PIATA

Conceptul de marketing ca si activitatile concrete de marketing sunt indisolubil legate de sfera economica a pietei, de natura, dimensiunile si mecanismul de functionare a acestora.

Continutul pietei.

Abordarea de marketing a pietei porneste de la continutul ce ia fost atribuit de teoria economica potrivit caruia piata este o categorie economica a productiei de marfuri in care isi gaseste expresia totalitatea actelor de vanzare - cumparare privita in unitatea organica cu relatiile pe care le genereaza si in conexiune cu spatiul in care se desfasoara. Din continutul pietei nu vor lipsi cele doua categorii corelative ale acesteia: cererea si oferta.

Piata reprezinta deci, aceea sfera economica in care productia de bunuri si servicii apare sub forma ofertei, iar nevoile (solvabile) de consum, sub forma cererii de marfuri, sfera confruntarii ofertei si cererii, a realizarilor prin acte de vanzare - cumparare.

In sfera pietei se cuprinde, deci, intreg ansamblul de conditii - economice, sociale, demografice etc. - care determina:

- dinamica ofertei si cererii de marfuri;

- raporturile dintre ele;

- miscarea preturilor;

- evolutia vanzarilor.

Pe de alta parte, continutul pietei nu se poate delimita la suma proceselor economice care au loc in mod efectiv, ci trebuie extins si asupra celor potentiale, care ar putea avea loc.

Prin urmare, acceptiunea practica data notiunii de piata nu priveste doar cererea si oferta reala, ci include si astfel de elemente, cum ar fi:

- cerere nesatisfacuta;

- cerere in formare;

- cerere potentiala;

- oferta potentiala;

- oferta activa;

- oferta pasiva.

Piata nu presupune prezenta concomitenta a celor doua categorii ale sale, astfel incat nu trebuie exclusa existenta unei piete fara oferta sau fara cerere; notiunea de piata capata, in acest sens, actiuni practice mult mai precise; piata reala (efectiva), piata potentiala, piata teoretica (ideala) etc.

In optica de marketing, orientarea spre exterior a activitatii oricarei unitati economice, are in vedere in principal piata, dar nu se va limita doar la aceasta, ci se va extinde asupra spatiului mult mai larg al mediului economico - social, al ansamblului de conditii care exercita anumite influente asupra modului cum se desfasoara relatiile de piata. La randul ei, piata este si ea o componenta (cea mai importanta) a acestui mediu.

Raporturile pietei cu mediul au loc prin intermediul agentilor de piata, adica a partenerilor care intervin in calitate de ofertanti sau de beneficiari, de vanzatori sau cumparatori.

Producatorii de bunuri si servicii, intermediarii, consumatorii, utilizatorii, actioneaza fiecare sub influenta celorlalti, dar si a diferitelor componente ale mediului care se refera la:

- Mediul tehnologic. Oferta de marfuri si agentii de piata care o reprezinta poarta amprenta mediului tehnologic, a nivelului dezvoltarii stiintei si tehnicii, a ritmului de innoire si de diversificare a productiei;

Mediul social - politic. Structurile societatii, gradul de implicare a statului in organizarea social - politica, rolul opiniei publice, gradul de stabilitate politica, toate aceste elemente exercita asupra pietei influente fie stimulative, fie restrictive;

Mediul cultural. Se refera la standardul de viata materiala si spirituala, la ansamblul traditiilor, credintelor, sistemul de instruire si accesul la tezaurul cultural;

Mediul institutional. Impactul acestui mediu asupra pietei are in vedere efectul unor reglementari privind activitatea de piata; cine are drept sa vanda si sa cumpere, sa faca comert, in ce conditii etc. De asemenea, se au in vedere reglementari care privesc in mod direct alte sfere ale vietii sociale (norme privind combaterea poluarii, reglementarea circulatiei, a constructiilor etc.) care influenteaza activitatea de piata.

Dimensiunile pietei.

In viziunea de marketing, abordarea pietei presupune cunoasterea temeinica a dimensiunilor pietei.

Dimensiunile pietei se refera la:

- structura pietei;

- volumul tranzactiilor de piata cu dispunerea acestora in spatiu si dispunerea lor in timp;

- tendintele pietei si ritmul manifestarii lor.

Evaluarea corecta a acestor elemente ofera posibilitatea agentilor economici, de a-si raporta activitatea in mod eficient la posibilitatile si cerintele pietei.

Structura pietei.

Structura interioara a pietei are un caracter deosebit de complex. Multitudinea sortimentelor de marfuri care formeaza obiectul actelor de vanzare - cumparare, natura diferita a partenerilor, conditiile specifice in care se manifesta si se confrunta cererea si oferta, toate aceste elemente intervin in combinatii diferite, dau pietei imaginea unui conglomerat de subdiviziuni care poate fi descompus in trepte succesive.

Structurarea pietei poate fi facuta in functie de obiectul tranzactiilor care se practica pe piata respectiva. Din acest punct de vedere se defineste:

- piata bunurilor materiale;

- piata serviciilor.

Piata bunurilor materiale cuprinde:

- piata mijloacelor de productie;

- piata bunurilor de consum.

Piata mijloacelor de productie prezinta unele caracteristici datorate obiectului actelor de vanzare-cumparare, naturii vanzatorilor si cumparatorilor. Aceasta piata cunoaste o concentrare ridicata (datorita numarului limitat de parteneri), o preponderenta a mobilurilor rationale in manifestarea cererii, o corelatie relativ stransa intre cerere si oferta iar cumparatorii sunt, in cea mai mare parte, intreprinderile.

Piata bunurilor de consum este mult mai larga, iar subiectii reprezinta o masa anonima de persoane fizice.

Diferentierea intre cele doua piete in ceea ce priveste obiectul vanzarii si natura partenerilor, nu este insa categorica; acelasi produs poate fi intalnit, atat ca mijloc de productie (zaharul, ca materie prima in industria produselor zaharoase), cat si ca bun de consm pentru populatie (zaharul, ca aliment).

Subdiviziunile mentionate sunt proprii si pietei serviciilor. Se deosebesc deci:

- piata serviciilor de productie;

- piata serviciilor de consum.

Oricare dintre cele patru subdiviziuni ale pietei are, la randul ei, o structura complexa, fiind alcatuita dintr-un numar ridicat de piete specifice produselor (serviciilor) care o alcatuiesc; diferentierea operata in structura pietei ajunge pana la piata produsului (serviciului) care se constituie ca o sfera economica foarte concreta a carei cunoastere prezinta o importanta deosebita pentru activitatea de marketing.

Nici piata unui produs (serviciu) nu este omogena; si ea are structura sa internafiind alcatuita din segmente de piata. Fractionarea pietei are la baza particularitatile in formarea si manifestarea cererii din partea cumparatorilor, in frevcenta cererii, in nivelul exigentelor pentru calitatea si structura ofertei, etc.

Conturarea diferitelor segmente particulare ale pietei se realizeaza pe baza unor astfel de criterii, cum ar fi: natura cumparatorului (persoana fizica sau juridica), nivelul veniturilor, comportamentul de cumparare etc.

Studiul structurii pietei porneste deci de la imaginea globala a pietei mergand pana la componentele sale particulare, pana la grade diferite de profunzime in functie de scopul practic urmarit.

In legatura cu structura pietei, sunt de mentionat, cel putin doua constatari:

- piata este un tot unitar: desi aparent izolate si interdependente, segmentele de piata nu sunt decat parti interdependente ale unui tot organic;

- structura pietei are un caracter dinamic; pe fondul cresterii generale a dimensiunilor pietei, au loc ample mutatii in structura acesteia. De exemplu, in urma cu cateva decenii piata articolelor electrocasnice, mai ales pentru segmentul cumparatorilor rurali, avea o structura relativ simpla, datorita diversitatii sumare a produselor din aceasta grupa.

Aria (localizarea) pietei)

Tinand seama de perimetrul in care se desfasoara confruntarea dintre cerere si oferta, piata cunoaste forme diferite de localizare, densitati geografice diferite si particularitati ale continutului si modului de realizare a tranzactiilor de piata. Cunoasterea relatiei piata - spatiu prezinta o importanta deosebita atat pentru producator cat si pentru comert. Structurarea ofertei, logistica marfurilor, amplasarea spatiilor de depozitare si a punctelor de desfacere, organizarea vanzarilor etc., sunt direct legate de teritorialitatea pietei, a spatiului economic-geografic unde urmeaza a se intalni cererea si oferta.

Dupa locul unde se desfasoara actele de vanzare-cumparare piata poate fi:  - interna;

externa.

Pietele externe alcatuiesc piata internationala. Piata poate fi privita insa si la nivel mondial, global, ca suma a tuturor actelor de vanzare-cumparare efectuate atat in interiorul cat si in exteriorul granitelor nationale.

Dupa structura lor teritoriala, pietele interne si externe pot fi:

- zonale sau locale;

- urbane sau rurale;

- piata mijloacelor de productie;

- piata litoralului;

- piata zonelor agricole etc.

Unele piete inregistreaza un flux de cerere din alte zone, iar altele retin numai o parte din cererea locala; de asemenea, sunt sensibile deosebirile dintre relatiile de vanzare-cumparare din mediul urban fata de cel rural.

Activitatea de piata cunoaste un anumit grad de concentrare teritoriala si se polarizeaza in jurul anumitor centre sau zone comerciale.

Totodata, distributia spatiala a fenomenelor de piata este determinata, concomitent, de repartizarea teritoriala a productiei si a punctelor de consum.

Locul de intalnire a ofertei cu cererea se afla situat undeva in spatiul dintre producator si consumator, mai aproape de unul sau de celalalt. Sunt numeroase cazurile cand densitatea cea mai pronuntata a activitatii de piata se atinge in zone aflate la intersectia fluxurilor de marfuri si a fluxurilor de consumatori, la incrucisarea unor importante drumuri comerciale, a unor trasee de legatura.

Satisfacerea cererii de marfuri are loc, doar partial, in punctele in care se formeaza; o parte a ei se deplaseaza, "migraza" catre zone sau centre cu intensa activitate de piata. Fenomenul migrarii are o amploare mai mare in cadrul pietei bunurilor de consum. Ca regula generala, cererea de marfuri migreaza de la localitatile mici spre localitatile mai mari; orasul constituie principalul pol al atractiei comerciale, intre functiile sale urbane cea comerciala ocupand un loc important.

Fenomenul atractiei comerciale exercitate de centrele urbane asupra cumparatorilor din zonele invecinate este definit drept gravitatie comerciala care evidentiaza forta de polarizare comerziala a orasului, de atragere a populatiei nerezidentiala.

Capacitatea pietei

Privita global sau in structura (pe segmente), pe o arie teritoriala larga sau pe zone mai restranse, piata trebuie adusa la o forma cantitativa de exprimare care sa serveasca agenrtului economic drept element de referinta pentru dimensionarea activitatii sale.

Exprimarea capacitatiii pietei poate fi facuta cu ajutorul mai multor indicatori tinandu-se seama de cele doua categorii ale pietei: cererea si oferta. Acestea pot fi luate in consideratie in mod diferit, astfel incat pentru aceeasi piata se pot obtine dimensiuni diferite. Principalii indicatori cifrici care exprima capacitatea pietei sunt:

- marirea globala a cererii;

- marirea globala a ofertei;

- volumul relatiilor de vanzare-cumparare, rezultata din confruntarea cererii cu oferta.

Exemplu: intr-un compartiment al pietei sunt prezente trei produse A, B si C; la produsul A oferta reprezinta 2400 unitati conventionale, iar cererea 2000, la produsul B atat oferta cat si cererea au un volum de 2000, iar la produsul C oferta este de 1800 iar cererea de 2300. Piata inregistreaza deci o oferta totala de 6200 unitati, o cerere totala de 6300 unitati, dar un volum al vanzarilor de numai 5800 unitati datorita neconcordantei de structura intre cerere si oferta:

Cele trei modalitati de exprimare a dimensiunilor pietei au in vedere o anumita perioada; capacitatea pietei poate fi apreciata luand in considerare nu numai o perioada, ci un anumit moment, ea poate fi resransa la anumite dimensiuni care sa reflecte numai o parte a ofertei sau cererii si a consumatorilor.

In caracterizarea pietei, pe primul plan vor fi, totusi, situate dimensiunile cererii de marfuri, capacitatea pietei identificandu-se, in acest caz, cu cea de debuseu, de putere de absorbtie a pietei.

Cele doua categorii ale pietei - cererea si oferta - si, in special, raportul dintre acestea explica dimensiunile si unele stari caracteristice ale pietei cum ar fi starile de penurie, de echilibru sau de abundenta. In general, pietei ii este specifica tendinta de echilibrare a ofertei cu cererea de marfuri. Aprecierea acestei tendinte se face cu ajutorul indicatorului denumit raportul de forte pe piata a carui valoare atesta situatia pietei la un moment dat. Astfel, pot fi definite trei situatii:

- cand raportul de forte este mai mic decat 1, starea caracteristica a pietei este cea de absortie (de penurie), adica starea in care se afirma piata vanzatorilor;

- cand raportul este egal cu 1, se poate vorbi de starea de echilibru;

- cand raportul este mai mare decat 1, pietei ii este caracteristic fenomenul de presiune (starea de abundenta) si se afirma piata cumparatorilor.

Dimensiunile pietei nu sunt rigide, ci prezinta o anumita mobilitate: cererea satisfacuta nu trebuie confundata cu cererea reala, iar vanzarile efective nu pot fi socotite automat egale cu cele posibile. Posibilitatile largirii pietei dincolo de dimensiunile ei la un moment dat, constituie premisa celor mai multe actiuni de marketing.

Notiunea de capacitate a pietei presupune doua dimensiuni simultane, care pot fi in unele cazuri, substantial diferite: o dimensiune reala, efectiva, si alta posibila, potentiala. Largirea pietaei unui produs sau a unei intreprinderi vizeaza acoperirea decalajului existent aproape in permanenta intre piata actuala si potentiala, transformarea actelor de schimb potentiale in acte efective.

Piata interna

Cea mai mare parte a activitatii economice a agentilor economici se finalizeaza in perimetrul pietei interne; aproximativ 80% din intreaga productie de marfuri (industriale si agricole) si de servicii din Romania este destinata consumatorilor interni. O buna parte din intreprinderile producatoare si totalitatea celor de comert interior isi raporteaza activitatea la piata interna in mod exclusiv. Cunoasterea coordonatelor pietei interne, a mecanismului functionarii ei, constituie unul din obiectivele centrale ale activitatii de marketing.

Piata interna se caracterizeaza printr-o anumita dispunere in spatiu determinata de particularitatile economico-sociale si naturale ale fiecarei unitati teritoriale.

Componentele structurale. Cererea cantitativa a pietei interne presupune cunoasterea volumului marfurilor care circula pe piata, al actelor de vanzare-cumparare. Principale componente structurale ale pietei interne sunt:

piata bunurilor materiale;

- piata serviciilor.

Piata bunurilor materiale detine 3/4 din volumul actelor de vanzare-cumparare care au loc pe piata interna si se divide in doua subcomponente:

- piata mijloacelor de productie;

- piata bunurilor de consum.

Intr-o economie de piata dezvoltata, serviciile ajung sa detina peste 50% din volumul total al actelor de vanzare-cumparare.

Fiecarei componente structurale ii este proprie o anumita forma de organizare. Activitatea de piata pentru mijloacele de productie formeaza obiectul sistemului aprovizionarii tehnico-materiale, iar circulatia bunurilor de consum se realizeaza prin reteaua comertului interior organizata pe verigi (cu ridicata si cu amanuntul).

Componentele teritoriale. Activitatea de piata cunoaste o anumita localizare, distributia ei in spatiu nefiind uniforma datorita:

- localizarii diferentiate a productiei si consumului;

- dispunerii in spatiu a retelei de transporturi si a verigilor comerciale.

In economia romaneasca, piata are configuratii specifice in cazul mijloacelor de productie si al bunurilor de consum, al marfurilor industriale si al celor agricole, al serviciilor de productie si al celor de consum. Exista situatii in care o unitate teritoriala este marcata de o intensa activitate de piata in toate componentele acesteia sau in majoritatea lor. De exemplu, piata judetului Brasov, detine unul dintre primele locuri in ceea ce priveste vanzarile si cumpararile de mijloace de productie, de bunuri de consum, de servicii turistice etc. Gradul de dezvoltare a activitatii de piata, intr-o unitate teritoriala, nu este egal pentru toate componentele structurale ale pietei datorita profiului economico-social care imprima o anumita specificitate a activitatii de piata. Astfel, circulatia unor materii prime are loc numai intre anumite judete, circulatia marfurilor agricole va fi mai intensa in unele judete si mai redusa in altele, fluxurile de turisti se indreapta prioritar spre anumite zone etc.

Gradul de diferentiere teritoriala a activitatii de piata si de dependenta a acesteia de nivelul dezvoltarii economico-sociale a judetelor este evident in cazul pietei bunurilor de consum care depinde intr-o insemnata masura de dimensiunile ofertei si cererii locale sau atrase. Oferta se alimenteaza intr-o proportie din ce in ce mai mare din surse locale (la: legume, fructe, lapte, oua, pasari etc.). In cazul produselor industriale se mentin diferente semnificative in ceea ce priveste acoperirea din surse locale a nevoilor de consum.

Gradul de dezvoltare a activitatii pietei bunurilor de consum, poate fi ilustrat, intre altele, prin marimea volumului mediu al vanzarilor pe locuitor. Acest indicator, calculat pe baza datelor pe mai multi ani, arata ca, daca media pe tara a fost de 9 mii lei, ea a fost de numai 5-6 mii in judetele Vaslui, Botosani, Teleorman, de 12-15 mii lei in judetele Constanta, Brasov, Timis si de 17 mii lei in municipiul Bucuresti.

Particularitatile teritoriale ale pietei se extind si asupra structurii detaliate a actelor de piata (produse, sortimente), a obiceiurlior de cumparare.

Factorii evolutiei pietei interne

Dimensiunile si structurile pietei, distributia teritoriala si formele concrete ale activitatilor de piata sunt rezultatul actiunii unui numar de factori generali sau specifici anumitor domenii ale pietei.

Investitiile constituie unul din principalii factori care impulsioneaza activitatea de piata:

- in perioada realizarii investitiilor;

- pe termen lung.

Materializarea fondurilor de investitii in diferite obiective presupune un important consum de materiale, utilaje, instrumente, obiecte de inventar etc. care se obtin in cadrul relatiilor de piata prin acte de vanzare-cumparare. Pe de alta parte, noile capacitati de productie, cele extinse sau modernizate, creaza, pentru o larga perspectiva, conditiile pentru dezvoltarea productiei, pentru multiplicarea ofertei de marfuri care va fi dirijata pe piata.

Productia de bunuri materiale de servicii reprezinta un alt factor important; el influenteaza piata prin intermediul ofertei de marfuri. Prin ritmurile ridicate (sau scazute) pe care le inregistreaza productia de marfuri materiale si de servicii, se creaza posibilitatea ca piata sa fie alimentata cu o masa sporita (mai redusa) demarfuri si servicii .

Participarea agriculturii la largirea pietei trebuie apreciata nu numai prin dinamica productiei agricole totale ci, mai ales, prin ponderea productiei marfa in cadrul productiei agricole, care, inregistreaza o crestere continua. Intr-adevar, o parte tot mai importanta din produsele agricole ajung in consum nu in mod direct, ci prin intermediul pietei, in stare proaspata (naturala) sau dupa ce au parcurs un proces de prelucrare industriala. Asadar, in ceea ce priveste produsele agricole, de retinut este faptul ca, dinamica ofertei de marfuri intrece dinamica productiei de bunuri agroalimentare.

Adancirea specializarii amplifica relatiile de piata ale agentilor economici, industriali si agricoli. In acelasi mod influenteaza asupra dimensiunilor pietei si cresterea gradului de prelucrare a produselor agricole: pentru a ajunge la forma adecvata consumului, un produs brut parcurge succesiv mai multe procese de prelucrare in unitati distincte, astfel incat el trece prin relatii de piata de mai multe ori multiplicand in mod corespunzator volumul tranzactiilor de piata. De exemplu, Sfecla de zahar se vinde fabricii de zahar, marfurile acesteia se vand fabricii de produse zaharoase, iar produsele zaharoase sunt vandute mai departe consumatorilor.

Intrucat ponderea produselor cu grad ridicat de prelucrare este incontinua crestere, se intelege de ce dinamica pietei devanseaza in mod efectiv dinamica productiei agroalimentare.

Comertul exterior este factorul care actioneaza asupra pietei interne in masura in care contribuie la dinamizarea intregii economii. In afara acestei influente globale, comertul exterior intra si in relatie directa cu piata interna, in anumite segmente ale acesteia. Aparent, exportul presupune scoaterea unor anumite cantitati de marfuri din circulatia pietei interne, iar importul echivaleaza cu o majorare a ofertei care se realizeaza pe piata interna. Astfel vazuta problema, ar insemna ca piata interna este influentata de comertul exterior numai prin diferenta dintre export si import. In realitate insa, influenta comertului exterior asupra pietei interne, este mult mai importanta, chiar si atunci cand cele doua fluxuri (de export si de import) sunt, din punct de vedere valoric, perfect echilibrate. Si, intr-adevar, exportul este precedat de acte de vanzare-cumparare realizate pe piata interna, iar importul genereaza acte de vanzare - cumparare si pe piata interna. In plus, comertul exterior valorifica mai eficient marfurile (serviciile) decat pe piata interna, gaseste plasament pentru oferta fara cerere interna si procura marfurile solicitate pe piata dar la care lipseste oferta interna, determina insemnate mutatii in structura activitatii pietei interne.

Cresterea veniturilor populatiei reprezinta un factor deosebit de important care actioneaza, cu deosebire, asupra pietei bunurilor si serviciilor de consum. Venitul determina puterea de cumparare a populatiei, nivelul si structura cererii, conditionand realizarea ofertei, a relatiilor de piata. Venitul este un factor cu actiune complexa si constanta asupra pietei.

Sporul global al veniturilor se realizeaza prin cresterea numerica a personalului cu retributie baneasca, deci a celor care apeleaza la piata. Alte elemente care favorizeaza extinderea pietei sunt: trecerea de la retributia in natura la cea in bani, sporirea fluxurilor de cumparatori rurali pe pietele urbane.

Influenta veniturilor asupra pietei se amplifica si datorita cresterii individuale a acestora. Este vorba de cresterea salariilor, pensiilor, burselor, alocatiilor de stat pentru copii etc.

In legatura cu actiunea veniturilor ca factor al dinamicii pietei, este de remarcat si modificarea raporturilor dintre scarile de venituri, prin apropierea veniturilor mici de cele mari, in conditiile cresterii absolute a tuturor veniturilor.

Denaturalizarea consumului. Sporirea capacitatii pietei se realizeaza si prin cresterea consumului, acest raport fiind direct proportional la o serie intreaga de produse. Piata se poate largi si pe seama autoconsumului care joaca inca un anumit rol in conditiile in care, mai ales, in mediul satesc, se mai pastreaza elemente ale economiei naturale. Pe termen lung, la majoritatea produselor, tendinta denaturalizarii consumului, constituie un proces obiectiv care este marcat de evolutia nevoilor de consum.

Preturile. O influenta deosebita asupra activitatilor de piata o reprezinta nivelul preturilor de care depind: accesibilitatea la marfuri, solvabilitatea cererii, puterea de cumparare a populatiei.

Oferta, cererea si procesul denaturalizarii consumului actioneaza asupra pietei aproximativ direct proportional cu amploarea dinamicii lor. In schimb, miscarea preturilor nu influenteaza direct masa fizica a marfurilor care formeaza obiectul pietei, ci numai volumul valoric al tranzactiilor de piata.

Piata intreprinderii

Agentii economici (societati comerciale, regii autonome, societati mixte etc.) isi valorifica activitatea pe piata. Fiecare agent economic urmareste ocuparea unei anumite pozitii pe piata, pozitie care sa-i permita realizarea eficienta a bunurilor si serviciilor oferite spre vanzare. Pozitia ocupata pe piata depinde de:

- profitul si marimea unitatii;

- experienta acumulata;

- activitatea de marketing desfasurata.

Piata unui produs se poate suprapune, integral sau partial, pe piata unei intreprinderi; indiferent de gradul de suprapunere, intreprinderea, prin activitatea sa, se adreseaza unei piete cu un obiect bine precizat.

Sfera si dimensiunile pietei produsului

Obiectul actelor de vanzare-cumparare il formeaza bunurile si serviciile; fiecare produs si serviciu isi are piata sa proprie care poate fi considerata ca o componenta a pietei totale.

Pentru a-si realiza, in conditii de maxima eficienta, produsele si serviciile, intreprinderea este interesata sa cunoasca:

- raportul in care se gaseste piata fiecarui produs fata de piata totala;

- cota-parte ce revine intreprinderii in cadrul pietei produsului respectiv;

- raporturile in care se gaseste piata unui anumit produs cu pietele celorlalte produse;

- caile de largire a pietei produsului.

Cunoasterea pietei efective si a posibilitatilor de largire a pietei produsului necesita studierea ei atat sub aspectul dimensiunilor cantitative cat si in plan calitativ.

Piata produsului se poate exprima prin intemediul mai multor indicatori, intre care, cei mai importanti sunt:

- volumul cererii;

- volumul ofertei sau al desfacerilor dintr-o perioada;

- numarul consumatorilor sau ponderea acestora in totalul utilizatorilor.

Daca avem in vedere un bun consum individual, dimensiunile pietei acestuia pot fi evaluate, pornind de la faptul ca populatia totala careia i se adreseaza bunul respectiv, cuprinde trei segmente:

a) consumatori efectivi (actuali) ai produsului - segment care formeaza piata reala (efectiva) a produsului respectiv;

b) non consumatorii relativi ai produsului, adica cei care nu cumpara si deci, nici nu consuma produsul din motive diverse (necunoasterea produsului, oferta necorespunzatoare cererii individuale, venituri scazute); aditionarea acestui segment consumatorilor efectivi, contureaza dimensiunile pietei potentiale (non consumatorii relativi pot deveni, in viitor, consumatori efectivi);

c) non consumatorii absoluti, reprezinta segmentul din cei care, nici in prezent si nici in viitor nu vor consuma, motivatia fiind absenta nevoii careia i se adreseaza produsul (Figura 5).