Increngatura Nemathelminthes (nematos - ata, filament; helminthos - vierme)

Increngatura Nemathelminthes (nematos - ata, filament; helminthos - vierme)

- grupeaza animale cunoscute sub denumirea populara de viermi cilindrici, deoarece in sectiune transversala conturul corpului este circular.

- au dimensiuni cuprinse intre cativa mm si pana la 8 m (Placentonema gigantissima, specie parazita in placenta la balene).

- sunt animale cu simetrie bilaterala, corpul este nesegmentat, acoperit de o cuticula bine dezvoltata. Datorita dezvoltarii cuticulei, corpul acestor animale este lipsit de cili. Atunci cand exista cili, acestia sunt restransi doar pe anumite regiuni ale corpului.

- parenchimul este redus, motiv pentru care viscerele stau libere intr-o intr-o cavitate numita schizocel sau pseudocel. Tegumentul impreuna cu musculature formeaza un sac musculo-cutaneu, acest grup fiind cunoscut si sub denumirea de Aschelminthes (ascos - sac; helminthos - vierme)

- apare pentru prima data in seria animala intestinul posterior, astfel incat pentru prima data in seria animala tubul digestive este complet, incepand cu orificiul bucal si terminandu-se cu orificiul anal.

- aparatul circulator si aparatul respirator inca nu au aparut in seria animala, deci lipsesc in cadrul acestui grup.

- aparatul reproducator se caracterizeaza prin faptul ca este mult mai simplu constituit fata aparatul reproducator de la platelminti, iar sexele sunt separate.

- cresterea se realizeza prin naparliri successive deoarece cuticula nu este extensibila.

- cuprinde urmatoarele clase: Rotatoria; Gastrotricha; Nematoda; Kinorhynchida; Nematomorpha; Acanthocephala.

Clasa Rotatoria (rota - roata; forein - a purta)

- grupeaza nematelminti de dimensiuni mici si foarte mici (0,04 - 3mm, majoritatea cu dimensiuni cuprinse intre 0,2 - 0,5 mm). Majoritatea sunt acvatice, fiind intalnite in ape dulci alturi de ciliate, alaturi de care au fost initial plasate.

Reprezentant characteristic: Epiphanes senta

Morfologie externa: corpul rotiferelor este in general alungit, cilindric sau fusiform, in extreme de putine cazuri sferic, impartit in 3 regiuni: cap (regiune cefalica); trunchi si picior (coada).

Tegumentul este acoperit de o cuticula foarte bine dezvoltata, care in regiunea trunchiului formeaza o structura ce are aspectul unei platose cunoscuta sub numele de lorica. Cu ajutorul unor muschi speciali, in caz de necesitate, atat capul cat si piciorul pot fi retrase in interiorul loricii.

Regiunea cefalica (capul) - la nivelul acestei regiuni poate fi remarcat orificiul bucal situat ventral si 2 coroane de cili. Dintre aceste 2 coroane de cili, una trece pe sub marginea posterioara a gurii si este cunoscuta sub numele de cingulum (cingulum - cingatoare). La cele mai multe rotifere in interiorul acestei coroane de cili se mai poate remarca o a 2-a coroana de cili care evident trece pe deasupra gurii (coroana preorala) si este numita trocus (trochus - roata). Aceste 2 coroane de cili constituie aparatul rotator de la care deriva si numele clasei. Acest aparat rotator joaca un rol dublu in viata rotiferelor: pe de o parte prin miscarea cililor se provoaca un current de apa ce va orienta hrana spre gura, iar pe de alta parte, miscarea cililor din aparatul rotator constituie principalul mijloc de locomotie pentru rotiferele libere, nefixate. La Epiphanes senta trocusul este slab schitat ceea ce indica un character de primitivitate.

In multe cazuri trocusul este foarte apropiat de cingulum, delimitand astfel un sant ciliat prin care alimentele sunt impinse spre gura (Melicerta, Pedalion). In cazul speciilor fixate, discul cephalic prezinta prelungiri sub forma de lobi suprafata de capturare a prazii fiind astfel mult marita (Melicerta).

In cazul speciilor la care corpul este sferic (Trochosphaera), cingulum este slab dezvoltat, constituind o mica coroana in jurul gurii, iar trocusul este foarte bine dezvoltat formand o coroana larga, preorala care inconjura pe la ecuator corpul animalului.

Trunchiul: in cazul speciei Epiphanes senta, lorica nu este bine dezvoltata, ci in jurul trunchiului poate fi remarcata o cuticula inelata, telescopabila. Majoritatea speciilor libere prezinta la exteriorul trunchiului o lorica foarte bine dezvoltata, iat speciile fixate isi construiesc un tub in jurul trunchiului, gelatinos la Stephanoceros, sau din diverse corpuri din mediul exter cimentate intre ele (Melicerta). In partea posterioara a trunchiului, dorsal, se deschide la exterior orificiul cloacal.

Piciorul - este scurt, terminat prin 2 prelungiri simetrice numite degete. La extremitatea degetelor se deschid la exterior orificiile unor glande cimentare numite si glande pedioase cu ajutorul carora animalul se poate fixa temporar de substrat.

Organizarea interna:

La rotifere corpul este alcatuit dintr-un numar fix, specific de celule. De exemplu la specia luata in discutie, Epiphanes senta, care are dimensiuni de aproximativ 0,4 mm, corpul este alcatuit din 959 de celule.

Musculatura - la rotifere nu exista un sac musculo-cutaneu la fel ca la ceilalti nematelminti. Acest lucru este explicabil prin prezenta cuticulei foarte bine dezvoltata care nu permite miscarile viermiforme sau de tarare ce ar fi dus la dezvoltarea musculaturii.

Aparatul digestiv - merge in linie dreapta incepand de la orificiul bucal situat in regiunea cefalica pe partea ventrala si pana la orificiul cloacal, situat dorsal, la limita dintre trunchi si picior. Orificiul bucal comunica cu un scurt tub faringian ciliat ce se deschide intr-o dilatatie a faringelui numita mastax. La nivelul mastaxului se deschid 2 glande salivare si tot la acest nivel se gasesc 3 piese chitinoase, una este mediana si 2 laterale, ce alcatuiesc un aparat masticator. Piesa mediana joaca rolul unei nicovale si este cunoscuta sub numele de incus, iar piesele laterale au rolul unor ciocanele si sunt numite maleus. Incusul (nicovala) este alcatuita dintr-un support numit fulcrum si din 2 suprafete de mestecat numite rami. Maleusul este alcatuit dintr-o coada numita manubrius si dintr-un sir de carlige ce trag hrana si o maruntesc pe suprafata nicovalei, sir de carlige numit uncus. Musculatura puternica din peretii mastaxului a atras acestui compartiment si denumirea de camera musculoasa. Mastaxul se continua cu un esofag ingust, apoi cu un stomac larg, ciliat, in care se deschid 2 glande stomacale ce secreta sucuri digestive. Stomacul se continua cu intestinul care se deschide intr-un cloac alaturi de oviduct si de vezicula urinara. Cloacul se deschide la exterior prin orificiul cloacal.

Aparatul respirator: nu a aparut inca in seria animala. Schimbul de gaze pe intreaga suprafata a corpului este mult ingreunat datorita cuticulei foarte bine dezvoltate. Schimbul de gaze are loc la nivelul intestinului prin care circula o mare cantitate de apa.

Aparatul circulator: nu a aparut inca in seria animala.

Aparatul excretor - este de tip protonefridian, reprezentat prin numeroase protonefridii dispuse in intreaga masa a corpului. Protonefridiile se deschid in 2 canale protonefridiene dispuse pe laturile corpului. In regiunea posterioara a trunchiului aceste 2 canale protonefridiene se deschid intr-o vezicula excretoare, care la randul ei se deschide in cloac. Vezicula excretoare pulseaza ritmic, motiv pentru care este numita si vezicula pulsatila. Protonefridiile, pe langa rolul excretor, joaca un rol foarte important in reglarea presiunii osmotice. Astfel, in 20 de minute, un rotifer elimina la exterior o cantitate de apa egala cu volumul corpului sau.

Sistemul nervos: este reprezentat printr-un ganglion cerebroid situate pe partea dorsala a faringelui, de la care pleaca nervi la organelle sensitive, la aparatul rotator si la muschii ce retrag regiunea cefalica in lorica. In regiunea faringelui, dar pe partea ventrala, se mai gaseste si un al 2-lea ganglion nervos numit ganglionul mastaxului in legatura cu rolul masticator al acestei camere. La nivelul piciorului s-a diferentiat un al 3-lea ganglion nervos, numit ganglion pedios. Acesta este legat de ganglionul cerebroid prin 2 cordoane nervoase laterale.

Organele de simt sunt reprezentate prin oceli, palpi ciliati (cei mai importanti sunt palpii laterali anteriori si palpii latero-ventrali posteriori), peri senzitivi si fosete ciliate.

Reproducerea: la rotifere nu exista reproducere asexuata si nici regenerare.

Sexele sunt separate, masculii fiind mult mai mici decat femelele.

Aparatul genital femel: este reprezentat prin 1 sau 2 ovare. Fiecare ovar este constituit dintr-o regiune bazala vitelogena si o regiune apicala germinativa. De la ovar pleaca un oviduct numit si uter ce se deschide la nivelul cloacului. Ouale sunt foarte mari, astfel incat in unele cazuri eliminarea oului are loc prin ruperea corpului femelei.

Aparatul genital mascul: reprezentat printr-un testicul voluminous ce se continua cu un canal deferent in legatura cu penisul. Masculii nu apar decat in anumite perioade ale anului si au o organizare a corpului mult simplificata. Ei nu se hranesc si mor imediat dupa imperechere. Copulatia are loc prin cloac sau printr-un punct oarecare al corpului. Spermatozoizii circula prin schizocel pana ajung la nivelul ovarului unde are loc fecundatia. Se cunosc si numeroase specii unde nu exista masculi, caz in care inmultirea are loc prin partenogeneza.

Durata vietii la rotifere este in medie de 2 -3 saptamani. Aceste animale trec peste perioadele nefavorabile (iarna, uscaciune etc.) in stadiul de oua durabile.

Primavara, din ouale durabile vor ecloza doar femele. Aceste femele depun oua nefecundate numite oua subitane (oua diploide) din care din nou eclozeaza alte generatii de femele. Deci, in acest stadiu, reproducerea este partenogenetica. Femelele care eclozaza din ouale subitane, respective ouale depuse de ele poarta numele de femele amictice, respective oua amictice (diploide). In momentul in care temperature apei devine maxima, femelele depun oua haploide din care vor ecloza masculi. Masculii se vor imperechea cu femelele din generetia parentala. Dupa imperechere, femelele depun oua prevazute cu membrane tari, rezistente, numite oua durabile. Aceste oua nu se vor mai dezvolta mai departe decat in momentul in care conditiile de mediu redevin favorabile. Femelele care fac oua haploide din care eclozeaza masculi se numesc femele sexupare sau femele mictice, iar ouale haploide se numesc oua mictice.

Alternanta dintre generatiile partenogenetice si generatiile bisexuate se numeste heterogonie. Cand pe parcursul unui an are loc o singura alternata intre generatiile partenogenetice si generatia sexuata avem de-a face cu o heterogonie monociclica. Exista si specii unde sunt intalnite si heterogonii biciclice sau policiclice, dupa cum exista si specii ce se reproduce doar bisexuat.

Cand conditiile de mediu devin neprielnice, rotiferele intra in anabioza, adica elimina din corpul lor cea mai mare cantitate de apa si secreta in jurul corpului o membrana protectoare. In aceasta stare pot supravietui ani de zile. In conditii experimentale, rotifere in anabioza au supravietuit timp de 8 ore la - 270 grade Celsius si timp de 35 minute la + 150 grade Celsius.

Clasa Gastrotricha (gastros - pantece; trichos - peri; peri pe partea ventrala a corpului). Sunt animale acvatice cu dimensiuni mici si foarte mici, cuprinse intre 0,06 si 1,5 mm. Au fost plasate mult timp alaturi de ciliate si rotifere.

Reprezentant caracteristic: Chaetonotus maximus.

Morfologie externa: sunt specii cu aspect viermiform, cu simetrie bilaterala, usor aplatizate dorso-ventral.extremitatea cefalica este mai lata decat portiunea imediat invecinata (gatul) si este prevazuta cu 4 smocuri de cili puternici si mobile ce-i folosesc atat ca peri senzitivi, cat si la locomotie. Anterior se deschide orificiul bucal. Partea posterioara a corpului se termina cu 2 prelungiri ce au aspect de furca. La exterior, corpul este acoperit de o cuticula foarte bine dezvoltata, prevazuta cu peri si solzi. Pe fata ventrala a corpului se gasesc 2 benzi longitudinale lipsite de cuticula, dar in schimb acoperite cu cili foarte bine dezvoltati ce servesc la miscarea prin tarare. La nivelul tegumentului, pe langa peri, solzi si cili se mai gasesc si niste tubusoare chitinoase in varful carora se deschid glande lipicioase, motiv pentru care acestea sunt numite tubusoare adezive. La Chaetonotus maximus se gasesc doar 2 astfel de tubusoare in timp ce la unele specii marine pot fi identificate pana la 200 astfel de tubusoare.

Organizarea interna:

Aparatul digestiv: incepe cu orificiul bucal situat terminal, chiar la extremitatea anterioara a corpului. Acesta se continua cu cavitatea bucala care apare pentru prima data in seria animala. Aceasta este captusita cu o cuticula groasa, foarte bine dezvoltata, iar la nivelul ei se pot observa numerosi dintisori si peri. Urmeaza un faringe musculos, apoi intesinul mijlociu, neciliat ce se deschide intr-un scurt intestin posterior ce comunica cu exteriorul prin orificiul anal situate chiar deasupra furcii codale.

Aparatul circulator si aparatul respirator nu exista.

Aparatul excretor: este reprezentat printr-o pereche de protonefridii, fiecare dintre acestea fiind prevazuta cu cate un lung canal excretor. Aceste canale excretoare se deschid la exterior separate prin 2 pori excretory situati pe partea ventrala a corpului. Aceste protonefridii joaca un rol foarte important in special in mentinerea constanta a presiunii osmotice, ele fiind intalnite in special la speciile dulcicole si lipsind la speciile marine. Un rol foarte important in realizarea excretiei il joaca intestinul si tegumentul.

Sistemul nervos - reprezentat printr-un ganglion cerebroid bilobat de la care pleaca 2 cordoane nervoase longitudinale laterale.

Reproducerea: speciile dulcicole se inmultesc partenogenetic, fiind cunoscute doar femelele. Speciile marine sunt hermafrodite.

Clasa Nematoda (nema - ata, filament): - grupeaza nemathelminti paraziti ce au corpul cilindric, filamentos, cu dimensiuni foarte variabile, unele microscopice, altele de 1 -2 m. Cea mai mare specie cunoscuta este Placentonema gigantissima - peste 8 m.

Reprezentant caracteristic: Ascaris lumbricoides - limbricul de om.

Paraziteaza in intesin la om. Corpul are culoarea alb- laptoasa nefiind pigmentat. Sexele sunt separate, cu dimorphism sexual. Femela are dimensiuni de 25 - 30 cm si este ascutita la ambele capete in timp ce masculul masoara intre 15 - 17 cm si prezinta partea posterioara indoita sub forma de carlig.

La femela, la extremitatea anterioara se deschide orificiul bucal, iar la extremitatea posterioara, usor subterminal se deschide orificiul anal. Portiunea dintre orificiul anal si extremitatea posterioara poarta numele de coada. Imediat sub orificiul bucal se deschide la exterior orificiul excretor, iar cam la 1/3 din lungimea corpului se gaseste orificiul genital. La mascul, orificiul genital se deschide impreuna cu intestinul posterior intr-o cavitate cloacala ce comunica cu exteriorul prin orificiul cloacal. Prin acest oriciu cloacal, la mascul proemina la exterior 2 spiculi peniali ce au rol in imperechere.

Organizarea interna:

Corpul este protejat la exterior de o cuticula groasa, rezistenta, elastica si cu o structura anhista. Epiderma, cunoscuta si sub numele de hipoderma are o structura sincitiala si se prezinta sub forma une paturi subtiri situate sub cuticula. Prezinta 4 ingrosari ce proemina in cavitatea corpului sub forma a 4 linii longitudinale cunoscute sub numele de linii hipodermice. Dintre aceste linii, 2 sunt situate lateral, fiind numite linii hipodermice, una e situata medio-dorsal si una medio-ventral. Chiar sub hipoderma se gaseste musculatura, foarte bine dezvoltata, impartita in 4 campuri musculare de cele 4 linii hipodermice. Dintre aceste 4 campuri, 2 sunt campuri musculare latero-dorsale, iar 2 sunt campuri musculare latero-ventrale. Fibrele musculare au o structura caracteristica fiind alcatuite din 2 regiuni: o regiune contractila si o regiune protoplasmatica. Partea contractila este lunga, fusiforma, diferentiata intr-un mare numar de miofibrile si are forma unui uluc orientat cu partea concava spre cavitatea corpului si cu partea convexa spre peretele corpului. Aceasta regiune contine o cantitate foarte mica de protoplasma, deoarece in acest caz protoplasma este cantonata in regiunea protoplasmatica care apare ca o vezicula atasata de regiunea contractila printr-in peduncul ingust. In aceasta regiune se poate observa nucleul si o retea de fibre de sustinere necontractile. Regiunea protoplasmatica proemina puternic in cavitatea corpului ocupand-o in mare parte. Extremitatea libera a acestei regiuni se prelungeste intr-un filament ingust care se orienteaza spre linia medio-dorsala in cazul campurilor latero-dorsale, sau spre linia medio-ventrala in cazul campurilor latero-ventrale.

Musculatura circulara nu exista din cauza cuticulei tari.

La Ascaris in fiecare camp muscular exista mai multe siruri de celule musculare - forma polimiara. La cele mai multe nematode in fiecare camp muscular exista doar cate 2 siruri de celule - forme meromiare. Exista insa si nematode la care patura musculara nu este impartita in campuri - forme holomiare.

Cavitatea corpului este un schizocel sau un pseudocel larg, plin cu un lichid cu o consistenta usor gelatinoasa, strabatut de fibre si lame conjunctive foarte fine.

Aparatul digestiv. Tubul digestive merge in linie dreapta de la orificiul bucal si pana la cel anal. Incepe cu orificiul bucal inconjurat de 3 buze: o buza dorsala si 2 buze latero-ventrale. Cavitatea bucala lipseste, orificiul bucal comunica direct cu faringele musculos, avand lumenul triunghiular in sectiune transversala si care functioneaza ca o pompa aspiratoare. Faringele se continua cu intestinal mediu, apoi cu cel posterior ce se deschide la exterior prin orificiul anal in cazul femelei sau in cavitatea cloacala in cazul masculului.

Aparatul respirator si cel circulator lipsesc.

La formele care paraziteaza in sange sau in tesuturi bine vascularizate, schimbul de gaze are loc la nivelul tegumentului, iar la formele care paraziteaza in intestin respiratia este anaeroba realizandu-se prin descompunerea glicogenului. In urma acestui proces rezulta si o serie de produsi secundari cum ar fi acidul valerianic si acidul lactic care au o actiune toxica asupra gazdei.

Aparatul excretor: este reprezentat prin 2 canale excretoare situate in interiorul liniilor hipodermice laterale. Aproape de regiunea anterioara a corpului aceste canale se unesc pe linie medio-ventrala intr-un scurt canal comun ce se deschide la exterior prin orificiul excretor. In majoritatea cazurilor aceste canale excretoare au aspectul literei H deoarece extremitatea anterioara a canalelor se prelungeste dincolo de unirea acestora pe linie medio-ventrala. S-a stabilit ca acest sistem de canale excretoare reprezinta de fapt o singura celula excretoare, ale carei canalicule excretoare s-au intins in tot lungul corpului. Pe tot parcursul acestui sistem nu au fost observati cili sau flamure vibratile, deoarece lumenul canalelor este limitat de o cuticula bine dezvoltata. Referindu-se la acest sistem de canale excretoare, unii autori considera ca el reprezinta protonefridii modificate, iar altii ca ar proveni din modificarea unor glande tegumentare.

Rol excretor mai indeplinesc: glandele ventrale, celulele fagocitare si glandele rectale.

Glandele ventrale: sunt plasate in regiunea faringiana fiind reprezentate prin cateva celule gigantice care acumuleaza produsi de excretie pe care apoi ii elimina in tubul digestive.

Celulele fagocitare: sunt cellule gigantice situate in regiunea anterioara a corpului langa liniile laterale. Sunt mobile, motiv pentru care pozitia lor nu este stabila. La limbric sunt in nr. de 4. Acestea fagociteaza diverse particule straine care patrund sau se formeaza in tesuturi. Nu au legatura cu canalele excretoare.

Glandele rectale: sunt plasate la limita dintre intestinul mijlociu si rect, fiind reprezentate prin 3 sau 6 celule. Nici in cazul acestora nu s-a putut remarca legatura dintre ele si intestin.

Sistemul nervos: este reprezentat printr-un inel nervos perifaringian pe care se gasesc mai multi ganglioni nervosi rudimentari: ganglion dorsal, ganglion ventral, ganglioni laterali etc. De la acest inel pleaca spre partea anterioara 6 cordoane nervoase ce se orienteaza catre papilele sensitive de la nivelul buzelor (cate 2 pe fiecare buza). Spre partea posterioara a corpului pleaca 8 cordoane nervoase din care unul dorsal situate in linia hipodermica medio-dorsala, unul ventral, situate in linia hipodermica medio - ventrala si 3 perechi laterale. Cordoanele nervoase longitudinale sunt legate intre ele prin comisuri transversale. La mascul, in vecinatatea cloacului mai exista un ganglion anal.

Organele de simt: reprezentate prin cate 2 papile sensitive situate pe fiecare buza. La mascul in regiunea cloacului exista papile si peri senzitivi. In regiunea anterioara a corpului mai pot fi remarcate si niste organe chemoreceptoare numite amfide, cu ajutorul carora poate fi perceputa natura chimica a alimentelor. La unele cestode in regiunea cozii mai exista 2 mici organe numite famide ce functioneaza ca organe tactile.

La nematodele libere mai exista si 2 oceli.

Aparatul reproducator: sexele sunt separate, iar reproducerea are loc doar pe cale sexuata.

Aparatul reproducator mascul: reprezentat printr-un singur testicul filamentos ce se continua cu un canal deferent mai gros decat testiculul. Partea terminala a canalului deferent este mai groasa formand o vezicula seminala ce se deschide in cloac prin intermediul unui canal ejaculator, Peretele cloacului prezinta 2 evaginatii in fiecare evaginatie existand cate spicul cuticular miscat de muschi speciali.

Aparatul reproducator femel: reprezentat prin 2 ovare filamentoase, lungi si foarte subtiri. De la fiecare ovar pleaca cate un oviduct ce se continua cu cate un uter. Oviductele sunt mai groase decat ovarele, iar uterele mai groase decat oviductele. Uterele se reunesc pe linia mediana a corpului in 1/3 anterioara intr-un vagin comun ce se deschide la exterior prin orificiul genital femel.

Dezvoltarea: O femela de limbric depune zilnic aproximativ 200000 de oua. Aceste oua pentru a-si continua dezvoltarea au nevoie de o cantitate mare de oxigen motiv pentru care sunt eliminate la exterior cu excrementele. Omul inghite oua embrionate (prin mani murdare, alimente etc.). In intesinul omului din oua ies larve care strabat peretele intestinului, trec in circulatie si se localizeaza la nivelul ficatului. Dupa o perioada trec din nou in circulatie, ajung la nivelul ventriculului drept si de aici la nivelul plamanului. Aici traiesc aproximativ 8 zile. Din plaman migraza in cavitatea bucala apoi fiind inghitite ajung din nou la nivelul intestinului.

Alte nematode parazite la om:

Enterobius (Oxyuris) vermicularis: oxiurul. Traieste in intestinal gros la om. Femela masoara 10 - 15 mm, masculul, 2 - 5 mm. Femela ascutita la ambele capete, masculul cu partea posterioara a corpului avand aspect de carlig. Femelele mature, pline cu oua, in special noaptea, ies in zona orificiului anal unde-si depun ouale. Ponta numara pana la 20000 de oua. In acelasi timp cu depunerea oualelor, femelele elimina si o substanta care determina un prurit intens determinand gazda sa se scarpine, prin aceasta ouale ajung pe degetele gazdei apoi in gura si ciclul se reia.

In aproximativ 4 ore din ouale plasate in jurul orificiului anal ies larve care vor migra in sens invers fata de femele.

Ancylostoma duodenale: parazita la om in partea anterioara a intestinului. Masculul atinge dimensiuni de aproximativ 1 cm, iar femela de 2 cm. Se hrameste cu vilozitati intestinale din care rupe bucati si le inghite. In acelasi timp suge si sange pe care-l foloseste si ca pe o sursa de oxigen. Masculul prezinta in partea posterioara a corpului o punga copulatoare care se lipeste in timpul imperecherii ca o ventuza de vulva femelei. Ranile provocate de acest parazit se inched greu deoarece parazitul elimina si o substanta anticoagulanta. Din acest motiv omul infestat se anemiaza si are o culoare galben - verzui, iar afectiunea a fost denumita chloroza egipteana. Ouale eliminate din corpul omului se dezvolta in pamant umed de unde patrund active prin piele omului ajung in circulatie apoi se localizeaza in plamani de unde migreaza in intestin.

Dracunculus medinensis: paraziteaza subcutanat la om. Are dimensiuni de pana la 1,2 m lungime si 1,5 mm diametru. Tubul digestiv dispare in intregime, cavitatea corpului fiind ocupata in totalitate de uterul foarte bine dezvoltat.

Larvele parazitului traiesc libere in apa. Acolo sun inghitite de un mic crustaceu din genul Cyclops. Omul preia aceste larve consumand apa cu acesti mici crustacei. Nu se cunoaste cum din intestine acest parazit ajunge sa se localizeze sub pielea de pe maini sau picioare, unde femela ajunge la completa dezvoltare in aproximativ 1 an. In uterul femelei din oua ies larve. Acestea sunt puse in libertate prin ruperea peretelui uterului, apoi al peretelui corpului femelei apoi al pielii gazdei. Aceasta specie este raspandita in Africa si Asia.

Filaria bancrofti - femela 10 cm, masculul 4 cm. diametrul corpului de 0,3 mm la femela si de 0,1mm la mascul traieste in sistemul limfatic la om. Femelele depun larve numite microfilaria care sunt foarte mici. Acestea trec in sange de unde sunt luate de tantarul Culex fatigans. In corpul tantarului larva isi continua dezvoltarea apoi este transmisa prin intepare la un nou om. Una dintre simptomele afectiunii produse de acest parazit este elefantiaza. Aceasta consta in umflarea exagerata a scrotului, mainilor sau picioarelor persoanelor infestate. Aceste umflaturi se produc in urma actiunilor mecanice, toxice si iritative exercitate de parazit asupra gazdei in urma carora caile de scurgere a limfei sunt obdurate.

Loa loa - este o alta filarie care se localizeaza cu predilectie in ochi.

Trichuris trichiura (Trichocephalus dispar) - traieste in cecum si in intestinal gros la om. Femela masoara aproximativ 5 cm, iar masculul 4 cm. Primele 2/3 ale corpului sunt puternic subtiate, iar ultima 1/3 este normal dezvoltata. Aceste aimale stau cu partea efilata (subtiata) adanc infipta in mucoasa intesinala a gazdei. La femela la limita dintre portiunea efilata si portiunea normal dezvoltata se deschide orificiul genital. La mascul partea posterioara a corpului este in forma unui carlig. Din cavitatea cloacala proiemina la exterior un singur spicul penial. Femela are un singur ovar.

Trichinella spiralis: traieste la om, caine, sobolan, porc. Masculul are aproximativ 1,6 mm, iar femela 2,5 - 5,4 mm. In stadiul adult, parazitii traiesc in intestinal subtire al gazdei. Femela depune larve nu oua, deci este vivipara. Larvele sunt depuse de catre femela intr-un vas sangvin de la nivelul peretelui intestinal. O femela depune in jur de 1800 oua. Din circulatia sangvina, larvele se localizeaza in muschii bine oxigenati (diafragm, intercostali, muschii limbii), unde incep sa se hraneasca consumand miofibrile. La un moment dat, lungimea parazitului depaseste lungimea fibrei musculare, iar parazitul se dispune din acest motiv in spirala. Ca o reactie de aparare, gazda izoleaza treptat parazitul, inchistandu-l intr-o capsula cartilaginoasa. Inchistat parazitul poate rezista la porc pana la 11 ani, iar la om pana la 31 ani.

Clasa Kinorhyncha (kinein - a misca; rhynchos - trompa)

Animale viermiforme, cu dimensiuni de cel mult 1mm lungime. Corpul protejat la exterior de o cuticula foarte bine dezvoltata impartita in 13 inele numite zonite. Sunt specii libere, marine, bentonice. Se hranesc cu alge microscopice, precum si cu detritus.

Reprezentant caracteristic: Echinoderes dujardini.

Morfologie externa: corpul este cilindric, usor aplatizat pe partea ventrala. Corpul este impartit in 2 regiuni: regiunea cefalica si trunchiul. Regiunea cefalica este reprezentata prin primul zonit. La nivelul acestu zonit poate fi observata gura in pozitie strict terminala inconjurata de o coroana de tepi cuticulari. Pe partea dorsala a capului pot exista 1 sau mai multe perechi de ochi. In rest pe acest zonit mai pot fi remarcate mai multe coroane de peri puternici. Capul este retractile, el putand f retras cu ajutorul unor muschi in interiorul zonitelor trunchiului. Datorita acestei caracteristici, regiunea cefalica este cunoscuta si sub denumirea de trompa.

Primul zonit al trunchiului este cunoscut sub numele de gat. Pe laturile trunchiului pot fi observate 2 siruri de spini laterali, iar dorsal un sir de spini dorsali. Deoarece corpul acestor animale poseda foarte multi tepi, acest grup a fost denumit si Echindera (echinos - tep; deros - piele). Pe zonitul 11 se deschid la exterior 2 orificii excretoare, iar pe zonitul 13, 2 orificii genitale situate lateral si orificiul anal, situat median.

Organizarea interna:

Musculatura: reprezentata prin 2 benzi musculare dorsale, 2 benzi musculare ventrale, muschi dorso-ventrali si prin muschi caracteristici regiunii cefalice (retractori si protractori ai trompei).

Aparatul digestiv: tubul digestive este drept, incepand de la orificiul bucal si pana la cel anal. Nu exista diverticule. La nivelul faringelui se deschid 2 glande salivare, iar la nivelul esofagului 2 glande digestive.

Aparatul circulator si cel respirator nu exista.

Aparatul excretor - reprezentat prin 2 protonefridii ce se deschid la exterior pe zonitul 11.

Aparatul reproducator: sexele sunt separate. Gonadele cate o pereche la fiecare sex se continua cu conductele genitale ce se deschid la exterior prin orificiile genitale de pe zonitul 13.

Clasa Nematomorpha (nema - ata, filament; morpha - aspect, infatisare)

Cuprinde viermi foarte asemanatori cu nematodele. Au corpul cilindric, filamentos, acoperit de cuticula. Pot atinge dimensiuni de pana la 1,6 m in lungime, dar sunt foarte subtiri, diametrul corpului nedepasind 3 mm.

Reprezentant caracteristic: Gordius aquaticus

La extremitatea anterioara, terminal se gaseste orificiul bucal. Nu au orificiu anal. Extremitatea posterioara a corpului este rotunjita in cazul femelelor, iar in cazul masculilor este bifurcata. In timpul imperecherii pot fi remarcati cu sutele in apele dulci, infasurati in jurul plantelor sau unul in jurul altuia, formand niste structuri cu aspect de gheme sau de noduri inextricabile de unde si denumirea grupului de Gordiacea.

Organizare interna:

Corpul este acoperit la exterior de o cuticula foarte bine dezvoltata. Epiderma este celulara nu sincitiala ca in cazul nematodelor. Liniile hipodermice dorsala si laterale au disparut, ramanand doar linia hipodermica ventrala.

Musculatura - este reprezentata prin muschi longitudinali si prin muschi transversali.

Aparatul digestiv: tubul digestive este atrofiat, reprezentat doar prin intestinal anterior. Restul tubului digestive s-a redus pana la disparitie.

Aparatul respirator si cel circulator - nu exista.

Aparatul excretor - a disparut. Se presupune ca rolul acestuia este indeplinit de restul de tub digestiv.

Sistemul nervos - reprezentat printr-un inel nervos perifaringian de la care pleaca un cordon nervos ventral situat in linia hipodermica ventrala.

Aparatul reproducator: sexele sunt separate. Structura aparatului reproducator este asemanatoare cu structura aparatului reproducator de la nematode, cu deosebirea ca in cazul femelei ovarele formeaza in lungul lor numeroase diverticule laterale.

Dezvoltarea: are loc in apa. Din ou iese o larva viermiforma prevazuta cu trompa la nivelul careia se gasesc stileti, dar si o coroana de tepi. Larvele parasesc oul si patrund in diferite artropode acvatice. In interiorul gazdei larvele se hranesc osmotic, pierd invelisul cu trompa si cu tepi si se transforma in forma adulta. Daca o larva parazitata este consumata de o larva sau de o insecta mai mare, parazitul trece in cavitatea generala a noii gazde unde isi continua evolutia.

Exista situatii cand gazda este prea mica pentru ca parazitul sa-si poata desavarsi dezvoltarea. In acesta situatie, parazitul isi poate continua dezvoltarea doar dupa devorarea primei gazde de catre o gazda mai mare.

Clasa Acanthocephala (acanthus - spini; kephali - cap)

Grupeaza viermi lungi, cilindrici cu dimensiuni ce variaza intre 1,5 mm si 65 cm, paraziti in stadiul adult in intestin la vertebrate

Reprezentant caracteristic: Macracanthorhynchus hirudinaceus - prezinta 2 gazde: gazda definitiva este porcul, accidental omul, iar gazda intermediara este o larva de carabus (Melolontha melolontha) sau de ileana (Cetonia aurata) ce traieste in sol. Prezinta un accentuat dimorfism sexual: femela atinge dimensiuni de pana la 65 cm, iar masculul cel mult 15 cm.

Corpul este impartit in trompa, gat si trunchi.

Trompa - este prevazuta cu mai mlte siruri de carlige cuticulare cu varful orientat posterior. Animalul sta cu trompa infipta in peretele intestinal al gazdei. Trompa este retractila, fiind retrasa in interiorul trunchiului intr-o formatiune numita teaca trompei cu ajutorul a 4 mushi retractori. Peretii tecii trompei sunt prevazuti cu o puternica musculatura circulara prin contractia careia trompa este scoasa la exterior. Deci muschii trompei actioneaza ca niste muschi protractori ai trompei.

Gatul este o regiune ce se vede mai bine la formele tinere.

Trunchiul este acoperit la exterior cu o cuticula foarte fina, extreme de subtire, cu dese inelatii.

Organizarea interna: tegumentul este acoperit de o cuticula foarte fina. Sub tegument exista o epiderma sincitiala foarte bine dezvoltata, groasa strabatuta de o bogata retea lacunara.dintre aceste lacune, mai importante sunt 2 canala mari longitudinale dispuse in cazul de fata medio-dorsal si medio-ventral, dal la alte specii pot fi dispuse lateral. La baza gatului exista un canal circular de la care pleaca lacune pe de o parte la trompa, iar pe de alta parte la niste formatiuni cu aspect piriform numite lemnisce. Acestea proemina in cavitatea corpului alaturi de teaca trompei. Rolul acestui system lacunar nu este pe deplin lamurit, deoarece unii cercetatori considera ca acest sistem joaca un rol important in miscarile trompei, iar altii considera ca indeplineste rolul aparatului circulator.

Sub hipoderma se gaseste musculature cu o structura sincitiala, diferentiata intr-o patura musculara circulara externa si o patura longitudinala interna.

Aparatul digestiv - lipseste. Hranirea se realizeaza prin difuzie pe intreaga suprafata a corpului.

Aparatul circulator si cel respirator inca nu au aparut in seria animala.

Aparatul excretor - reprezentat printr-o pereche de protonefridii foarte bogat ramificate. Canalele excretoare se deschid la nivelul portiunii terminale a gonoductelor. Majoritatea acantocefalilor nu poseda nici aparat excretor.

Sistemul nervos - reprezentat printr-un ganglion nervos situate la baza trompei. De la acest ganglion pleaca nervi spre partea anterioara care inerveaza trompa, dar si 2 cordoane nervoase laterale ce merg pana in partea posterioara a corpului.

Aparatul reproducator: - la acantocefali sexele sunt separate.

Aparatul reproducator mascul: reprezentat prin 2 testicule de la care pleaca 2 canale deferente ce se unesc intr-un canal ejaculator. Testiculele sunt sustinute de un ligament ce se intinde in tot lungul corpului. La nivelul acestui canal ejaculator se deschid si protonefridiile, alaturi de 6 glande cimentare, a caror secretie inchid orificiul genital femel dupa imperechere.

Aparatul reproducator femel: - reprezentat printr-un ovar situate in ligament. Ovarul este in legatura cu un aparat care triaza ouale fecundate de cele nefecundate. Acest aparat de triat este reprezentat printr-un clopot uterin, un uter si un vagin. Ouale fecundate au coaja tare si aspect fusiform. Ele trec prin clopotul uterin in uter, apoi in vagin de unde sunt eliminate la exterior. Ouale nefecundate sunt rotunde si moi. Ele nu trec prin clopotul uterin fiind evacuate de aici in sacul ligamentului printr-un orificiu situat pe fata dorsala a clopotului.

Dezvoltarea: femela de Macracanthorhynchus depune zilnic un numar foarte mare de oua (250000). Ouale ajung cu excrementele gazdei in sol de unde sunt consummate de larvele de carabus sau de ileana, care constituie gazda secundara acestui parazit. In corpul gazdei secundare din ou iese o larva cu 6 carlige numita larva acantor. Aceasta larva strabate intestinal si ajunge in cavitatea generala a gazdei unde se transforma intr-o larva numita acantela cu o trompa invaginata si inconjurata de o membrana. Daca gazda intermediara (larva de carabus) este consumata de gazda definitiva (porc sau om), larva acantela isi devagineaza trompa si se localizeaza la nivelul intestinului unde se transforma in adult.