Definirea conceptului de "leadership"

Definirea conceptului de "leadership"

In lumea managerilor se vorbeste adesea de leaderi, cu referire la cei care au obtinut performante de varf in domeniul in care actioneaza. Nu orice manager este leader, ci numai acela care este un model pentru ceilalti, care stie sa-si motiveze si sa si inspire colaboratorii, adaptandu-si stilul de conducere la cerintele fiecarei situatii. Leaderul este cel care conduce un popor, o comunitate, un partid, o organizatie, o echipa si care are valoroase trasaturi umane: talentul de a reuni oamenii, de a-i face sa actioneze impreuna pentru un scop comun, de a se simti impliniti ca parte a unui grup, organizatie sau natiune.

Conceptul de leadership a patruns in terminologia specialistilor, fiind unul dintre elementele actuale ale managementului[1]. John Kotter de la Harvard Business School considera ca leadership-ul desemneaza procesul de orientare a unui grup sau a unor grupuri de persoane prin mijloace necoercitive. Definitia data de James Kouzes si Barry Posner este: "leadership-ul este o relatie reciproca intre cei care aleg sa conduca si cei care se decid sa ii urmeze". Pentru John Harvey Jones leadership-ul se refera la obtinerea unor rezultate extraordinare prin oameni obisnuiti. Specialistii americani de la mai multe universitati, constituiti in Par Group definesc leadership-ul ca fiind abilitatea unui cadru de conducere de a obtine implicarea efectiva a unor persoane in implementarea unui anumit curs de actiune. In acceptiunea lui Jacques Clement, leadership-ul reprezinta procesul prin care o persoana stabileste un scop sau o directie pentru una sau mai multe persoane si ii determina sa actioneze impreuna cu competenta si deplina dedicare in vederea realizarii lor.

Cei mai multi din specialisti definesc leadershipul ca proces de influenta sociala in care liderul cere participarea de buna voie a subordonatilor la un efort in vederea atingerii obiectivelor organizationale. Definitiile ce urmeaza vin sa confirme acest lucru :

Leadershipul este "capacitatea de a exercita influenta asupra unor persoane si grupuri, directionand eforturile acestora spre realizarea obiectivelor organizatiei".

R. Tannenbaum, W.I. Washler si F. Massarick considera leadershipul ca un proces de influenta sociala in care conducatorul cauta participarea voluntara a subalternilor ca drept rasplata pentru atingerea scopurilor. Lideriatul este o actiune reciproca intre persoane manifestata intr-o situatie anumita cu ajutorul procesului comunicational si orientata spre alegerea unui obiectiv specific sau a obiectivelor.

H. Koonty si C. O'Donnell, de asemenea, considera ca lideriatul "consta in a influenta oamenii in asa fel incat acestia sa-si consacre toate eforturile lor, de buna voie, in realizarea obiectivelor comune". Aceeasi idee se regaseste si in conceptia lui G. Dessler " leadershipul, pentru manager, inseamna a-i influenta pe subordonatii sai in a-i conduce, de buna voie, la atingerea obiectivelor urmarite"

In conceptia lui J. Kotter de la Harvard Business School leadershipul desemneaza procesul de orientare a unui grup sau a unor grupuri de persoane, prin mijloace necoercitive.

Leaderul actioneaza in sensul sprijinirii unui grup de a-si atinge obiectivele, folosind la maximum capacitatile, aptitudinile fiecaruia. El nu se multumeste sa incurajeze grupul, el este comandantul care faciliteaza procesul si antreneaza grupul in atingerea obiectivelor organizationale. Este ca si un dirijor, a carei functie este de a crea sunete coordonate si un tempo adecvat prin integrarea efortului membrilor orchestrei. Orchestra va reactiona in functie de lideriatul dirijorului sau.

Liderul este acela care, prin actiunile sale, exercita influenta si formeaza contextul, initiaza schimbari in organizatie orientate spre perfectionarea posibilitatilor adaptarii acesteia: realizarea programelor de dezvoltare a managementului, crearea unor mecanisme de administrare si de grupuri de munca privind problemele concrete. P. Selynick afirmaca "un lider intelept accepta caracterul organizatiei sale asa cum este el, insa numai in calitate de preludiu in eladorarea strategiei care-l va schimba".

P. Selynick, considerat unul dintre fondatorii leadershipului, pleca de la constatarea deloc favorabila, si anume, ca majoritatea organizatiilor nu sunt interesate de leadership. Nu exista organizatie fara putere si fara detinatorii autoritatii formale. Orice organizatie indeplineste o sarcina, mai mult sau mai putin eficient,dar, in cea mai mare parte din timp, membrii organizatiei nu dovedesc un sentiment de identitate colectiva. Organizatia nu genereza valori din care membrii organizatiei ar putea sa se hraneasca. Acestia nu se identifica cu organizatia care ramane o cutie goala si care capata un caracter banal. Lideriatul are tocmai aceasta misiune de a transforma organizatia banala intr-o institutie care-i va permite sa devina un corpus social, constient de scopurile si valorile sale, capabil sa se afirme in fata celorlalti si sa reziste daca identitatea sa este amenintata. Liderul este cel care realizeaza acest demers: el legitimeaza scopurile si modeleaza arhitectura sociala pentru care el risca propria sa legitimitate.