Scoli de management pe plan mondial

Scoli de management pe plan mondial

Evolutia teoriei in domeniul managementului, ramane foarte puternica, existand o adevarata explozie a lucrarilor care ii sunt consacrate. Dezvoltarea cercetarii stiintifice, abordarea problemelor din diverse unghiuri de vedere, aplicarea in studiile elaborate a unor metode de investigare din diferite stiinte au imprimat cercetarilor si concluziilor, teoriilor formulate o diferentiere specifica, aparand adevarate scoli de management.

Scolile de management reflecta nivelul de dezvoltare a stiintei managementului la un moment dat, gradul in care aceasta apeleaza la metode din alte domenii ale stiintei (matematica, statistica, sociologia, psihologia), dar si importanta acordata unora sau altora din componentele sale. Se poate spune ca progresele in management sunt legate, intr-o anumita masura, si de cele din domeniile de stiinte de la care si-a integrat diverse metode, si pe care le foloseste intr-o maniera specifica.

A. Scoala clasica-traditionala este nemijlocit legata de activitatea creatorilor stiintei managementului: F. Taylor si H. Fayol. Ea prezinta anumite trasaturi in ceea ce priveste: studiile sale, abordarea relatiilor de management, cristalizarea managementului ca stiinta. Este de semnalat, lucru firesc, de altfel, avand in vedere ca managementul se aplica domeniului economic, ca in studiile apartinand acestei scoli se utilizeaza, cu precadere, concepte si instrumente economice (profit, cheltuieli, investitii) . Data fiind importanta operelor clasicilor apreciem oportuna o prezentare, fie si succinta, a unor elemente definitorii din opera lor care au

contribuit la conturarea si consolidarea managementului ca stiinta.

F. W. Taylor (1856-1915), inginer american, promotor al curentelor de rationalizare a muncii in scopul intensificarii ei. In sistemul de salarizare "in acord", F. W.Taylor a introdus doua trepte de plata: o plata pentru piesele normate si o alta plata pentru piesele obtinute peste norma. Modul de calcul simplu a facut ca acest mod de salarizare sa se extinda rapid in multe intreprinderi. Aceasta forma de salarizare, pe langa efectele benefice privind rationalizarea cheltuielilor cu salariile a avut efecte mult mai profunde asupra productivitatii muncii. Lucratorul fiind stimulat sa-si foloseasca cat mai rational timpul de munca pentru a obtine un numar cat mai mare de piese, obtinand, pe aceasta cale, venituri suplimentare.

De retinut, faptul ca, pe aceasta cale, productivitatea muncii a crescut ca efect a intensificarii muncii.In anul 1911, F. W. Taylor a publicat "Principiile managementului stiintific", lucrare ce a devenit baza in abordarea stiintifica a managementului. Referindu-se la principalul obiectiv a managementului, autorul arata ca acesta consta in a asigura maximum de prosperitate pentru salariati. Idei deosebit de valoroase si actuale in materie de organizare se regasesc in lucrarile lui F.W.Taylor "Organizarea atelierelor" (1906), "Managementul atelierelor" (1913). El a propus infiintarea unor posturi de ajutor al sefului de atelier si al maistrului, pentru ca acestia sa fie degrevati de anumite lucrari si in special de cele de rutina, dar fara a submina unitatea de conducere. Confruntat cu anumite dificultati, a emis teoria muncii in echipa.La baza managementului si a organizarii muncii, F.W.Taylor a asezat urmatoarele elemente: imagine clara despre fiecare element; crearea unui fundament stiintific care sa inlocuiasca metodele vechi traditionale; studierea stiintifica a fiecarui element; alegerea celor mai potriviti muncitori pentru fiecare operatie; antrenarea si instruirea lor ulterioara; intarirea si dezvoltarea colaborarii reciproce dintre administratie si muncitori; repartizarea uniforma a muncii si conturarea responsabilitatii intre administratie si muncitori; separarea muncii de conceptie de cea de executie; eliberarea muncitorilor, in special de muncile de pregatire a productiei si calcule, preluarea acestora de catre functii speciale etc.Henri Fayol (1841-1925), inginer si geolog francez, a condos numeroase intreprinderi miniere, afirmandu-se ca principal exponent si promotor al miscarii europene de management al intreprinderilor. Principala sa opera este "Administration industrielle et générale, pervoyance, organisation, comandament, coordination, contrôle" Paris 1916. Meritul deosebit a lui: H.Fayol consta in faptul ca a incercat sa analizeze si sa trateze intreprinderea in intreaga ei complexitate tehnica si social-economica. El a impartit operatiile de management in sase grupe: tehnice (productie); comerciale (aprovizionare, vanzare, schimb); financiare; de evidenta (contabilitate, statistica); de asigurare; administrative (previziune, organizare, coordonare, control, comanda).

De subliniat ca Fayol considera conducerea propriu-zisa numai ultima din cele sase grupe de operatii - administrativa. Cele cinci atribuite (functii) ale conducerii formulate de Fayol isi mentin valabilitatea si in zilele noastre, cu unele ajustari, reprezentand un tot unitar al activitatii de management. Sintetic, contributia lui H. Fayol la dezvoltarea managementului, poate fi formulata astfel: pe baza unui analize temeinice a organizarii managementului intreprinderii a formulat functiunile acesteia si diviziunea muncii la nivelul conducerii; a determinat functiile managementului; a definit importanta relativa a capacitatilor care constituie valoarea personalului intreprinderii; a pus bazele principiilor generale de administrare a intreprinderilor.

In ansamblul sau, scoala clasica-traditionala are merite deosebite pentru ca a pus bazele constituirii stiintei managementului, fenomenele si procesele de management, economice si rezultatele finale au fost tratate in contextul legaturilor, interactiunilor si interdependentelor ce exista intre ele si care stau la baza crearii si dezvoltarii fiecarei intreprinderi. Reprezentantii acestei scoli au elaborat cercetari valoroase in care principalele concepte economice (profit, cheltuieli) au fost analizate intr-o maniera analitica, favorizand intelegerea mai bine a cauzelor care au determinat o situatie anume. Modalitatile de organizare practicate au contribuit la cresterea substantiala a productivitatii muncii si deci, a eficientei sistemului de management. Un aport deosebit a avut in ceea ce priveste crearea unei baze stiintifice a managementului, care sa faca posibila inlocuirea metodelor vechi de munca si a deprinderilor traditionale. Selectionarea stiintifica a muncitorilor, formarea si dezvoltarea cooperarii in procesul muncii reprezinta o contributie de baza a reprezentantilor acestei scoli. Una din problemele deosebit de importante si tot atat de actuala, abordata de reprezentantii scolii clasice, se refera la delimitarea precisa a responsabilitatilor intre munca de conducere si cea de executie, dar si o colaborare intre lucratorii si conducatorii ierarhici ai acestora.

B. Scoala relatiilor umane (behaviorista) porneste, in abordarile sale, de la rolul deosebit care revine resurselor umane intr-o intreprindere, a comportamentului lor, a modalitatilor de influentare a acestora etc.

Ca urmare, se recurge la utilizarea prioritara - ceea ce constituie caracteristica sa principala - a unor concepte si metode de natura sociologica si psihologica, cum ar fi: sistemul de valori, motivatia, dinamica de grup, sociograma, teste, aptitudini si altele.

Cu ajutorul lor se studiaza functiile de coordonare, de organizare, de antrenare - motivatie si de control - evaluare, privite la nivelul unitatii, al functiunii de productiei si, mai nou, in domeniul cercetarii, al dezvoltarii si al personalului. In ceea ce priveste contributia sa cea mai de seama se afirma ca este legata de faptul ca, situand pe prim plan resursele umane in procesul de conducere, stabileste prin cercetare, cu metodele amintite, o serie de principii, reguli, cerinte, menite sa asigure punerea in valoare a potentialului

uman, obtinerea aportului acestuia la atingerea obiectivelor unitatii.

C. Scoala cantitativa s-a cristalizat si s-a dezvoltat prin folosirea in management a unor metode matematice si statistice, care ajuta la obtinerea solutiilor optime in rezolvarea diferitelor probleme pe care le ridica, in special, in manifestarea functiilor de previziune si de organizare. Studiile pun accent pe activitatea de productie, dar si, in ultimul timp, pe functiunea comerciala si pe cea de cercetare-dezvoltare dintr-o unitate.

Este de remarcat, in privinta meritului principal al acestei scoli, contributia sa la adaptarea metodelor matematice si statistice in domeniul vietii economice, imprimandu-le un caracter aplicativ accentuat, cu consecinte pozitive pentru rigoarea stiintifica a solutiilor oferite diferitelor probleme care apar in activitatea unei unitati. Daca utilizarii acestor metode i se asociaza apelarea la metode moderne de tratare a informatiilor, nu numai ca se obtine solutia optima pentru problema supusa rezolvarii, ci se reduce si timpul in care are loc acest proces, ceea ce are rol important in luarea unor decizii la momentul oportun.

D. Scoala sistemica este consecinta fireasca a unui mod de abordare a unitatii - sistemic, interdisciplinar, utilizand metode din: analiza economica, finante, matematica, sociologie, psihologie, drept. Aceasta scoala apare deci, ca o sinteza a precedentelor.

Abordarea sistemica a proceselor si fenomenelor fiind de data recenta ii imprima scolii sistemice atributul de tinerete, dar si pe cel de complexitate. Fiind vorba de o abordare sistemica, se asigura un echilibru in realizarea acestuia in cazul relatiilor de management, acordandu-se totodata, atentie egala tuturor functiilor lui. Functiunile unitatii sunt abordate ca subsisteme ale acesteia, iar pe prim plan este situata finalitatea ei economica. Trasaturile care o caracterizeaza o impun ca pe o scoala cu largi perspective de dezvoltare si aplicare.