Notiuni introductive - TRANSPORTURI

1. Notiunea de transport. Clasificarea transporturilor

Activitatile de transport, ca obiect al dreptului transporturilor reprezinta acele activitati care constau intr-o deplasare in spatiu a unor persoane sau bunuri prin intermediul unui mijloc de transport si prin utilizarea unei cai de transport adecvate.

Transportul se defineste deci prin patru elemente: este vorba de o deplasare in spatiu, obiectul acestei deplasari il reprezinta persoanele sau bunurile, deplasarea se realizeaza cu mijloc de transport (vehicul), pe o cale de transport.

In functie de obiectul sau transportul poate fi : transport de persoane sau transport de bunuri (marfuri). Dominanta este deplasarea marfurilor.

In functie de calea sau mijlocul de transport transporturile sunt terestre (rutiere, feroviare), pe apa (maritime, fluviale, pe rauri navigabile, pe lacuri navigabile) sau aeriene.

In functie de itinerariul parcurs transporturile sunt transporturi in trafic intern si transporturi in trafic international.

In functie de interesul servit deosebim transporturi in interes public si transporturi in interes propriu sau privat.

La randul lor transporturile in interes propriu sau privat se subclasifica in transporturi in interes personal (transporturile executate de persoane fizice in vederea asigurarii deplasarii unor persoane sau bunuri) si transporturi in folos propriu (transporturile executate de persoane fizice sau juridice pentru activitatile proprii autorizate cu mijloacele de transport pe care le detin in proprietate sau le folosesc in baza unui contract de inchiriere sau de leasing.

In functie de periodicitatea deplasarii transporturile pot fi cu periodicitate regulata (ex. transporturile feroviare, retele de autobuze, transport aerian) ori transporturi ocazionale.

Principiile organizarii si executarii transporturilor

Potrivit dispozitiilor OG nr. 19/1997 privind transporturile, Statul Roman isi asuma urmatoarele obligatii:

sa sprijine dezvoltarea si functionarea transportului public subventionand sau, dupa caz, sustinand transportul public de calatori, contribuind la asigurarea unui nivel moderat al tarifului;

sa garanteze libera initiativa si autonomia transportatorilor

sa asigure conditiile unei concurente loiale intre modurile de transport si intre diferite categorii de transportatori.

Obiectivele Sistemului National de Transport si coordonatele dezvoltarii acestuia rezultate din amintitul act normativ sunt:

realizarea conectarii tuturor localitatilor la reteaua nationala de transport;

asigurarea dreptului la libera circulatie a cetatenilor;

asigurarea liberei circulatii a bunurilor;

asigurarea efectuarii transporturilor care privesc siguranta nationala;

asigurarea racordarii sistemului national de transport la sistemele internationale de transport;

participarea la dezvoltarea economica si sociala a tarii.

3. Izvoarele dreptului transporturilor

Dreptul comun al transporturilor cu caracter de comercialitate il reprezinta prevederile referitoare la raporturile juridice izvorate din contractul comercial de transport (Codul comercial art. 413-441, Codul civil titlul XII - "Contractul de locatiune"). In aceeasi categorie a dreptului comun includem si OG nr. 19/1997 privind transporturile.

Dintre reglementarile cu caracter special sunt de retinut urmatoarele:

in domeniul transporturilor rutiere

o       OG nr. 109/2005 privind transporturile rutiere;

o       OG nr. 48/1999 privind transportul rutier de marfuri periculoase; 

o       OG nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere si a perioadelor de odihna a conductorilor vehiculelor ce efectueaza transporturi rutiere internationale;

o       Legea nr. 38/2003 privind activitatea in regim de taxi si in regim de inchiriere;

o       HG nr. 625/1998 privind organizarea si functionarea Autoritatii Rutiere Romane - ARR

in domeniul transporturilor feroviare

o        OG nr. 7/2005 pentru aprobarea Regulamentului de transport pe caile ferate din Romania

o        HG nr. 626/1998 privind organizarea si functionarea Autoritatii Feroviare Romane - AFER

in domeniul transporturilor maritime si fluviale

o          OG nr. 42/1997 privind transportul naval

in domeniul transporturilor aeriene

o       OG nr. 29/1997 privind Codul aerian.

In domeniul transporturilor constituie izvoare de drept international o serie de conventii, acorduri, protocoale, uzante maritime si portuare, dintre care amintim:

Conventia referitoare la transportul international de marfuri pe sosele (C.M.R. Geneva , 1956);

Conventia international privind transportul international feroviar (COTIF, Berna 1890);

Conventia Natiunilor Unite privind transportul de marfuri pe mare, Hamburg 1978;

Conventia de la Varsovia, privind transportul aerian international din 1929.

4. Locul dreptului transporturilor in sistemul de drept

In sistemul dreptului, cu privire la locul dreptului transporturilor sunt formulate doua teorii:

teoria majoritara si traditionala potrivit careia dreptul transporturilor este o subramura a dreptului comercial

teoria recenta, care considera dreptul transporturilor o ramura de drept de sine statatoare

In mod evident dreptul transporturilor este o subramura a dreptului comercial intrucat contractul de transport este un contract comercial avand caracteristica unui act obiectiv de comert. Ca este asa o dovedesc dispozitiile art. 3 pct. 13 Cod comercial potrivit carora intreprinderile de transport au caracter comercial.

5. Sistemul national de transport

Dispozitiile art. 2 din OG nr. 19/1997 statueaza ca sistemul national de transport are caracter strategic, fiind parte integranta a sistemului economico - social.

Fiecare mod de transport are in compunere infrastructura, mijloacele de transport, operatorii de transport si activitatile conexe acestora.

Infrastructurile destinate activitatii de transport sunt caile de comunicatii rutiere, feroviare, navale si aeriene. Bunurile din sistemul national de transport, sunt reprezentate de retelele de transport si mijloacele de transport.

Mijloacele de transport sunt definite ca fiind mijloace mobile cu sau fara propulsie, amenajate pentru transportul de persoane sau de bunuri, special destinate sa se deplaseze pe o cale de comunicatie rutiera, feroviara, navala sau aeriana.

Infrastructurile de transport deschise accesului public fac parte din domeniul public.

Transportatorii sunt persoane fizice sau juridice, autorizate sa efectueze transporturi interne sau internationale de persoane sau de bunuri in intere public sau in interes propriu cu mijloace de transport detinute in proprietate sau cu titlu de inchiriere, precum si in leasing.