Helix lucorum Linné, 1758 (genul Helix)

Helix lucorum Linné, 1758 (genul Helix)

Este o specie rustica, bine adaptata la conditiile de mediu de la noi care se intalneste cu preponderenta in zonele impadurite din depresiunile intramontane (NICA, 2005). Mai este numit si melcul de padure, deoarece in natura prefera locurile partial impadurite, umbroase, in locul campiilor si colinelor. Acest melc este raspandit mai ales in Albania, nordul Greciei si in anumite zone ale Balcanilor (AVAGNINA, 2005)

inchise, adeseori unite intre ele (GROSSU, 1955). Corpul prezinta un grad de rasucire mai mare. Gura nu este inclinata in jos, are forma elipsoidala si buzele ascutite    (BURA, 2004)

Dupa observatiile lui APOSTOLACHE. - STOICESCU Helix lucorum are nevoie de o cantitate de hrana de 1,65 g/mp si in acelasi interval de timp elimina 0,025 g/mp excremente. Are o productivitate neta de 67,65-77,80% mai ridicata comparativ cu cea a speciei Helix pomatia, care inregistreaza o valoare a acestui parametru egala cu 55,8%.

Helix lucorum este o specie rustica care se adapteaza foarte usor in orice loc, chiar daca prefera terenurile de natura compacta si argiloasa. In ciuda acestui fapt cotatia sa este inferioara cu 30% fata de cea a speciei Helix pomatia intrucat epiderma sa este groasa, iar tesutul muscular destul de fibros. La nivel industrial intereseaza mai ales cochilia acestui melc pentru rezistenta sa la prelucrare si ca suport pentru diferite produse culinare in comparatie cu specia Helix pomatia (AVAGNINA, 2005)

Culoarea carnii este galben-deschisa sau are o nuanta brun negricioasa deschisa (BURA, 2004)