COLECTIVITATE, STATUS/ROL SI DINAMICA GRUPALA

COLECTIVITATE, STATUS/ROL SI DINAMICA GRUPALA

Deviza: "Prostii nu pot fi asemuiti cu nebunii. Ei nu si-au   pierdut mintile, fiindca nu le au" (N.Rotaru)

Clarificari notionale. Individ si/sau persoana. Personalitate/colectivitate. Statusul si rolul social. Componentele psihice interne. Relatia status/rol/comportament. Grup si colectivitate. Grupul militar si dinamica sa.

A. Persoana si sistemul relatiilor interpersonale

Persoana (individul) (persona, in latineste = masca actorului) reprezinta categoria de baza pentru psihosociologie, entitatea la nivelul careia se manifesta o viata psihica in mod particular, concret, sintetic, evolutiv. Asadar, persoana reprezinta omul ca individ relational, ca entitate sociala comportamental-actionala, ca unitate de baza a organizarii manageriale moderne.

Personalitatea (Gordon Allport) cuprinde "totalitatea predispozitiilor innascute si a insusirilor dobandite de individ in cursul vietii, intr-un anume fel structurate, care-i asigura integrarea originala unica intr-un mediu social dat".

Persoana reprezinta psihologia omului ca actor social caracterizat prin insusiri personale (motive, scopuri, trasaturi comportamentale, capacitati, atitudini etc.),in timp ce personalitatea presupune structura psihica interna specifica a unui membru al societatii.

Laturile (componentele) psiho-sociale ale persoanei:

- latura intelectuala (totalitatea proceselor de cognitie: senzatii, perceptii, reprezentari, memorie, imaginatie, gandire);

- latura dinamico-energetica (componentele de behaviorism psihic: temperament, afectivitate, motivatie);

- latura proiectiva (dorinte, scopuri, aspiratii, idealuri);

- latura efectorie/instrumentala (deprinderi, priceperi, capacitati, abilitati, aptitudini);

- latura relationala (inzestrarile comunicationale si de caracter).

Aceste laturi trebuie sa aiba caracter integral, nu doar cantitativ.

Cuplul de forte sociale status/rol

Omul este o fiinta sociala, un actor intr-un grup social cu scop si relatii.

Statusul reprezinta pozitia unei persoane intr-un palier al ierarhiei sociale, "pozitie in succesiuni ierarhice socio-profesionale" (Ralph Linton), "ansamblul de asteptari sau pretinderi legitime, fata de sine, din partea altora, intr-un grup" (J. Stoetzel), "acea pozitie a unui individ sau a unui grup in cadrul unui sistem social, implicand un ansamblu legitim de asteptari fata de cel care ocupa alte pozitii in cadrul aceluiasi sistem" (S. Chelcea), "un prestigiu" (M. Weber), "latura identitara intr-o retea sociala functionala" (N. Rotaru).

Clasificarea statusurilor se face in functie de mai multe circumstante:

- Dupa acces:

- statusuri prescrise (impuse) (indivizii sunt plasati potrivit unor factori asupra carora n-au control: e.g. sex, religie, nationalitate)

- statusuri dobandite (castigate) (se acorda conform reusitei individuale, potrivit unor calitati personale, e.g. medic, profesor, ofiter, comandant etc.)

- Dupa gradul de institutionalizare:

- statusuri formale (institutionalizate, oficiale)

- statusuri informale (neoficiale, ad-hoc)

- Dupa manifestare:

- statusuri actuale (pozitia la un moment dat)

- statusuri latente (nemanifestat, dar potential, e.g.barbat, prieten, parinte, sot, fumator, ofiter etc.)

- Dupa durabilitate (persistenta):

- statusuri stabile (in timp, e.g. religios, moral etc.)

- statusuri trecatoare (se modifica, e.g. varsta, cultura, profesie etc.)

- Dupa ipostazele realizarii:

- statusuri reale/actuale (pozitia reala a persoanei, in grup)

- statusuri anticipate (status spre care se aspira)

- Dupa domeniul activitatii:

- status valoric (axiologic)

- status sociometric (afectiv)

- status educational (formativ)

- status profesional (militar)

- status familial ( casnic)

- status moral (comportamental)

- status stiintific etc.

O persoana poate ocupa un status ori un set de statusuri cu relatii de echilibru sau de incongruenta (conflictuale).

Fiecare status are o functie (potentata de sistemul normelor de grup), care evidentiaza devenirea statusului respectiv. (e.g. studentul se pregateste sa devina absolvent).

Statusurile, cele mai mici elemente ale unui grup organizat, se afla in inter-relatie si sunt compatibile, fiindca au scopuri comune. (e.g. student nu poate exista fara profesor, sef fara subordonati, mama fara copil etc.).

Rolul evidentiaza pozitia (statusul) ocupata de un individ intr-un grup, in raport cu alte pozitii, ce decurg din relatiile de reciprocitate si complementaritate. (e.g. medic-bolnav, sot-sotie, parinte-copil, sef-subordonat, student-profesor).

Rolul (Ralph Linton) este "aspectul dinamic al statusului"; el este un comportament efectiv si o prescriptie normativa.

Deci rolul este "ansamblul modelelor si normelor sociale asociate unui status", tratat dupa anumite structuri psihice precum: conceptia (ce reprezinta rolul si ce crede despre el individul), expectatia (asteptarile), perceptia, capacitatea de preluare, efectivitatea (interpretarea rolului), care se realizeaza in functie de variabile: varsta, grad de toleranta (a grupului fata de individ), semnificatie (in sistemul valoric colectiv) etc.

Exista seturi de roluri congruente (echilibrate) sau incongruente (conflictuale).

Clasificarea rolurilor are loc conform mai multor criterii:

- Dupa timp:

- roluri prezente

- roluri viitoare (reminiscente)

- Dupa spontaneitate (libertate):

- roluri asumate

roluri jucate

- roluri create

- Dupa continut:

- roluri psihosomatice

- roluri psiho-dramatice

- Dupa consistenta:

- roluri slabe

- roluri echilibrate

- roluri puternice

- Dupa forma:

- roluri flexibile

- roluri rigide

- Dupa aspect:

- roluri prescrise (generale)

- roluri emergente (armonice)

- Dupa claritate:

- roluri clar definite (e.g. profesionale)

- roluri mai putin clare (e.g. adolescent, cotizant)

- roluri imprecis definite (e.g. simpatizant)

- Dupa conduita:

- roluri esentiale (e.g. profesor : conduita de a preda)

- roluri permise (e.g. profesor : a citi notele de curs)

- roluri interzise (e.g. profesor : a jigni studentii)

Relatia status/rol este un raport intre locul (pozitia) individului intr-un grup si aspectul dinamic al acelei pozitii, adica indeplinirea, efectuarea activitatii respective, ce duce la realizarea unui scop.

Avand status, prin activism psihosocial uman (real) se realizeaza functionarea raportului amintit.

O organizare de calitati (statusul) devine efectiva printr-o organizare de actiuni (rolul). Asadar, rolul pe care se bizuieste comportamentul este o veriga intre fenomenele sociale si cele psihologice.

Pasii comportamentului relational status/rol, dupa G. Allport, sunt: solicitari (sarcini, ordine), asteptari, intelegerea rolului, acceptare (respingere) in functie de temperament, capacitati, trebuinte, motive, interese, stil de conduita, pozitii etc. si indeplinirea rolului.

Evidentierea influentelor, adaptarea, regularitatea se vad in comportament. Comportamentul este determinat de pozitii (dorinte, asteptari, sperante, aspiratii, scopuri) asa incat el trebuie investigat psihosociologic, prin prisma unei componente psihice: nivelul de aspiratie (expectatia), care este un stadiu de performanta pe care individul doreste/spera sa-l atinga. Asadar, comportamentul presupune nazuintele, tendintele, dorintele, realizarile de natura sa mobilizeze (resursele) ce directioneaza (activitatile).

Investigarea nivelului de aspiratie umana a evidentiat o dubla perspectiva (K. Lewin):

- individuala (ale carei variabile sunt: performanta, dificultatea sarcinilor, instructajul ori mobilizarea);

- psihosociala (ale carei variabile sunt: rezultatele indivizilor, statusul individului in grup, caracteristicile psihice ale conduitei sau trasaturile de personalitate - curaj, ambitie, prudenta, discretie.

B. Grup, colectivitate si dinamica

Individul si societatea sunt entitati ireductibile, dar si inseparabile. Individul se raporteaza la tipul de societate. Relatia dintre individ si societate este mijlocita de grupurile sociale, in cadrul carora acesta devine personalitate, interactioneaza, concureaza, negociaza, spera, se confrunta etc. Grupurile se definesc, din perspectiva sociologica (ansambluri de persoane caracterizate de o anumita structura si cu o cultura specifica, rezultate din relatiile si procesele psihosociale dezvoltate in cadrul lor), din perspectiva psihosociologica (ansambluri care au caracteristici, scopuri si interactiuni comune, participand la aceleasi stari si procese sociale, cu constiinta apartenentei la grup) si din perspectiva psiho-manageriala (ansambluri mai mari sau mai mici numite grupuri, potrivit lui Elton Mayo si/sau, echipe de munca, potrivit lui Harold Leavitt, care se caracterizeaza prin actiunea independenta si coordonata a indivizilor, prin particularizarea rolurilor si existenta unor obiective si scopuri comune) si sunt unitati sociale carora le apartine, concomitent, fiecare individ, astfel ca homo sapiens mai poate fi si faber, loquens, significans, sufragans, ludens, religiosus etc.

Omul este o fiinta relationala. Gruparea indivizilor in colectivitati este o cerinta logica a existentei umane. Grupurile (unitati sociale constituite din mai multi indivizi) sunt ansambluri: naturale (familie, neam, clan), istorice (trib, popor, natiune, etnie, clasa), spontane (multimea mitingului) sau organizate (suporterii echipei).

Grupul social (fundamentat pe interactiunea directa a indivizilor care se recunosc si se accepta reciproc) se afla in raport cu: colectivitatea sociala sau colectivul (ansamblu de persoane reunite pentru a trai/actiona pentru un scop comun, dar care nu presupune relatii directe, ci interactiuni indirecte, ca-n cazul etniilor, credinciosilor, popoarelor), cu gruparea sociala (masa de oameni avand o trasatura comuna remarcabila in exterior) si categoria socio-profesionala (colectivitati grupate pe baza unei trasaturi comune) si organizatia (o asociere deliberata constituita pentru atingerea unui scop politic - partidele, parlamentele, consiliile etc.,economice - firme, uzine, ferme, fabrici, ateliere etc., culturale - teatre, cinemateci, atenee, muzee, edituri, uniunea scriitorilor, societatea ziaristilor etc. sau educationale - scoli, universitati, academii etc.).

Trasaturile comune ale grupului social vazut ca o entitate structurala, dinamica si functionala:

- presupune existenta unui numar de indivizi;

- necesita distribuirea statusurilor si formarea rolurilor;

- reclama statuarea relatiilor inter si intra-grupale;

- statueaza norme si valori comune.

Proprietatile grupului:

- principale (de baza): marimea, distributia spatiala, conformitatea, consensul, capacitatea de organizare, coeziunea, eficienta);

- secundare (derivate): autonomia, controlul, stratificarea, flexibilitatea, forta, permeabilitatea, dinamica, omogenitatea, intimitatea, participarea, stabilitatea, sintalitatea (insusiri psihosociale comune),.

Componentele grupului (J.Sczepanski):

- membrii (identitatea)

- organizarea (formal/informala)

- elementele coezive (institutii, control social)

- mijloace si institutii (asigura functionarea)

- elemente materiale (simboluri si valori)

- specificitatea (simboluri, ideologii, cutume)

Clasificarea grupurilor ( dupa G.H.Cooley)

- Dupa forma :

- grupuri primare sau expresive (relatii calde, face to face)(e.g. familia)

- grupuri secundare (relatii reci de roluri, impersonale, contractuale) (e.g. sindicatele, partidele, organizatiile profesionale)

- Dupa marime:

- grupuri mari (sistemice) (e.g. popoarele)

- grupuri mici (sub-sistemice) (e.g. etnia turco-tatara)

- grupuri intermediare (e.g. candidatii la o facultate)

- Dupa constituire:

- grupuri artificiale (de laborator) (e.g. toti Escu, toti ochelaristii)

- grupuri naturale (e.g. triburile, clasa de baieti)

- Dupa durata:

- temporare (limitate in timp) (e.g. de joaca, de loisir, infractionale)

- permanente (ritualice) (e.g. familia, condamnatii pe viata)

- Dupa institutionalizare:

- formale (e.g. unitatea militara, clasa, grupa de studiu)

- informale (e.g. bandele, anturajele, bisericutele)

- mixte (e.g. familia formal-informala)

- Dupa sarcini:

- de munca (e-g. echipe de munca, birouri, echipaje, celule)

- de invatare-cercetare (e.g. colective, brigazi, comisii)

- militare ( e.g. subunitati, esaloane, mari unitati)

- de reeducare (e.g. grup de detinuti, clasa de delincventi, grup de arestati)

- antisociale ( e.g. bande, gasti, grupuri de infractori)

- de terapie ( e.g. echipe de salvare, echipaje de interventie, camere de garda)

- Dupa relatii(mediul socio-valoric):

- de apartenenta (normative, comparative, pozitive si negative) ( cf. Hayman) (e.g. familia)

- de referinta (optionale) (e.g. simpatizantii sportivi)

- Dupa apartenenta:

- grupuri interne (in-group) de tip "noi"

- grupuri externe (aut-group) de tip "ei" sau "ceilalti"

J.Sczepanski face si o ierarhizare a grupurilor in functie de mediul social, cercul social si comunitatile sociale, iar Bogardus stabileste o scala a distantei sociale determinata de granitele geografice si culturale dintre grupuri.

Grupul militar

Subunitatea militara este un grup primar, unic, formal, de referinta cu structura si functii specifice, avand parametri:

- numarul indivizilor (echipa, echipaj, grupa, pluton)

- comunitatea scopului (educational-actional)

- natura activitatii (relativ clasificata, puternic standardizata si specifica)

- traditiile si experienta (apararea, independenta, securitatea, pacea, ordinea)

- nivelul aspiratiilor (caracteristica psihologica)

Caracteristicile grupului militar:

- caracter dinamic (influentat extern si intern);

- deschis (relativ deschis, translucid!)

- complex (diversitate in unitate)

- selectiv (autoreglabil sistemic)

Componentele grupului de tip militar:

- intrarile (influentele externe si sarcinile)

- operandul tridimensional:

- compozitia (marimea, personalitatea membrilor, caracteristicile sociale);

- structurile/procesele de grup (cognitiv-axiologica, comunicarea, puterea, motivational-atitudinal-comportamentala)

- fenomenele de grup (stilul managerial, climatul psihologic, coeziunea, conflictele de rol si inter-grupale, leadership-ul)

- iesirile (realizare sarcini, adaptare, relatii externe);

- feed-back-ul (asigura auto-corectia si echilibrul)

Dinamica grupala in organizatia militara

Definit (P.Popescu-Neveanu) drept "colectivitate umana ai carei membri se afla in raporturi de interactiune in conformitate cu anumite norme prestabilite", grupul ca pluralitate de persoane cu legaturi de tip normativ, comunicativ, afectiv si functional, avand o cultura anume si parametri specifici (norme si valori - statusuri si pozitii, structura - reteaua relatiilor de rol si proprietati - componente unificare si stereotipizate), grupul este un sistem de structuri: de rol (configurarea pozitiilor si functiilor), de comunicare, cognitiva (configuratia perceptiilor interpersonale), ocupationala (de specializare), de putere (decizionala), de afinitati (de relatii simpatetice) si locomotorie.

Asa cum am vazut, o proprietate complexa este dinamica. Ea se refera la aspectele de miscare/evolutie si este dependenta de celelalte proprietati. In sens larg, prin dinamica de grup se intelege ansamblul orientarilor teoretice si al cercetarilor care se ocupa de studiul grupurilor mici, iar in sens restrans, aceasta semnifica ansamblul proceselor ce se desfasoara in cadrul unui grup, procese ce iau in considerare interactiunile dintre membri, precum si structura operationala a grupului. Fenomenele si procesele dinamicii de grup sunt: relatia individ-grup, coeziunea grupala, leadership-ul, climatul psihosocial, conflictele de grup si performantele grupului.

Prin dinamica, Kurt Lewin releva atat ansamblul fenomenelor psihosociale cat si legile ce guverneaza si dirijeaza aceste fenomene in grup, caci acesta reprezinta o unitate functionala mobila, in functie de doua categorii de factori:

- exteriori: mediul natural (clima, relief), mediul tehnico-material (salariu, locuinta), socio-culturali (sisteme politice, sociale, culturale), sociali (relatii inter-grupale).

- interiori: viata afectiva si tensionala, coeziunea si unitatea grupului, conformismul/noncoformismul in reflectarea normelor .

Comportarea individului in grup ("spatiul de viata") este data de trasaturile grupului, membrii sai si situatia in care actioneaza grupul, precum si procesul de formare a acelui grup, astfel putandu-se modifica comportamentul in sensul facilitarii sociale (co-prezenta celorlalti produce emulatie) si inhibarii sociale (grupul blocheaza sau restrange manifestarile individuale) .

Factorii determinanti ai dinamicii de grup sunt:

- climatul psihosocial (care are determinarea multipla: fizico-materiala, sociala, psihosociala, psihica) format pe baza factorilor obiectivi (conditii de trai, vechime, nivel de pregatire) si subiectivi (stil managerial, sintalitatea/personalitatea, relatiile grupului).Dimensiunile atmosferei psihosociale sunt: cognitiv-integrativa, actional-comportamentala, comunicational-manageriala, afectiv-atitudinala si obiectiv-contextuala si se reflecta in moralul, increderea si absenta conflictelor din grup.

conflictologia grupala (se refera la aspectele de ostilitate, dezacord, opozitie, incompatibilitate dinte membri sau dintre grupuri, conflictele fiind potentiale sau latente si reale, determinate de cauze precum: lipsa resurselor, independenta functionala, influentele si amenintarile externe, caracteristicile de personalitate, stilul competitiv-concurential, stilul cooperant etc.)

- coeziunea de grup (data de: sentimentul apartenentei, solidaritate/camaraderie, cooperare, relatii preferentiale, apropiere/identificare, formal/informal, consensul actional).

Factorii coeziunii sunt: obiectivi (contactul spatial, marimea, angajamentele comune, rezultatele, stabilitatea temporala) si subiectivi (consensul cognitiv-afectiv, sentimentul apartenentei, magnetismul scopurilor, atitudinea fata de norme, conduita, increderea, trebuintele).

- performanta grupului( care se refera la capacitatea grupului de a-si rezolva problemele instrumental-functionale in raport cu necesitatea de performanta motivationala, potrivit unor indicatori de: productivitate - ca raportare a activitatii la unitatea de timp, eficienta - ca reflectare a optimului din jocul costurilor si cheltuielilor si eficacitatea - ca reflectare a calitatii cu care grupul se achita de sarcini indiferent de conditii).

- stilul managerial (relatia de conducere - leadership-ul presupune un stil modern, stiintific, permisiv, adaptabil, dinamic, care sa tina seama de specificul grupului si de organizarea controlului in functie de cele trei componente: instrumentala - legalitatea deciziilor, realizarea sarcinilor, eficienta controlului, viabilitatea planificarii etc., relationala - relatiile dintre conducatori si executanti, profilul liderului, blocajele si bruiajele relationale etc. si aptitudinala - vazand sarcinile si posibilitatile, mentinerea echilibrului, evitarea conflictelor etc.) .

Cunoasterea si influentarea fenomenelor din microgrupul militar constituie o premisa pentru asigurarea dinamicii corecte si functionalitatii grupului , printr-o stilistica manageriala autoritara, democratica sau permisiva, adaptata caracteristicilor de personalitate competitive sau cooperante ale actorilor sociali ai organizatiei.

Concluzii

- Omul este ansamblu de conditii interne, suportul ansamblului de relatii sociale, subiectul unor activitati de comunicare, munca si cunoastere, care interiorizeaza influentele externe si exteriorizeaza specificul intern al individului;

- Statusul social exprima persoana ca membru al societatii, indatoririle si obligatiile ei, prescriindu-i comportamentul in viata sociala.

- In ierarhizarea statusurilor sunt numeroase criterii (acces, institutionalizare, manifestare, persistenta, ipostaze, domeniu), dar si aspecte care canalizeaza cercetarea precum: pozitia economica reala a persoanei (proprietate, venit, locuinta, consum etc.), situatia politico-juridica (drepturi si indatoriri in micro-macrogrup), situatia profesionala (calificare, specializare, intensitatea muncii etc.), statutul cultural (raportarea la valori culturale) si pozitia sociala a familiei si a individului in familie.

- Rolurile se ierarhizeaza dupa timp, spontaneitate, continut, consistenta, forma, aspect, claritate, conduita si inmagazineaza particularitati psiho-individuale ale purtatorilor lor care-l personifica.

- Sub influenta interpretarii rolurilor se produc modificari psihologice profunde (adaptare, aspiratie, incredere, vointa etc.).

- Definirea, trasaturile, clasificarea si componentele grupului social si ale grupului militar in special sunt elemente ale functionalitatii si eficientei procesului formativ.

- Grupul militar este subunitatea, ansamblul primar, unic, formal, de referinta, cu functii si parametri specifici.

- Climatul psihosocial, coeziunea grupala (bazata pe atractie interpersonala, comunitate de scop, interdependenta rolurilor, sentimentul apartenentei) si stilul managerial sunt factorii principali ai dinamicii grupale.

C. Chestionar recapitulativ

- Definiti persoana, personalitatea, grupul si colectivitatea.

- Ce este statusul si cum se clasifica?

- Definiti si clarificati rolul.

- Care sunt proprietatile grupului?

- Faceti o clasificare a grupurilor sociale.

- Comentati caracteristicile si componentele grupului militar.

- Dezvoltati factorii ce influenteaza dinamica grupala.

D. Acumulari gnomice

"Daca oamenilor le-ar placea intr-adevar sa munceasca, noi si acum am mai ara pamantul cu bete si am cara saci cu marfuri in spate" (William Feather)

" Imi place munca: ma fascineaza. As putea sta sa o admir ore in sir" (Jerome K.Jerome)

"Colectivitatea puternica se naste din oameni bine caracterizati, bine calificati, utili in sens major si care pun pecetea ravnei si personalitatii lor pe tot ce fac in slujba binelui obstesc". (Paul Everac)

"Opinia publica se elaboreaza de catre intregul grup social care este purtatorul ei material" (Pavel Apostol)

" Cea mai sacra datorie a omului este de a se cultiva si de a ajuta si altora sa se cultive". (Dumitru Theodosiu)

" O singura datorie are omul: sa nu fie prost". (Ioan Slavici)

" Nu putem fi siliti sa facem ceea ce nu se poate; nici macar ceea ce este posibil!" (Nicolae Rotaru)

E. Selectie bibliografica

Johns, G., Comportament organizational, Ed. Economica, Bucuresti, 1996.

- Giddens, A., Sociologie, Ed. All, Bucuresti, 2000.

- Le Bon, G., Psihologia multimilor, Ed.Anima, Bucuresti, 1990.

- Zlate, M., Tratat de psihologie organizational-manageriala( vol. I),Ed. Polirom, 2004

- Dulea, G., Socio-dinamica grupului militar, Ed. Militara, Bucuresti, 1991.

- Neculau, A., Liderii in dinamica grupurilor, Ed.Stiintifica, Bucuresti, 1997.

- David, E., Sociologie, Ed. A.T.U., Sibiu, 2000.

- Golu, P., Psihologie sociala, Ed. D&P, Bucuresti, 1974.

- Popescu-Neveanu, P., Dictionar de psihologie, Ed. Albatros, Bucuresti, 1978.

- Popescu-Neveanu, P., Introducere in psihologia militara, Ed.Militara, Bucuresti, 1970.

- Zamfir, C. & Vlasceanu, L., Dictionar de sociologie, Ed. Babel, Bucuresti, 1998;

- Rotaru, N., Criza si dialog, Ed. RAO, Bucuresti, 2004.

- Stanoiu, A., Sociologie, Ed. I.D.R.I. "N. Titulescu", Bucuresti, 1993.