Cursuri tranzactii internationale

Cursuri tranzactii internationale

Logistica internationala I

2.1. Pregatirea marfii pentru livrare (Ambalarea, marcarea , depozitarea)

Documentele de livrare

2.3. Expeditia internationala. Rolul expeditorului

Ambalarea

In literatura se face o distinctie intre ambalarea care are in principal o functie de vanzare sau comerciala, numita si conditionare (fr. conditionnement) si cea care are in principal o functie logistica- ambalare propriu-zisa.

Conditionarea trebuie sa prezinte anumite caracteristici de robustete si soliditate, dar rolul sau esential este de a prezenta o imagine atragatoare a produsului pentru clientii potentiali.

Ambalarea are in vedere asigurarea protectiei marfurilor in timpul transportului, respectiv realizarea in bune conditii a operatiunilor de manipulare, deplasare si depozitare a partizii de marfa.

Prin conditionare se urmaresc mai multe scopuri:

prezentarea promotionala a produsului;

asigurarea securitatii produsului si inlesnirea operatiunilor de manipulare;

facilitarea punerii in vanzare si a accesului la consumatorul final (pentru bunurile de consum, de exemplu, "bax"-uri de bere);

adaptarea produsului la conditiile climaterice din tara de consum (ex. tropicalizare).

Functiile ambalajului

Asigura protectia marfurilor impotriva socurilor si coroziunii si asigura conservarea acestora pe parcursul transportului;

Asigura inviolabilitatea produsului si protectia acestuia impotriva furtului;

Faciliteaza operatiunile pe care le implica transportul, respectiv incarcarea/ descarcarea marfii, transbordarea si alte manipulari, precum si operatiunile de verificare a partizii de marfa;

Faciliteaza desfacerea produselor prin aspectul promotional.

Alegerea ambalajului

riscurile la care este expusa marfa, si care tin de natura marfii, de mediu etc. (climat, starea infrastructurilor de transport, solutia aleasa pentru transport);

costul ambalajului, avandu-se in vedere raportul dintre costul ambalajului si valoarea marfii, precum si economiile pe care ambalajul le permite in ceea ce priveste transportul, manipularea si asigurarea marfii;

aspecte tehnice: ambalajul greu si voluminos mareste costul transportului si manipularii; ambalajul usor si de volum redus are o capacitate de protectie mai scazuta;

Alegerea ambalajului

aspecte comerciale: influenta negativa asupra relatiilor cu clientul in caz de avarie, furt sau pierdere; afectarea imaginii de marca a exportatorului;

aspecte juridice si financiare: in caz de avarie, daca aceasta este imputabila ambalajului, este angajata raspunderea celui care expediaza marfa; reglementarile privind ambalajul din unele tari sau pentru anumite produse (ex. produse farmaceutice, alimentare etc.).

Paletizarea

permite reunirea intr-o singura unitate de incarcare (Load Unit) a mai multor marfuri ambalate depuse pe paleta. Paleta este compusa din una sau doua platouri suprapuse, de regula, din lemn, care permit prinderea cu furcile unui elevator in procesul manipularii.

Containerizarea

Containerul este un recipient, mobil si ermetic, conceput pentru a fi incarcat cu bunuri in vrac sau usor ambalate, altfel incat transportul sa se faca fara manipulari sau transbordari de marfuri de la locul de expeditie la cel de destinatie. Cu alte cuvinte, el este un ambalaj definitiv, in care marfa circula "din poarta in poarta", fara nici o interventie asupra acesteia pe parcursul transportului.

unit load device

In transportul aerian se foloseste unitatea de incarcare echivalentul in acest mod de transport al containerului ISO; deoarece forma sa seamana cu cea a unui iglu, se mai numeste si igloo.

Prin ULD se inteleg in general paletele si containerele utilizate pentru a incarca marfuri, bagaje si corespondenta pe avion. Acest sistem permite incarcarea, descarcarea operativa si in conditii de siguranta a marfurilor.

Marcarea

Marcarea reprezinta o obligatie a producatorului si priveste atat marfurile cat si ambalajele respective.

Se disting doua tipuri de marcare: cea necesara pentru a individualiza o expeditie si cea ceruta de reglementarile tarii importatoare.

Exportatorul va inscrie lizibil si de nesters, in litere si cifre, elementele de identificare a marfii, destinatarul si locul de destinatie.

Depozitarea

respectiv depunerea marfii in antrepozite, docuri, silozuri etc. ; aceasta operatiune poate avea loc fie la expeditia marfii, fie la destinatie, putand fi depozitele proprii ale producatorului /exportatorului sau cele detinute de expeditori sau terti.

Pentru marfurile depuse in antrepozit, se elibereaza deponentului o recipisa warant, document compus din doua parti: recipisa de depozit (prin care antrepozitul recunoaste ca a primit marfurile) si warantul (buletinul de gaj). Ambele sunt titluri de credit si, fiind emise la ordin, pot fi transmise prin gir.

Daca deponentul vrea sa instraineze marfurile libere de orice sarcini, transmite prin gir cumparatorului atat recipisa, cat si warantul, act ce reprezinta transferul de proprietate asupra marfii.

Deponentul - detinator al recipisei-warant - poate insa sa desparta warantul de recipisa, utilizandu-l pentru a constitui un gaj asupra marfurilor (de exemplu, la solicitarea unui credit). In acest fel, warantul devine o forma speciala a contractului de gaj.

Avantajul pentru deponentul marfurilor consta in faptul ca acesta, conservand recipisa de depozit, poate sa vanda marfurile unui tert, prin transmiterea acestui titlu de proprietate (recipisa).

Expeditia internationala

Expeditorul (engl. forwarder, fr. transitaire, germ. spediteur) este un intermediar intre cel care livreaza marfa (incarcator) si caraus. El se obliga sa organizeze operatiunile legate de expedierea marfii la destinatar; ambalare, manipulare, transport, asigurare, vamuire, precum si sa procure documentele de livrare.

Expeditorul international

este o persoana fizica sau juridica care pe baza unui contract de mandat incheiat cu firma exportatoare se obliga sa preia marfurile incredintate de aceasta si sa efectueze ansamblul operatiunilor necesare pentru ca marfa sa ajunga la destinatar. Ca regula generala, in comertul international transportatorul nu este expeditor, iar expeditorul nu este transportator

Spre deosebire de expeditor, transportatorul realizeaza deplasarea efectiva a marfurilor in spatiu, cel mai frecvent la ordinul expeditorului si pe cheltuiala exportatorului sau importatorului, in functie de conditia de livrare prevazuta in contactul de vanzare internationala.

Serviciile legate direct de transport

- alegerea mijloacelor de transport si a rutelor cele mai convenabile pentru transportul marfurilor si organizarea transportului acestora la destinatie;

- pregatirea calculelor pentru tarifele privind cheltuielile de transport si cheltuielile accesorii legate de derularea operatiunii de export / import;

realizarea traficului de grupaj;

incheierea contractului de transport cu carausul;

procurarea documentelor de transport;

supravegherea deplasarii marfurilor pe parcurs si avizarea prompta a clientilor interesati;

plata cheltuielilor legate de deplasarea marfurilor de la exportator la importator, verificarea si decontarea acestora.

Serviciile logistice conexe

- depozitarea si distribuirea marfurilor din depozite: marfurile aflate in depozite pot fi sortate, preambalate, conservate, finisate si etichetate, ambalate si marcate;

- intocmirea documentelor si perfectarea formalitatilor privind asigurarea marfurilor pe parcursul transportului;

- intocmirea documentelor si formalitatilor necesare operatiunilor vamale si de tranzit.

servicii de consultanta pentru exportatori

acordarea de consultatii economice, tehnice, juridice, la incheierea contractelor comerciale;

acordarea de consultatii si asistenta privind pregatirea marfurilor pentru livrare si prezentarea acestora la transport;

organizarea expedierilor si transportului marfurilor la manifestari comerciale (targuri, expozitii etc.) sau la licitatii, putand asigura manipularea si asezarea exponatelor;

efectuarea de studii privind dezvoltarea in perspectiva a transporturilor, utilizarea unor mijloace si tehnologii mai eficiente etc.

Tipuri de expeditori in practica internationala

Expeditorul de grupaj (engl. colector, fr. groupeur) are drept sarcina constituirea de camioane complete, de vagoane complete, de containere complete, de unitati de incarcare pe avion sau pe palete, pe baza predarii marfurilor individuale (a coletelor) din partea clientilor sai. El negociaza tarife preferentiale cu transportatorii. Actionand in calitate de comisionar, expeditorul de grupaj are libertatea sa aleaga mijloacele de transport convenabile.

Tipuri de expeditori in practica internationala

O varianta o reprezinta "consolidatorii" ( Consolidators ) ,expeditori care grupeaza diverse livrari provenind de la mai multi clienti astfel incat sa incarce containere complete, nava apartinand insa unor terti ( de aceea se mai numesc Non-Vessel Operating common Carriers sau NVOCC).

Tipuri de expeditori in practica internationala

Organizatorul de transporturi multimodale (Multimodal Transport Operators , MTO).

Acesta este un comisionar de transport care organizeaza deplasarea marfurilor de la locul de predare la cel de destinatie prin intermediul mai multor moduri de transport. El isi asuma obligatia de a duce la bun sfarsit operatiunea de transport (obligatie de rezultate), care implica ajungerea marfii la destinatie si respectarea termenelor de livrare.

Tipuri de expeditori in practica internationala

Expeditorul portuar sau aeroportuar (Port - sea port, airport or cargo terminal - agent)

Este vorba de un mandatar, care actioneaza la punctul de contact intre doua mijloace de transport, acolo unde marfa este supusa unei transbordari (fr. rupture de charge). El supravegheaza in numele mandantului (exportatorul/importatorul) buna desfasurare a trecerii marfii de pe un mijloc de transport pe altul in porturi sau aeroporturi.

Mai este numit "consignatar al marfii", aceasta fiindu-i de multe ori adresata.

Tipuri de expeditori in practica internationala

Agentul de expeditie aeriana (Air freight agent, fr. agent de fret aerien) intermediaza inchirierea spatiului de transport pentru companiile aeriene, pe baza procurii acestora pentru intocmirea si semnarea scrisorilor de transport aerian. Agentul trebuie sa obtina in prealabil acordul asociatiilor mondiale care reglementeaza operatiunile de transport aerian (IATA, ATAF).

Tipuri de expeditori in practica internationala

Expeditorul rutier ( Road haulage brokers, fr. affreteur routier) este un comisionar care pune in contact transportatorii rutieri cu marfurile care trebuie transportate, contra unui comision de afretare.

Aceasta functie este, de regula, indeplinita de firme mici si mijlocii, multe avand un parc foarte redus de vehicule.

Tipuri de expeditori in practica internationala

Agentii de transport maritim si fluvial desfasoara o serie de activitati legate de navlosirea mijloacelor de transport. Ei pot fi "consignatari" ai navei( Loading brokers) ,numiti si "agenti de linie" sau "agenti generali", curtieri maritimi, curtieri de navlosire fluviala, responsabili cu manipularea marfurilor etc. In mod obisnuit freight forwarder reprezinta pe caraus ( shipper) in timp ce loading brokers reprezinta pe proprietarul navei , astfel incat exista doi intermediari intre client si caraus

Tipuri de expeditori in practica internationala

Comisionarul in vama Customs brokers, fr. commissionaire en douane) este un mandatar care se substituie integral exportatorilor si importatorilor pentru formalitatile vamale legate de intrarea si iesirea marfurilor din tara.

Comisionarul in vama este autorizat de Administratia Vamilor dupa criteriul zonei geografice, cu cateva conditii: sa dispuna de un birou implantat in circumscriptia unde este autorizat, de cel putin un declarant in vama calificat, de capacitate financiara pentru realizarea activitatii (ex. depunerea de cautiuni) si sa faca dovada unei activitati reale

STATUTUL VAMAL AL MARFII

VALOAREA IN VAMA

POZITIA TARIFARA

ORIGINEA MARFURILOR

VALOAREA IN VAMA

LA EXPORT

cale maritima: FOB port de expeditie;

cale aeriana: franco aeroport de plecare;

cale terestra: franco frontiera tarii exportatoare.

VALOAREA IN VAMA

LA IMPORT :

Valoare de tranzactie : valoarea comerciala a marfii la punctul de trecere a frontierei la import (practic valoarea CIF sau CIP)

Alte metode:

Valoarea de tranzactie a marfurilor identice

Valoarea de tranzactie a marfurilor similare

Metoda deductiva

Valoarea calculata

POZITIA TARIFARA

locul atribuit fiecarei marfii in tariful vamal, in functie de caracteristicile acesteia

conditioneaza

marimea cotei de impunere vamala

aplicarea masurilor de politica netarifara (contingente, licente etc.), a normelor, regulilor sanitare si fito-sanitare

ORIGINEA MARFURILOR

Conditioneaza:

nivelul taxelor vamale aplicabile la import;

statisticile privind evolutia comertului exterior pe zone geografice;

aplicarea reglementarilor specifice si punerea in practica a masurilor de politica comerciala.

ORIGINEA MARFURILOR

Mod de determinare (U.E.) :

marfurile obtinute integral intr-o tara sunt originare din acea tara

in cazul produselor la realizarea carora concura producatori din mai multe tari, se adopta principiul transformarii (prelucrarii) substantiale.

in cadrul unor acorduri ale UE cu anumite tari sau grupuri de tari, se adopta criteriul cumulului de origine

Dovada originii marfurilor

Certificatul de origine, model A T in cadrul sistemului generalizat de preferinte;

Certificatul EUR 1 T in cazul acordurilor comerciale incheiate cu AELS;

Certificatul EUR 1 sau EUR 2 T pentru toate regimurile preferentiale;

Certificatul ATR 1 T pentru produsele provenind din Turcia

Documentul T2L T produsele de origine comunitara

Procedura de vamuire

Procedura vamala reprezinta ansamblul formalitatilor necesare pentru vamuirea marfurilor, aceasta putandu-se face pentru export sau pentru import (regim vamal definitiv).

Etapele procedurii de vamuire:

1. initierea, respectiv pregatirea marfii si prezentarea documentelor;
2. vamuirea propriu-zisa, respectiv verificarea /controlul si plata taxelor vamale.

Indrumarea marfurilor in vama

La import: la sosirea marfurilor in tara de destinatie, transportatorul va trebui sa remita agentului vamal o lista completa a marfurilor, numita declaratie sumara.

La export: dupa indeplinirea formalitatilor vamale, marfurile destinate exportului trebuie imediat incarcate la bordul navei sau aeronavei (transport maritim si arian) sau trebuie transportate catre destinatia finala (transport terestru).

PROCEDURA VAMALA INTOCMIREA DOSARUL DE VAMUIRE:

Declaratia vamala

Documentele de baza sunt urmatoarele:

factura comerciala, care reprezinta punctul de plecare al calcularii valorii in vama a marfii;

lista de colisaj, care serveste la controlul fizic al marfii de catre autoritatile vamale (compararea numarului de colete declarate cu cele prezentate in vama);

documentele de transport si, daca e cazul, de tranzit;

documentul de origine, care serveste la aplicarea, daca e cazul, a unor tarife preferentiale, dar si la aplicarea unor masuri de politica comerciala;

certificatele sanitare, fito-sanitare, veterinare etc. in conformitate cu natura marfii si reglementarile din tara de import.

Termenul de vamuire, in principiu, marfurile trebuie declarate imediat ce au ajuns la vama, in timp ce la import, ele trebuie declarate in cateva zile (1-3 zile lucratoare).

Comisionarul in vama

intermediar specializat care are rolul de a:

indeplini, in numele si pe contul exportatorilor/ importatorilor declararea in detaliu a marfurilor prin depunerea la autoritatile vamale a declaratiei scrise pentru importul, exportul, tranzitul, depozitarea si alte operatiuni de vamuire,

prezentarea marfurilor declarate la controlul vamal

achitarea la vama a drepturilor cuvenite.

DECLARATIA VAMALA

- documentul scris, intocmit de detinatorul marfii sau un reprezentant al acestuia, prin care se prezinta elementele necesare vamuirii marfii.

Functii:

- Declarantul solicita un regim vamal pentru marfa prezentata (export, import, reexport etc.);

- declarantul se angajeaza sa-si indeplineasca obligatiile ce-i revin potrivit regimului vamal (de exemplu, sa plateasca taxele vamale aferente marfii);

-  furnizeaza informatiile necesare pentru stabilirea obligatiilor fiscale, asigurarea urmaririi curente a operatiunilor de comert exterior, precum si pentru scopuri statistice.

Documentul administrativ unic (DAU) - in tarile Uniunii Europene

Caracteristici :

este un formular comunitar armonizat, utilizat in comertul exterior al UE;

este un document "multiregim", in sensul ca se aplica pentru toate regimurile vamale carora le poate fi supusa marfa;

cuprinde pe acelasi formular declaratia pentru export, import si tranzit.

PROCEDURA VAMALA

PREZENTAREA DOSARULUI DE VAMUIRE LA VAMA de catre :

exportator

importator

un comisionar in vama

Verificarea declaratiei vamale

biroul vamal este competent in cazul respectiv;

declaratia a fost depusa in termenul legal;

documentele solicitate impreuna cu declaratia au fost depuse in integralitatea lor.

INREGISTRAREA DECLARATIEI VAMALE SE FACE DUPA CE SE CONSTATA CA DOSARUL DE VAMUIRE ESTE CORECT INTOCMIT

Declaratia inregistrata creeaza raporturi juridice intre declarant si vama;

din momentul inregistrarii declaratiei vamale curge termenul pentru plata taxelor fata de vama.

CONTROLUL SE EFECTUEZA DE CATRE BIROUL VAMAL

CALITATIV - asupra documentelor

FIZIC - asupra marfii

Controlul documentar:

Corectitudinea completarii declaratiei vamale in detaliu

Existenta documentul anexate la declaratia vamala in detaliu potrivit regimului vamal solicitat

Concordanta dintre informatiile inscrise in declaratia vamala in detaliu si cele din documentele anexate

Verificarea formala a documentelor anexate

Controlul vamal fizic al marfurilor

EVALUAREA SI PLATA DATORIEI VAMALE

Datoria vamala reprezinta totalul sumelor percepute de catre autoritatea vamala, la importul marfurilor, si in mod exceptional la exportul marfurilor.

In UE, datoria vamala se calculeaza in urmatoarele cazuri: punerea marfurilor in libera practica, pe teritoriul Uniunii Europene; plasarea marfurilor in regim vamal de admitere temporara, cu exonerarea partiala de la plata taxelor vamale.

PLATA TAXELOR (lichidarea vamala)

In principiu, imediat

Exceptii: creditul vamal si creditul de ridicare a marfii

RIDICAREA MARFII = "liber de vama"

Procedurile simplificate de vamuire

Operatorii pot dispune de marfa fara sa indeplineasca in totalitate formalitatile vamale. Astfel, acestia au posibilitatea de a furniza informatii autoritatii vamale, inainte de sosirea marfii la biroul vamal, ceea ce permite previzionarea controalelor ce urmeaza a fi efectuate.

Procedurile simplificate pot fi aplicate separat sau simultan, cu aprobarea prealabila a autoritatii vamale.

Procedurile simplificate de vamuire

procedura de declarare simplificata (PDS)

procedura de declarare incompleta (PDI)

procedura de vamuire la domiciliu (PVD)

Procedurile simplificate de vamuire pot fi utilizate pentru plasarea marfurilor sub oricare dintre regimurile vamale cu exceptia tranzitului.

Procedura de declarare simplificata (PDS)

Procedura de declarare simplificata (PDS) permite plasarea marfurilor sub un regim vamal solicitat pe baza depunerii unei declaratii simplificate, cu conditia depunerii ulterioare a unei declaratii suplimentare cu caracter recapitulativ.

Procedura declarare simplificata

Autorizatia pentru utilizarea procedurii de declarare simplificata poate fi acordata agentilor economici, persoane juridice romane, care indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:

a) nu inregistreaza debite fata de autoritatea vamala;

b) au organizate evidente astfel incat acestea sa permita verificarea de catre biroul vamal a operatiunilor;

Declaratia simplificata poate avea una din urmatoarele forme:

a) declaratie incompleta

b) document administrativ unic

c) document comercial

Etapele procedurii de declarare simplificata

1. constituirea unui depozit banesc anticipat in contul biroului vamal, care sa asigure plata drepturilor vamale datorate;
2. prezentarea si declararea marfurilor la biroul vamal;
3. plata drepturilor vamale;

Etapele procedurii de declarare simplificata

depunerea declaratiei suplimentare recapitulative si regularizarea platii drepturilor vamale.

Dupa parcurgerea etapelor de vamuire, potrivit legii, se acorda liber de vama provizoriu. In acest caz titularul are dreptul de a dispune de marfuri inainte de depunerea declaratiei suplimentare recapitulative si regularizarea platii drepturilor vamale.

Procedura de declarare incompleta (PDI)

Procedura de declarare incompleta (PDI) permite autoritatii vamale sa accepte o declaratie vamala in care nu sunt inscrise toate datele si informatiile sau la care nu sunt anexate toate documentele prevazute de reglementarile in vigoare pentru acordarea regimului vamal solicitat; titularul declaratiei incomplete este obligat sa depuna ulterior o declaratie completa.

Intr-un termen care nu poate depasi 30 de zile de la acceptarea declaratiei incomplete titularul este obligat sa depuna la biroul vamal o declaratie completa, care va purta acelasi numar si data, impreuna cu documentele care au lipsit

Procedura de vamuire la domiciliu (PVD

permite plasarea marfurilor sub regimul vamal solicitat la locurile de incarcare sau de descarcare a marfurilor, dupa caz, desemnate de titularul operatiunii comerciale, sau in alte locuri aprobate de autoritatea vamala.

Procedura de vamuire la domiciliu nu poate fi utilizata in cazul antrepozitelor vamale de tip B si F.

Procedura de vamuire la domiciliu

Aceasta procedura presupune efectuarea operatiunilor de vamuire la sediul operatorului. Operatorii care doresc sa utilizeze procedura de vamuire la domiciliu trebuie sa prezinte garantii financiare importante sau sa deruleze operatiuni comerciale al caror volum sau frecventa o justifica.

Procedura de vamuire la domiciliu se realizeaza pe baza unei autorizatii eliberate de biroul vamal in a carui raza de competenta teritoriala solicitantul isi are sediul sau punctul de lucru.

Etapele procedurii de vamuire la domiciliu

constituirea unui depozit banesc anticipat in contul biroului vamal, care sa asigure plata drepturilor vamale datorate;

constituirea garantiei necesare acoperirii drepturilor de import, in cazul in care, pana la stabilirea regimului vamal, bunurile intra in depozit necesar cu caracter temporar. Indeplinirea acestei conditii este obligatorie numai in cazul in care garantia nu este acoperita prin depozitul banesc ramas neutilizat;

obtinerea declaratiilor vamale preautentificate;

evidenta declaratiilor vamale preautentificate;

dirijarea marfurilor la sediul titularului sau, dupa caz, catre alte locuri stabilite sau aprobate de autoritatea vamala;

avizarea biroului vamal privind sosirea marfurilor;

descarcarea si receptionarea marfurilor;

inregistrarea marfurilor receptionate in evidentele titularului;

completarea declaratiilor vamale preautentificate;

depunerea declaratiilor vamale la biroul vamal, regularizarea diferentelor, precum si justificarea utilizarii declaratiilor vamale preautentificate.

Depunerea unei declaratii de regularizare

Agentul economic poate depune declaratia de regularizare:

Pentru fiecare operatiune inscrisa in contabilitatea firmei

La finele perioadei : declaratie complementara globala

Intrastat - sistem statistic pentru comertul intracomunitar cu bunuri (1)

Baza legala:

Regulamentul CE 638/2004

H.G nr. 669/2004 - Romania

Impactul asupra agentilor economici: trebuie sa-si adapteze sistemele informatice/contabile in asa fel incat acestea sa fie capabile sa poata genera informatiile necesare.

Caracteristici:

sunt raportate toate livrarile/achizitiile care fac obiectul declararii Intrastat;

responsabilitatea declararii revine persoanelor inregistrare in scopuri de TVA;

declaratia Intrastat se depune pana in data de 15 a lunii urmatoare celei de raportare (obligatia poate fi externalizata).

Tranzactiile care se raporteaza in Intrastat:

tranzactii comerciale cu bunuri care isi schimba proprietarul si sunt destinate consumului final, intermediar, investitiei sau revanzarii;

miscari de bunuri dintr-un stat membru in altul fara transfer de proprietate;

bunurile returnate;

miscarile de bunuri pentru si dupa activitati de procesare (pe baza de contract).

Intrastat (2)

Informatii obligatorii pentru declaratia Intrastat:

codul de inregistrare TVA

perioada de referinta

fluxul (sosire, expediere)

marfurile identificate la nivel de 8 cifre din HS (nomenclatura vamala);

valoarea marfurilor (suma impozabila sau valoarea statistica);

cantitatea marfurilor (masa neta, unitati suplimentare);

natura tranzactiei (ex. vanzare cumparare)

Informatii aditionale (stabilite de fiecare SM)

identificarea marfurilor la un nivel mai detaliat;

tara de origine (numai la sosire);

regiunea de origine, la expediere si regiunea de destinatie la sosire;

conditia de livrare (conditiile Incoterms);

mod de transport;

procedura statistica (alte detalieri facute in scopuri statistice).

Conventii internationale -Transportul maritim

Regulile de la Haga Conventia internationala pentru unificarea anumitor reguli privind conosamentul, Bruxelles,25 august, 1924 (cunoscuta si drept Conventia de la Bruxelles). Semnata de aproximativ 80 de tari, aceasta conventie se aplica marfurilor transportate pe mare, pe baza unui conosament emis intr-una din tarile contractante. Conventia a fost criticata pentru ca stabileste nivele prea reduse ale raspunderii pentru armatori si pentru ca permite o multitudine de exceptii si exonerari de raspundere.

Regulile Haga-Visby Protocol pentru amendarea Conventiei internationale pentru unificarea anumitor norme legale privind conosamentul ( Bruxelles, 1924 ), facuta la Bruxelles, 1968. A fost ratificat de 32 de tari semnatare ale Conventiei de la Bruxelles. Principala caracteristica este ca a ridicat nivelul raspunderii pentru armatori.

Regulile de la Hamburg Conventia Natiunilor Unite privind transportul bunurilor pe mare, Hamburg, 1979, a avut drept scop sa remedieze unele din neajunsurile conventiilor precedente. Totusi, Conventia de la Hamburg nu a avut un mare ecou in practica si desi a intrat in vigoare in 1992, multe tari importante in comertul international nu au semnat-o.

Transportul terestru

transportul rutier, feroviar, precum si pe cel pe cale fluviala

Transportul international rutier este reglementat de Conventia de la Geneva din 1956 (intrata in vigoare in 1961), numita si conventia CMR (Convention relative au contrat de transport international des marchandises par route). Aceasta conventie este, in prezent, aplicata in toate tarile europene, cu exceptia Irlandei

O alta conventie internationala, semnata la Geneva in 1959 si revizuita in 1975, instituie transportul international rutier in conditii de tranzit prin mai multe tari fara verificare vamala in tarile de tranzit (TIR).

Contractul de transport auto international

este acel contract prin care un caraus auto profesionist se obliga sa transporte unei persoane (exportator sau importator) o cantitate determinata de marfuri de la locul de expediere pana la locul de destinatie in schimbul unei sume de bani (taxa de transport).

Caracteristicile scrisorii de trasura CMR sunt urmatoarele

constituie o dovada a contractului de transport si a instructiunilor date carausului;

semnata de catre caraus, scrisoarea de trasura atesta luarea in sarcina a marfurilor in stare aparenta buna, in caz ca nu poarta mentiuni contrare.

expeditorul este responsabil de mentiunile facute pe scrisoare si definesc raspunderea carausului in caz de litigiu.

nu este negociabila;

nu este obligatorie si deci, nu este solicitata la destinatie

Scrisoarea de trasura tip C.M.R. pentru transportul rutier cuprinde urmatoarele mentiuni: locul si data intocmirii; numele si adresa expeditorului; numele si adresa transportatorului; locul si data primirii marfii si locul prevazut pentru predarea ei; numele si adresa destinatarului; denumirea curenta a marfii si felul ambalajului; numarul coletelor, marcaje speciale si numerele lor; greutatea bruta sau cantitatea astfel exprimata a marfii; cheltuieli aferente transportului; instructiuni necesare pentru formalitatile de vama; mentiunea ca transportul este supus regulilor stabilite prin CMR si nici unei alte reglementari contrare.

Aplicarea regimului TIR presupune indeplinirea a patru conditii :

Vehiculele sau containerele destinate transportului sub acest regim trebuie sa fie astfel construite incat sa se dea posibilitatea accesului in interiorul compartimentelor de marfuri , dupa ce aceste compartimente au fost sigilate de catre organele vamale;

Vehiculele TIR trebuie sa fie in prealabil certificate de o comisie speciala; certificatul respectiv este valabil pentru doi ani;

Transportul trebuie sa se realizeze pe baza unui document numit carnet TIR , valabil pentru ansamblul calatoriei si eliberat de o asociatie acreditata a carausilor;

Vehiculele trebuie sa fie sigilate, cu exceptia cazurilor cand transporta marfuri foarte grele sau voluminoase.

Pretul transportului are la baza elementele de cost : costul lubrifiantilor; costurile de intretinere a autovehiculului; costul anvelopelor; costul amortizarii; salariul conducatorului auto si cheltuielile de deplasare ale acestuia; cota-parte a cheltuielilor generale ale intreprinderii; alte cheltuieli.

Ca si in transportul aerian, in stabilirea pretului se are in vedere si taxarea volumetrica: atunci cand marfa depaseste un anumit volum, carausul calculeaza greutatea teoretica (volumetrica), prin impartirea greutatii reale, in tone, la cifra 3 (fata de cifra 6, in transporturile aeriene). Atata timp cat marfa nu are un volum mai mare decat de 3 ori greutatea sa, se aplica tariful; dincolo de acest nivel, se aplica tariful volumetric: astfel, de exemplu, o incarcatura de 1 tona si 6 m.c. va fi platita ca 2 tone.

Transporturile feroviare internationale

Transporturile feroviare internationale sunt reglementate de doua conventii:

Conventia de la Berna, din 1890, revizuita periodic; ea se mai numeste Conventia CIM (Convention internationale des marchandises).

Conventia COTIF (Convention relative aux transports internationaux feroviaires) rezultata in urma ultimei revizuiri a CIM si intrata in vigoare in 1985 (care include, de atunci, CIM).

La acestea trebuie adaugata Conventia SMGS , reminiscenta a relatiilor dintre tarile fostului "lagar socialist".

Caracteristicile scrisorii de trasura internationala sunt:

constituie o dovada a contractului de transport si a instructiunilor date carausului;

expeditorul este responsabil de mentiunile pe care le face pe fraht.

nu este negociabila;

Principiile constructiei tarifare in transporturile feroviare

Pretul de transport creste in functie de distanta. Pentru destinatii diferite, principiul de constructie tarifara aplicat la toate tarifele feroviare, in cazul tuturor modalitatilor de expediere a marfurilor, prevede descresterea pretului pe kg de marfa transportata, in functie de cresterea cantitatii de marfa expediata.

Pretul de transport scade cu cat se incarca mai multa marfa in vagon. (pretul variaza in functie de incarcatura vagonului)

Pretul de transport difera in functie de valoarea marfii transportate : caile ferate aplica principiul potrivit caruia pretul de transport perceput va fi cu atat mai mare, cu cat valoarea marfii transportate este mai mare.

Tariful variaza in functie de tipul de vagon folosit, atat din punct de vedere al numarului de osii si al dotarilor tehnice, cat si al proprietarului acestuia.

Tariful variaza in functie de modul si felul expeditiei.

Transportul aerian
Avantaje

rapiditatea: orice destinatie este accesibila intr-un interval de timp care poate fi de ordinul orelor, dar nu depaseste 1-2 zile; ca atare, pentru unele marfuri , cum sunt produsele perisabile, este calea prioritara sau unica

securitate a, atat prin faptul ca durata mai redusa a transportului limiteaza riscurile ( furt, avarii) , cat si prin masurile de siguranta si control specifice imbarcarii pe nava aeriana

este nevoie de mai putine cheltuieli cu ambalajul, iar costurile cu asigurarea sunt mai reduse

transportul aerian este regulat si fiabil, iar zonele geografice deservite sunt foarte numeroase.

Transportul aerian
Dezavantaje

nivelul ridicat al costului de transport, care trebuie sa se refere nu numai la tariful afisat , ci si la costul combustibilului , primele de securitate, costul manipularii si depozitarii, taxelor de aeroport .

capacitatea de transport mai limitata de transport

faptul ca anumite produse nu pot face obiectul acestui tip de transport.

Costul ridicat face acest mod de transport adecvat pentru livrarile urgente sau pentru marfurile de valoare ridicata.

Transportul aerian

Reglementarea transportului aerian este realizata prin Conventia de la Varsovia din 1929 si Protocolul de la Haga, din 1955; acestea stabilesc conditiile de exploatare a companiilor aeriene si definesc responsabilitatile carausului.

Acordurile IATA (International Air Transport Association), semnate de majoritatea marilor companii de transport, au ca menire - la fel ca in cazul conferintelor maritime - asigurarea respectarii normelor de operare a navelor aeriene si adaptarea acestor norme in functie de evolutia conditiilor de operare.

Circa 80-90% din transporturile aeriene sunt efectuate de membri IATA. Exista, totodata, companii independente (outsiders) care, actioneaza in zone neacoperite de marile companii si uneori ofera facilitati clientilor lor.

Contractul de transport international aerian de marfuri este concretizat in scrisoarea de transport aerian sau frahtul aerian (engl. Airway Bill, AWB) ce dovedeste incheierea contractului, primirea marfii la transport de catre compania de transport aerian, precum si conditiile transportului.

Modalitati de transport

1. Expediere cu AWB, eliberata direct agentului de expeditie aeriana. In acest caz, expeditorul participa in calitate de agent de tip broker, ceea ce inseamna ca el nu face decat sa puna in legatura cele doua parti, incarcatorul si carausul, fara sa fie insa parte la contractul de transport.

Modalitati de transport

2. Expeditia cu AWB exclusiv. In acest caz, agentul este cel care alege compania de transport, are in raspundere livrarea marfii la beneficiar ca si operatiunile de vamuire. Agentul actioneaza ca un comisionar si raspunderea sa este mai mare decat in cazul precedent.

Modalitati de transport

3. Expedierea prin intermediul unei firme de grupaj (consolidator, groupeur), care pregateste unitatile de incarcare (ULD) si le remite companiei de transport. Incarcatorii primesc de la expeditorul de grupaj o adeverinta de preluare a marfii FCR, apoi dupa livrarea catre caraus elibereaza un HAWB (House Air Way Bill), care este expresia contractul dintre expeditorul de grupaj si clientul sau. HAWB este emis in baza MAWB (Master Air Way Bill) care reprezinta contractul dintre compania aeriana si agent.

Scrisoarea de trasura reprezinta

un document care cuprinde instructiunile date carausului: natura marfii, aeroportul de destinatie, destinatarul;

un document de insotire a marfii care permite identificarea in orice moment a acesteia;

un titlu care da dreptul detinatorului de a dispune de marfa (art. 12 din Conventia de la Varsovia);

o factura cuprinzand pretul transportului, precum si costurile suplimentare (conexe si accesorii);

un document care contine elemente de apreciere, de catre asigurator a riscurilor legate de transport.

Scrisoarea de transport aerian se intocmeste de predator in trei exemplare originale si se remite companiei de transport aerian odata cu marfurile; primul exemplar poarta mentiunea "pentru transportatorul emitent" (engl. for issuing carrier), al doilea exemplar poarta mentiunea "pentru destinatar" (engl. for consignee), iar al treilea exemplar poarta mentiunea "pentru incarcator" (engl. for shipper), care este semnat de compania de transport si restituit predatorului marfii.

Afretarea - adica inchirierea de spatiu pe nava aeriana - se practica pentru destinatii care sunt mai putin acoperite de transportul aerian de linie. In baza contractului de afretare , compania aeriana se angajeaza sa puna la dispozitia unui tert , integral sau partial, spatiul de transport de marfa al navei, pentru una sau mai multe destinatii, contra platii unui pret convenit. Tertul co-contractant poate fi o persoana fizica sau juridica, un client, un agent de grupaj sau chiar o alta companie aeriana.

Tarifele aeriene pentru transportul de marfuri se calculeaza in functie de greutatea efectiva (bruta) a marfii sau echivalentul in unitati de volum (greutatea teoretica), respectiv cea mai mare din cele doua marimi. Tariful este cotat pe kilogram (greutate bruta sau echivalent volum) si se intelege de la aeroportul de expeditie pana la cel de destinatie.

Tarifele generale sunt tarife de baza publicate de companiile aeriene in moneda locala. Ele definesc un pret pe kilogram indiferent de natura marfii, pentru o relatie geografica data. Se stabileste un tarif minimal pentru expeditiile mici.

Marimea frahtului se determina in functie de doua elemente: numarul de kilograme taxabile, care depinde de raportul greutate/volum (regula de echivalenta: 1 tona= 6 metri cubi); caracterul degresiv al tarifului.

. Unitatea de marfa de plata este cifra cea mai mare dintre greutatea teoretica a marfii si greutatea reala (tarif "in avantajul avionului"). Greutatea teoretica a marfii este cea care rezulta din impartirea volumului marfii la cifra 6.

Pe de alta parte, la stabilirea tarifului companiile aeriene aplica regula "plata pentru", care inseamna calculul tarifului pe baza masei minime din transa imediat superioara, la pretul pe kilogram corespunzator.

Tarifele ULD (Unit Load Device) sunt aplicate pentru punerea la dispozitie a unei unitati de incarcare complete (paleta, container). Fiecare ULD are un tarif minim. Apoi, sunt stabilite tarife forfetare pentru fiecare destinatie si fiecare tip de ULD, acestea corespunzand unei " greutati pivot". Daca greutatea reala depaseste aceasta greutate forfetara, kilogramele suplimentare sunt taxate la tarife foarte avantajoase .

Tarifele speciale (Specific Commodity Rates) au un nivel mai redus si se aplica la anumite produse, strict determinate, iar pentru a beneficia de ele, incarcatorul trebuie sa respecte specificatiile marfii, precizate in tarif. Aceste tarife au ca scop stimularea transportului aerian cu produse cu valoare adaugata ridicata, bunuri promovate la export /import; bunuri perisabile sau care nu pot comercializate decat prin transporturi aeriene.

Tarifele de clasa (Class Rates) sunt tarife nepublicate, aplicabile pe o mare parte din relatiile aeroport- aeroport, dintr-o IATA determinata. Ele se aplica pe marfuri determinate si pot fi, in raport cu tariful general mai mici (pentru ziare, bagaje neinsotite) sau mai mari, pentru bunuri de valoare ridicata (tariful general minimal, plus 100% suprataxa), animale vii (tariful minim, plus 50% suprataxa) s.a.

Tarifele expres se aplica pentru traficul si manipularea marfurilor in regim de urgenta. De exemplu, Speedbird Express este un serviciu al companiei British Airways care asigura deplasarea marfurilor in regim de urgenta "din poarta in poarta".

Acreditivul documentar

Camera Internationala de Comert de la Paris (CCI) a elaborat inca din 1933 un set de norme privind AD, intitulate "Reguli si uzante uniforme referitoare la acreditivele documentare" (RUU), care au fost revizuite (1951, 1962,1974, 1984). Ultima revizuire fost adoptata de Comitetul Director al CCI in aprilie 1993 si publicata in acelasi an in "Publicatia 500"; ea se aplica de la 1 ianuarie 1994.

Acreditivul documentar (engl. Documentary Credit sau Letter of Credit, L/C, fr. credit documentaire) reprezinta angajamentul asumat de catre o banca la ordinul si in contul clientului sau ( cumparatorul) de a plati sau accepta sa plateasca o anumita suma de bani contra documentelor atestand livrarea marfii pe care vanzatorul (beneficiarul acreditivului) se obliga sa le emita si sa le prezinte in conditiile si termenele stabilite de ordonatorul acreditivului

contractul de vanzare internationala

ordin de deschidere a acreditivului

deschiderea acreditivului si instiintarea bancii exportatorului.

avizarea exportatorului cu privire la deschiderea acreditivului.

confirmarea concordantei datelor din acreditiv cu clauzele din contractul de vanzare internationala

livrarea marfurilor

remiterea documentelor care dovedesc expedierea marfurilor

plata contravalorii marfurilor pe baza documentelor (in cazul in care acreditivul este domiciliat in tara vanzatorului-exportator).

remiterea documentelor bancii importatorului si debitarea contului acestuia

(10). pe baza documentelor primite si verificate, are loc efectuarea platii prin creditarea bancii exportatorului

(11) transmiterea documentelor, pe baza carora importatorul va intra in posesia marfurilor.

Caracteristici

In primul rand, in mecanismul acreditivului sunt implicate relatii de creditare

O a doua caracteristica este formalismul sau caracterul documentar

O a treia caracteristica este independenta acreditivului fata de relatia contractuala de baza

O alta caracteristica este caracterul de garantie al acreditivului, indeosebi atunci cand acesta este irevocabil

In sfarsit, o caracteristica este adaptabilitatea, in sensul ca, prin tipurile sale, acreditivul poate fi adecvat diferitelor operatiuni de comert exterior.

Documentary Credit Procedure

Avantaje

un risc foarte redus de neplata a marfurilor livrate, avand in vedere angajamentul de plata al unei banci: in cazul acreditivului confirmat putem vorbi de securitatea totala a platii; in cazul celui neconfirmat irevocabil, siguranta este ridicata; iar in cazul celui revocabil acceptabila;

implicarea bancilor in verificarea documentelor de livrare (conformitatea aparenta a acestora); riscul pierderii documentelor transmise prin intermediul bancilor, este minim ;

derularea platilor este supusa unor reguli recunoscute pe plan international; se poate vorbi de caracterul universal al acestei tehnici, prin aplicarea RUU 500 al CCI. Ca atare nu exista riscul unor neintelegeri izvorate din dispozitii echivoce ori contradictorii ale diferitelor legi nationale.

adaptabilitatea la specificul diferitelor categorii de operatiuni comerciale internationale.

Inconveniente

caracterul complex al acestei tehnici, bazata pe proceduri stricte, cu o componenta administrativa. Publicatia 500, de exemplu, are 49 de articole, cuprinse in 7 capitole si cuprinde 40 de pagini;

costul relativ ridicat, indeosebi pentru tranzactiile comerciale de valori mai reduse (sub 10.000 USD). Acest cost este dat de comisioanele percepute de banci, pentru acoperirea cheltuielilor de operare si obtinere de profit. Daca partile nu prevad altfel, costul acreditivului este suportat de importator.

durata de operare relativ ridicata. Este vorba, pe de o parte, de timpul care se scurge intre acordul privind plata prin acreditiv si momentul in care exportatorul primeste notificarea deschiderii acreditivului,iar , pe de alta parte, de timpul necesar  pentru efectuarea platii, banca dispunand de un termen « rezonabil » de examinare a documentelor (care este de o saptamana in cazul acreditivelor confirmate, dar se poate prelungi).

acreditivul documentar este mai putin agreat de catre anumiti parteneri comerciali, recursul la aceasta tehnica de plata indicand o anumita neincredere in capacitatea de plata a importatorului.

Scrisoarea de credit comerciala (engl. Commercial Letter of Credit) reprezinta un document prin care banca emitenta se angajeaza in mod irevocabil fata de exportator, sa onoreze cambiile trase asupra ei de catre acesta, fie prin plata (daca tratele sunt la vedere) sau prin acceptare (daca tratele sunt la termen) cu conditia ca, odata cu tratele, sa fie prezentate si documentele mentionate in scrisoarea de credit prin care se atesta expedierea marfii.

Definition of a Trade
Letter of Credit

t      A letter addressed to a beneficiary (exporter) by a bank (issuing bank)

t      wherein the bank undertakes, on behalf of an applicant (importer)

t      to effect payment to the beneficiary for merchandise shipped or services performed

t      provided that the beneficiary presents the required documents in compliance with the terms of the letter of credit

Documents Common to an Export L/C

Commercial Invoice

Packing List

Bills of Lading

Certificate of Origin

Other Certificates: Quality, Inspection

Beneficiary Statements

Importer and Exporter enter into a sales agreement

Importer applies for a letter of credit with the Issuing Bank

Issuing Bank advises the letter of credit to U.S. Bank, usually via SWIFT

U.S. Bank authenticates the L/C and advises L/C to Beneficiary

Exporter prepares the documents and ships the goods

Assuming clean documents, U.S. Bank pays exporter by debiting Issuing Bank's account or upon receipt of funds from a separate reimbursing bank. Documents sent to Issuing Bank.

Issuing Bank examines documents and delivers to importer against payment. Importer takes possession of goods by presenting documents.

9. The exporter has been
paid, the importer has their goods, the banks have been reimbursed, and the cycle is complete!

Benefits of Letters of Credit

To the Exporter:

Payment protection

Reliance on issuing bank's credit rather than buyer's

Rapid, local source of repayment, if payable at a U.S. bank

To the Importer:

Documentary evidence that the ordered goods have been shipped on time

Assurance that necessary clearance documents will be provided

Payment deferred until goods are shipped and documents presented (use of funds)

Tipuri de acreditive documentare

Din punct de vedere al fermitatii angajamentului bancar: revocabile irevocabile

Din punct de vedere al confirmarii acreditivelor irevocabile: confirmate neconfirmate

Din punct de vedere al domicilierii: in tara exportatorului in tara importatorului intr-o tara terta

Din punct de vedere al momentului platii: cu plata la vedere cu plata la termen de acceptare de negociere

Acreditivul irevocabil si confirmat este forma cea mai sigura , deoarece el comporta un dublu angajament bancar; cel al bancii emitente si cel al bancii confirmatoare (in general, banca notificatoare). Confirmarea poate fi solicitata de catre banca emitenta sau de catre exportator.

Finantarea reprezinta, in esenta, procurarea fondurilor banesti necesare pentru realizarea unei afaceri. Aceasta se poate realiza din surse interne ale firmei (exemplu, capitalul propriu) sau din surse externe (fonduri imprumutate); in acest ultim caz, finantarea este intemeiata pe o relatie de creditare.

Tehnici de pre-finantare a exportului

Creditele de prefinantare specializate se particularizeaza prin aceea ca acordarea lor este legata de fabricarea si pregatirea pentru export a unui produs strict determinat

Creditele de prospectare au ca scop facilitarea activitatii de cercetare a noi piete de desfacere de catre exportatori.

Tehnici de pre-finantare a exportului

Avansul in valuta acordarea de catre o banca a unui imprumut in valuta firmei exportatoare in baza creantei acesteia fata de clientul sau din strainatate

Avansul bancar prin cesiunea de creante facilitati sub forma de avans exportatorilor pentru reintregirea fondurilor avansate de acestia in livrari de marfuri pe credite pe termen scurt, prin cesionarea creantelor detinute asupra importatorilor straini.

Tehnici de pre-finantare a exportului

Scontarea reprezinta o forma de mobilizare a creditelor pe termen scurt si consta in vanzarea unui titlu de credit unei banci inainte de scadenta.

Creditul de accept constituie o alta modalitate frecvent utilizata in finantarea exporturilor pe termen scurt, asemanatoare in principiu cu tehnica creditelor de scont. Acest tip de credit poate fi acordat in favoarea exportatorului sau a importatorului.

Creditul de accept
mecanism de derulare

Factoringul

Factoringul (engl. factoring ) este operatiunea desfasurata pe baza contractului incheiat intre factor si clientul sau (exportatorul), prin care primul, in schimbul unui comision, preia in proprietatea sa creantele exportatorului prin plata facturilor acestuia, facturi ce poarta semnatura cumparatorului.

Variante de factoring

● colectare (collection factorul nu face decat sa colecteze creantele si sa administreze vanzarile, fara a acoperi riscul de credit.

● factoring in vrac (bulk factoring este o forma de scontare a facturilor- invoice discounting : clientul-vanzator beneficiaza de finantarea si facilitatile de acoperire a riscului de credit fara celelalte servicii. Se foloseste de aderentii care au numeroase creante asupra tertilor: in loc sa trateze fiecare factura in parte, vanzatorul le inregistreaza "in vrac" si le prezinta factorului spre scontare, putand obtine pana la 70% din valoarea nominala a acestora.

● factoringul cu notificare ( disclosed factoring) - exportatorul cedeaza creantele factorului , anuntand importatorul, care va plati direct factorului; aranjamentul este , de regula, fara recurs, importatorul asumandu-si riscul de plata.

● factoringul fara notificare ( undisclosed factoring) - nu implica importatorul si este , de regula, cu recurs; este o tehnica (mai raspandita in Marea Britanie) bazata pe acordul intre exportator si factor, importatorul ramanand obligat sa plateasca conform contractului comercial, iar exportatorul deschizand pentru plata un cont separat dedicat ( trustee ) factorului.

● factoringul back to back : exportatorul are un acord cu export-factorul, care stabileste raporturi cu import-factorul, acesta din urma avand un aranjament separat cu distribuitorul din tara de import.

In situatia factoringului de export cu doi factori, pretul tranzactiei se compune din:

● taxa de scont: dobanda de referinta corespunzatoare perioadei de creditare (perioada dintre momentul finantarii si scadenta facturilor) la care se adauga o marja ,care se deduce la momentul finantarii facturilor din suma avansata exportatorului

● comision de factoring: procent aplicat direct la valoarea facturilor cesionate (fie ca sunt sau nu finantate de factorul de export); acest comision se deduce la momentul prezentarii facturilor, la el adaugandu-se totodata si comisioanele si spezele solicitate de factorul de import, in functie de nivelul de implicare al acestuia;

● comision de procesare, procent aplicat la valoarea tragerilor, platibil la momentul fiecarei trageri, sau taxe fixe pentru fiecare document si alte taxe solicitate de factorul de import - pe baza solicitarii scrise a factorului de import, aceste comisioane se platesc la extern debitandu-se contul curent al exportatorului.

Forfetarea

Forfetarea exportului (engl. forfaiting) pe credit consta in transmiterea creantelor provenite din operatiunile de comert exterior efectuate pe credit unei institutii financiare specializate care le plateste imediat, urmand sa se recupereze contravaloarea acestora, la scadenta, de la debitorul importator.

Leasingul

Leasingul este o forma de inchiriere realizata de societati financiare specializate (societati de leasing) a unor bunuri de echipament catre firme (beneficiari) care nu dispun de fonduri proprii ori nu pot sau nu doresc sa recurga la credite bancare pentru cumpararea acestora de la producatori.

Principalele caracteristici ale operatiunii de leasing

disocierea dreptului de proprietate de cel de posesiune;

alegerea echipamentelor si furnizorilor de catre beneficiari;

societatea de leasing este direct interesata de activitatea locatarului

(utilizatorului) cu privire la intretinerea, reparatiile si service-ul echipamentelor

pentru ca si ea, la fel ca si ceilalti participanti, este interesata unei bune

desfasurari a operatiunii din care sa reiasa o rentabilitate satisfacatoare;

utilizatorul plateste chirie pe timpul utilizarii echipamentelor in care, de regula, este inclusa si dobanda aferenta eventualei finantarii;

durata de inchiriere depinde de timpul optim de exploatare a utilajelor, de regula 3-5 ani, dar se poate ajunge la inchirieri pe perioade de 10-15 ani, in functie de valoarea si complexitatea echipamentelor, dar si de puterea de rambursare a beneficiarului;

beneficiarul, la sfarsitul perioadei de inchiriere, poate opta: sa rezilieze contractul si sa restituie echipamentul; sa reinnoiasca perioada de inchiriere; sa cumpere bunul la un pret care sa cuprinda si amortizarea acestuia,

respectiv, la valoarea ramasa (reziduala), corelata cu valoarea de utilitate

(pretul pietei).

Forme ale leasingului

Daca se ia in considerare pozitia furnizorului in contractul de leasing, se disting urmatoarele forme:

- leasing direct, realizat prin incheierea contractului intre producatorul exportator si utilizatorul bunului care face obiectul operatiunii, finantarea fiind facuta de catre furnizor;

- leasing indirect, ce presupune existenta societatilor specializate de leasing, care preiau functia de creditare, pe cea de prestare de servicii, precum si asumarea riscurilor ce decurg din aceste operatiuni.

In functie de continutul ratelor de leasing, se pot distinge:

- leasing brut, care cuprinde in ratele sale, pe langa pretul de vanzare al marfii (in totalitate sau partial), si cheltuielile de intretinere, service si reparatii. Uneori, in cadrul acestui tip de leasing, furnizorii asigura si instruirea si specializarea personalului clientului, aceasta in scopul crearii unor premise pentru exploatarea cat mai rationala a masinilor;

- leasing net, in care ratele contin numai pretul de vanzare al obiectului de inchiriat.

Forme speciale de leasing

Lease-back se intelege operatiunea prin care proprietarul, aflat in urgenta nevoie de fonduri banesti, isi vinde produsul unei societati de leasing si apoi il inchiriaza printr-un contract obisnuit. Scopul acestor operatiuni este transformarea fondurilor imobilizate in fonduri disponibile.

Time-sharing s-a adoptat in practica din considerente de rentabilitate economica, cum ar fi, de exemplu, costul ridicat al unor utilaje (echipamente electronice de calcul, avioane moderne) si uzura morala extrem de rapida a acestora. Ca urmare, pentru intensificarea utilizarii calculatoarelor electronice si a altor utilaje, s-a introdus sistemul inchirierilor pe timpi partajati, simultan de catre mai multe intreprinderi.

Leasingul experimental se foloseste in scopul promovarii vanzarilor. Astfel, pentru a promova vanzarea unor masini si utilaje, acestea sunt inchiriate pe perioade scurte, de cateva luni, in mod experimental, cu conditia ca, dupa expirarea acestei perioade, aceste bunuri sa fie achizitionate de clienti, daca sunt corespunzatoare cerintelor, sau sa fie restituite daca prezinta unele neajunsuri.

Operatiunile hire si renting sunt operatiuni de leasing pe termen scurt si foarte scurt si cuprind inchirierile, cu ziua sau cu ora, in special a mijloacelor de transport sau a unor utilaje de constructii: macarale, excavatoare etc.

Leasingul

Leasingul financiar (engl. financial leasing) presupune ca in perioada de inchiriere de baza (prima inchiriere) sa se realizeze intregul pret de vanzare al obiectului contractat, inclusiv costurile auxiliare, precum si un beneficiu.

Leasingul

Leasingul operational (operating leasing), numit si leasing functional presupune ca, in perioada de baza, sa se realizeze doar o parte din pretul de vanzare al obiectului contractului. In acest tip de leasing, accentul cade pe serviciile furnizate de societatea de leasing

Leasing financiar vs. leasing operational

Finantarea pe termen lung

Creditul furnizor este un credit bancar acordat exportatorului, atunci cand acesta consimte partenerului sau o amanare de plata pentru marfa livrata in strainatate. Practic, operatiunea presupune doua relatii distincte de creditare:

- un credit in marfa, acordat de exportator importatorului prin acceptarea efectuarii platii la un anumit termen de la livrare;

- un credit in bani, acordat de banca exportatorului pentru finantarea operatiunii de export.

Finantarea pe termen lung

Creditul cumparator este o finantare directa acordata importatorului de catre o banca din tara exportatorului pentru a-i permite cumparatorului sa plateasca imediat contravaloarea marfii. Creditele cumparator sunt acordate, de regula, de banci sau institutii specializate in finantarea exporturilor din tara exportatorului, in acest scop incheindu-se o conventie de credit intre importator (sau banca sa) si banca exportatorului.

Deosebiri credit furnizor-credit cumparator

Asigurarea creditelor consta in asumarea de catre o institutie specializata a obligatiei de a rambursa furnizorului autohton creditul acordat de acesta beneficiarului strain, in cazul in care respectivul credit nu a fost rambursat din diverse cauze.

Mijloace de plata

Ordinul de plata (engl. payment order) este dispozitia data de o persoana (ordonatorul) unei banci de a plati o suma determinata unei alte persoane (beneficiarul) in vederea stingerii unei obligatii banesti a ordonatorului fata de beneficiar.

In tranzactiile comerciale internationale, viramentul este un ordin dat de importator bancii sale de a transfera (vira) in beneficiul furnizorului strain, intr-un cont la o banca straina, o anumita suma, pentru plata datoriei sale.

Cecul (engl. cheque) este un ordin scris dat de o persoana unei banci, de a plati o suma de bani determinata unui tert, beneficiarul cecului. In acest sens, ordonatorul foloseste un formular tipizat, pus la dispozitie de catre banci pentru titularii de conturi de cecuri. Principala functie a cecului este cea de instrument de plata, respectiv, o plata la vedere

Efecte de comert

Cambia, numita si trata, (engl. bill of exchange sau draft, fr. lettre de change) este un ordin scris si neconditionat dat de o persoana (tragator, drawer) unei alte persoane (tras, drawee) de a plati o suma de bani, la vedere sau la o anumita scadenta, unui beneficiar. Beneficiarul (payee) poate fi creditorul insusi (tragatorul)

Efecte de comert

Biletul la ordin (engl. promissory note) este un inscris prin care o persoana (emitentul) se obliga sa plateasca altei persoane (beneficiarul), sau la ordinul acestuia, o anumita suma de bani la scadenta.

Mijloc de plata

Cambia poate servi pentru plata datoriei pe care tragatorul o are la beneficiar, inlocuind circulatia banilor in numerar: in loc ca trasul sa plateasca tragatorului si acesta sa achite datoria sa fata de beneficiar, tragatorul da ordin trasului sa plateasca direct beneficiarului.

Mijloc de creditare

Intre momentul nasterii obligatiei de plata a debitorului (importatorul) si momentul incasarii contravalorii creantei sale de catre creditor (exportatorul) se scurge un anumit interval de timp, deci se creeaza o relatie de creditare.

Mijloc de garantare

Operatiunile cu trata se caracterizeaza printr-un grad ridicat de garantie conferit de mecanismul cambial. In primul rand, trasul este obligat sa accepte cambia la prezentare (in caz contrar se recurge la protestul de neacceptare), iar din momentul acceptarii trasul devine debitorul principal al obligatiei de plata. In al doilea rand, cambia poate fi avalizata (engl.endorsed, fr.avalise), un tert (avalistul) asumandu-si obligatia de a plati in locul debitorului, daca acesta nu efectueaza plata. In sfarsit, in cazul neonorarii cambiei se poate recurge la protestul de neplata

Mijloc de obtinere de fonduri banesti

Detinatorul unei cambii (beneficiarul) are mai multe posibilitati: sa o pastreze pana la scadenta si sa o incaseze; sa o foloseasca in calitate de mijloc de plata, andosand-o in favoarea unui creditor al sau; in sfarsit, sa o foloseasca pentru a obtine imediat fonduri banesti, prin procedeul scontarii

Tehnici de plata internationala

Plata in avans (engl. cash in advance) este tehnica de plata in care importatorul trebuie sa efectueze plata catre exportator inainte ca acesta sa livreze marfa (pre-payment).Este cea mai sigura tehnica de plata pentru exportator , dar cea mai riscanta pentru importator, acesta din urma trebuind sa se bazeze pe faptul ca furnizorul ii va livra bunurile la timp si conform conditiilor cantitative si calitative din contract.

O modalitate inrudita este plata unui avans (down payment) , cand importatorul plateste o parte din pret in prealabil, respectiv la semnarea contractului sau imediat dupa aceasta data.

Plata la predarea marfii (engl. Cash On Delivery - COD) se utilizeaza pentru tranzactii de valoare redusa si are avantajul usurintei de realizare. In esenta, aceasta tehnica de plata consta in faptul ca vanzatorul marfii instructeaza pe caraus (firma de transport) sa prezinte marfa destinatarului livrarii si sa o predea contra platii in numerar sau prin cec.

Plata contra factura (engl. open account, payment on shipment of goods) : dupa ce si-a indeplinit obligatiile de livrare exportatorul trimite factura comerciala direct la cumparator, care va plati contravaloarea acesteia la data stabilita prin contract .

Incasso-ul documentar (engl. documentary collection, fr. remise documentaire) este o tehnica de plata care consta in acordarea de catre exportator bancii sale a unui mandat de a incasa (de aici, denumirea de incasso) suma reprezentand contravaloarea unei tranzactii comerciale si de a o vira in contul sau; in acest sens, el va depune la banca documentele care atesta executarea obligatiei sale de livrare (de aici, caracterul documentar).

La incasso-ul documente contra plata (engl. documents -against-payment), banca elibereaza documentele de livrare numai contra platii facturii ce indica valoarea tranzactiei. De indata ce importatorul face dovada platii, banca prezentatoare elibereaza documentele pe baza carora cumparatorul poate prelua marfa.

La incasso-ul documente contra acceptare (engl. documents-against-acceptance), banca prezentatoare va elibera documentele contra acceptarii de catre importator a unei cambii, cu scadenta conforma cu termenul de plata din contractul comercial. In acest caz, exportatorul acorda importatorului un credit pe termen scurt, fiind supus riscului specific operatiunilor de creditare.

Logistica internationala I

2.1. Pregatirea marfii pentru livrare (Ambalarea, marcarea , depozitarea)

2.2. Documentele de livrare

2.3. Expeditia internationala. Rolul expeditorului

Ambalarea

In literatura se face o distinctie intre ambalarea care are in principal o functie de vanzare sau comerciala, numita si conditionare (fr. conditionnement) si cea care are in principal o functie logistica- ambalare propriu-zisa.

Conditionarea trebuie sa prezinte anumite caracteristici de robustete si soliditate, dar rolul sau esential este de a prezenta o imagine atragatoare a produsului pentru clientii potentiali.

Ambalarea are in vedere asigurarea protectiei marfurilor in timpul transportului, respectiv realizarea in bune conditii a operatiunilor de manipulare, deplasare si depozitare a partizii de marfa.

Prin conditionare se urmaresc mai multe scopuri:

prezentarea promotionala a produsului;

asigurarea securitatii produsului si inlesnirea operatiunilor de manipulare;

facilitarea punerii in vanzare si a accesului la consumatorul final (pentru bunurile de consum, de exemplu, "bax"-uri de bere);

adaptarea produsului la conditiile climaterice din tara de consum (ex. tropicalizare).

Functiile ambalajului

Asigura protectia marfurilor impotriva socurilor si coroziunii si asigura conservarea acestora pe parcursul transportului;

Asigura inviolabilitatea produsului si protectia acestuia impotriva furtului;

Faciliteaza operatiunile pe care le implica transportul, respectiv incarcarea/ descarcarea marfii, transbordarea si alte manipulari, precum si operatiunile de verificare a partizii de marfa;

Faciliteaza desfacerea produselor prin aspectul promotional.

Alegerea ambalajului

riscurile la care este expusa marfa, si care tin de natura marfii, de mediu etc. (climat, starea infrastructurilor de transport, solutia aleasa pentru transport);

costul ambalajului, avandu-se in vedere raportul dintre costul ambalajului si valoarea marfii, precum si economiile pe care ambalajul le permite in ceea ce priveste transportul, manipularea si asigurarea marfii;

aspecte tehnice: ambalajul greu si voluminos mareste costul transportului si manipularii; ambalajul usor si de volum redus are o capacitate de protectie mai scazuta;

Alegerea ambalajului

aspecte comerciale: influenta negativa asupra relatiilor cu clientul in caz de avarie, furt sau pierdere; afectarea imaginii de marca a exportatorului;

aspecte juridice si financiare: in caz de avarie, daca aceasta este imputabila ambalajului, este angajata raspunderea celui care expediaza marfa; reglementarile privind ambalajul din unele tari sau pentru anumite produse (ex. produse farmaceutice, alimentare etc.).

Paletizarea

permite reunirea intr-o singura unitate de incarcare (Load Unit) a mai multor marfuri ambalate depuse pe paleta. Paleta este compusa din una sau doua platouri suprapuse, de regula, din lemn, care permit prinderea cu furcile unui elevator in procesul manipularii.

Containerizarea

Containerul este un recipient, mobil si ermetic, conceput pentru a fi incarcat cu bunuri in vrac sau usor ambalate, altfel incat transportul sa se faca fara manipulari sau transbordari de marfuri de la locul de expeditie la cel de destinatie. Cu alte cuvinte, el este un ambalaj definitiv, in care marfa circula "din poarta in poarta", fara nici o interventie asupra acesteia pe parcursul transportului.

unit load device

In transportul aerian se foloseste unitatea de incarcare echivalentul in acest mod de transport al containerului ISO; deoarece forma sa seamana cu cea a unui iglu, se mai numeste si igloo.

Prin ULD se inteleg in general paletele si containerele utilizate pentru a incarca marfuri, bagaje si corespondenta pe avion. Acest sistem permite incarcarea, descarcarea operativa si in conditii de siguranta a marfurilor.

Marcarea

Marcarea reprezinta o obligatie a producatorului si priveste atat marfurile cat si ambalajele respective.

Se disting doua tipuri de marcare: cea necesara pentru a individualiza o expeditie si cea ceruta de reglementarile tarii importatoare.

Exportatorul va inscrie lizibil si de nesters, in litere si cifre, elementele de identificare a marfii, destinatarul si locul de destinatie.

Depozitarea

respectiv depunerea marfii in antrepozite, docuri, silozuri etc. ; aceasta operatiune poate avea loc fie la expeditia marfii, fie la destinatie, putand fi depozitele proprii ale producatorului /exportatorului sau cele detinute de expeditori sau terti.

Pentru marfurile depuse in antrepozit, se elibereaza deponentului o recipisa warant, document compus din doua parti: recipisa de depozit (prin care antrepozitul recunoaste ca a primit marfurile) si warantul (buletinul de gaj). Ambele sunt titluri de credit si, fiind emise la ordin, pot fi transmise prin gir.

Daca deponentul vrea sa instraineze marfurile libere de orice sarcini, transmite prin gir cumparatorului atat recipisa, cat si warantul, act ce reprezinta transferul de proprietate asupra marfii.

Deponentul - detinator al recipisei-warant - poate insa sa desparta warantul de recipisa, utilizandu-l pentru a constitui un gaj asupra marfurilor (de exemplu, la solicitarea unui credit). In acest fel, warantul devine o forma speciala a contractului de gaj.

Avantajul pentru deponentul marfurilor consta in faptul ca acesta, conservand recipisa de depozit, poate sa vanda marfurile unui tert, prin transmiterea acestui titlu de proprietate (recipisa).