PARTICULARITATI DE IDENTIFICARE A FUNCTIILOR DE PRODUCTIE CU PROGRES TEHNIC

PARTICULARITATI DE IDENTIFICARE A FUNCTIILOR DE PRODUCTIE CU PROGRES TEHNIC

1. INDICATORII PROGRESULUI TEHNIC

Problema definirii, a specificarii si cuantificarii progresului tehnic este deosebit de complexa si a generat o bogata literatura de specialitate, incepand cu conceptul de progres tehnic neutral (Hicks - 1932), extins la progres tehnic neincorporat (de tip Harrod sau Solow), progres tehnic indus (de calitatea factorilor Nelson sau Denison si de experienta: Arrow).

Intr-o prima abordare, progresul tehnic poate fi considerat ca un factor care genereaza cresterea outputului in timp, chiar daca volumul factorilor fizici (inputurilor) ramane constant pe termen scurt. In consecinta, putem folosi teoria functiilor de productie, introducand ca factor de sine statator, timpul t. Fie functia si ; specificam functia de productie (monoutput) prin:

(1.)

De exemplu, functia neoclasica cu progres tehnic va fi:

(1')

Unde F are proprietatile cunoscute pe - adica pozitivitate, randamente marginale descrescatoare si matricea hessiana negativ (semi)definita, iar in raport cu t are proprietatea .

In consecinta, pe langa indicatorii prezentati in tabelul 1, paragraful anterior si care aici vor fi de forma:

(')

, etc.

deci contin explicit variabila timp, se introduc si doi indicatori specifici pentru a caracteriza efectul direct al celei de-a treia variabile, timpul t, deci a progresului tehnic:

ritmul progresului tehnic:

(1.1.)

directia progresului tehnic:

(1.2..)

adica ritmul modificarii in timp a coeficientului de substituire a factorilor (concret a muncii - forta de munca) cu cea materializata (stocul de bunuri de capital).

Continutul economic al coeficientului D rezulta din ideea ca in conditiile unui management optimal, avem , adica actiunea interna a firmei de substituire a muncii prin capital (), este indusa de pietele factorilor prin pretul relativ al acestor factori (c_L/c_K), deci D comensureaza dinamica modificarii la firma a ratei de substituire in functie de variatia pretului relativ al factorilor de productie, preturi fixate exogen pe pietele acestor factori.

O importanta consecinta a folosirii functiilor de productie cu progres tehnic este aceea ca putem cuantifica ritmul cresterii outputului:

()

Adica

- ritmul cresterii productiei este dedus ca o combinatie liniara (convexa - cand functia este cu randamente constante la scala: ) a ritmurilor de crestere a factorilor, la care se adauga direct ritmul cresterii prin progresul tehnic.

Demonstratia este imediata si se deduce din derivata totala a functiei tinand seama de definitia elasticitatilor.

In aceste conditii, ritmul progresului tehnic are o determinatie endogena prin:

(1.1.')

Deci este o combinatie liniara intre ritmurile de variatie a randamentelor marginale, coeficientii fiind elasticitatile celor doi factori. In consecinta, ritmul de crestere a productiei are o determinare complexa:

(1.1.')

In care, pe langa ritmul cresterii factorilor, o contributie importanta o are ritmul de variatie al randamentelor marginale a factorilor, iar ponderile contributiilor acestora sunt elasticitatile productiei in raport cu factorii respectivi. Insa, cum in conditiile unui management optimal si trebuie sa raspunda cerintelor induse de preturile factorilor fixate exogen pe pietele respective, ritmul productiei (care este o decizie endogena firmei) este influentat in mare masura de dinamica acestor preturi, ceea ce reflecta un mecanism adaptiv al deciziilor la firma in functie de influentele exogene ale pietelor factorilor.

2. IDENTIFICAREA TIPULUI DE PROGRES TEHNIC

In literatura de specialitate s-au conturat mai multe directii de cuantificare a progresului tehnic, dupa diverse criterii:

- daca factorii de productie sunt comensurati agregat, in sensul ca nu tinem seama de diversele generatii din care provin, progresul tehnic este de tip neincorporat pe generatii de factori; in caz contrar, spunem ca specificarea este de tip progres tehnic incorporat ( vezi mai jos, modelele de tip Solow, respectiv Weizacker);

- daca progresul tehnic actioneaza in mod egal asupra factorilor de productie, lasand neschimbat (invariant) raportul randamentelor marginale ale factorilor, adica RMST - este invarianta in timp, avem de a face cu un progres tehnic neutral (in sens Hicks);

- daca progresul tehnic actioneaza in principal prin capital, efectul este cresterea randamentului marginal al acestuia, in detrimentul productivitatii muncii si in consecinta acest tip de PT este generator de economie de munca fie (este tip progres tehnic neincorporat - PTN de tip Solow);

- daca actiunea este inversa, cand PT este generator de economie de capital, avem PTN de tip Harrod.

In consecinta, identificarea progresului tehnic de tip neincorporat sau neutral se fundamenteaza pe ideea ca anumiti indicatori sunt invarianti in timp, o idee foarte importanta pentru ca introduce si in problematica economica un mecanism specific stiintelor exacte, acela al identificarii unor invarianti.

Progres tehnic neutral de tip Hicks

Se fundamenteaza pe ipoteza ca RMST este invarianta in timp si depinde numai de dotarea tehnica per capita:

(2.1.)

Obtinem ecuatia diferentiala:

(2.1.')

care prin integrare, da:

(2.1.'')

unde - este o primitiva a membrului din dreapta al ecuatiei (1.5.9') si constanta de integrare este in acest caz o functie de timp si constanta in raport cu variabila de integrare . Obtinem expresia productivitatii:

si functia de productie:

(2.1.''')

unde si , deci ritmul progresului tehnic este si in consecinta functia de productie cu PTN Hicks este:

(2.1.'''a)

Asadar, PTN Hicks actioneaza concomitent prin cei doi factori si nu potenteaza doar unul dintre ei.

Progres tehnic neincorporat de tip Solow

Are la baza ideea ca randamentul marginal al muncii este invariant in timp, dar depinde de productivitatea medie a muncii:

(2.2.)

economic, aceasta cerinta reflecta un comportament rational al angajatorului privind negocierea salariului, in functie de productivitatea realizata de angajat, indiferent de momentul de timp (in ianuarie sau in decembrie, in anul acesta sau in anii urmatori). Aici trebuie observat ca efectul inflatiei in comensurarea indicatorilor se transmite prin nivelul nominal al productivitatii muncii, .

Inlocuind indicatorii din (1.5.10) cu expresiile lor, deducem EDVS:

(2.2.')

care prin integrare conduce la:

unde A(t).este constanta de integrare (fata de variabila k_t) si

.

Din (2.2.') deducem expresia productivitatii muncii:

(2.2.'')

deci functia de productie cu PTN de tip Solow este:

(2.2.'')

care evidentiaza clar ca PT actioneaza prin intermediul capitalului, deci este generator de munca vie.

Progres tehnic neutral de tip Harrod

Are la baza ipoteza invariantei in timp a randamentului marginal al capitatului, dar depinde numai de randamentul mediul al acestuia:

(2.3.)

Se obtine ecuatia diferentiala:

(2.3.')

care prin integrare conduce la functia de productie:

(2.3.'')

si evidentiaza ca PT actioneaza prin intermediul muncii, fiind generator de capital. Acesta este PTN de tip Harrod.

Acestea sunt variantele devenite clasice ale progresului tehnic neincorporat factorilor. Insa, pe acelasi rationament al invariantei in timp al unor indicatori si dependenta acestora de alti indicatori se deduc o multitudine de functii de productie cu progres tehnic, de exemplu: