Functia de leading

Functia de leading

Functia de leading este a treia functie a managementului, care deriva din activitatile de antrenare si motivare a resurselor umane dintr-o organizatie.

Functia de leading consta in procesul prin care managerii ii influenteaza, ii ghideaza si ii motiveaza pe subordonati inspre indeplinirea obiectivelor organizationale.

Prin intermediul acestei functii, managerii transforma practic in actiune tot ceea ce s-a realizat in cadrul functiilor de planificare si organizare.

Cele doua componente ale leadingului, antrenarea si motivarea, sunt strans legate intre ele, dand sensul complet al acestei functii.

Activitatea de antrenare consta in recrutarea, selectarea si desemnarea celor mai potrivite persoane in cele mai potrivite locuri in cadrul organizatiei.

Elementul fundamental al antrenarii personalului il reprezinta motivarea, ce consta in satisfacerea trebuintelor si intereselor acestuia, ca urmare a realizarii obiectivelor si sarcinilor atribuite.

Motivarea in functie de rezultatele obtinute poate fi pozitiva sau negativa.

Motivarea pozitiva se bazeaza pe amplificarea satisfactiilor personalului prin participarea la procesul muncii, ca urmare a realizarii sarcinilor atribuite, in conditiile in care nivelul sarcinilor obligatoriu de realizat este accesibil majoritatii executantilor.

Motivarea negativa se bazeaza pe amenintarea personalului cu reducerea satisfactiilor daca nu realizeaza intocmai obiectivele si sarcinile repartizate, al caror nivel este foarte ridicat, inaccesibil, in conditiile date, unei parti apreciabile a executantilor.

In organizatiile moderne se utilizeaza cu precadere motivarea pozitiva, deoarece conduce la rezultate superioare in activitatea productiva.

Pentru a realiza o antrenare eficace este necesar ca procesul motivarii personalului sa intruneasca simultan mai multe caracteristici:

sa fie complex - utilizarea combinata a mai multor stimulente materiale si morale;

sa fie diferentiat - evaluarile si stimulentele sa tina cont de caracteristicile fiecarei persoane si colectiv de munca, astfel incat sa se obtina maximum de participare la stabilirea si realizarea obiectivelor organizatiei;

sa fie gradual - sa satisfaca succesiv necesitatile personalului.

In concluzie, avand in vedere cele prezentate, se poate spune ca functia de leading incorporeaza ansamblul activitatilor prin care se determina personalul organizatiei sa contribuie la stabilirea si realizarea obiectivelor prevazute, pe baza luarii in considerare a factorilor care il motiveaza.

Indeplinirea acestei functii a managementului presupune ca organizatiile sa detina un leadership eficace la toate nivelurile ierarhice, in vederea atingerii obiectivelor si mentinerii competitivitatii.

Pentru a fi considerati lideri eficace, managerii trebuie sa aiba capacitatea de a influenta comportamentul angajatilor. Abilitatea si dreptul de a impune o anumita conduita altor persoane se numeste autoritate. Autoritatea unui manager poate fi de doua feluri:

a) autoritate formala - conferita de faptul ca managerul a fost numit in functia de conducator al grupului de forul ierarhic superior sau a fost ales de catre membrii grupului pentru a efectua o anumita munca institutionalizata, pentru a realiza a numite sarcini.

Autoritatea formala depinde foarte putin de recunoasterea din partea membrilor grupului si se bazeaza pe disciplina ce trebuie sa existe la nivelul organizatiei, precum si de pozitia pe scara ierarhica a managerului.

b) autoritate informala - consta in capacitatea managerului de a-i influenta pe ceilalti membri ai grupului, autoritate data de calitatile sale de ordin personal (caracter, temperament, inteligenta, cunostinte generale si de specialitate, fermitate, putere de actiune etc.).

Utilizarea in cadrul conducerii organizatiilor doar a autoritatii formale, nu este suficienta pentru a fi eficient, deoarece organizatiile sunt compuse din grupuri umane cu personalitati diferite si care agreeaza, de obicei, autoritatea de tip informal.

Dintre cele doua tipuri de autoritate detinute de manager, cea formala si cea informala, cea de a doua defineste conceptul de leadership.

Leadership-ul reprezinta fenomenul de influentare a comportamentului subalternilor, cu ajutorul unor metode de ordin psiho-social (motivare, antrenare, generarea satisfactiei profesionale si materiale etc.), astfel incat acestia sa realizeze anumite actiuni conform obiectivelor stabilite la nivelul organizatiei si care in alte conditii nu ar fi fost realizate.

Cele doua tipuri de autoritate fac, practic, o distinctie la nivelul organizatiilor moderne intre manageri si lideri. Astfel, daca managerii sunt investiti, in special, cu autoritatea de tip formal, liderii organizatiilor detin autoritatea informala, avand capacitatea de a influenta grupul. O organizatie va fi cu atat mai eficace si mai eficienta, cu cat cele doua categorii, managerii si liderii, se vor suprapune in cadrul uneia si aceleiasi persoane, cu cat mai multi manageri vor fi acceptati de subalterni ca simboluri ale grupului, ca lideri.