Sistemul nervos integrator
Organismul
uman are trilioane de celule - din care 1/3 sunt hematii - grupate in organe
si tesuturi care indeplinesc functii diferite (contractie,
secretie, excretie etc.).
Conlucrarea
lor armonioasa necesita existenta unor sisteme de coordonare. Acestea
sunt reprezentate prin: sistemul nervos, care
controleaza reactiile rapide ale organismului (contractia
musculara, secretia endocrina in unele cazuri), si sistemul endocrin in reglarea
reactiilor lente (in principal, functiile metabolice celulare).
Sistemul nervos, format din peste 20
miliarde de celule, este un ansamblu de structuri specializate in receptionarea, transmiterea,
depozitarea si prelucrarea informatiei. Datorita lui, se integreaza activitatea
celulelor, tesuturilor si organelor, separate spatial, si
se adapteaza organismul la conditiile, mereu schimbate, ale mediului.
Sistemul nervos dispune de aproximativ: 10 milioane de neuroni aferenti, 20 miliarde de neuroni centrali si 500 000 de neuroni eferenti. Rezulta ca aferentele sunt
mult mai numeroase decat eferentele, ceea ce inseamna o
deosebita convergenta de impulsuri asupra neuronilor
eferenti (raportul este 40:40.000:1).
Receptorii senzitivi capteaza
milioane de informatii, care ajung numai partial in SNC, deoarece sinapsa realizeaza triajul primar
al informatiei (sunt lasate sa treaca informatiile
puternice, care depasesc valoarea-prag). Apoi, sistemul nervos are o
mare libertate de optiune in prelucrarea informatiei si in
stabilirea deciziei efectoare. De aceea, animalele aflate in situatii
critice aleg raspunsul cel mai potrivit. Tocmai datorita
activitatii nervoase, creierul s-a dezvoltat si evolutia a
cunoscut un proces de accelerare.
Pentru
intelegerea modului cum functioneaza sistemul nervos este
insa necesar sa studiem neuronul,
o celula cu structura si functii deosebite pe planul
transmiterii si prelucrarii informatiei.
