Prezenta marketingului in cat mai multe domenii

Intocmiti o lucrare de maxim 10 pagini, in care sa surprindeti prezenta marketingului in cat mai multe domenii. Se impune studierea a cel putin cinci domenii.Urmariti ceea ce au in comun aceste domenii din perspectiva marketingului. Analizati necesitatea marketingului in domeniile luate in discutie.

Se spune ca e inutil sa opresti scurgerea timpului si ca cel mai bine este sa inveti sa mergi in aceeasi directie cu el. Succesul deplin nu este asigurat atunci cand privesti dinspre tine spre ceea ce e in jurul tau, ci atunci cand privesti dinspre mediul in care existi si actionezi catre eul tau. Intr-un mod asemanator functioneaza si sistemul economic, cu toate componentele acestuia pentru a-si asigura succesul firmele au nevoie de o viziune asupra activitatii lor orientata din exterior catre interior. Daca firma poate intelege schimbarile care intervin permanent in cadrul mediului in care opereaza, atunci va putea profita din plin de eventualele ocazii favorabile ale pietei, cu conditia sa se axeze pe reactia la timp.

Abordarea mediului ambiant si a interdependentelor dintre acestea si organizatie, in contextul tranzitiei spre economia de piata, constituie o problema de maxima importanta, la a carei rezolvare marketingul strategic este chemat sa aiba un rol decisiv. Aceasta cu atat mai mult cu cat cunoasterea in detaliu a multitudinii de variabile exogene si endogene ce influenteaza organizatia este de natura sa-i asigure o functionalitate eficienta, intr-un mediu concurential din ce in ce mai acerb. Relativitatea importantei impactului se datoreaza modului in care organizatia a anticipat si s-a pregatit pentru receptionarea mesajului respectiv.

Mobilitatea accentuata a fenomenelor pietei, specifica economiei moderne si concretizata in dinamism fara precedent, schimbari rapide si imprevizibile ale cererii de marfuri, ale raportului cerere-oferta si ale nivelului preturilor, obliga firmele la implicarea totala si imediata in mecanismul pietei. Studierea sistematica a pietei interne si externe, punerea in actiune a unor metode si tehnici specifice de investigare a pietei, a posibilitatilor de adaptare la cerintele acesteia si de influentare a ei, nu pot fi efectuate fara utilizarea metodelor si tehnicilor de marketing.

Din ce in ce mai mult si in cele mai diverse situatii se vorbeste despre marketing ca fiind o schimbare de conceptie la nivelul managerilor, dar si un subiect dezbatut in emisiunile economice sau in publicatiile de specialitate. In conceptia oamenilor acesta a devenit sinonim cu metodele utilizate de organizatii pentru atragerea clientilor si convingerea lor de a le cumpara produsele, insa o simpla prezentare a firmei si a produselor conduce la o perceptie ingusta. "Marketingul este o filosofie a afacerilor care vede in satisfacerea clientilor cheia succesului in afaceri si recomanda utilizarea practicilor manageriale care ajuta in identificarea si rezolvarea cerintelor clientilor". Fiecare perioada istorica solicita firmelor sa adopte o conceptie noua in stabilirea obiectivelor, strategiilor si tacticilor necesare. "O formula de success a unei firme pentru o anumita perioada nu va mai functiona cu aceleasi sanse si reusite in urmatoarea etapa" .

Aparut catre sfarsitul perioadei revolutiei industriale, intr-o prima etapa de dezvoltare a marketingului preocuparile specialistilor s-au axat pe probleme de principiu; ulterior, aceste preocupari au fost orientate spre dezvoltarea si perfectionarea instrumentarului de lucru, iar astazi se pune problema adoptarii unui sistem de prioritati in conducerea proceselor de fabricatie si comercializare, in modul de gestionare a resurselor, incat activitatea firmei sa fie profitabila.

O etapizare sintetica a evolutiei marketingului apartine lui Robert L. King[3]

       orientarea spre productie:1900-1930 marketingul apare in aceasta perioada ca o descoperire noua si are loc conceptualizarea sa, definirea teoretica si totodata integrarea sa in practica firmelor, ca functie distincta, delimitata de cele mai multe ori de functia comerciala;

       orientarea spre vanzari:1930-1950 optica noua se dezvolta si se reevalueaza conform noii configuratii a economiei, definita prin cresterea considerabila a profesionalizarii si specializarii economistilor si printr-o abundenta de produse si servicii;

       orientarea spre marketing:1950-2000 etapa reconceptualizarii notiunii, marca-ta de tranzitii succesive, realizand o trecere spre marketingul modern.

       orientarea societala[4]: marketingul modern se orienteaza spre client intr-o viziune sistemica a tuturor activitatilor si proceselor, luand in considerare atat cerintele efective, cat si cele in perspectiva.

O serie de fenomene specifice ultimelor decenii, legate indeosebi de criza economica mondiala si de globalizarea pietelor, care au condus la schimbari insemnate in configuratia generala a mediului economico-social, in fizionomia pietelor, au impus reconsiderarea unor concepte si practici de marketing, adaptarea la noile conditii. Astfel, britanicul Malcom McDonald situeaza tendintele aparute in marketing pe parcursul ultimilor 30 de ani, precum si cele prefigurate pana in anul 2000, in raport de evolutia economica sub forma unui grafic de tipul :

Evolutii contemporane ale orientarii si activitatii de marketing

Grafic 1

Termenul de "strategie" provine din latinescul "strategos" ce reprezenta titulatura unuia din cei zece magistrati supremi, ce utiliza forta militara in perioada confruntarilor. In prezent, "stratego" inseamna "planificarea distrugerii inamicilor prin utilizarea eficace a resurselor"[5], iar termenul "strategie" se rezuma la sintagma "arta de a conduce un razboi". O analiza mai cuprinzatoare a notiunii se poate rezuma la cinci factori-cheie: plan (de actiune), stratagema, model de comportament, pozitie si perspectiva .

In functie de profilul activitatii economice se distinge:

marketingul bunurilor de consum

marketingul bunurilor productive (Alte denumiri: marketing industrial, organizational, business to business marketing)

marketingul serviciilor - marketing touristic

marketingul agricol (agromarketingul)

Marketingul serviciilor se diferentiaza de marketingul bunurilor prin conceptele de marketing intern, interactiv, precum si prin mixul de marketing (4P + Processes + Psysical Evidence + People -> Clienti, Personal)

Serviciile turistice au anumite caracteristici care le diferentiaza de celelalte servicii:

preponderenta factorului emotional in raport cu cel rational in decizia de cumparare a produsului turistic

complexitatea sreviciilor turistice

dependenta serviciilor turistice de serviciile oferite de intreprinderile complementare

influenta canalelor de distributie utilizate

sezonalitatea serviciilor turitice

Rezulta diferente in marketingul turistic -> in mixul de marketing sunt incluse politica de personal, parteneriate, programare, impachetare

Marketingul in domenii noneconomice - marketingul social:

marketing politic - marketing electoral

marketing educational

marketingul sanatatii publice

marketing cultural

marketing sportiv

marketing ecologic (marketing verde)

marketingul religiei

In spiritul conceptului de marketing politic, ele trebuie sa contina mesaje de rezolvare a nevoilor celor carora li se adreseaza si trebuie sa aiba ca rezultat mentinerea si schimbarea adeziunii oamenilor in favoarea partidului. Acesta trebuie, deci, sa aiba compartimente specifice de lucru, atat pentru a-si fabrica produsele cat si pentru a le distribui.

Se pot defini urmatoarele activitati principale ale unui partid, carora trebuie sa le corespunda compartimente de lucru specifice:

1. Activitatea interna de partid: cu o varietate mare de problematici si actiuni poate avea ca obiectiv relatiile intre nivelele ierarhice, actiunile forumurilor partidului, cluburi politice, elaborare de documente interne de partid, etc. Aceasta activitate trebuie sa aiba ca rezultat final mentinerea adeziunii membrilor de partid la cauza acestuia.

2. Activitatea externa de partid, care se desfasoara in mediul extern al partidului: aceasta are mai multe sub-ramuri:

- activitatea politica parlamentara si guvernamentala;

- activitatea politica in consiliile locale si judetene si in administratia locala;

- activitatea politica in sectorul civic;

Primele doua subcategorii de activitati trebuie sa aiba ca obiectiv rezolvarea nevoilor oamenilor, de la cele generale, la nivelul conducerilor tarii (executiv, parlament), pana la cele locale (executiv local, consilii locale).

A treia subcategorie de activitati trebuie sa aiba ca rezultat actiuni, nu neaparat politice, indreptate spre sectorul civic, dar sprijinite logistic de partid, care trebuie sa conduca la sustinerea rezolvarii nevoilor, propuneri, dezbateri, etc., si in final la castigarea acceptului, adeziunii oamenilor la politica partidului.

Pentru toate cele patru tipuri de activitati enuntate, structura organizatorica a partidului trebuie sa aiba compartimente de lucru distincte, care sa reprezinte "sectiile de productie si desfacere a produselor partidului", fiecare dispunand de instrumente de lucru specifice, de eficienta maxima, pentru a putea realiza "produse" specifice fiecarui tip de activitate, care sa fie "cumparate" de oameni si care sa conduca in final la realizarea obiectivului urmarit, acela de modificare a adeziunii alegatorilor in favoarea partidului.

Nevoile si cerintele societatii, cele mai diverse si la diferite grade de detaliere trebuie cunoscute de catre partidul care doreste sa-si atinga scopurile - in detaliu - castigarea alegerilor. Obiectivul major al partidului este satisfacerea acestor nevoi si cerinte. Fiecare partid, rezolva aceasta problema prin mijloace specifice doctrinei politice pe care o promoveaza. Cheia succesului pentru realizarea unui asemenea deziderat o constituie orientarea activitatii partidului intr-o viziune de marketing.

Astfel, ia nastere marketingul politic.

Marketingul politic se defineste ca fiind elaborarea, punerea in aplicare si controlul programelor, urmarind cresterea adeziunii la o idee, la o doctrina politica, la o cauza sociala, la un comportament social, schimbarea sau crearea unui nou tip de comportament, unele opinii, etc, in cadrul unuia sau mai multor grupuri vizate.

Pentru indeplinirea obiectivelor produse, este decisiva cunoasterea atitudinii factorului interesat de a cunoaste necesitatile si cerintele de o anumita natura, ale mediului social, de a le satisface cat mai bine.

Marketingul politic utilizeaza segmentarea pietei (in sens figurativ echivalent pentru ansamblul categoriilor de persoane, domenii, institutii sau alte categorii vizate), studii de piata, punerea in valoare a conceptele de comunicatie.

Actiunile politice se cer gestionate rational, urmarindu-se permanent problema optimizarii raportului dintre eforturi (material-financiare, de cele mai multe ori) si efectele obtinute, in sensul maximizarii rezultatelor sau minimizarii eforturilor. Utilizarea marketingului in aceasta directie nu are alte restrictii decat cele adaptate la specificul politic.

Circulatia neingradita a informatiilor si asimilarea adoptarii deciziilor politice in optica si cu mijloacele marketingului necesita proiectarea si functionarea in cadrul structurii organizatorice a partidului a unui sistem informational de marketing.

Activitatile promotionale in domeniul serviciilor de sanatate sunt influentate si diversificate de nivelul ridicat de canale de comunicatie disponibile. Pe langa mijloacele media traditionale, printre instrumentele promotionale sunt incluse elemente ce asigura tangibilitatea serviciilor, mai exact contactul interpersonal cu angatii din domeniul sanitar, elemente fizice ale sistemului de distributie, respectiv consumatorii. Printre aceste servicii, rolul principal este detinut de comunicatia interpersonala, fie ca este interna, fie externa, in principal activitatile din sfera relatiilor publice, publicitatea avand un rol diminuat in comparatie cu alte domenii de aplicabilitate al marketingului serviciilor, in principal datorita faptului ca este considerata lipsita de etica, fiind de altfel sever restrictionata prin mijloace legale.

Promovarea reprezinta componenta cea mai vizibila a demersului de marketing al organizatiilor din domeniul sanatatii. Aplicarea marketingului la nivelul acestor organizatii s-a concretizat pana la inceputul anilor'90, doar in utilizarea unor tehnici de promovare dintre care s-au detasat relatiile publice si organizarea de evenimente. Astfel, majoritatea spitalelor, dar si alte organizatii din domeniu, utilizau la scara larga relatiile publice, prin punerea in circulatie de informatii cu privire la activitatea organizatiei, anuntarea noilor dezvoltari, editarea de publicatii interne (mai tarziu orientate spre client) si materiale de educare a publicului tinta.

Pe langa aceste tehnici, multe organizatii se implicau intr-o anumita masura in activitati informale de marketing, atunci cand spitalele sponsorizau seminarii educationale sau participau la diferite evenimente ale comunitatii.

Cresterea rolului marketingului in serviciile de sanatate a condus la un adevarat razboi al promovarii in anii'80. Astfel, in 1983 cand a fost introdus sistemul de plata bazat pe previziune, in SUA, spitalele au cheltuit peste 50 milioane $ pe publicitate, iar in 1986 aceasta suma se ridica la 500 milioane $. Desi marketingul implica mai mult decat promovare, pentru multe dintre organizatii acesta era singura activitate care intruchipa marketingul in perioada respectiva. Specialistii in marketing insisi au contribuit la perpetuarea acestei idei. Chiar si astazi, o parte din personalul medical echivaleaza marketingul cu promovarea. Cresterea rolului publicitatii a avut o serie de avantaje dar si dezavantaje.

Campaniile publicitare erau ceva concret in care organizatiile puteau investi, iar stabilirea bugetelor de publicitate si dezvoltarea initiativelor in domeniu au reprezentat cel mai rapid mod de incorporare a marketingului in organizatiile din domeniul sanatatii.

Pe de alta parte insa, lipsa succesului multor campanii de publicitate si efectul negativ pe care l-au generat au fost considerate esecuri ale aplicarii marketingului in serviciile de sanatate. Astfel ca, personalul medical si consumatorii au considerat publicitatea facuta de spitale ca inutila.

Scepticismul legat de meritele marketingului, in special ale promovarii, a determinat ca organizatiile din domeniu sa se confrunte cu serioase retrageri financiare in aceasta perioada.

De-a lungul dezvoltarii sale, activitatea comunicationala desfasurata de organizatiile din domeniul sanatatii nu a avut ca tinta consumatorul final, ci medicii din asistenta primara, care prin intermediul sistemului de recomandari si trimiteri contribuiau la cresterea cererii pentru serviciile acestora.

De abia dupa anii'90 organizatiile au inceput sa-si indrepte eforturile in mod direct si spre consumatorul final. Consumatorul a redevenit centrul acestor preocupari, iar marketingul este privit ca o functie integrata a activitatii organizatiilor din domeniul sanatatii. Consumatorul anilor'90 este mai educat si mai preocupat de nevoile de sanatate decat cel din perioada anterioara. In cursul acestei perioade, marketingul a inceput sa fie privit intr-o noua perspectiva, ca urmare si a noii generatii de manageri ai sistemului de sanatate care sunt mai orientati spre piata si dezvoltarea afacerii.

In plus, comunicarea si promovarea sanatatii nu este utilizata in sanatate doar la nivelul organizatiilor, ci reprezinta o componenta importanta a activitatii Ministerului Sanatatii.

De exemplu, potrivit legislatiei romanesti in vigoare Societatea Romana de Radiodifuziune si Societatea Romana de Televiziune sunt obligate ca, in cadrul grilelor de programe, sa rezerve gratuit spatiul de emisie necesar promovarii campaniilor de informare, educare si comunicare referitoare la teme care privesc sanatatea publica.

Desi, si in prezent, in serviciile de sanatate nu este privita intotdeauna favorabil de catre personalul medical si celelalte categorii de public implicate, promovarea face practic legatura intre activitatile organizatiei, reflectate in produs, pret si distributie si consumatorii sai efectivi sau potentiali. In cadrul acestor servicii, promovarea se particularizeaza printr-o serie de elemente determinate de legaturile sale cu celelalte componente ale mixului, precum si printr-un set de obiective, strategii si instrumente specifice.

Dintre formele publicitatii, in serviciile de sanatate cele mai utilizate sunt:

. publicitatea institutionala, ce are ca scop instaurarea in randul publicului a unei atitudini favorabile si de atasament fata de organizatie si oferta sa;

. publicitatea profesionala, ce vizeaza specialistii din diverse domenii, in cazul de fata medicii, prin inserarea de anunturi in publicatiile de specialitate.

Marketingul cultural si-a capatat denumirea actuala de curand, desi exista de foarte multi ani, incepand sa se numeasca astfel cand s-a constatat ca i se aplica de fapt regulile marketingului - ca trebuie sa raspunda unor intrebari precum: cui vand, cum diferentiez ceea ce vand, cum promovez, cum creez o repetare a cumpararii - si atunci i s-a spus marketing cultural".

Companiile specializate in marketing cultural fac proiecte cu perspective de viitor, dar care nu sunt de durata. Exista cauze multiple pentru care proiectele de marketing cultural mor repede. Cea mai importanta este lipsa oamenilor specializati si devotati. In Romania, se afirma de catre cunoscatorii in domeniu, exista o penurie de specialisti in marketing cultural pentru ca acesta reprezinta o specializare de nisa, aflata la granita dintre marketing si cultura. "Omul care face asa ceva trebuie sa aiba, pe de o parte, o educatie artistica si conexiuni in lumea culturii care este un grup inchis, iar, pe de alta parte, trebuie sa aiba cunostinte de marketing". In Romania sunt doua categorii de oameni care fac proiecte culturale: amatorii - descurcareti - cei care pur si simplu au vazut o oportunitate, dar care, de obicei, ies in pierdere si atunci renunta, si cei care vin din zona de impresariat, de organizare de spectacole, interesati mai putin de calitatea evenimentului, de dezvoltarea acestuia si de valoarea pe care o poate aduce comunitatii, si mai mult de profit".

Marketingul cultural este o tactica importanta de branding de tara, folosita si de Spania, spre exemplu. Cinematografia spaniola a ajuns un fel de primadona a Europei, intrucat au spectacole de balet absolut extraordinare; in ultimii ani, cei mai mari balerini din lume danseaza in Spania.

Institutele culturale sunt de asemenea, unul dintre vectorii cei mai importanti ai brandingului de tara prin cultura - spre exemplu, British Council (la noi, Institutul Cultural Roman) este un vector al culturii britanice in toate tarile in care are filiale.

Foarte multe companii aleg sa isi promoveze produsele sau serviciile prin asocierea cu evenimente din lumea culturii. "In acest moment, orice om de marketing care se pricepe cauta, de fapt, alte proiecte decat cele clasice care se bat literalmente pe o zona foarte aglomerata si, atunci, se orienteaza spre proiecte cum ar fi cele culturale, de nisa" . Mai mult, cei din marketing-ul produselor si al serviciilor isi doresc sa fie sponsori unici ai unui eveniment. Insa nu orice brand poate merge spre marketing cultural. Indeobste, spre acesta se indreapta brandurile de corporatii, de servicii si doar foarte putine branduri de produse, de FMCG, care, conform marketingului clasic, stau confortabil in zona beneficiilor.

Cultura este capabila de «segregare» si evident ca nu este un concept de masa. Produsele sunt concepte de masa. Asadar, cu cat produsul e mai «basic» si mai «de masa», cu atat asocierea cu zona culturii poate fi ireala, nenaturala".

In contextul economiei contemporane marketingul ecologic reprezinta o dezvoltare relativ recenta in cadrul disciplinei largi a marketingului. A aparut si s-a dezvoltat intr-o perioada marcata profund de deteriorarea mediului inconjurator, de epuizare a resurselor, o perioada in care se poate vorbi de o adevarata criza ambientala. Gravele accidente, larg mediatizate, ale unor nave petroliere, ce au dus la binecunoscutele maree negre, si ale unor uzine chimice, razboaiele din golful Persic, din Irak, accidentele nucleare prin efectele lor distrugatoare demonstreaza faptul ca omenirea a esuat in incercarea de a trai in armonie cu mediul natural.

Desi au existat preocupari ale economistilor privind impactul activitatilor umane asupra mediului inca din anii '50, incepand cu anii '70 s-a propagat puternic la nivelul opiniei publice ideea si ingrijorarea privind consecintele dezvoltarii in ritm accelerat, in care nu se tine seama de efectele asupra mediului inconjurator.

In 1972, odata cu Raportul Clubului de la Roma, "Limitele dezvoltarii", incepe sa fie promovata idea "ecodezvoltarii", a unei dezvoltari economice combinata cu protectia mediului (Conferinta O.N.U de la Stockholm privind mediul - iunie 1972).

Aceaste preocupari la nivelul intregii societati privind mediul s-au reflectat atat in teoria, cat si in practica marketingului. Putem vorbi de marketingul verde in contextul procesului amplu de specializare a marketingului, "de delimitare si adaptare pe diferite zone de aplicatie concreta". Acest proces de specializare poate fi vazut ca una dintre cele mai importante trasaturi ale marketingului contemporan.

Marketingului ecologic in cadrul amplului proces de specializare a marketingului este plasat in zona marketingului in domeniile non-profit, generic denumit marketing social. Acest concept a fost dezvoltat incepand cu sfarsitul anilor '60 si inceputul anilor '70 dupa unii autori chiar de la inceputul anilor '60, termenul fiind mentionat pentru prima oara de catre Kotler si Zaltman in 1971.

Marketingul ecologic este deci o componenta sau o ramura a marketingului social, avand "un caracter deosebit de complex, generand o serie de implicatii cu adanci ramificatii in intreaga activitate economico-sociala care caracterizeaza evolutia unei societati". El poate fi definit, in acest context, drept marketingul "antrenat in efortul general de creare a unor produse mai sigure, a unor ambalaje reciclabile si biodegradabile, de oprire a degradarii mediului inconjurator". Asociatia Americana de Marketing a tinut primul seminar pe tema marketingului ecologic in 1975, iar rezultatul sau s-a concretizat in prima carte pe aceasta tema intitulata "Marketingul ecologic", avandu-i ca autori pe Henion si Kinnear si care a aparut un an mai tarziu in 1976. In cadrul acestui prim seminar marketingul ecologic a fost definit ca "studiul aspectelor

pozitive si negative ale activitatilor de marketing legate de poluare, criza energetica si epuizarea resurselor".

Modificarile ambiantei determina noi orientari aie ofertelor pietei, referindu-se la schimbarile demografice care vor restructura cererea, la revolutia tehnologica, la marketingul relatiilor si la noi directii in domeniile satisfacerii cererii clientului.

Marketingul ambiental are mari sarcini ecologice, nu numai pentru remedierea deteriorarilor aduse mediului, eliminarea reziduurilor sau purificarea apelor, ci si in directia schimbarii tehnologiilor, in constientizarea opiniei publice si reducerea consumului de energie si de materii prime.

Aplicarea noilor tehnologii are efecte deosebite pentru marketing, printre care se pot enumera urmatoarele:

. teoriile conventionale privind ciclurile de viata ale produselor se demoleaza precum diviziunea internationala a muncii;

. ciclurile de viata ale produsului devin tot mai scurte;

. inovatia prin intersectarea diferitelor sectoare devine un mod tipic de progres (de exemplu, ingineria mecanica corelata cu electronica a creat robotica).

Firmele pot practica, pe baza cercetarilor de marketing, unele strategii rentabile ce vizeaza numai anumite segmente de consumatori, ceea ce duce la fragmentarea pietelor de masa si la cresterea rapida a diversitatii produselor.

Avantajul competitiv al economiei unei tari va depinde de resursele disponibile, de conditiile cererii pentru produsele sale, de sistemul de industrii asemanatoare si complementare, precum si de strategiile, structura si rivalitatea dintre firme. Principala resursa devine 'aurul gri', adica stocul de cunostinte stiintifice, tehnice si de marketing.

Firmele care se vor specializa in produse si servicii de calitate superioara vor descoperi mari potentiale de crestere. in acelasi timp, vor putea fi utilizate tactici de marketing, de masa, firmele reducandu-si costurile de marketing pe unitatea de tranzactie, sporindu-si astfel profiturile.

Marketingul online, aparut in jurul anului 1992, se dezvolta neincetat si reprezinta noul front al marketingului, ca urmare a aparitei interfetelor de tip World Wide Web (www), pentru accesul la internet. Dereglementarea pietei de telecomunicatii si desfiintarea monopolului de stat au contribuit la crearea pietei electronice, unde comunicarea directa poate avea loc online. Ca urmare, infrastructurile si serviciile necesare permit alegerea, compararea, distributia, plata, efectuarea de servicii si livrarea de software prin intermediul retelei pentru milioane de clienti.

Marketingul are un puternic rol de mediator de informatii, care asigura fluxul de comunicare intre diferiti parteneri, creand si cultivand relatia.

Marketingul de relatii, marketingul online, are deci functia noua de comunicare imediata, astfel incat, ca urmare a faptului ca cerintele solicitantului se bazeaza pe specificatiile produsului, are loc un proces de estompare continua a limitelor dintre producator si cumparator.

Producatorul livreaza produsul solicitat, dar schitarea acestuia apartine practic cumparatorului.

Marketingul este o filozofie a afacerilor, considerand ca satisfacerea clientilor este cheia succesului, dar, in acelasi timp, propune utilizarea practicilor manageriale care faciliteaza identificarea si rezolvarea cerintelor consumatorilor.

Marketingul nu poate fi considerat doar o functie separata, el avand o importanta mult mai mare, reprezentand intreaga-activitate a firmei privita din punctul de vedere al rezultatului final, adica prin prisma clientului. Se poate afirma ca succesul nu este asigurat de producator, ci de client. Rolul marketingului este de a transforma nevoile societatii in posibilitati de afaceri profitabile, activitatile de marketing contribuind la adaptarea, intr-un mod creativ si profitabil, la mediul in care opereaza. Inovatia sistematica necesita perseverenta si vointa creatoare pentru schimbarea economica, demografica, tehnologica, sociala, drept izvor de oportunitati si sanse de marketing.

Bibliografie lucrare verificare 1:

Balaure, V. (coord.), (2002), Marketing, Editura Uranus, Bucuresti.

Cetina, I., Brandabur, R. si Constantinescu, M., (2005), Marketingul serviciilor, Editura Uranus, Bucuresti.

Kotler, P., (1998), Managementul marketingului, Editura Teora, Bucuresti.

Olteanu, V., (2003), Marketingul serviciilor, Editura Ecomar, Bucuresti.

Popescu, I. C., (2003), Comunicarea in marketing, Ed. a II-a, Editura Uranus, Bucuresti.

Thomas, R., (2005), Marketing Health Services, Editura Health Administration Press, Chicago, SUA.

*** Legea 95/2006 privind Reforma in domeniul sanatatii