Structura tesutului nervos

Structura tesutului nervos Tesutul nervos  este format din celule foarte diferentiate, de doua tipuri: neuroni (celule nervoase) si celule gliale (nevroglii), inconjurate de tesut conjunctiv si vase de sange. Neuronii constituie unitatea morfo-functionala si genetica a sistemului nervos, au origine ectodermica si un inalt grad de diferentiere si specializare. Ei se gasesc in organism in numar de circa 30 de miliarde. Nevrogliile sunt celule de sustinere, ele fiind de circa 10 ori mai numeroase decat neuronii.

De mentionat contributia savantului roman Gheorghe Marinescu la dezvoltarea fiziologiei sistemului nervos si a neurologiei (el fiind considerat fondatorul scolii romanesti de neurologie). Astfel, el este autorul primului tratat despre neuron numit "Celula nervoasa", aparut in anul 1907.                                           Structura neuronului. Neuronul este format din corp celular (soma sau pericarion) si din prelungiri neuronale (axon si dendrite). Forma si dimensiunile neuronilor sunt variate, ei putand fi piramidali, stelati, fusiformi, ovalari sau rotunzi. In raport cu dimensiunile, neuronii pot fi mici (4-6 m - in stratul granular din cerebel), pana la neuroni giganti (130 m - celulele piramidale Betz din cortexul cerebral).            Corpul neuronal reprezinta centrul metabolic al celulei si este delimitat de o membrana foarte subtire, numita neurilema (care pastreaza structura lipoproteica a oricarei membrane celulare si este importanta in regenerarea neuronilor lezati), citoplasma numita neuroplasma si un nucleu mult mai mare decat la majoritatea celulelor, de obicei situat central (cu 1 sau 2 nucleoli). Celulele vegetative centrale sau periferice prezinta deseori un nucleu excentric, unic, dublu sau multiplu.

Neuroplasma are constitutia coloidala a unui gel si contine organitele celulare comune oricarei celule (mitocondrii, ribozomi, lizozomi, complex Golgi, reticul endoplasmatic etc.) si doua tipuri de organite specifice: corpusculii Nissl (substanta tigroida) si neurofibrilele.

Corpusculii Nissl (substanta tigroida Nissl) sunt o forma de reticul endoplasmic rugos, care apare in citoplasma neuronilor (mai ales in vecinatatea nucleului) si in dendrite, niciodata in axon, avand rol in metabolismul neuronului si in sinteza proteica. Ei apar dupa coloratia Nissl sub forma unor granulatii albastru-violete bogate in ARN. Cu cat celulele nervoase sunt mai mari, cu atat corpusculii Nissl sunt mai numerosi.

Neurofibrilele - sunt organite celulare specifice neuronilor, prezente mai ales la nivelul corpului celular, dar si la nivelul prelungirilor neuronale, dendrite si axon. Examinate la microscopul electronic, ele apar sub forma unor filamente subtiri, neramificate si de lungimi variabile (neurofilamente de 60-100m). Neurofibrilele sunt formate din proteine aranjate in spirala, iar functia lor este legata de transmiterea influxului nervos de-a lungul neuronului. Se presupune de asemenea ca indeplinesc un rol mecanic (formeaza un citoschelet cu rol de sustinere).

De mentionat ca neuronul este lipsit de centru celular si de aceea este o celula indivizibila, numarul neuronilor scazand progresiv dupa nastere, fara a putea fi inlocuiti.

Prelungirile neuronului variaza in lungime de la cativa microni pana la circa un metru (cele mai lungi pornesc din zona lombara a maduvei spinarii si ajung la nivelul halucelui). Din punct de vedere morfo-functional ele se impart in doua tipuri:

Fig. nr. - Prelungirile neuronale (dendrite si axon cu colaterale)

Dendritele - sunt prelungiri scurte si foarte ramificate la varf, mai groase la baza si mai subtiri pe masura ce se indeparteaza de corpul celular, prin care impulsul nervos este condus centripet (aferent, celulipet sau catre corpul celular). Dendritele contin atat neurofibrile (dispuse paralel), cat si corpi tigroizi.

Axonul - este o prelungire unica, cilindrica si lunga, cu dimensiuni variate (uneori putand atinge 1 m, diametrul fiind insa constant), care conduce impulsul nervos centrifug (eferent, celulifug sau de la corpul celular spre periferie). Axonul contine neurofibrile (grupate in fascicule) si nu contine corpi tigroizi. El este invelit intr-o membrana numita axolema (continuarea neurilemei), iar in interiorul sau se gaseste axoplasma (continuarea neuroplasmei).

La extremitatea distala, axonul prezinta mai multe ramificatii, care se termina cu cate o portiune dilatata numita buton terminal. Butonii terminali contin vezicule pline cu mediatori chimici, care intervin in transmiterea impulsurilor electrice la nivelul sinapsei.                            Cei mai multi axoni sunt inconjurati de un manson format dintr-o substanta lipoproteica de culoare alb-galbuie numita mielina, dispusa sub forma de lamele concentrice. Mielina este secretata de celulele gliale Schwann situate in jurul axonului si este intrerupta la distante egale (80-600 m), din loc in loc, de noduri sau strangulatii Ranvier, prin care ies ramificatii colaterale scurte si perpendiculare pe directia axonului. Strangulatiile Ranvier individualizeaza o serie de segmente: segmente internodale. Teaca de mielina se comporta ca un izolator electric, nepermitand scurgeri ionice, consecinta fiind o viteza de conducere a impulsului nervos mult mai mare decat in axonii amielinici (impulsul electric sare de la un nod la altul - conducere saltatorie).

Fig. nr. - Reprezentarea schematica a procesului de mielinizare

Deasupra tecii de mielina se gaseste teaca lui Schwann, formata din celule turtite de tip glial, cu rol de protectie si de hranire (rol trofic). Fiecarui segment internodal de mielina ii corespunde o celula Schwann, care intervine in formarea tecii de mielina. Nucleul acestor celule este situat la mijlocul segmentului, citoplasma este redusa cantitativ, contine mitocondrii, un aparat Golgi si granule de ribozomi.

De mentionat ca axonii unor neuroni nu poseda teaca de mielina, fibrele numindu-se amielinice, fiind proprii nervilor vegetativi.

La exterior axonul este invelit de o teaca conjunctiva numita teaca Henle (teaca endoneurala), ce contine numeroase fibre de reticulina si colagen dispuse ca o retea in jurul tecii Schwann (cu rol in permeabilitate si in protectia mecanica, asigurand rezistenta axonului). Teaca Henle este o teaca continua, care insoteste axonul pana aproape de ultimele sale ramificatii si este formata din substanta fundamentala si fibre conjunctive elastice dispuse in retea.

In raport cu numarul prelungirilor, neuronii sunt de mai multe tipuri:

- unipolari: care prezinta numai o prelungire axonica (de exemplu celulele cu conuri si cu bastonase din retina, neuronii unipolari din ganglionii spinali etc.);

- pseudounipolari: care prezinta o prelungire in forma de T, ramificata imediat in apropierea corpului celular in doua parti, dendrita si axonul (de exemplu neuronii din ganglionii spinali);

- bipolari: care prezinta doua prelungiri, dendrita si axonul ce pornesc de la cei doi poli ai corpului celular (de exemplu neuronii olfactivi, neuronii bipolari din structura retinei);

- multipolari: care au mai multe dendrite si un axon (de exemplu neuronii din coarnele anterioare ale maduvei spinarii).

Dupa functia lor, neuronii pot fi de patru tipuri:

1. receptori (senzitivi): se afla in ganglionii spinali, in ganglionii senzitivi cranieni si receptioneaza prin dendrite excitatii din mediul intern sau extern; ei culeg informatii de la organele de simt (exteroreceptori), de la organele interne (interoreceptori) sau reprezinta terminatiile nervoase libere din muschi, tendoane si articulatii (proprioreceptori);

2. motori: se afla in centrii motori din maduva spinarii si trunchiul cerebral, axonii lor fiind in legatura cu organele efectoare - muschi sau glande;

3. vegetativi: sunt saraci in prelungiri si se gasesc in ganglionii vegetativi;

4. de asociatie (intercalari): care fac legatura dintre alti neuroni, fiind situati intercalati intre neuronii receptori si cei motori; se gasesc in sistemul nervos central, unde reprezinta majoritatea neuronilor.

Celulele gliale (nevrogliile) sunt celule mici, cu forma stelata, care prezinta numeroase prelungiri. Ele insotesc fibra nervoasa, se gasesc in numar mult mai mare decat neuronii si indeplinesc functii de protectie, de suport, trofice (fac legatura cu vasele de sange), intervin in fenomenele de cicatrizare a tesutului nervos lezat, in sinteza mielinei, au rol fagocitar (distrug neuronii alterati). Spre deosebire de neuroni, celulele gliale au centru celular si se pot divide intens. Desi celulele gliale prezinta asemanari structurale cu neuronii, ele nu sunt capabile sa transmita impulsuri nervoase.

Se descriu mai multe tipuri de nevroglii:

Astrocitele: cu prelungiri sinuoase scurte emise din corpul celular, dintre care unele cu extremitate libera latita spre capilarele sangvine - piciorus vascular; se gasesc in substanta cenusie, in jurul corpului neuronului si al dendritelor. Aceste celule intervin in schimburile metabolice dintre sange si neuroni, asigurand protectia SNC prin bariera hemato-encefalica.

Oligodendrogliile au prelungiri mai putine, mai scurte, cu ingrosari punctiforme si se gasesc in substanta alba si cenusie a sistemului nervos central.

Microgliile au dimensiuni mai mici si prelungiri bogat ramificate si se gasesc in substanta cenusie, in jurul neuronilor din SNC. Sunt celule fagocitare, care inlatura resturile celulare, celulele moarte si eventual bacteriile.

Celulele ependimare captusesc cavitatile encefalului si maduvei spinarii. Sunt celule ciliate cu rol protector care intervin in circulatia lichidului cefalorahidian, situat in interiorul cavitatilor respective.

Celulele Schwann sunt nevroglii ale sistemului nervos periferic, intervenind in sinteza tecii de mielina.