sprijina obtinerea de venituri de ambele categorii este cel al performantei individuale si impactului pe care-l are economia reala asupra intregii societati americane (daca firmele sunt prospere, atunci si statul si angajatii bugetari vor avea venituri bune); grafic poate fi redata urmatoarea influenta a principiului venitului nelimitat intr-o societate:

Pana la 14 ani copii nu pot fi angajati, iar intre 14 - 16 doar part-time pe unele domenii (limitativ). Avantaje acordate prin lege salariatilor executanti[54]:

ajutor de somaj pentru salariatii concediati fara vina lor;

ajutoare compensatorii pentru incapacitate temporara sau boli suferite in afara locului de munca;

concediu pentru exercitarea activitatii de jurat in jurii federale / statale;

concediu pentru satisfacerea serviciului militar;

avantaje medicale, precum plan de compesare a asistentei medicale si contracte cu institutii medicale (total sau partial costul tratamentelor);

asigurarea de viata si planurile de pensii (pentru venituri suplimentare la pensie).

Analistii in management sunt de acord asupra faptului ca veniturile directorilor/managerilor din SUA sunt cele mai ridicate  din lume. Acest aspect este valabil pentru toate companiile mari si medii, oricare ar fi domeniul in care activeaza. Daca tinem seama de faptul ca un nivel ridicat al veniturilor constituie un puternic factor de motivare in managementul performant, atunci avem una din explicatiile de fond ale succesului economiei americane pe plan mondial.

Structura veniturilor managerilor americani include o parte fixa sau relativ constanta si o parte variabila din total:

salariile;

diverse categorii de premii;

dividende;

pachete de actiuni distribuite gratuit sau preferential;

diverse categorii de bonusuri;

alte facilitati puse la dispozitia managerilor superiori (masina, avion, fonduri de protocol etc.).

Nivelul veniturilor se stabileste de Comitetul Directorilor pentru top manageri si este functie predominanta de performanta obtinuta in afaceri de firma. Salariile, premiile si dividendele se prevad / acorda anual; pachetele de actiuni se acorda o data la 2-3 ani de zile, iar actiunile primite gratuit nu pot fi vandute decat dupa 5-10 ani de zile.[55] In mod uzual, Boardul Directorilor propune anual si reprezentantii actionarilor (adunarea generala) aproba tot anual componenta fixa si componenta variabila pentru presedinte (CEO), eventual vicepresedinti; raportat la acest nivel de salariu si, respectiv, de venit anual Boardul Directorilor aproba anual veniturile pentru diverse consilii sau comitete, diverse functii executive din intreaga structura a organigramei:

Comitetul Executiv (Executive Committee

Comitetul de Audit (Audit Committee)

Boardul de Supraveghere (Supervisory Board

Boardul de Incredere

alte comitete/comisii

functii individuale de management pana la baza piramidei.

Asasar, diverse functii executive de management vor primi anual o cota parte din veniturile totale incasate la "varful piramidei".

Cele mai ridicate venituri obtin directorii celor mai mari si performante 500 de companii americane analizate anual de revista Fortune. Incepand cu anul 1990 au aparut mai multe situatii in care mari companii plateau anual peste 10 milioane USD sefului executiv al companiei (CEO):[56]

Walt Disney: 34,5 milioane USD;

A and P: 28,2 milioane USD;

Reebok International: 14,6 milioane USD;

Paramont: 17,2 milioane USD;

Natural Medical Ent.: 13,9 milioane USD;

Coca Cola: 10,1 milioane USD;

H. I. Heinz: 10,3 milioane USD.

In toate cazurile in care se acorda venituri de milioane USD, salariul detine doar o pondere modesta in total venituri:[57]

salarii: 10% din total venituri;

prime: 40-45% din total venituri;

actiuni: 40-45% din total venituri.

Conform studiului efectuat de Greef Crystal, exista 5 factori principali functie de care sunt platiti managerii americani:[58]

a) Marimea companiei este primul factor functie de care se negociaza si acorda salariul si alte categorii de venituri: volumul vanzarilor, numarul de persoane, total active fixe;

b) Performanta obtinuta de companie se simbolizeaza prin IQ si se determina prin metode mai complexe pe baza analizei trendului urmat in afaceri de firma pentru 5-10 ani de zile:

castigurile obtinute de investitori de la momentul cand este CEO persoana respectiva;

evolutia pe 10 ani a veniturilor totale ale companiei;

evolutia medie pe 5 ani a pretului actiunilor;

cresterea vanzarilor pe ultimii 5 ani;

cresterea activelor pe ultimii 5 ani;

alti indicatori.

c) Intensitatea riscurilor asumate de companie se noteaza cu b si arata "volatilitatea" pretului actiunilor;

d) Vechimea in post a directorilor are surprinzator o influenta inversa asupra veniturilor realizate pe o perioada data;

e) Amplasarea sediului companiei: situarea in zona centrala a marilor metropole inseamna un spor de venituri pentru directorii companiei.

Conform concluziei la care a ajuns G. Crystal, pentru cele 200 de companii analizate, numai 45% din variatia veniturilor obtinute de CEO se pot explica prin influenta factorilor a + b + c + d + e; pentru diferenta de fluctuatie nu se poate oferi o explicatie logica; reprezentat grafic, avem:

Intre alte exemple concrete ce atesta veniturile ridicate ale managerilor americani - aspect ce difera notabil de Japonia sau UE - prezentam in continuare unele date recent publicate de mari corporatii americane:[59]

pentru anul 2004, compania Dimler Chrysler a platit salariatilor din Boardul Directorilor suma fixa de 11,8 mil. Euro si suma de 19,8 mil. Euro ca parte variabila (pentru circa 20 membri);

situatii similare vom constata si in cazul unor firme precum NTL, Johnson, Alcoa, Duke etc.

Daca tinem seama de alte analize efectuate prin care se evalueaza veniturile tuturor managerilor din firmele americane (nu numai CEO), se ajunge la concluzia ca veniturile obtinute de manageri sunt puternic influentate de performanta firmei pe termen scurt; situatia difera in Japonia unde managerii sunt evaluati pe seama investitiilor pe termen lung, a proiectelor de R&D, a investitiilor in resurse umane etc.; aceasta situatie de facto constituie unul din punctele slabe ale companiilor americane.[60]

8. Incadrarea culturii americane in abordarea lui Hofstede

Conform studiului efectuat de Hofstede, SUA poate fi incadrata sau "pozitionata" intre cele doua extreme ale fiecarei dimensiuni culturale identificate de autor:

D1 Distanta fata de putere (de la mica -0; la mare - 100)

In studiul efectuat de Hofstede, pentru toate dimensiunile luate in analiza este vorba de o ierarhizare intre tari si nu valoarea absoluta, deci este vorba de masurarea unor diferente relative intre tari. In ceea ce priveste dimensiunea D1 tari precum Japonia sau Italia, Canada, Austria sau Australia au realizat punctaje apropiate de SUA; la un pol opus se situeaza tari ca Franta sau Spania sau cele Latino-Americane care se apropie de punctajul maxim.

In cazul culturii americane, interpretarea pozitiei ocupate pe D1 arata ca salariatii americani colaboreaza relativ bine cu sefii lor, ca ei nu se tem sa exprime un dezacord, ca in mod obisnuit managerii se consulta cu subordonatii; se poate concluziona ca in relatiile de afaceri, in managementul zilnic al institutiilor din SUA se reflecta permanent libertatile individuale si o anume independenta in gandire obtinuta de persoana inca din familie si la scoala. De asemenea se poate considera ca in organizatiile de afaceri din SUA se constata un grad mediu de centralizare a deciziei.

D2 Colectivism fata de individualism

Cu privire la aceasta dimensiune culturala, studiul lui Hofstede arata ca individulismul este o trasatura esentiala a societatii americane, el se afla la baza competitiei dure intre persoane, a pragmatismului, a orientarii pe termen scurt pentru rezultate maxime; alte tari precum Australia, Marea Britanie, Canada, Olanda, Noua Zeelanda etc. realizeaza un punctaj apropiat de cultura americana; la polul opus se situeaza Coreea de Sud, Taiwan sau Venezuela; Japonia ocupa o pozitie medie de 46 de puncte. Individualismul accentuat al culturii americane, orinetarea catre sine, particula "eu" sunt aspecte usor vizibile in afaceri sau la contactul cu aceasta cultura.

D3 Feminitate fata de Masculinitate

Cu privire la aceasta dimensiune studiul lui Hofstede localizeaza SUA inspre zona mediana a intervalului in care mai regasim tari precum Australia, Noua Zeelanda, Hong Kong, India sau Germania si Africa de Sud; punctajul maxim este obtinut de Japonia in care lumea afacerilor este controlata aproape complet de barbati; la poul opus se situeaza tari precum Olanda, Norvegia sau Suedia in care femeile se regasesc in toate pozitiile de management din cadrul companiilor si/sau in pozitii politice si sociale. Asadar, societatea americana este moderat echilibrata intre masculin si feminin, ofera sanse egale de afirmare si succes ambelor sexe.

D4 Evitarea incertitudinii (de la cea mai redusa evitare - 0; la cea mai puternica/intensa evitare - 100)

In ceea ce priveste dimensiunea D4, studiul lui Hofstede situeaza SUA inspre zona mediana a intervalului, zona in care mai regasim tari precum Norvegia, Canada, India sau Marea Britanie; intrucat evitarea incertitudinii nu inseamna acelasi lucru cu evitarea riscului, rezulta ca salariatii americani prefera sa se astepte la situatii clare, sa-si asume riscuri care pot fi cuantificate, sa se implice in proiecte de inovare sau de cautare a noului etc.

D5 Orientarea pe termen scurt/lung

Aceasta dimensiune este mai putin vizibila in cultura americana iar pozitia globala a SUA este moderata. Prin identificarea acestei dimensiuni D5, Hofstede explica pertinent cateva diferente intre gandirea orientala si cea occidentala, reliefand faptul ca unele valori confucianiste explica partial cresterea economica a Japoniei si a noilor tari industralizate din Asia de Sud-Est; dimensiunea D5 este mai putin relevanta pentru contextual cultural din SUA sau alte tari europene.

9. Calculatorul in societatea americana

In sensul actual a notiunii de computer, primul calculator a fost conceput de IBM in anii '50, dupa care revolutia informatica s-a propagat exponential. La inceput de sec. 21 s-a instituit o complexa relatie/influenta intre diverse componente ale progresului, toate favorizand procesul globalizarii; in esenta avem:

revolutia informatica

revolutia comunicatiilor

In prezent nimeni nu este proprietar al INTERNET, intrucat acesta este alcatuit din circa 50 000 retele de calculatoare ce acopera peste 75 de tari; zilnic sute de milioane utilizatori acceseaza reteaua Internet:[61]

Internetul este direct legat de societatea americana, intrucat SUA ramane "patria calculatorului" (IBM, Microsoft, Silicon Valey, CIP-ul, etc.). In legatura directa cu computerul si /sau Internetul in societatea americana, amintim o explozie de servicii "nonclasice" ce au invadat lumea afacerilor; managementul firmelor din acest sector este direct dependent de "tehnologia specifica" ce fac obiectul activitatii:

a)      Servicii de telefonie fixa, in care AT&T, MCI si US Sprint acopera aproximativ 85% din piata, dupa ce peste un secol AT&T a detinut monopolul absolut;

b)      Telefonia mobila este acoperita de doua mari retele concurente; peste 30 milioane persoane folosesc telefonia mobila si 25 milioane au pagere.

Ambele tipuri de telefonie s-au automatizat rapid (gestionare date / apeluri, prelucrare pe

calculator, preinregistrare, roboti, video telefonie, etc.):

apeluri asistate pe calculator

informatii si raspunsuri

teleconferinte

serviciile audiotext, fax la cerere

servicii online pentru reviste, ziare, biblioteci; se ofera si informatii de afaceri.

Firme ce ofera servicii online: Computerue, America Online, Prodigy; e World (proprietar Apple) etc.

10. Robotii in economia americana

In domeniul cunostintelor de management, un mare numar de teorii, modele, concepte, practici sau proceduri de management au fost initial inventate / gandite / concepute in SUA (uneori Europa), apoi au ajuns prin "import" in Japonia unde au inregistrat o aplicare concreta si un success formidabil in cadrul companiilor japoneze (TQM - Total Quality Management, JIT - Just in Time, MBO, firma holonica etc.). Putem spune ca succesul postbelic al Japoniei a fost determinat in buna masura de acest import de cunostinte de management:

Aproape similar au evoluat relatiile de "import" intre SUA si Japonia si in ceea ce priveste ROBOTII, ca resursa strategica pentru orice companie a viitorului (in intreprinderile din viitorii 50 -60 de ani cu siguranta ca robotii vor predomina in toate tipurile de job-uri). Primul robot a fost conceput / inventat in SUA dar el a fost aplicat industrial in Japonia.

Una dintre marile revolutii / transformari din istoria umanitatii a fost marcata de anul 1776: masina cu abur a lui James Watt si The Wealth of Nations a lui Adam Smith. Incepand cu anii'60 - spune Peter Drucker - a inceput o noua transformare si succesul economic al Japoniei, ca prima tara non occidentala impusa rapid in competitia globala.[62] In mod aproape "natural" calculatorul a condus la impunerea robotilor in societatea occidentala (SUA, Japonia, Europa); la momentul actual, Japonia are un mic avans in utilizarea robotilor, insa SUA si Europa recupereaza rapid ecartul survenit.

"Termenul de robot" - spune R. Ionescu - este adanc integrat in constiinta si vocabularul contemporanilor, exercitand pana la un punct chiar fascinatie".[63] Intr-adevar, analistii politici, economistii, presedintii de corporatii, consultantii in management, liderii tarilor dezvoltate, liderii mondiali de opinie in general spus, sunt unanimi in a sustine ideea ca viitorul este al robotilor in aceiasi masura in care viitorul deriva din computer. Astfel spus, societatea viitorului - atat la nivel de natiuni / state cat si la nivelul tuturor organizatiilor - va fi una dependenta sau bazata major pe computer si robot. In fapt computerul este actualmente:

iar robotul poate fi privit ca o simpla extensie a unui computer "clasic", adica:

Incercand sa prefigureze care va fi organizatia viitorului, cum va arata si va fi condusa corporatia din sec XXI, marii analisti mondiali precum P. Drucker sau Philip Kotler, Tim Kelly, A Smith, remarca ca in firma viitorului capitalul uman devine un activ central.[64] Numai individul poate exploata cunostintele ca resursa centrala a noii organizatii, iar robotii sunt prin definitie o sinteza de cunostinte / informatii "de varf". Robotii pe care se va baza fabrica viitorului vor induce cu siguranta si amprente specifice asupra managementului aplicat. Aceiasi fabrica a viitorului, pentru a obtine "victorii neintrerupte", pe piata globala este aproape condamnata sa recurga la roboti si computere.

Dupa unii autori, ideea de robot poate fi trasata retrospectiv cu peste cinci milenii in urma, insa notiunea de robot ramane legata de numele scriitorului ceh Karol Capek si de profesorul american Isaac Asimov (1930).[66] Asimov a fost primul ganditor care a formulat trei principii fundamentale privind functionarea robotilor, principii valabile si astazi:

R1. Un robot nu poate periclita viata unui om sau, prin inactivitatea sa, sa lase ca aceasta viata sa fie periclitata.

R2. Un robot trebuie sa asculte de ordinele date de o fiinta umana, cu conditia de a nu incalca prima regula.

R3. Un robot trebuie sa-si apere existenta proprie, cu conditia de a nu contrazice R1 + R2.

Asa cum aminteam, primul robot a fost gandit / conceput in SUA, insa a fost importat si aplicat pentru prima oara in Japonia.

In 1961, in SUA se utilizeaza la GM robotul industrial UMIMATE 001, apoi in 1962 primii roboti simpli se folosesc la uzinele Ford; in 1963 firma UMIMATE construieste primul robot cu actiune hidraulica si comanda prin calculator (considerat primul robot mai inteligent).[68]

Ulterior, generatiile de roboti sau succedat rapid, astazi ajungand la generatia a patra, SUA detinand locul doi in lume, in cea ce priveste productia si aplicarea robotilor.

Se poate considera ca se intrevad trei mari directii de aplicare a robotilor - fie ca unitati obisnuite fie in conexiune cu computerul - desi posibilitatile teoretice de inlocuire a muncii prestate de un individ cu "munca prestata" de robot sunt probabil nelimitate; diferentierea celor trei mari directii/domenii de aplicare:

a)      in sectoarele economice considerate clasice: industria extractiva, industria prelucratoare, combinatii, transporturi, agricultura etc.

b)      in activitati sociale si de familie: institutii publice, biblioteci, spitale, scoli, munci administrative, in familie etc.

c)      in domeniul serviciilor, sector care in tarile occidentale contribuie cu 60-70% la crearea GDP anual, caz in care avem deja activitati prestate de roboti: impachetare, ambalare, distributie, marketing, aprovizionare, servicii bancare, asigurari, telecomunicatii, industria hoteliera, turism etc.

a) Domeniul industrial

In acest domeniu se poate afirma ca orice tip de munca, repetitiva, cu caracter de pericol, greutati, rabdare etc. poate fi efectuata mai rapid si de calitate net superioara (raport 1 la 6) de roboti: industria de autovehicule, industria de electrocasnice, fabricarea de PC-uri, fabricarea de dispozitive, industria aerospatiala, prelucrarea complexa de materiale (metal, sticla, cauciuc etc.), industria electronica, industria bunurilor de consum etc.

In SUA, Japonia (alte tari asiatice) si parte din tarile UE se folosesc deja sisteme automate flexibile si roboti industriali (uzine complet robotizate, toate procesele tehnologice fiind dirijate de un ordinator central); acest tip de fabrici sau intreprindere producatoare va domina competitia globala de peste doua sau trei decenii; acest tip de fabrica necesita o reconsiderare a practicelor zilnice de management si o structura diferita a calificarii salariatilor. Asadar, infrastructura fabricii viitorului poate fi schematizata (dupa teoria sistemelor) astfel:

Daca in anii '70 SUA a fost depasita de Japonia ca preocupari pentru roboti si numar de roboti industriali folositi, dupa 1990 firmele americane recupereaza rapid ecartul survenit. In perioada 1993-2002 numarul anual de roboti industriali instalati pe cele doua tari:

Conform unor estimari, la momentul anului 2002 :

in Japonia existau peste 350 mii roboti industriali in functiune; circa 140 de firme producatoare de roboti (aproape 15-20% se exporta); 65 de colegii si laboratoare de cercetare in robotica; fonduri uriase alocate pe acest domeniu;

in SUA existau circa 100 de mii de roboti industriali in functiune; circa 60 de firme producatoare de roboti; programe secrete de dezvoltare a robotului "inteligent" multifunctional; fonduri mari pentru cercetari stiintifice in domeniul satelitilor si cuceririi spatiului cosmic, in industria americana, dezvoltarea calculatorului din generatia 5/6 etc. ; numarul robotilor industriali la 10000 salariati din industrie 50 unitati in 2001 (in Germania era de 110 unitati). Intre companiile americane producatoare de roboti amintim (anul 2000):

ADEPT care este cel mai mare producator si detine aproximativ 40% din piata, cifra de afaceri anuala este estimata la 2 miliarde USD;

GE, GM, Milacron, Westing House.

b) Alte domenii de aplicare a robotilor

Valoarea comerciala a robotilor cu aplicatii in astfel de domenii, implicit piata mondiala actuala, este relativ modesta, de circa 1 miliard USD (insa perspective sunt de exceptie). La nivelul anului 2002 (si perspective pentru 2005) se estima:[70]

Roboti folositi pentru servicii profesionale -12400 (valoare 2,2 mld. USD)

curatenie, vacum etc.

verificare, inspectie;

munca sub apa;

medicina;

persoane cu disabilitati;

supraveghere.

Roboti folositi pentru uz personal/privat - 176500 (0,2 mld USD)

Curatenie, vacum;

Jocuri distractive;

Marketing.