Conceptul de structura organizatorica

Conceptul de structura organizatorica

Desfasurarea activitatii unei unitati economice sub multiplele ei aspecte (tehnice, economice, sociale etc.) care, de fapt, coincide cu exercitarea functiunilor sale, presupune conceperea si realizarea unei structuri organizationale care sa favorizeze atingerea obiectivelor pe care si le-a fixat si, implicit, a scopurilor urmarite de componentii sai. Este vorba de constituirea unor elemente structurale ale unitatii economice cu caracter de executie (de productie si de servire) si functionale care sa contribuie, dupa caz, la obtinerea productiei, servirea acesteia si la exercitarea functiilor managementului. Din manifestarea functiei de organizare in toata complexitatea activitatilor circumscrise, rezulta intregul sistem de organizare al unitatii economice, care are rolul de a asigura desfasurarea in conditii normale a activitatilor specifice functiunilor acesteia si ale functiilor managementului.

Importanta deosebita a organizarii in desfasurarea activitatilor din unitatile economice a generat, dupa cum era si firesc, pareri diverse in legatura cu conceptul de organizare structurala, tipuri de structuri, elemente componente ale unei structuri organizatorice.

In literatura de specialitate se fac referiri tot mai frecvente la faptul ca in functie de continutul sau, organizarea unei unitati economice poate fi abordata sub doua forme principale: organizarea procesuala si organizarea structurala . Organizarea procesuala consta, in esenta, in stabilirea principalelor categorii de munca, a proceselor necesare realizarii ansamblului de obiective fundamentale, derivate, specifice, individuale ale unitatii economice. Rezultatul acestei forme de organizare il reprezinta delimitarea functiunilor, activitatilor, atributiilor si sarcinilor. Punctul de pornire in crearea structurii organizatorice il constituie functiunile unitatii economice. Realizarea activitatilor pe care le presupune fiecare functiune solicita formarea unor compartimente specializate in domeniile respective. Delimitarea functiunilor are loc ca rod al organizarii procesuale. Avand in vedere procesele de munca fizica si intelectuala, care in prealabil, sunt supuse studiului pentru a fi cunoscute: specificul lor, volumul de munca necesar pentru a le realiza, calificarea profesionala. In continuare are loc gruparea compartimentelor de munca, tinand seama de asemanarea sau de caracterul complementar dintre ele si specificul metodelor si tehnicilor reclamate de desfasurarea lor. Pe aceasta baza se pot constitui elemente structurale ale compartimentelor: posturi si functii. Un asemenea mod de abordare a proceselor de munca fizica si intelectuala cu prilejul constituirii structurii organizatorice constituie o premisa a atingerii obiectivelor urmarite in fiecare caz, cu eficienta dorita. Organizarea structurala consta in gruparea functiunilor, actiunilor, atributiilor si sarcinilor in functie de anumite criterii si repartizarea acestora in subdiviziuni organizatorice, in scopul realizarii lor, pe grupuri de persoane, in vederea asigurarii unor conditii cat mai bune pentru indeplinirea obiectivelor unitatii economice. Rezultatul organizarii structurale il reprezinta structura organizatorica.

Structura organizatorica se defineste ca ansamblul posturilor, al subdiviziunilor organizatorice si al relatiilor dintre acestea astfel constituite si reglementate incat sa asigure premisele organizatorice necesare obtinerii performantelor prestabilite. Procesul de aparitie, consolidare si de perfectionare a structurii organizatorice a fost strans legat de evolutia in decursul timpului a agentilor economici si a economiei nationale . Un rol important, in acest proces, l-a avut, concentrarea si centralizarea capitalului care a condus la formarea unor unitati economice mijlocii si mari, (complexe sau specializate) ceea ce a determinat amplificarea intregului sistem de  relatii organizatorice care se stabileau intre componentii acestora. Aceste relatii au determinat o puternica accentuare a fenomenului de interdependenta dintre posturi, functii si compartimente. S-a simtit nevoia ca sarcinile, drepturile, obligatiile fiecarui post sa fie precizate intr-un act organizatoric care sa permita managerului sa dirijeze si sa controleze activitatea subordonatilor sai, fenomen care a determinat aparitia unor principii, norme de functionare etc., valabile pentru toate unitatile economice dintr-o ramura sau subramura a economiei nationale. Desi unitara, formata, deci din elemente strans legate intre ele, totusi structura organizatorica prezinta, mai ales, pentru adancirea studiului ei, doua mari parti: structura organizatorica de management (functionala) si structura organizatorica de productie (operationala).

Structura manageriala (functionala) reuneste ansamblul posturilor din sistemul de management, compartimentelor functionale si relatiile organizatorice astfel constituite incat sa se asigure conditii economice, tehnice si de personal necesare desfasurarii procesului managerial si a proceselor de executie.

Structura organizatorica de productie (operationala) desemneaza totalitatea posturilor, compartimentelor si relatiilor organizatorice prin care se asigura realizarea directa a produselor si serviciilor care intra in obiectul de activitate al unitatii economice.

Intre cele doua tipuri de organizare exista o legatura de dependenta si se influenteaza reciproc. Rolul hotarator il are structura organizatorica operationala care jaloneaza in linii generale sistemul de management si modul de alcatuire a structurii manageriale. La randul sau structura manageriala are un rol activ in simplificarea si adaptarea structurii operationale.