Tehnica brainstorming

Tehnica brainstorming

Caracteristica de baza a tehnicii brainstorming consta in organizarea activitatii grupului, astfel incat sa permita si sa provoace emiterea unor idei importante, care in alte imprejurari ar fi ramas neexprimate de teama de a nu gresi sau de a apare intr-o situatie nefavorabila fata de componentii grupului. Bazandu-se pe teoria dinamicii de grup, practicarea tehnicii are drept scop obtinerea unui numar cat mai mare de solutii cu privire la o anumita problema in ideea ca printre acestea, sau printr-o anumita combinare sau asociere a lor, rezulta (se afla) si solutia optima. Aceasta inseamna ca, prin aplicarea tehnicii brainstorming, nu se urmareste direct rezolvarea problemei, ci obtinerea unui numar cat mai mare de solutii (idei).

Conditia esentiala pentru atingerea unui asemenea rezolvari consta in stimularea si dezvoltarea activitatii creative, printr-o atmosfera "permisiva", prin inlaturarea aprecierii si evaluarii ideilor de catre componentii grupului, evitand in acest mod, fenomenul de inhibare a participantilor.

Activitatea se desfasoara in reuniuni formate dintr-un grup restrans de persoane, respectand urmatoarele reguli:

eliminarea oricarui argument de evaluare a ideilor expuse in timpul sedintei; propunerile se dezvolta intr-o viziune constructiva;

propunerile trebuie formulate clar si concis;

asigurarea unui climat lucrativ in care sa se accepte orice idee, indiferent daca isi gaseste o aplicabilitate imediata sau intr-operspectiva mai mare;

incurajarea participantilor sa emita noi idei, inclusiv pornind de la cele formulate;

programarea sedintelor la o ora cand participantii sunt mai odihniti;

acordarea libertatii in conduita participantilor;

desfasurarea sedintelor intr-un loc agreabil si inlaturarea rigiditatii in derularea activitatii;

inregistrarea exacta si completa a discutiilor si, in mod deosebit, a ideilor emise.

Dat fiind faptul ca tehnica 'brainstorming' urmareste emiterea unui numar cat mai mare de idei, se face o delimitare a momentului aparitiei si formularii ideilor si momentul evaluarii acestora.

Practicarea tehnicii brainstorming presupune parcurgerea urmatoarelor etape: pregatirea reuniunii; analiza problemei; selectionarea si evaluarea solutiilor.

Etapa de pregatire a reuniunii consta in stabilirea si delimitarea precisa a problemei care urmeaza sa fie pusa in discutie si pentru care se cer solutii. In aceasta etapa se stabileste grupul de participanti la discutii, format din 5-12 persoane. Se recomanda ca participantii sa fie specialisti in diferite domenii, acestia nu trebuie alesi dupa functii, ci dupa capacitatea lor de a emite idei. Grupul trebuie sa fie eterogen in privinta profilului, pregatirii si preocuparilor.

Tot in aceasta etapa se stabileste responsabilul grupului, de a carui pregatire si pricepere depind in cea mai mare masura rezultatele reuniunii.

El trebuie sa asigure conditiile ca fiecare participant sa-si formuleze ideile sale, sa urmareasca ca aceste idei sa fie in legatura cu problema pusa in discutie, propunerile sa se bazeze numai pe argumente fundamentate fara a apela la divagatii largi. Responsabilul grupului trebuie sa asigure un climat permisiv si un dinamism sustinut in emiterea ideilor, contribuind astfel la dezvoltarea fenomenului de reactie in lant.

In aceasta etapa se stabilesc locul, data si ora reuniunii.

Se recomanda ca reuniunile sa se programeze dimineata, cand participantii sunt odihniti, iar durata acestora sa nu depaseasca 45 minute, pentru a se mentine avantajele spontaneitatii.

Etapa analizei problemei in reuniune are doua faze: faza introductiva si faza discutiilor.

In faza introductiva, responsabilul grupului expune in mod clar problema pentru care se cer solutii de rezolvare si se prezinta modul de desfasurare a intrunirii.

In faza de discutii propriu-zise, participantii emit solutii in legatura cu modul de solutionare a problemei. Solutiile sunt inregistrate cu fidelitate, fara a se preciza autorii lor.

Pentru solutionarea problemei se pot practica mai multe procedee: comparatia simpla, comparatia functionala si inspiratia.

Comparatia simpla este folosita pentru a detine alte solutii care sa posede cel putin o caracteristica cu solutia cautata.

Comparatia functionala presupune identificarea de proprietati noi si neobisnuite ale unor solutii cunoscute, care, combinate si rearanjate, sa asigure alte modalitati pentru rezolvarea aceleiasi probleme.

Procedeul inspiratiei (creativitatii) presupune concentrarea fortei intelectuale a componentilor grupului, parasindu-se caile traditionale, prin abordarea intr-un mod original a problemei, pentru gasirea unei solutii optime.

Pentru dezlantuirea ideilor exista, in principal, trei cai:

calea progresiv-liniara, care se caracterizeaza prin insusirea in continuare a unei idei, completarea ei pana la gasirea unei solutii practice a problemei discutate.

calea catalitica, prin care ideile se declanseaza prin analogie sau prinm aparitia unei idei noi chiar opuse celei care a generat-o;

calea mixta, care reprezinta o combinare a primelor doua, in care solutia poate da nastere la idei de completare a solutiei initiale, si care, la randul lor, pot dezvolta alte idei de completare sau opuse, ori poate da nastere unor idei diferite sau chiar opuse solutiei initiale.

Etapa selectionarii si evaluarii solutiilor cuprinde inventarierea, selectionarea si gruparea acestora dupa anumite criterii, cum ar fi: criteriul eficientei economice, al originalitatii, al perioadei de aplicabilitate etc.

Analiza si evaluarea ideilor se face, in general, la un anumit interval de timp dupa reuniune (1 - 3 zile).

Reuniunile bine organizate, prin crearea unui climat de munca creativ, fac ca brainstormingul sa fie o tehnica de mare eficacitate si poate fi aplicat in obtinerea de solutii pentru probleme din toate domeniile de activitate ale unitatilor economice.