MODELE DE MANAGEMENT IN DOMENIUL SANITAR

MODELE DE MANAGEMENT IN DOMENIUL SANITAR

In Romania, de altfel si in Europa, marea majoritate a managerilor din sistemele de sanatate sunt medici, care au datoria de a face tot ce este mai bine pentru organizatia de ingrijiri de sanatate. Uneori acest fapt poate veni in contradictie cu cerintele ,,Juramantului lui Hipocrate', care impune ca medicul sa faca tot ce este mai bine pentru pacientul sau si pot aparea conflicte inerente intre medici si managementul organizational.

Calificarea clinica si calificarea manageriala sunt deci doua lucruri diferite si de multe ori medici cu o calificare clinica exceptionala nu dispun de cunostinte economice, financiare si de management, necesare pentru a putea lua cele mai optime decizii pentru organizatia din care fac parte. Din aceste motive managementul in domeniul sanitar presupune implicarea medicilor care poseda o pregatire multa si interdisciplinara .

Modelul de management ierarhic sau birocratic

Modelul de management ierarhic este un model managerial destinat administrarii pe scara larga prin coordonarea muncii unui numar mare de personal si este asociat cu subdiviziunea, specializarea, calificarea tehnica, regulile si standardele, impersonalitatea si eficienta tehnica. Figura nr. 1. ilustreaza o ierarhie birocratica tipica dintr-o unitate sanitara.

Managerii raspund in fata directorului unitatii sanitare, care la randul lor raspund in fata administratorului spitalului, care este subordonat consiliului directorilor.

Acesta este de fapt modelul clasic de management care se poate aplica la nivelul spitalului.

Specific acestui model este managementul dual, care delimiteaza responsabilitatile medicale de cele administrative, astfel o ierarhie adopta decizii medicale si controleaza problemele sanitare si o alta ierarhie, adopta decizii cu privire la problemele de personal si de buget etc.

Autoritatea si responsabilitatea fiecarui individ, trebuie sa fie clar definite in scris prin "fisa postului'. Fiecare trebuie sa cunoasca in fata cui raspunde si de ce raspunde, in acest fel reducandu-se ambiguitatea.

Delegarea de autoritate trebuie sa fie insotita de responsabilitate. Delegarea functiilor, de responsabilitate si raspunderea aferenta este dificila pentru manager, deoarece raman responsabili pentru actiunile asociatilor lor, ei fiind la fel de responsabili ca asociatii lor pentru performantele asociatilor, motiv pentru care extinderea controlului este importanta.

Un neajuns major al acestui model este pericolul de impunere a unui stil de conducere autoritar, marind nevoia patologica de a exercita controlul.

De asemenea. tot ca un dezavantaj este faptul ca personalul se poate atasa de sarcinile, de obiectivele partiale ale unitatii si se va opune eventualelor schimbari.

Modelul ierarhic corespunde cu aproximatie unei clinici universitare, unde managementul medical este asigurat de reteaua din cadrul unei Universitati de Medicina si Farmacie, iar cel economic si executiv este asigurat de Ministerul Sanatatii.

Figura nr. 1. Structura managementului ierarhic (birocratic)

2. Modelul managementului colegial

Managementul colegial este un model care, restrictioneaza autoritatea monocratica prin pastrarea unei divizari a puterii intre managerii de varf prin responsabilitatea colectiva.

Acest model este aplicat frecvent in Olanda, Germania, Franta, Elvetia si Anglia, de aceea el, se mai numeste si stil de management european.

Directorii sunt reprezentantii unor domenii functionale ale organizatiei si care, pot avea sau nu un presedinte .In cazul in care exista un presedinte, acesta poate vorbi in numele directorilor, ii poate coordona si poate fi recunoscut ca manager general sau presedinte executiv.

Procesul de adoptare a deciziilor difera de la o tara la alta insa, in toate cazurile exista un Consiliu al Directorilor, care hotaraste politica de adoptare a deciziilor unitatilor sanitare.

Modelul managementului colegial are urmatoarele avantaje:

Limiteaza conducerea autocrata;

"Incurajeaza' managementul democratic;

Asigura reprezentarea fiecarui domeniu functional;

Previne deciziile pripite;

Incurajeaza planificarea pe termen lung si evaluarea corecta a obiectivelor.

Printre dezavantajele acestui model se numara:

Nevoia de consens duce la incetinirea procesului de adoptare a deciziilor;

Necesita un timp de executie considerabil pentru anumite probleme relativ minore;

Diferentele de opinii pot duce la conflicte;

Comunicarea facandu-se mai ales pe verticala duce la aparitia unor probleme de comunicare;

Incurajarea actiunilor de grup poate anihila activitatea unui director.

Cu toate avantajele si dezavantajele lui, acest model de management este aplicabil in unitatile sanitare private cum ar fi : societatile civile medicale sau cabinetele medicale asociate, unde consiliul de administratie cuprinde pe toti asociatii cu drepturi egale.

3. Modelul managementului prin proiecte (matricial)

Modelul managementului prin proiecte este folosit pentru proiecte ample, pe termen lung, fiind util in cazurile proiectelor unicat, in cazul planificarii, coordonarii, dezvoltarii, cercetarii de risc ridicat si in cazul in care exista un ecart mare de timp intre planificare si executie.

Managerul general coordoneaza toate activitatile, neexistand o autoritate centrala de proiect puternica si drept urmare, adoptarea deciziilor se va face in avantajul celui mai puternic grup functional si nu in interesul preponderent al proiectului.

Toate persoanele implicate intr-un proiect raspund in mod direct in fata managerului, fapt ce-i asigura acestuia un grad sporit de control asupra fiecarui proiect (figura nr.2.).

Managerul de proiect determina sarcinile cerute fiecarui departament si care este ordinea de realizare a acestora, precum si costurile proiectului.

Pot apare unele conflicte intre managerii de proiect si managerii functionali, iar angajatii avand doi sefi, raspunderile devin confuze.

Pentru mentinerea unui control permanent al calitatii, managerul defineste obiectivele proiectului prin standarde de calitate, descrie criteriile de performanta si monitorizeaza progresul individual si al intregului proiect.

In domeniul sanitar, acest model de management se utilizeaza mai ales in domeniul cercetarii medicale, dar si in cadrul unor proiecte nationale majore cum ar fi cele: anti- SIDA, de combatere a diabetului zaharat si a bolilor cardio-vasculare etc.

Figura nr. 2. Modelul managementului prin proiecte in sanatate

4. Modelul managementului functional sau organic

Modelul managementului functional constituie cadre de lucru organizationale mai moi care sunt mai libere, mai deschise, mai flexibile decat cele birocratice.

Scopurile si obiectivele sunt diferite fata de cele ale modelului birocratic, acestea rezultand din cercetarile comportamentale, in scopul atingerii satisfactiei in activitate, eficientei in munca si creativitatii.

Acest model acorda o recunoastere crescuta structurii informale si incurajeaza implinirea de catre grup a propriilor norme.

Modelul organic nu foloseste organigrame, deoarece relatiile din interiorul unitatii sunt flexibile. Trasaturile acestuia sunt imprumutate de la managementul participativ.

Recompensele in acest model se bazeaza pe rezultatele individuale si de grup , nu pe evaluarile subiective ale managerilor.

Astfel de modele se utilizeaza in sistemul medical in cadrul spitalelor, unde sectiile sunt specializate si au o independenta decizionala.

Modelul matricea organizationala

Modelul managementului matricea organizationala incearca o combinare avantajoasa a modelului managementului functional cu cel prin proiecte.

In acest model, managerul functional isi imparte responsabilitatile cu managerul de proiect, ei trebuind sa colaboreze pentru a ajunge la acorduri ( fig. nr.3.).

Scopul acestui model de management este de a avea o putere de decizie cat mai mare, care sa ajunga pana la cele mai inferioare nivele ierarhice ale piramidei, lucru care incurajeaza consensul de grup.

Majoritatea deciziilor se iau la nivelul de mijloc al managementului, eliberand astfel pe managerii de la varf de planificarea pe termen lung.

Prin deplasarea centrului de adoptare a deciziilor spre mijlocul piramidei ierarhice, se ofera posibilitatea de crestere a motivatiei personalului precum si a dezvoltarii lui.

Modelul matriceal, incurajeaza munca in echipa, sporeste contactele intre indivizi, dar pot duce uneori la inevitabile conflicte, motiv pentru care este esentiala cresterea gradului de comunicare.

Acest model managerial poate functiona in unitatile sanitare unde sarcinile medicale sunt considerate proiecte, avand avantajul ca, in acest model creste rolul sefilor de sectie si a medicilor specialisti.

Figura nr. 3. Modelul matricea organizationala in unitati sanitare