Modelul de management european

Modelul de management european

Daca se accepta ideea conturarii unui model de management european, este necesar sa se ajunga la o explicare a acestui concept, inainte de a-l diferentia de alte modele si de a-i preciza caracteristicile. Evident ca un model cultural de management nu poate fi aplicat Uniunii Europene, care prezinta o mare diversitate culturala, dar un management al diversitatii poate sa ofere unele particularitati si chiar o identitate europeana atat pentru euromanageri, cat si pentru modul de exercitare a functiilor managementului. Un astfel de model de management poate fi sugerat ca in figura 5.2.

Figura nr.5.2 : Modelul european de management

Mediul european al afacerilor, constituit din variabile politice, economice, sociale etc., au influentat si influenteaza orientarile si atitudinile din domeniul managementului. Aceste orientari isi vor pune amprenta pe modul de elaborare al strategilor in afaceri, care vor capata o identitate europeana, pe structura intreprinderilor, care isi vor largi sfera activitatilor dincolo de granitele tarii de origine devenind transeuropene, pe modul de exercitare a proceselor de management, care vor viza tot mai mult contextul european, si pe resursele umane, a caror mobilitate in spatiul european va fi tot mai mare, iar procesele de invatare si de comunicare vor deveni din ce in ce mai comune pentru toate tarile europene.

Definirea managementului european

K. Thurley si H. Wirdenius considera ca prin management european trebuie sa se inteleaga: "modele ale comportamentului managerial, un concept privind rezolvarea problemelor si luarea deciziilor la toate nivelurile organizatiilor, prin care sa se distinga identitatea europeana a strategiilor, precum si a planificarii, implementarii si evaluarii schimbarilor".

Intr-un management al diversitatii, elementul central il constituie cautarea unor solutii pentru problemele si oportunitatile referitoare la diversitatea culturala, economica, sociala si chiar politica. Orientarile si atitudinile managerilor de nivel superior constituie o variabila independenta decisiva in dezvoltarea unor relatii de munca transeuropene orizontale in detrimentul celor verticale, in amplificarea comunicarii interculturale, in realizarea unor coordonari ale activitatilor transeuropene.

Un astfel de model de management european, presupune un accent mai mare pus pe extinderea proceselor dincolo de granitele unei tari, pe dezvoltarea unor relatii de munca orizontale si mai putin ierarhice, trecerea de la un control ierarhic la forme mult mai subtile de natura informala, realizarea unei identitati europene a organizatiei.

Pentru a vorbi de un management european este necesar sa se poata identifica o identitate europeana a strategiilor adoptate de companiile din contextul european, dar si de o identitate europeana a tuturor componentelor sistemului de management de la nivelul organizatiilor. Astfel, este necesar sa fie identificate modalitati specific europene de luare a deciziilor, de exercitare a functiilor managementului, de motivare a personalului, de organizare structurala, de planificare a schimbarilor si de implementare si evaluare a acestora. Atunci cand se poate spune ca intr-o activitate practica de management s-a sesizat un specific european se poate considera ca s-a actionat in contextul unui model de management european. Chiar in conditiile tendintei spre globalizare, daca in intreprinderile care vor purta sigla Uniunii Europene sau chiar in intreprinderile nationale din diferitele tari europene se va identifica o identitate europeana in practicile manageriale si daca in domeniul teoriei managementului se va depista un specific de gandire european, se va putea vorbi de un "model de management european".

Particularitati ale modelului de management european

Managementul european, ca un management al diversitatii, se distinge de celelalte sisteme de management, in special de cel american si cel japonez, prin mai multe particularitati dintre care cele mai importante sunt urmatoarele:

1. Diversitatea culturala, politica, economica si sociala. Managementul european are la baza diversitatea si complexitatea culturala, sociala, economica si politica a contextului in care actioneaza, ceea ce impune ca euromanagerii sa dispuna de capacitatea de a intelege si interpreta aceasta complexitate si diversitate. Spre deosebire de managerii din alte contexte (Japonia, SUA) si chiar de cei care actioneaza in cadrul unei tari europene, euromanagerii trebuie sa beneficieze de o pregatire diferentiata care sa le permita sa actioneze intr-un mediu cultural eterogen, sa inteleaga diferite comportamente, sa aiba capacitatea de a gandi intr-o viziune transeuropeana.

2. Strategii care sa vizeze si alte tari europene. Spre deosebire de managementul practicat in oricare tara, chiar europeana, managementul european presupune conceperea, elaborarea si aplicarea unor strategii la nivelul companiilor, care sa depaseasca prin sfera de cuprindere a obiectivelor, optiunilor strategice, resurselor, dar si a efectelor scontate, granitele unei tari, deci sa se extinda si asupra altor tari europene. Aceasta presupune ca euromanagerii sa aiba in vedere o sfera mai larga a intereselor, sa ia in considerare variabile din mai multe tari europene si sa considere ca principali competitori companiile din afara Uniunii Europene.

3. Companii transeuropene coordonate pe orizontala. Referitor la organizarea structurala, companiile transeuropene trebuie organizate pe baza descentralizarii in unitati de afaceri, care sa fie coordonate pe orizontala, astfel incat sa se diminueze cat mai mult posibil ierarhizarea si conducerea de la centru. O conducere centralizata ar ridica numeroase probleme legate de stabilirea "centrului" si acceptarea sau neacceptarea lui, cu efecte nefavorabile asupra tuturor componentelor sistemului de management al unei astfel de intreprinderi, elaborare de strategii, luarea deciziilor si mai ales aplicarea lor, motivarea personalului etc.

4. Accentul pe elementele de natura informala. Atat in organizarea structurala, cat mai ales in cea informationala si decizionala, un management european trebuie sa puna accentul pe elementele de natura informala, pe stabilirea unor relatii de munca de natura informala (intalniri, conferinte) si crearea unor echipe de specialisti care sa conduca activitatile intreprenoriale si inovative la nivel european.

5. Identitate bazata pe valori europene. Prin promovarea comunicatiilor, schimburilor si invatarii transculturale se va urmari crearea unei identitati a organizatiilor europene bazata pe valori economice si sociale specifice.

6. Obiective atractive pentru interesele locale, nationale si europene

Acceptarea realitatii ca exista variate grupe de interese in cadrul si in afara intreprinderii, o alta particularitate consta in faptul ca recunoasterea legitimitatii managementului se va realiza atunci cand obiectivele companiei transeuropene sunt atractive atat pentru interesele locale, cat si pentru cele nationale si chiar europene.

7. Mobilitate europeana a resurselor umane

Mobilitatea europeana a resurselor umane, astfel incat tot mai multi specialisti si manageri sa-si realizeze o cariera europeana pornind de la o pregatire interculturala flexibila.

Conturarea unui model de management european ridica o serie de probleme referitoare la sistemul de invatamant din Europa, care trebuie sa puna la baza particularitatile nationale si diversitatea de ideologii. De asemenea, se prevede ca in viitor un individ va putea sa ocupe mai multe posturi si poate sa se realizeze in decursul vietii sale in mai multe cariere. In procesul de pregatire trebuie sa se puna accent pe dezvoltarea abilitatilor de comunicare, a unei gandiri holistice, a initiativei, toate acestea si printr-o pregatire in afara granitelor tarii de origine.

Pentru a conduce, in conditiile diversitatii culturale, economice, politice, sociale ce caracterizeaza Europa, este necesara promovarea cooperarii pe toate planurile. In acest sens, este recunoscut faptul ca in Europa a fost creat cel mai mare numar de joint venture si aliante strategice care depasesc granitele unei tari. Companii care sunt in proprietatea a doua sau mai multe tari sunt bine cunoscute in Europa. Intre acestea pot fi mentionate Shell sau Unilever, care sunt anglo-olandeze, SAS, controlata de guvernele Norvegiei, Suediei si Danemarcei. O alta concretizare a colaborarii intre tarile europene este reprezentata de Programul Erasmus din domeniul invatamantului superior, care permite studentilor din diferite tari europene sa studieze in alte tari europene decat cea de origine.