Clasa Monoplacophora

Clasa Monoplacophora

Monoplacoforele sunt considerate a fi cel mai arhaic grup de moluste, pastrand in structura lor interna cele mai multe trasaturi de primitivitate. Descrise ca grup in 1940 pe seama unor fosile datand din Cambrian, primele exemplare au fost descoperite in 1952 in dreptul coastelor panameze, la adancimi de peste 3000 de metri. Ulterior, alte specii de monoplacofore au fost descrise din zona fundurilor adanci din lungul tarmului Americii de Sud.

Morfologia externa

Corpul este protejat de o cochilie conica, cu apexul curbat anterior. Pe cochilie se pot observa striuri de crestere, in rest ornamentatia lipsind. Cochilia era groasa la formele fosile, pe cata vreme formele actuale au o cochilie subtire. Ventral, se observa anterior orificiul bucal, inconjurat de o buza dorsala si una ventrala; lateral fata de orificiul bucal se gasesc doi lobi iar inferior si lateral doua grupe de scurte tentacule. Piciorul este masiv si circular, fiind inconjurat de santul paleal in care se gasesc plasate 5 perechi de branhii. Orificiul anal se deschide posterior, deasupra piciorului.

Organizatia interna. Musculatura este diferentiata in muschi, cei mai importanti fiind muschii retractori ai piciorului (opt perechi, dispuse metameric).

- Tubul digestiv este complet. La nivelul cavitatii bucale exista o radula, tot aici deschizandu-se si glanda salivara si cele doua diverticule faringiene. Intestinul este lung si contorsionat. La punctul de unire cu stomacul se gaseste un cecum dorsal in care este situat stiletul cristalin.

- Respiratia se face prin cele 5 perechi de branhii metamerice situate in santul paleal, pe partile laterale ale corpului.

- Aparatul circulator pastreaza de asemenea urme de metamerie, in stransa legatura cu structura aparatului respirator. Inima, situata dorsal si invelita in pericard prezinta doua ventricule simetrice si zece atrii lungi, fiecare atriu fiind in legatura cu una din branhii.

- Aparatul excretor este de asemenea metamerizat. Cele 6 perechi de nefridii sunt dispuse lateral, simetric, orificiile excretoare deschizandu-se in santul paleal.

- Sistemul nervos este asemanator cu cel de la poliplacofore. Anterior exista un inel nervos de la care pornesc patru cordoane nervoase longitudinale, legate intre ele doua cate doua prin comisuri dispuse metameric.

- Sexele sunt separate, existand si la nivelul aparatului genital urme de metamerie. Gonadele sunt in numar de patru, perechi, fiind situate pe laturile corpului. Gonoductele se deschid in patru nefridii, porii excretori ai acestora servind si ca orificii genitale.

Ecologie. Monoplacoforele sunt vietuitoare bentale, traind la adancimi de 2500 - 6500 m. In prezent sunt cunoscute circa 20 de specii raspandite ­in Pacificul de Nord si Est, in sudul Oceanului Atlantic, Oceanul Inghetat de Nord si golful Aden (Oceanul Indian).

Din punct de vedere sistematic, monoplacoforele actuale sunt incluse intr-o singuraa familie - Neopilinidae, cu doua genuri - Neopilina (N. galatheae, N. bacescui, in zona Pacificului de sud-est; N. valeronis in largul coastelor Californiei) si Vema (V. hyalina - in largul coastelor Californiei; V. antarctica - in apele Antarcticii din sudul Australiei).

Adevarate fosile vii, monoplacoforele au o deosebita importanta teoretica. Studiul lor permite aprecierea modului in care au evoluat celelalte grupe de moluste, si, deasemenea, permite schitarea aspectului grupului ancestral care a dat nastere molustelor.