Afaceri | Agricultura | Economie | Management | Marketing | Protectia muncii | |
Transporturi |
Manager, lider, antreprenor
A devenit deja o axioma afirmatia lui Peter Drucker conform careia managerul reprezinta o resursa de baza a unitatii economice, o componenta de esenta a resurselor umane dintr-o organizatie. Specialistii dau o definitie managerului plecand de la conotatia epistemica a conceptului de management care deriva din latinescul manus agere (a lucra cu mana) si care a fost preluat in limba franceza - le manage (dresajul calului) in limba italiana sub forma maneggiare (adresa) sau to manage m limba engleza care are intelesul de a manevra, a conduce, a administra etc. Specialistii recunosc ca termenul management este strans legat de lumea afacerilor in limbajul uzual american si nu acopera intotdeauna domeniul conducerii din toate institutiile si organizatiile (Peter Dmcker, Mihaela Vlasceanu). Managerul este persoana care primeste si/sau isi asuma functia managementului ce vizeaza responsabilitatea asumata pentru producerea rezultatelor m conformitate cu obiectivele specifice institutiei, organizatiei etc.
S. Popescu (1995) considera ca managerul ca foarte bun specialist si conducator 'om investit cu raspundere intr-o unitate economica', indiferent de treapta ierarhica pe care se afla, trebuie sa actioneze in directia satisfacerii cerintelor impuse de complexul de relatii social economice de piata, de modalitatile, formele de munca si de conducere specifice fiecarui unitati economice, organizatii.
Exista
in literatura dedicata managerului si managementului delimitari
mai mult sau mai putin precise intre conceptul de manager si cel de
lider.
Nu vom insista pe deosebirea dintre eficienta si eficacitatea dintre lider si manager comentata de autorii citati chiar daca managerii exceleaza, dupa opinia acestor autori, in abilitatea de a se descurca cu rutina zilnica, iar liderii ofera organizatiei o viziune si au abilitatea de a transforma aceasta viziune in realitate.
De pe pozitia unei psihologii sociale manageriale consideram ca specialistii ce si-au asumat responsabilitatile si rolurile managerierii si conducerii trebuie sa posede ambele abilitati intre competentele cerute de situatiile sociale, economice, politice in care sunt angajati ca actori sociali de prim rang.
Mai mult, specialistii in economie si psihologie manageriala aduc in discutie un alt concept frecvent utilizat in ultimul timp in relatie cu cel de conducere eficienta, conceptul de antreprenor (si spirit antreprenorial).
Joseph Schumpeter (1934) si Peter Dmcker au analizat conceptele de antreprenor si spirit antreprenorial. Deoarece initial fenomenul de antreprenor a fost utilizat in teoria economica pentru a determina fondatorul unei societati, organizatii, intreprinderi de afaceri rolul lui esential in a decide ce cantitati trebuie produse si la ce preturi pentru a obtine profit, J. Schumpeter va aprecia ca antreprenorul este mai degraba persoana care are o conceptie noua despre afacerea respectiva, iar spiritul antreprenorial se refera la capacitatea de a descoperi noi combinatii, sau de a face in moduri diferite noi lucruri care au mai fost facute.
In descrierea antreprenorului realizata de Schumpeter apar cateva insusiri caracteristice acestuia: receptivitatea la nou, abilitatea de a descoperi noi combinatii, spiritul creativ / inovativ, la care Peter Drucker a adaugat abilitatea m asumare a riscului deoarece actul antreprenorial este in esenta un act al asumarii riscului.
Apeland
la cercetarile lui Collins si
In aceasta viziune antreprenoml poate fi (M. Vlasceanu, 2003, p.293):
fondatorul unei organizatii;
managerul proprietar al unei firme de afaceri;
liderul inovator al unei organizatii aflate in proprietatea altor persoane.
In spatele celor trei concepte: manager, lider, antreprenor se afla persoane ce prin competentele profesionale si psihosociale contribuie la eficienta si dezvoltarea intreprinderilor si organizatiilor, la stimularea vointei sociale de progres a neamului.
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate