Ordinul Eulamellibranchia

Ordinul Eulamellibranchia

Cuprinde cele mai multe specii de bivalve cunoscute in prezent (peste 17 500 de specii), caracterizate prin branhii de tip lamelar. In functie de tipul de dentitie si de dispozitia musculaturii retractoare a valvelor, eulamelibranhiatele se impart in urmatoarele subordine.

Subordinul Schisodonta (Palaeoheterodonta, Preheterodonta). Se caracterizeaza prin valve alungite posterior, simetrice, cu dintii cardinali in forma de lamele alungite rezultate prin despicarea unui singur dinte initial. Include forme dulcicole sau salmastricole. Suprafamilia Unionoidea (Unionacea) cuprinde apecii dulcicole cu dentitia intreaga sau redusa total, cu valve masive sau fragile. Speciile din acest grup sunt producatoare de perle (perlele nu sunt altceva decat rezultatul actiunii organismului care cauta sa izoleze un corp strain - de obicei firisoare de nisip - patruns intre valve si lobii mantalei, prin invelirea lui in straturi succesive de hipostracum)

- Familia Unionidea. Valvele sunt groase sau subtiri, sidefate la interior. Speciile acestui grup se intalnesc pe fundurile sedimentare maloase sau nisipoase, ingropate in substrat cu ajutorul piciorului care este masiv, in forma de lama de secure. Unio tumidus este o specie comuna in Europa, intalnita in ape adanci, curgatoare sau statatoare. Valvele sunt late si lungi (50/110 mm). Prezinta mai multe rase geografice. U. crassus prezinta valve masive, groase, ovale. Este intalnita in apele curgatoare mari din toata tara. U. pictorum este cea mai comuna specie a grupului, deosebindu-se de speciile precedente prin valvele alungite (31/108 mm maximum). Anodonta cygnaea este o specie care prefera apele calme; prezinta valvele late, subtiri, cu dentitia redusa; periostracum este persistent, dimensiunile atingand 70-80 mm). A. woodiana, o specie originara din Extremul Orient a fost introdusa in Europa relativ recent, in anii '50, odata cu puietul de peste originar din China. Semnalata pentru prima data in apropiere de Oradea, in prezent s-a extins in mai multe rauri mari nepoluate din Transilvania si Ungaria, fiind semnalata si de pe cursul inferior al Dunarii si din Delta. Are valvele de talie mare (120-190 mm), puternic bombate, cu hipostracumul colorat in nuante de roz si portocaliu, confuzia cu anodontidele europene fiind exclusa (la acestea din urma hipostracumul are totdeauna nuante albastrui).

Subordinul Heterodonta. Cuprinde peste 10 000 de specii in covarsitoarea lor majoritate marine. Se caracterizeaza prin dentitie de tip heterodont, care uneori este redusa. Grupul se imparte in numeroase familii repartizate in 14 suprafamilii.

- Familia Sphaeriidae (suprafam. Spherioidea), cu forme de apa dulce, cu valvele triunghiular alungite sau rotunjite, cu umbonele proeminent. Ligamentul este exterior, iar mantaua este deschisa ventral unde se pot diferentia doua sifoane scurte. Genurile Sphaerium si Pisidium cuprind cele mai des intalnite specii ale grupului; au talie mica si medie si sunt prezente in apele curgatoare mari si statatoare.

- Familia Dreissenidae (suprafam. Dreissenoidea; Dreissenacea). Speciile din acest grup sunt foarte asemanatoare cu mitilidele, de care se deosebesc prin valvele de dimensiuni mult mai mici, prin umbonele ascutit si prin faptul ca sunt dulcicole sau salmastricole. Ca si la mitilide, bissususul este foarte dezvoltat, dreissenidele putand dezvolta populatii masive pe substrate imerse variate. Dreissena polymorpha este o specie ponto-caspica, care in ultimele 200 de ani si-a extins foarte mult arealul (restrans initial la Marea Caspica) fiind in prezent comuna nu numai in Europa dar si in Statele Unite si sudul Canadei.

- Suprafamilia Cardioidea (Cardiacea). Specii de talie medie sau foarte mare, cu valvele ornate cu coaste radiare, uneori pe coaste fiind prezente expansiuni lamelare. Impresia paleala este de tip integripaleat. Din aceasta suprafamilie face parte familia Cardiidae, cu numeroase specii in toate marile. In Marea Neagra sunt comune Cardium (Cerastoderma) edule (pe funduri sedimentare din zona infralitorala), C. simile, C. exiguum, C. paucicostatum (pe funduri sedimentare la adancimi de peste 30 m). Familia Limnocardidae este proprie bazinului pontic si cuprinde un grup de specii salmastricole aparut in quaternar, cand Marea Neagra a cunoscut mai multe perioade de indulcire accentuata. In prezent, speciile acestui grup se intalnesc in limanele fluvio-maritime, unde salinitatea apei este scazuta. Citam din acest grup pe Monodacna colorata, M. pontica, Adacna plicata relicta, s.a. Familia Tridacnidae include specii tropicale de talie foarte mare, adultii atingand peste 50 cm si cateva sute de kg. Traiesc in recifii de coral din zona indo-pacifica; ca reprezentant citam pe Tridacna gigas, cea mai mare specie de bivalva cunoscuta in prezent.

- Familia Veneridae (suprafam. Veneroidea; Veneracea). Sunt specii marine, cu valvele groase, masive, circulare sau ovale, cu umbone prozogir si striuri sau coaste concentrice. Impresia paleala este sinupaleata, cu sinusul mic. Venus gallina este comuna pe fundurile sedimentare cu nisip grosier de la sud de Constanta. La adancimi ceva mai mari se intalnesc reprezentanti ai genurilor Polititapes (P. aureus, P. proclivius, s.a.) si Pitar (P. rudis) iar in zona infralitorala se gaseste o specie petricola - Irus irus - capabila sa isi foreze in stanca loje unde ramane protejata toata viata.

- Suprafamilia Tellinoidea include de asemenea specii sedimentofile, cu valvele asimetrice, fara ornamentatie, cu impresia paleala adanc sinupaleata. Donax trunculus si D. venustus sunt relativ comune pe fundurile marine cu nisipuri mai grosiere la sud de Constanta; valvele lor sunt dure, cu aspect portelanos. Tellina exigua (fam. Tellinacea) este o specie de talie relativ mica (8 - 15 mm), cu valve fragile, de culoare roz, alba, galbuie sau portocalie, intalnita pe fundurile nisipoase cu nisipuri fine de la nord de Constanta. Speciile genului Abra (mai ales Abra alba si Abra ovata) sunt specii caracteristice fundurilor maloase de la adancimi mai mari de 30 m. Au valvele de 5 - 9 mm, de culoare alba mata si apar in aceeasi asociatie cu Modiolus phaseolinus.

Subordinul Adapedonta. In acest grup sunt incluse circa 2 000 de specii, cu dentitia heterodonta sau nu.

- Suprafamilia Mactridae cuprinde specii cu valve triunghiulare sau ovoidale cu dentitie heterodonta; sifoanele partial sau total unite, acoperite cu chitina si prevazute cu papile. Glanda bissogena este absenta. Genul Mactra prezinta numeroase specii in toate marile globului. In Marea Neagra este comuna Spisula subtruncata, intalnita pe fundurile adanci de la 30 - 70 m adancime, formand o asociatie proprie dar fiind prezenta si in asociatiile cu Abra alba si Modiolus phaseolinus.

- Familia Solenidae (suprafam. Solenoidea) cuprinde specii cu valve puternic asimetrice, mult alungite posterior, cu aspect de lama de cutit. Platoul cardinal este alungit, lobii mantalei sudati inferior iar sifoanele, lungi, sunt sudate de asemenea. Sunt specii sedimentofile, care isi petrec viata pe fundurile sedimentare din apropierea tarmurilor, adanc infipte in nisip - Solen ensis, Solen vagina.

- Suprafamilia Myoidea. Include specii cu cochilie mata sau lucioasa, cu ligamentul prevazut cu un peduncul interior prins de un dinte masiv (dentitie desmododonta). Familia Myidae cu specii de talie medie, cu valve mate, cu sifoanele lungi, sudate si impresie paleala adanc sinupaleata. Mya arenaria este o specie originara de pe coastele atlantice ale Americii de Nord; a fost adusa in Europa pentru prima data in Marea Nordului si Marea Baltica de catre navigatorii scandinavi care o utilizau ca nada, fiind cunoscuta de aici inca din jurul anului 1000; in anii '70 apare si in Marea Neagra, in prezent dezvoltand populatii enorme si devenind specia dominanta pe fundurile nisipoase putin adanci din nord-vestul Marii Negre, unde in trecut domina Corbula mediterranea. Familia Corbiculidae cuprinde specii de talie mica, cu valve lucioase inegale (valva stanga mai mica decat valva dreapta); sifoanele sunt foarte scurte, impresia paleala fiind integripaleata; glanda bissogena este prezenta. In Marea Neagra este comuna Corbula mediterranea, intalnita pe fundurile nisipoase putin adanci. Dominanta in trecut - forma o asociatie unica pe glob - Corbula a fost inlocuita in prezent de Mya arenaria, o specie mai competitiva pe plan ecologic.

- Suprafamilia Pholadidea (Adesmoidea). Valvele sunt alungite, ovoidale, deschise la ambele capete, sau reduse, cu aspect conic, cu striatii. Platoul cardinal nu prezinta dentitie; adesea cu placi calcaroase accesorii care concresc sau nu cu valvele. Familia Pholadidae include specii care isi sapa galerii in roci calcaroase moi. Valvele au coaste prevazute cu asperitati dispuse regulat, cu placi calcaroase dorsale (protoplax, mesoplax, metaplax) in zona umbonelui. In Marea Neagra este citata Pholas dactylus, destul de rara in dreptul litoralului nostru.

Familia Teredinidae cuprinde bivalve cu cochilie foarte redusa care sapa galerii in lemnul submers, cu aspect vermiform datorita marii dezvoltari a sifoanelor, sudate pe cea mai mare parte a lungimii lor. La capat, sifoanele prezinta o pereche de palete calcaroase caracteristice. Piciorul este slab dezvoltat iar organizatia interna este modificata datorita alungirii extreme a corpului. Teredo navalis, comuna in trecut in Marea Neagra (unde a fost introdusa din Mediterana, fie de navigatorii greci in antichitate, fie mai recent, dupa liberalizarea regimului stramtorilor, spre sfarsitul secolului XIX) a devenit intre timp rara datorita disparitiei constructiilor portuare din lemn.

Subordinul Anomalodesmata. Circa 1000 de specii sunt incluse in acest grup, fiind caracterizate prin cochilie subtire, valve inechilaterale sau cu corpul protejat de un tub calcaros (Brechites) secretat de lobii mantalei, tub de care valvele raman lipite. Sunt specii tropicale, est atlantice si mediteraneene.