1.Definiti domeniul cholinergic

Domeniul colinergic cuprinde totalitatea teritoriilor in care actioneaza ca mediator chimic acetilcolina (AcCh) si anume :

terminatia postganglionara parasimpatica;

sinapsele intre fibrele preganglionare si celulele ganglionilor simpatici si parasimpatici;

terminatiile postganglionare simpatice ce inerveaza glandele su­-doripare;

sinapsa medulosuprarenala;

neuronii intercalari ai circuitului Renshaw din coarnele anterioare ale maduvei spinarii;

jonctiunea neuromusculara (intre terminatia axonului motor si membrana postsinaptica situata pe placa motorie a muschiului striat);

unele sinapse de la nivelul sistemului nervos central (SNC).

2.Eliberarea acetilcolinei in fantele sinamptice

Eliberarea acetilcolinei in fanta sinaptica se poate produce prin difuziune sau prin exocitoza, procese ce necesita alipirea veziculelor de membrana presinaptica.

In repaus, pe unitatea de timp, se sparge un numar mic de vezicule, eliberandu-se un numar mic de cuante de acetilcolina. Procesul este spontan, iar frecventa eliberarii cuantelor de acetilcolina este dependenta de Ca2+ intracelular.

In cazul aparitiei si propagarii influxului nervos, acesta determina depolarizarea membranei presinaptice, deschiderea canalelor lente de calciu potential dependente cu influx intracelular de calciu, ceea ce induce intensificarea miscarii veziculelor. Acestea se vor lovi in numar mai mare de membrana presinaptica producandu-se spargerea unui numar mare de vezicule, 200-300 de vezicule/milisec., cu eliberare masiva de acetilcolina (exocitoza provocata). Concentratia calciului intracelular revine la normal prin captarea acestuia, indeosebi in mitocondrii.

3.Tipuri de receptori muscarinic

i

M1 - din sistemul nervos central si unii ganglioni simpatici si parasimpatici - ganglionii intramurali din stomac,

M2 - din cord si muschii netezi,

M3 - din muschii netezi si glandele exocrine,

M4 din sistemul nervos central.

4.Tipuri de receptori nicotinici

Receptorii nicotinici sunt receptori a caror stimulare produce efecte similare nicotinei - alcaloid din tabac (Nicotiana tabacum). Receptorii nicotinici sunt situati:

la nivelul placii motorii,

la nivelul ganglionilor vegetativi (simpatici si parasimpatici),

la nivelul celulelor medulosuprarenale si la nivelul sistemului nervos central.

Receptorii nicotinici se clasifica la randul lor in:

receptori N1 situati neuronal (central si ganglionar)

si receptori N2 situati muscular.

Receptorii muscarinici si nicotinici nu coexista pe aceeasi membra­na postsinaptica.

In ceea ce priveste structura receptorilor colinergici, este cunoscuta

numai cea a receptorilor nicotinici de la nivelul placii motorii.

Receptorii de la acest nivel sunt similari celor din organul electric al pestelui torpila. Au tost dealtfel primii receptori izolati si studiati cu ajutorul unui ligand specific alfabungarotoxina, substanta izolata din veninul de cobra.

Receptorul nicotinic este reprezentat de o proteina membranara asimetrica cu masa moleculara de circa 250.000 daltoni, formata din 5 subunitati, notate cu , dispuse sub forma de rozeta in jurul unui canal ionic central, comun pentru ionii de Na+ si K+. Acetilcolina s-ar fixa specific pe subunitatea

Receptorii colinergici muscarinici sunt polipeptide cu masa de circa 80.000 de daltoni.

Receptorul colinergic recunoase si fixeaza acetilcolina datorita complementaritatii structurale cu aceasta. Astfel, acetilcolina prezinta o extremitate cationica si o extremitate esterica. Receptorul colinergic poseda la randul lui un sediu anionic si un sediu esterofil. Fixarea acetilcolinei pe receptor consta in legarea ionica a capatului cationic al mediatorului la sediul anionic al receptorului si in fixarea grupsrii esterice a acetilcolinei de sediul esterofil al receptorului printr-o punte de hidrogen intarita de forte Van der Waals.

Receptorii colinergici muscarinici sunt cuplati cu sistemele mesagere secunde prin intermediul proteinelor G.

Receptorii M1 si M3 sunt cuplati cu fosfatidilinozitolul, iar receptorii M2 si M4 cu adenilat ciclaza.

Receptorii nicotinici nu sunt legati de proteineie G ci de un canal ionic.

5.Modificari induse de Acetilcolina pe receptorii nicotinici

produce probabil modificarea conformationala a subunitatii specifice a proteinei, ceea ce ar conduce la deschiderea canalului ionic central, cu influx masiv de Na+, depolarizare si excitatie (contractia musculaturii striate, stimularea ganglionilor vegetativi, stimularea celulelor medulosuprarenale) .

6.Modificari induse de Acetilcolina pe receptorii muscarinici

Provoaca deschiderea electiva a unor canale de K+ cu eflux de K+, hiperpolarizare si inhibitie (vasodilatatie, deprimarea miocardului),

Provoaca inchiderea acestor canale cu favorizarea depolarizarii si excitatie (contractia muschilor bronsici si digestivi, stimularea secretiei exocrine).

7.Tipuri de colinesteraza

Colinesteraza este de doua tipuri:

- colinesteraza adevarata sau acetilcolinesteraza ce se gaseste in tesutul nervos si eritrocite si are specificitate mare pentru acetilcolina pe care o inactiveaza preferential la nivelul sinapselor colinergice si

- pseudocolinesteraza (butirilcolinesteraza), ce se gaseste in plasma si tesuturi, si inactiveaza probabil acetilcolina difuzata in afara sinapselor.

8.Tabel 1

Efectele stimularii receptorllor colinergici

9.Medicamente agoniste-definitie,reprezentanti

Medicamentele agoniste sunt substante ce au afinitate pentru receptorii colinergici pe care ii activeaza determinand aceleasi efecte ca acetilcolina.

Sunt medicamente agoniste ale receptorilor colinergici (colinomi­metice):

parasimpatomimeticele cu actiune la nivelul sinapselor para­simpatice terminale,

nicotinicele cu actiune stimulatoare a ganglionilor vegetativi si

curarizantele depolarizante cu actiune stimulanta la nivelul placii motorii.

10.Medicamente antagoniste-definitie,reprezentanti

èMedicamentele antagoniste (colinolitice) sunt substante ce au afinitate fata de receptorii colinergici, ocupandu-i fara a avea activitate intrinseca. Ele impiedica fixarea ulterioara a substantelor agoniste, determinand efecte de tip blocant (bloc post-sinaptic).

Sunt antagonisti ai receptorilor colinergici:

parasimpatoliticele, cu actiune la nivelul sinapselor parasimpatice terminale,

ganglioplegicele, cu actiune la nivelul ganglionilor vegetativi, si

curarizantele antidepolarizante, cu actiune la nivelul placii terminale motorii.

11.Parasimpatomimeticele-AcCh-mecanism de actiune

Parasimpatomimeticele sunt substante cu actiune agonista la nivelul sinapselor parasimpatice terminale. Actionand direct asupra receptorilor colinergici aceste substante sunt denumite parasimpatomimetice directe. Ele reproduc efectele stimularii parasimpaticului. Din acest grup fac parte acetilcolina, si compusii de sinteza cu structura asemanatoare acetilcolinei, precum si un alcaloid natural - pilocarpina.

1. Acetilcolina introdusa in organism din afara, provoaca in doze mici efecte de tip muscarinic prin actiune agonista la nivelul receptorilor muscarinici. Doze mari, mai ales in conditiile unei atropinizari prealabile, determina efecte de tip nicotinic.

Datorita particularitatilor farmacocinetice, conditionate de structura (molecula polara, putin solubila, deci neabsorbabila si inactivare rapida, deci actiune de scurta durata) si farmacodinamice (actiune intensa, brutala, neselectiva), acetilcolina nu se foloseste ca medicament. Este, insa o substanta de referinta pentru farmacologia fundamentala.

12.Compusi de sinteza ai AcCh-reprezentanti+mecanism de actiune

asemanatori structural cu acetilcolina, au stabilitate mai mare, deci actiune de durata mai lunga, si efecte predominant muscarinice la nivelul musculaturii netede vasculare, digestive si a vezicii urinare. Din acest grup fac parte: metacolina, folosita ca vasodilatator in afectiuni vasculospastice; carbacolina si betanecolul utilizate ca vasodilatatoare si stimulante ale musculaturii netede digestive sau/si a vezicii urinare, in atonii digestive sau vezicale.

Betanecolul si metacolina in administrare orala au fost propuse ca alternativa a pilocarpinei in tratamentul xerostomiei.

13.Pilocarpina-actiune si indicatii

Pilocarpina este un alcaloid din Pilocarpus jaborandi cu actiune predominant muscarinica la nivelul glandelor exocrine si al ochiului.

-Pilocarpina stimuleaza intens secretiile sudorale, salivare, bronsice.

-La nivelul ochiului, aplicata local, determina mioza, spasm de acomodatie, cu cresterea convergentei cristalinului si fixarea vederii pentru aproape, ca si scaderea presiunii intraoculare datorata usurarii drenarii umorii apoase prin canalul Schlemm si sistemul venos. Pentru aceste actiuni pilocarpina se utilizeaza in glaucom, sol. 0,5 - 4% pilocarpina nitrica sau sulfurica, in aplicare locala (instilatii in sacul conjunctival) repetat la 3-6 are, in functie de conditia clinica. Pilocarpina in doza de 5 mg, oral sau injectat s.c., se poate folosi pentru cresterea secretiei salivare in xerostomia aparuta post radioterapic in regiunea capului sau cefei, sau asociata sindromului Sjögrens.

Pilocarpina administrata parenteral are toxicitate mare - fiind folosita numai ca antidot in intoxicatia cu atropina.

14.Anticolinesterazele reversibile -reprezentanti+mecanism de actiune

Anticolinesterazicele reversibile se combina cu ambele sedii receptoare ale acetilcolinei, sediu anionic si respectiv esterazic, formandu-se un complex lent hidrolizabil (1-2 ore). Asa actioneaza: fizostigmina (eserina) - alcaloid natural utilizat in glaucom si neostigmina (miostin), substanta sintetica utilizata pentru actiunile muscarinice de stimulare a musculaturii netede gastro-intestinale si vezicale, in atoniile digestive si vezicale postoperatorii, in distensiile abdominale etc, si pentru actiunile nicotinice de stimulare a placii motorii, in diagnosticul si tratamentul miasteniei gravis, afectiune neu­rologica, caracterizata prin deficitul transmisiei excitatiei la nivelul placii terminale motorii, cu slabiciune musculara consecutiva. Neostigmina actioneaza ca antidot in intoxicatiile cu curarizante antidepolarizante (tubocurarina, galamina).

15.Anticolinesterazele ireversibile -reprezentanti+mecanism de actiune

Anticolinesterazicele ireversibile sunt reprezentate in principal prin derivatii organofosforici. Acestia se leaga numai de sediul esterazic al colinesterazei formand un compus fosforilat stabil. Activitatea enzimatica nu reapare decat prin sinteza unei noi cantitati de enzima, ceea ce necesita un interval de peste o saptamana.

Datorita inhibarii ireversibile a colinesterazelor si patrunderii cu usurinta in creier, derivatii organofosforici sunt foarte toxici, fiind folositi indeosebi ca substante toxice de lupta (tabun, sarin, soman) sau insecticide (paration, malation).

16.Intoxicatia acuta cu organofosforice-medicamente ce provoaca ,simptomatologie,tratament

Intoxicatia acuta cu substante organofosforice, deosebit de grava, realizeaza clinic o simptomatologie complexa, datorata acumularii progresive si excesive de acetilcolina endogena cu efecte muscarinice si nicotinice - asa numita criza colinergica. Apar astfel fenomene digestive (salivatie, greata, colici, voma, diaree), respiratorii (hipersecretie bronsica), cardiovasculare (hipotensiune arteriala), musculare (fasciculatii si slabiciune a musculaturii striate), nervoase (confuzie mintala, coma).

Tratamentul consta in: indepartarea toxicului; bronhoaspiratie, la nevoie respiratie artificiala; atropina, doze mari - 2 mg iv. repetat la 3­8 min., pana la aparitia primelor semne de atropinizare (midriaza); administrarea de reactivatori de colinesteraza (obidoxima, pralidoxima) care disloca si fixeaza toxicul de pe colinesteraza, enzima redevenind astfel functionala; tratament simptomatic - anticonvulsivante, sedative, etc.

17.Parasimpatolitice-atropina-efecte farmacodinamice,indicatii

Parasimpatoliticele sunt substante cu actiune antagonista selectiva la nivelul receptorilor muscarinici ai sinapselor parasimpatice terminale. Consecutiv ele antagonizeaza efectele muscarinice ale acetilcolinei si ale altor parasimpatomimetice.

. Atropina este esterul acidului tropic (acid organic complex) cu un aminoalcool - tropanolul sau tropina.

Blocand electiv receptorii muscarinici, atropina diminua sau suprima controlul parasimpatic al diferitelor structuri efectoare si interfera cu unele mecanisme nervos centrale, determinand efectele farmacodinamice antimuscarinice.

Efectele farmacodinamice ale atropinei o indica, ca antispastic-antisecretor in afectiuni digestive, ca antispastic in colici (eventual asociata morfinei); in preanestezie deoarece: scade secretiile bronsice. diminua reflexele vagale cardioinhibitorii si stimuleaza respiratia. Atropina are actiune antisecretorie marcata la nivelul glandei salivare. Senzatia de uscaciune a gurii apare la doze de 5 ori mai mici decat cele ce produc tulburari de acomodare. Inhibarea secretiei salivare poate fi utila pentru a usura unele manevre stomatologice. Atropina se mai foloseste in oftalmologie, deoarece midriaza permite examenul fundului de ochi si previne in irite aderentele dintre iris si cristalin, iar cicloplegia permite determinarea indicelui de refractie a cristalinului, indeosebi la copii. Atropina este antidot in intoxicatiile cu substante parasimpatomimetice si anticolinesterazice.

18.Atropina-efecte adverse

fotofobie,

tulburari de vedere,

uscaciunea gurii,

constipatie,

retentie de urina.

19.Atropina-contraindicatii

in tahiaritmii supraventriculare,

glaucom,

spasme esofagiene, esofagita de reflux,

stenoza pilorica organica,

ileus paralitic,

adenom de prostata.

20.Atropina-intoxicatia

Atropina in doze mari produce intoxicatie acuta cu simptome consecutive blocarii parasimpatice: tahicardie, midriaza, hipertensiune, piele uscata congestiva si calda - la copii poate mima o boala eruptiva ­cu simptome nervos centrale: neliniste, excitatie psihomotorie, delir. Moartea poate surveni prin paralizia respiratiei. Doza letala la adult este de 80 - 130 mg. Tratamentul consta in: spalaturi gastrice In cazul administrarii orale a toxicului; administrarea de pilocarpina sau neostigmina ca antidot, respiratie artificial1; impachetari umede.

21.Substituentii semisintetici si sintetici de atropina cu actiune digestiva si oculara-reprezentanti+efecte farmacodinamice

Substituentii cu actiune digestiva antispastica si antisecretorie sunt: metantelina (pepulsan) si propantelina - derivati cuaternari de amoniu, oxifenciclimina (daricon) - derivat aminic cu efect predominant antisecretor gastrie de lunga durata (8-12 ore).

Butilscopolamina (scobutil), butilderivatul cuaternar al scopolaminei, este activ ca antispastic digestive, antisecretor, in special gastric. Absorbtia digestiva este redusa, ceea ce recomanda administrarea parenterala.

Pirenzepina (gastrozepin) - are structura triciclica. Dozele terapeutice blocheaza electiv receptorii M1 de la nivelul plexurilor nervoase ale peretelui gastric, producand consecutiv inhibarea intensa si prelungita a secretiei gastrice, efect util in boala ulceroasa. Doze mari blocheaza si receptorii M2 - determinand reactii adverse de tip atropinic.

.Substituenti cu actiune predominant oculara sunt reprezentati in principal prin homatropina, care se aplica local si produce efecte oculare asemanatoare atropinei, dar de scurta durata (12-14 ore).

22.Nicotina-efecte farmacodinamic

Nicotina - alcaloid din frunzele de tutun (NIcotiana tabacum) are in doze mici actiune agonista asupra receptorilor nicotinici ganglionari.

Initial sunt stimulati ganglionii parasimpatici, mai sensibili §i ulterior cei simpatici, ceea ce face ca efectele stimulatoare ale dozelor mici de nicotina sS se manifeste la niyelul organelor cu inervatie vegetative dubla (cord, tub digestiv) in 'doi timpi'- initial efectele parasimpatomimetice, apoi efectele simpatice. Organele inervate exchisiv simpatic (majoritatea vasalor) prezinta de la inceput efecte de tip simpatic. Dozele mici de nicotinS. produc de asemenea stimulare medulosuprarenala - cu eliberare de catecoldmirie_s efecte nervos centrale (prin stimularea unor colinoreceptori nicotinici §i eiiberarea de catecolamina in creier), stimularea musculaturii striate si uoele efecte metabolice. Astfei nicotina, in deze mici, produce bradicardie, apoi tahicardie, hipertensiune arteriala, apoi hipotensiune arteriala; stimularea motilit&tii |i secretiilor digestive, eventual voma si diaree. stimularea respiratiei, inhibarea diurezei, tremor, convulsii. In doze man, nicotina paralizeaza ganglionii vegetativi.

Nicotina este o substanta foarte toxica - doza ktalS la om este de 50-150 mg. O £igareta contine 6-8 mg nicotina, din care prin fumat se absorb 1-4 mg. Nicotina se absoarbe bine pe cale respiratorie si prin piele.

La efectele nocive ale fumatului, pe langa nicotinS, mai contribuie unele gudroane, iritante §i eventual cancerigene, §i elemente radioactive (poloniu, strontiu) continute In fumul de tigara.

Initial sunt stimulati ganglionii parasimpatici, mai sensibili, si ulterior cei simpatici.

Efectele stimulatoare ale dozelor mici de nicotina se manifesta la nivelul organelor cu inervatie vegetativa dubla -cord, tub digestiv, in doi timpi,

Organele inervate exclusiv simpatic -vasele, prezinta de la inceput efecte de tip simpatic.

Substanta foarte toxica - doza letala la om este de 50-150 mg.

O tigareta contine 6-8 mg nicotina, din care prin fumat se absorb 1 - 4 mg.

23.Nicotina-intoxicatia acuta

Intoxicatia acuta apare in forma u§oara, urmare a fumarii primei tigari, sau accidental la muncitorii din industria tutunului sau in cazul folosirii insecticidelor pe baza de nicotina. Apar: saliva|ie, greats, voma, diaree, paloare, palpitatii, stare de slabiciune si rau. in forma gravS, bolnavul intra in colaps, prezinta convulsii si poate surveni moartea prin paralizia respiratiei.

24.Nicotina-intpxicatia cronica

Intoxicatia cronica - tabagismul apare la fumatorii cronici, de peste 10 figari/zi, §i determinl dependents, indeosebi psihica, cre§terea mortalitafii in general, cre§terea frecventei cancerului pulmonar (de 1020 ori) si al vezicii urinare (de 2 ori), cresterea frecvenjei afectiunilor pulmonare cronice, a unor afectiuni cardiovasculare (boala coronarianS, trombangeita obliteranta). La femeile fumatoare este crescuta frecventa avortului spontan, a mortalitatii la nastere, a numarului nascntilor subponderali, iar dezvoltarea post-natala a nounascujilor este intarziatS. Tratamentul tabagismului se face in primul rand prin intreruperea fumatului.

25.Ganglioplegice-efecte farmacodinamice si reprezentanti

Ganglioplegicele paralizeaza ganglionii vegetativi,descentralizand periferia efectoare. Consecintele sunt variate in functie de componenta vegetativa, simpatica sau parasimpaticS predominant^ la nivelul diferitelor organe efectoare. Astfel, paralizarea ganglionilor vegetativi simpatici conduce la suprimarea controlului vasomotor sirnpatic, tonic si reflex, cu hipotensiune arterialai important!, cu marcat caracter ortostatic (abolirea reflexelor simpatice ce asigura redistribuirea sangelui in ortostatism). Paralizia ganglionilor parasimpatici determina constipatie mergand pana la ileus, tulburari de mictiune etc. Datorita actiunilor multiple, brutale §i prelungite, ganglioplegicele au utilizare terapeutica limitata, in realizarea 'hipotensiunii controtate' (metoda adjuvanta in anestezia generala $i in unele urgente hipertensive, exceptand feocromocitomul). Sunt substante ganglioplegice: hexametoniul. uiiul dintre¹ prirnele ganglioplegice cunoscute, azi utilizat numai in medlclna⁵ exJ3eHmentala, meeanrilamina utilizata limitat in tratamentul hipertensiunii arteriale §i trimetafanul. ganglioplegicul eel mai frecvent utilizat in urgente: hipertensiunea arteriala paroxistica, dlsectie sau ruptura de anevrism de aorta. Are $1 oarecare actiune vasodilatatoare directs Actiunea este rapida si de scurta durata.

Paralizeaza ganglionii vegetativi, descentralizand periferia efectoare.

Paralizia ganglionilor vegetativi simpatici -suprima controlul vasomotor simpatic, tonic si reflex, cu hipotensiune arteriala importanta, (cu caracter ortostatic).

Paralizia ganglionilor parasimpatici induce constipatie, ileus, tulburari de mictiune.

in realizarea hipotensiunii controlate - in anestezia generala si,

in unele urgente hipertensive, exceptand feocromocitomul.

hexametoniul, utilizat numai in medicina experimentala,

mecamilamina utilizata limitat in tratamentul hipertensiunii arteriale,

trimetafanul, cel mai frecvent utilizat in urgente - hipertensiunea arteriala paroxistica, disectie sau ruptura de anevrism de aorta.

26.Curarizante antidepolarizante - farmacodinamice si reprezentanti

Ocupa receptorii colinergici nicotinici ai placii motorii impiedicand, prin mecanism competitiv actiunea depolarizanta fiziologica a acetilcolinei.

Reprezentanti:

d-tubocurarina, alcaloid natural,

galamina -flaxedil, pancuroniu -pavulon, alcuronium - tacrium, substante sintetice.

Curarizantele antidepolarizante Ocupa receptorii colinergici nicotinici ai placii motorii impiedicand, prin mecanism competitiv actiunea depolarizanta fiziologica a acetilcolinei, actiune ce precede aparitia excitatiei musculaturii striate. Ele sunt molecule voluminoase, fiind denumite pahicnrare.

Sunt curarizante antidepolarizante d-tubocurarina, alcaloid natural, si substante sintetice ca galamina (flaxedil), pancuroniu (pavulon), alcuronium (tacrium).

27.Tubucurarina-efecte farmacodinamice la administrarea intravenoasa

Tubocurarina este o subsiantl naturala, alcaloid din.

Chondodendron tomentosum, cunoscuta din vechime, folosita de indienii
din America de Sud, care inmuiau in ea varfurile sagetilor folosite pentru
vanat. Ei cnnosteau faptul ca animalele astfei vanate pot fi consumate,
deoarece substanta nu se absoarbe digestiv. Administrata i.v.,
d-tubocurarina produce succesiv. hipotonie musculara cu senzatie de
oboseala, urmata de paralizia diferitelor grupe de muschi striati.
Interesarea muschilor striati se face intr-o anumita cronologie importanta
clinic. Initial curarizarea (relaxarea) cuprinde muschii cu unitati motorii
mici, bine inervati: muschii extrinseci ai ochilor, muschii mimicii,
muschii capului si gatului, apoi muschii membrelor, ai abdornenului si la
sfarsit muschii respiratori, diafragmul fiind interesat ultimul. Depasirea
dozei terapeutice determina moartea prin paralizie respiratorie. Utilizarea
substantelor curarizante neceska frecvent asistarea respiratiei. Dupa
incetarea actiunii curarizantelor revenirea tonusului diferitelor grupe
nrusculare se face in ordinea inversa pierderii lui. D-tubocurarina produce
de asemenea eliberare secundara de histamina cu hipotensiune arteriala,
broiihospasm si hipersecretia glandelor exocrine.
Efectul d-tubocurarinei dureaza circa 20-35 minute. Terminareaefectului curarizant se realizeaza in principal prin redistribuirea secundara a substantei de la nivelul receptorilor nicotinici musculari catre sedii (locusufi) acceptoare nespecifice existente in numar foarte mare inorganism. Epurarea substantei se face ca atare (nemodificata), lent, pe cale renala. Actiunea curarizanta a tubocurarinei, ca si a altor curarizante dealtfel, este potentatl de unele anestezice locale (halotan, enfturan) si antibiotice (aminoglicozide, peniciline, tetracicline).In supradozajul d-tubocurarinei se foloseste ca antidot neostigmina. Se asociaza de asemenea atropina, pentru a combate efectele muscarinice ale neostigminei. Efectele de tip histaminic se combat cu antihistaminice.

28.Curarizante depolarizante - farmacodinamice si reprezentanti

Actioneaza ca agonisti ai receptorilor colinergici nicotinici ai placii motorii si produc, similar acetilcolinei, depolarizarea membranei postsinaptice.

Deoarece nu sunt distruse de catre colinesteraza, produc o depolarizare intensa si durabila, care provoaca in final blocarea jonctiunii neuromusculare.

Curarizantele depolarizante actioneaza'ca agonisti ai receptoriior colinergici nicotinici ai placii motorii producand, simiiar acetilcolinei, depolarizarea membranei postsinaptice. Nefiind insa distruse de catre colinesteraza. eie produc o depolarizare intensa si durabila, care va conduce in fmal la blocarea jonctiunh neuromuscuiare (similara celei produse de antidepolarizante). Curarizantele depolarizante sunt moiecule mici, flexibile, fiind denumite si leptocurare. Sunt curarizante depolarizante: suxametoniul (succinilcolinl, miorelaxin) si decametoniul. Administrarea curarizantelor depolarizante determina intr-un prim timp fasciculatii musculare, si abia in timpul doi apare mioreiaxare, care progreseaza asemanator celei produse de antidepolarizante: muschii ochiului, fetei si capuluL etc.

29.suxametonice-mecanism de actiune,efecte farmacodinamice

suxametoniul, ce cuprinde in structura 2 molecuie de acetilcolina. Dupa administrarea iv. a unei doze unice, curarizarea apare in circa un minut si dureazl 5-15 minute. Efectul de scurta durata se datoreaza inactivarii enzimatice rapide de catre colinesterazele nespecifice (pseudocolinesteraze) plasmatice si tisulare. Colinesteraza hepatica intervine in masura apreciabiia in metabolizarea suxametoniului. Deficitul genetic al pseudocolinesterazei (la 1 din 3000 persoane) ca si insuficienta hepatica cronicl determina preiungirea efectului curarizant, iar in cazuri grave poate apare apnee. Efectul curarizant este prelungit de asemenea de anticolinesterazice. Procaina potenteaza suxametoniui intrand in competitie cu acesta pentru coiinesteraza. Supradozarea suxametoniului, ca si a celorlalte curarizante, poate produce apnee care impune asistarea urgenta a respiratiei.

30.Domeniul adrenergic-componente si reprezentanti

Domeniul adrenergic are doua componente: nervoasa, neuronii si sinapsele la care neurotransmitatorul este o catecolamina, si endocrina - medulosuprarenala, ce secreta de asemenea hormoni cu structura catecolaminica si are origine embrionara comuna cu SNV simpatic.

noradrenalina (norepinefrina) neurotransmitator la sinapsele simpatice postganglionare si la unele sinapse din SNC (ex. trunchi cerebral);

adrenalina (epinefrina) - mediator chimic la unele sinapse din SNC;

dopamina, mediator chimic la unele sinapse neuroefectoare simpatice (vase splahnice si renale) si sinapse din SNC (sinapse dopaminergice din sistemul limbic, sistemul extrapiramidal si hipotalamus).

31.Receptori pentru catecolamine=receptori alfa adrenergici

Receptorii alfa sunt la randul lor de douä subtipuri

- alfa1 cu localizare post sinaptica la nivelul organelor efectoare: bronsii, perete vascular, trombocite, muschi radiar al irisului, tract gastrointestinal, capsula splenica, insule Langherhans, si

alfa2 cu localizare atat sinaptica cat si nesinaptica.

32.Receptori beta adrenergici

Receptorii beta sunt de doua feluri: beta1 - ce predomina la nivelul inimii si intestinului si beta2 localizati in peretii vasculari, bronhii si uter.

33.Receptori dopaminergici-central si periferic

Central receptorii dopaminergici se gasesc in structurile nervos centrale la nivelul carora dopamina actioneaza ca neurotransmitator (sistem nigrostiat cu rol in controlul activitatii motorii; sistem mezolimbic cu rol in controlul comportamentului psihomotor si afectiv; sistem tuberoinfundibular cu rol in controlul secretiei hipofizare, in special de prolactina).

Receptorii dopaminergi periferici sunt postsinaptici si presinaptici.

Cei postsinaptici se gasesc la nivelul rinichilor, vaselor coronare si mezenterice, ganglionilor simpatici, in muschiul neted digestiv.

Receptorii dopaminergici presinaptici exista la nivelul terminatiilor simpatice ale sistemului cardio-vascular.

34.Mecanism molecular de actiune-receptori alfa+beta

Actionarea receptorilor alfa1 implica inozitoltrifosfatul (fosfatidilinozitol ca mesager secund, cu creserea consecutiva a concentratei de Ca++ intracelular. Acesta activeaza protein-kinaze calciu-dependente favorizand fosforilari responsabile de efectul dop[aminergic, exemplu contractia musculaturii netede vasculare.

Actionarea receptorilor alfa2 si beta implica AMPc ca mesager secund, insa actionarea receptorilor alfa2 determina inhibarea adenilatciclazei, deci scaderea cantitatii intracelulare de AMPc, pe cand actionarea receptorilor beta provoaca stimularea adenilat -ciclazei si consecutiv cresterea cantitatii intracelulare de AMPc.

Activitatea specifica a adenilat ciclazei membranare este modulata prin intermediul unor proteine reglatoare - proteine G. Acestea sunt Gs (stimulatoare) si respectiv Gi (inhibitoare). Proteineie G sunt la randul lor activate de catre GTP (guanozintrifosfat).

Actionarea receptorului determina modificarea alosterica a proteinei G favorizand astfel cuplajul proteina G-GTP. Transmisia mesajului inceteaza prin hidroliza acestui complex in GDP si proteina G.

35.Medicamente care influenteaza biosinteza catecolaminelor

Biosinteza catecolaminelor poate fi blocata sau stimulata.

Astfel a-metilparatirozina (folosita exclusiv In farmacologia experimentala) blocheaza tirozin-hidroxilaza, iar metildopa (aldomet) inhiba dopa-decarboxilaza, ambele determinand blocarea sintezei de mediator.

Disulfiramul (medicament folosit in dezintoxicarea alcoolicilor) inhiba dopamin-beta-oxidaza cu cresterea consecutiva a concentratiei presinaptice de dopamina. Diferiti aminoacizi, folositi de enzimele presinaptice ca substraturi nespecifice, pot conduce la sinteza de 'falsi neuromediatori'.

36.Medicamente care influenteaza stocarea catecolaminelor

Stocarea catecolaminelor poate fi influentata de rezerpina care impiedica recaptarea neurotransmisatorului (dopamina, serotonina, histamina) in granulele de stocaj, consecutiv blocarii mecanismului transportor activ din membrana acestora. Consecinta va fi epuizarea depozitelor de noradrenalina in unele sinapse adrenergice centrale si periferice cu efecte hipotensive.

Cocaina blocheaza transportul activ al noradrenalinei din fanta in butonul presinaptic, in procesul de recaptare, crescand disponibilul de mediator in fanta, cu consecinte de tip simpatomimetic.

Antidepresivele triciclice (imipramina etc.) impiedica recaptarea noradrenalinei si serotoninei in neuronii noradrenergici, respectiv serotoninergici cerebrali, marind disponibilul de mediator in fanta - cu consecinle antidepresive.

37.Medicamente care influenteaza eliberarea catecolaminelor

Eliberarea catecolaminelor poate fi crescuta sau blocata. Substantele simpatomimetice indirecte sau neurosimpatomimetice (efedrina, tiramina, amfetamina) ajung in butonul presinaptic, inseland mecanismele transportoare membranare si determinand eliberarea mediatorului in fanta. Guanetidina si bretiliu produc, in schimb, stabilizarea membranelor presinaptice, cu blocarea mediatorului in buton 'bloc presinaptic' cu scaderea tensiunii arteriale.

38.Medicamente care influenteaza depozitarea catecolaminelor

39.Medicamente agoniste ai receptorilor adrenergici

Medicamentele agoniste pot fi:

-neselective - actionand toate tipurile de receptori:

-alfa1 si alfa2, beta1 si beta2, avand spectru larg de actiune - adrenalina sau

-selective

-stimulante alfa1 - fenilefrina, metoxamina; -stimulante alfa2 - clonidina;

-stimulante beta1 si beta2 -izoprealina;

-stimulante beta1 - dobutamina;

-stimulante beta2 - salbutamolul.

Noradrenalina se comporta in principal ca agonist alfa1 si in mica masura ca agonist beta1.

40.Medicamente antagoniste ai receptorilor adrenergici

Substantele antagoniste, la randul lor, blocheaza diferitele categorii de receptori:

-alfa1 si alfa2 - fentolamina;

-alfa1 - prazosinul;

-beta1 si beta2 - propranololul;

-beta1 - atenolol, metoprolol.

Neurolepticele sunt antagonisti ai receptorilor dopaminergici si adrenergici din creier.

41.Adrenalina-efect cardiovascular

Stimulare miocardica directa cu cresterea metabolismului si a consumului de 02 cu circa 20-30%; vasoconstrictie in teritoriul cutanat, al mucoaselor si splahnic; vasodilatatie la nivel cerebral, coronar si al musculaturii striate - ceea ce, global, determina scaderea tensiunii arteriale minime (datorita vasodilatatiei) cu cresterea moderata a valorilor tensionale maxime, datorita cresterii debitului cardiac si vasoconstrictiei. Doze mari pot produce cresteri ale valorilor tensionale urmate uneori de reflexe compensatorii cardioinhibitoare si aritmii grave.

42.Adrenalina-alte efecte

efecte respiratorii - bronhodilatatie, si scaderea secretiilor bronsice,

efecte digestive - relaxarea musculaturii netede gastrointestinale, cu contractia sfincterului piloric si ileocecal, contractia capsulei splenice;

efecte oculare - in aplicare locala, in sacul conjunctival, produce midriaza activa si scaderea presiunii intraoculare;

efecte genito-urinare - relaxarea vezicii urinare cu contractia sfincterului vezical, relaxarea miometrului;

efecte nervos-centrale - stimulare cu excitatie si anxietate ;

efecte musculare - stimuleaza musculatura striata si inlatura senzatia de oboseala ;

43.Adrenalina-indicatii,localizare

Indicatii: socul anafilactie (indicatie majora), in care administrarea iv. produce rapid stimularea cordului eu cresterea tensiunii arteriale si ameliorarea respiratiei, prin scaderea edemului mucoasei laringo-traheo-bronsice si bronhodilatatie; in criza de astm bronsic (administrare s.c.); in asociatie cu anestezicele locale (proportie 1/50000-1/200000), pentru a le prelungi actiunea acestora si a le scadea toxicitatea (produce vasoconstrictie care contracareaza vasodilatatia produsa de principalele anestezice Iocale).

Studiile clinice au evidentiat absorbtia rapida a epinefrinei dupa administrarea solutiilor anestezice Iolale la nivelul cavitatii bucale. Repetarea injectarii, ca si stress-ul produs de actul stomatologie, pot creste concetratia plasmatica a adrenalinei cu consecinte adverse cardiovasculare.

In aplicatii Iocale, pe mucoase, are actiune hemostatica si decongestiva (datorita vasoconstrietiei). In stomatologie, se foloseste sol. topica 1 %0 pentru hemostaza gingiilor sangerande sau a tesutului pulpar.

44.Adrenalina-efecte adverse

Reacttile adverse produse de dozele terapeutice de adrenalina sunt: palpitatii, anxietate, slabiciune, lesin. Dozele mari si administrarea iv. pot produce hipertensiune arteriala, tulburari de ritm grave, accidente vasculare. Toxicitatea adrenalinei este creseuta la hipertiroidieni si in cursul anesteziei generale. .

Doza curenta de adrenalina este de 0,25 - 0,5 mg odata, administrare S.c., exceptional i.v.(in socul anafilactic).

45.Noradrenalina-mecanism de actiune si indicatii

Este o catecolamina cu actiune agonista, in principal la nivelul receptorilor alfa (alfa1 si alfa2) si beta1. Consecutiv stimularii receptorilor alfa, determina vasoconstrictie, cu cresterea rezistentei periferice totale si hipertensiune arteriala, atat sistolica cat si diastolica. Cresterea tensiunii arteriale poate declansa bradicardie reflexa, cu mascarea consecutivaa efectelor stimularii receptorilor beta1'

Este indicatii in colapsul hipoton, in perfuzie lenta in vene mari, solutie ce contine 4 mg noradrenalina baza/1000 ml, sub controlul tensiunii arteriale. Dupa stabilizarea valorilor tensionale oprirea perfuziei se face lent. Oprirea brusca a perfuziei poate declansa hipertensiune arteriala severa, ca fenomen de 'rebound'.

Ca reactii adverse, noradrenalina poate produce cresteri tensionale excesive, cu accidente vasculare si cardiace; anxietate; cefalee; ischemie locala in cazul administrarii perivenoase.

46.Dopamina-mecanism de actiune si indicatii

precursorul noradrenalinei, stimuleaza atat receptorii adrenergici (alfa si beta) cat si receptorii dopaminergici. Stimularea receptorilor alfa determina vasoconstrictie cu cresterea presiunii arteriale. Stimularea receptorilor beta1 determina cresterea frecventei cardiace, a contractilitatii si debitului cardiac. In administrare intravenoasa este utila in unele forme de soc cardiogen ca si in insuficienta cardiaca congestiva rezistenta la tratamentul clasic.

Efectele adverse sunt comune cu ale celorlalte catecolamine.

47.Clonidina- mecanism de actiune si indicatii

Clonidina este un agonist alfa2 adrenergic cu actiune indeosebi centrala, la nivelul nucleului vasomotor bulbar (nucleu reticulat lateral). Consecutiv actiunii sale se produce diminuarea tonusului simpatic periferic si favorizarea reflexelor vagale cardioinhibitorii.

48.Izoprenalina - mecanism de actiune si indicatii

Izoprenalina (bronhodilatin) este un derivat adrenergic sintetic cu actiune agonista neselectiva la nivelul receptorilor beta. Consecutiv stimularii betat actioneaza la nivelul cordului unde, prin actiune directa, stimuleaza atat frecventa cat si forta de contractie a inimii si prin aceasta determina cresterea necesarului de oxigen al inimii, putand agrava starea bolnavilor cu cardiopatie ischemica. Stimularea receptorilor beta2 favorizeaza scaderea presiunii diastolice si indeosebi relaxarea musculaturii bronsice spastice. Se administreaza in inhalatii (aerosoli) sau per lingual pentru combaterea crizei de astm bronsic. Stimularea cordului poate fi avantajoasa in colapsul cu debit cardiac scazut ca si in diferite tipuri de bloc atrio-ventricular.

49.Efedrina- mecanism de actiune si indicatii

Efedrina este un simpatomimetic natural, cu structura necatecolica, cu actiune predominent indirecta si in mica masura directa, atat alfa cat si beta, cu spectru larg de activitate. Produce vasoconstrictie mai putin intensa dar mai prelungita ca adrenalina. Aplicata local are efecte decongestive. Provoaca de asemenea bronhodilatatie, mai slaba decat adrenalina, si stimulare psihomotorie (inlatura senzatia de oboseala). Administrarea repetata, la intervale scurte, duca la epuizarea depozitelor de noradrenalina si implicit la diminuarea raspunsului farmacodinamic, fenomen denumit tahifilaxie. Se foloseste ca antiastmatic. Sub forma de solutie se foloseste In oftalmologie (produce midriaza) si in orl - picaturi intranasale cu efect vasoconstrictor si decongestiv.

50.Beta-blocante- mecanism de actiune si indicatii

Blocheaza receptorii beta: neselectiv (beta1 si beta2) - propranololul, pindololul - sau selectiv (receptorii beta1)- metoprololul, atenololul etc. BIocanteie beta adrenergice impiedica efectele beta ale simpatomimeticelor sau ale stimularii simpatice actionand competitiv prin blocarea receptorilor beta postsinaptici. Consecutiv se produce deprimarea functiilor miocardului si scaderea tensiunii arteriale urmare, in principal, a scaderii sintezei renale de renina. In afara efectului antihipertensiv, beta-blocantele au si actiune antiaritmica si antianginoasa, variate ca intensitate in functie de substanta. Betablocantele, indeosebi cele neselective, sunt contraindicate in astmul bronsic.

51.Guanetidina- mecanism de actiune si indicatii

Guanetidina patrunde in terminatiile simpatice si stabilizeaza membrana presinaptica impiedicand eliberarea noradrenalinei, care ramane blocata in butonul presinaptic. Guanetidina determina asadar 'bloc presinaptic', cu diminuarea controlului simpatic asupra vasaler, cu hipotensiune. Guanetidina se foloseste ca antihipertensiv in unele forme de hipertensiune arteriala severa. Produce insa reactii adverse severe-hipotensiune ortostatica, agravarea cardiopatiei ischemice etc.

52.Rezelpina-indicatii

Reserpina, alcaloid natural, actioneaza la nivelul sinapselor adrenergice centrale si periferice determinand epuizarea depozitelor presinaptice de neurotransmitator. Consecutiv diminua controlul simpatic vasomotor si apare hipotensiune arteriala, instalata lent, dar de lunga durata. Prin actiune la nivelul sinapselor adrenergice centrale reserpina are efecte de tip tranchilizant si neuroleptic.

53.Efecte farmacodinamice glucocorticoizi-actiune antiinflamatorie

Actiune aniiinffamaioare marcata, superioara celei produse de antiinffamatoareie nesteroidiene, ce intereseaza toate fazefe procesufui inflamator, Astfei: cortizonii stabilizeaza membranefe biofogice in general, pe ceie capilare si celulare in special; j antagonizeaza actiunea de permeabilizare membranara a histaminei si kininefor; mentin raspunsul vascular la catecofamine; diminua motjfitatea feucociteior si capacitatea tpr fagocitara. Consecutiv este diminuata intensitatea fenomenelor din fazele congestive si exudativa afe procesufui inflamator. Cortizonii produc insa: scaderea numarului de fibroblasti, diminuarea formarii colagenului si blocarea suifatarii mucopolizaharidefor, actiuni _ce fac ca procesele reparatorii, de cicatrizare, din faza finala a inffamatiei sa fie intarziate.

stabilizeaza membranele biologice,

antagonizeaza actiunea de permeabilizare membranara a histaminei si kininelor,

mentin raspunsul vascular la catecolamine,

diminua motilitatea leucocitelor si capacitatea lor fagocitara

scad numarul de fibroblasti,

diminua formarea colagenului,

blocheaza sulfatarea mucopolizaharidelor.

54.Actiunea antialergica si imunodepresiva a glucocorticoizilor

Actiune antsaiergica si imunodepresiva marcata, urmare a impiedicarii sintezei interleukinei 2 si limfokinineior (factor chemotactic, factor de profiferare a limfocitelor, factor de activare a macrofagefor, factor de permeabiiizare a capilarelor) de catre limfocitele T, urmare a scaderii proliferarii acestora. Concomitent sunt diminuate consecintele inffamatorii afe reactiei antjgen-anticorp. Giucocorticoizii au de asemenea actiune limfolitica

materiafizata prin limfopenie trecatoare, iar la copil prin diminuarea tranzitorie a umbrei timice. Limfocitele senstbilizate sunt insa rezistente fa actiunea glucocorticoizilor. Actiunea imunodepresiva determina scaderea rezistentei organismului ia infectii.

impiedica sinteza interleukinei 2 si limfokininelor:

factor chemotactic,

factor de proliferare a limfocitelor, factor de activare a macrofagelor,

factor de permeabilizare a capilarelor.

55.Efecte farmacodinamice glucocorticoizi-efecte pe secretia gastrica

Cresterea secretiei gastrice de acid ciorhidric (prin intensificarea mecanismului histaminic) cu seaderea concomitenta a secretiei de mucus protector (urmare a scaderii Vnurnaruiui de cefule mucoseeretorii) si intarzierea regenerarii mucoasei gastrice, ceea ce f favorizeaza aparitia utcerului gastric, cu aspect caracteristic, fara buretet fibros, asa numitul ulcer moale '

scade secretia de mucus protector

intarzie regenerarea mucoasei gastrice,

favorizeaza aparitia ulcerului gastric, cu aspect caracteristic, 'ulcer moale'.

56.Efecte farmacodinamice glucocorticoizi-la nivelul SNC si ochi

Sttmuiarea sistemuiui nervos central, cu senzatie de bine, resimtita de bolnavi pe parcursul tratamentufui, dar si cu riscul decfansarii unor episoade psihotice acute fa bofnayji cu tufburari psihotice in antecedente.

SNC - risc declansare de episoade psihotice acute.

- induce senzatia de bine

Ocular - administrarea locala, creste presiunea intraoculara,

- administrarea sistemica indelungata poate provoca, cataracta subcapsulara posterioara ireversibila.

Efecfe ocyfare, urmare a aplicarii locale, constand in cresterea presiunii ihtfaoctffareA Administrarea sistemica indelungata poate provoca, mai aies la tineii, catatacta' subcapsulara posterioara ireversibila, cu pierderea consecutiva a vederii.

57.Efecte farmacodinamice glucocorticoizi la nivelul metabolismului glucidic

intensifica gluconeogeneza hepatica pe seama aminoacizilor,

cresc depozitele hepatice de glicogen,

scad utilizarea celulara a glucozei,

cresc glicemia,

actiune antiinsulinica Tratamentefe indefungate pot produce 'diabet steroidian de nova', de obicei reversibil fa intreruperea tratamentului si care raspunde favorabil Ja antidiabetice orale.

58.Efecte farmacodinamice glucocorticoizi-la nivelul metabolismului protidic

catabolismul proteic crescut,

este inhibata sinteza de proteine,

diminua procesele de crestere,

intarzie procesele de cicatrizare si,

scade rezistenta organismului la infectii,

induce osteoporoza,

provoaca 'miopatie cortizonica

Hipercatabolismul protidic este deosebit de marcat fa nivefuf:

-oaselor (resorbtia mathcei proteice osteoide cu cresterea eliminarilor urinaredeeaiciu si aparitia osteoporozei),

-muschilor scheletici -diminuarea masei musculare indeosebi la muschii coapsei si sfabiciune musculara, realizand asa numita 'miopatie cortizonica' fent reversibila^la mlreruperea tratamentului,

-pielii -ruperea fibrelor efastice s.i de colagen din structura pielii cu aparitiade vergeturi, fenomene atrofice, tefangiectazii - efecte ireversibile.

59.Efecte farmacodinamice glucocorticoizi-la nivelul metabolismului lipidic

-glucocorticoizii produc efecte de tip anabofizant cu favorizarea eliberarij aet'zilor grasl cu
lant lung si redistribuirea specrfica a tesutulur adipos (fata 'in luna pfina', burelete grasoase
supraclaviculare, 'sort abdominal

-Gfucocorticoizii inffuenteaza st metabolismuf hidromineral producand efecte de tip mineralocorticoid - retentie hidrosalina, pierdere de potasiu.

produc efecte de tip anabolizant cu favorizarea eliberarii acizilor grasi cu lant lung,

redistribuirea specifica a tesutului adipos (fata 'in luna plina', burelete grasoase supraclaviculare, 'sort abdominal).

60.Mecanismul molecular de actiune al glucocorticoizilor

patrund in citoplasma celulara si se fixeaza pe un receptor intracitoplasmatic specific,

activarea lui prin desfacerea din structura receptoare a unei proteine fosforilate 'heat­shock protein'.

complexul glucocorticoid-receptor activat patrunde in nucleu unde se leaga de o portiune a ADN-ului ('glucocorticoid-response elements'), regland transcriptia unor gene specifice si sinteza proteica.

induc sinteza unor proteine cu proprietati antiinflamatoare - lipocortine, care blocheaza fosfolipaza A2,

blocheaza lantul metabolic al eicosanoidelor

Mecanisnfiui de actiune ai glucocorticoizilor consta in: 1 .Patrunderea acestora in citopfasma celufara si fixarea pe un receptor intracitopfasmatio specific urmata de

2.activarea acestuia prin desfacerea din structura receptoare a unei proteine fosforifate 'heatshock protein'.

3.Gomptexul gtucoeorticoid-receptor activat patrunde in nucfeu unde se leaga de o portiune a ADN-utui {'giucocorticoid-response efements'), regland transcriptia unor gene specifice si implicftsinteza proteica.

4.Sensuf influentarii acesteia variaza cu structura celulara considerata,. Asa de exemptu: -la niveiut hepatocituiui este favorizata sinteza de proteine structuraSe si enzimatice; -tn timp ce la niveiul iimfociteior sinteza proteica este deprimata, cu scaderea consecutiva a producerii de imunogiobutine.

5.Glucocorticoizii induc stnteza unor proteine cu proprietati antiinflamatoare denumite lipocortine, care blocheasa fosfolipaza A2 si consecutiv intregut fant metabolic al eicosanoideior, diminuand formarea de prostaglandine, leucotriene si PAF (substante cu efecte proinfiamatoare).

6.Dozele ridicate de giucocorticoizi inhiba de asemenea COX2 (cicicoxlgenaza 2) si S-LOX (5-lipooxigenazat.

61.Efecte adverse ale glucocorticoizilor

1 .consecutiv exagerarii efectefor metabofice (diabet steroidian, osteoporoza, miopatie

cortizonica, retentie hidrosalina etc),

2.cat si urmare a actiunilor farmacodinamice (ulcer gastric, cataracta etc).

Tratamentui indeiungat cu glucocorticoizi poate produce de asemenea:

l.hipercorticism exogen (redistribuirea caracteristica a tesutuiui adipos, piiozitate, acnee,

insomrii^; butimie si in fihal sindrbm Cushing iatrogen) si

2.hipocorticism endogen urmare a atrofierii progresive a glandelor suprarenale,

consecutiva inhibarii axului hipofizo-hipotalamo-suprarenatian de catre concentratiiie

sanguine crescute de cortizoni determinate de administrarea acestora ca medicament.

Hipercorticismul endogen se manifesta prin:

astenie, apatie,

iritabilitate, stare depresiva,

hipogficemie,

-hipotensiune arteriala.

Insuficienta corticosuprarenala devine evidenta in conditii de stress (termic, chirurgicat, infectios etc.) aparute in timpul tratamentului cortizonic sau dupa intreruperea acestuia. Fenomenul este lent reversibil ia intreruperea tratamentului.

Pentru prevenirea sau diminuarea hipocorticismului endogsn administrarea 1 .glucocorticoizilor trebuie facuta cu multa prudenta, folosind doze terapeutiee minime,
2.evitand tratamentul indelungat,3.administrand medicamentui dimineata intre orete 6-8
(interval ce corspunde activitatii fiziologice maxime a axului hipotalamo-hipotizar),
3.administrand in timpul tratamentului de intretinere doze duble odata ia doua zile, iar
intreruperea tratamentului trebuie facuta prin diminuarea lent progresiva a dozei.
4.UtiIizarea cortizonilor trebuie evitata la bolnavii cu risccrescut: (hipertensivi, bolnayi cu
afectiuni cardiovasculare, uicer peptic, gastrita, esofagita, osteoporoza, diabet zaharat, TBC
sau alte infectii, psihoze, glaucom), in sarcina si la tineri.

62.Indicatii ale glucocorticoizilor

pentru efectele antiinflamatoare, antialergice si de deprimare a reactiilor mezenhimale,

ca tratament simptomatic in afectiuni reumatismaie (reumatism poliarticular acut, poliartrita cronica evolutiva, acces de guta),

afectiuni dermatologice si boli de colagen (dermatoze alergice si inflamatorii, lupus eritematos difuz, dermatomiozita etc),

forme severe de astm bronsic,

reactii aiergice de toate tipurile,

ileite, colita ulceroasa, hepatita, boli de sange (anemie aplastica, purpura trombopenica idiopatica etc),

afectiuni oculare (intlamatorii si alergice),

diferite forme de cancer (leucemie, boala Hodgkin, cancer mamar, cancer prostatic etc).

Doze mari de glucocorticoizi in asociere cu substante citostatice se foiosesc pentru prevenirea respingerii grefelor si transplantefor.

Utilizarea iocala. (topica) a glucocorticoizilor da rezultate diferrte in functie de zona anatomica, functia de bariera a pieiii, vehiculul folosit si concentratia in glucocoTticoid.

Utilizarea glucoeorticoizilor in stomatologie este limitata si controversata. in leziuni aftoase intinse sau in lichenul plan eroziv se pot administra injeetabil intraiezionaf cu ■ rezultate favorabile.

actiune antiinflamatoare, antialergice si de deprimare a reactiilor mezenhimale,

ca tratament simptomatic in afectiuni reumatismale,

in afectiuni dermatologice si boli de colagen,

in reactii alergice de toate tipurile, si forme severe de astm bronsic,

afectiuni oculare,

diferite forme de cancer,

doze mari de glucocorticoizi in asociere cu substante citostatice se folosesc pentru prevenirea respingerii grefelor si transplantelor.

63.Reprezentantii glucocorticoizilor

1.glucocorticoizi cu potenta mica (unitate de doza 25 mg), efect antiinflamator mediu, dar retentie hidrosalina marcata si durata scurta de actiune (T1/2 de 8-12 ore):

- cortizon,

- hidrocortizon.

2.glucocorticoizi cu potenta medie (unitate de doza 4-5 mg), efect antiinflamator marcat, retentie hidrosalina slaba si durata de actiune medie (T1/2 de 12-36 ore):

- prednison,

- prednisolon,

- metilprednisolon.

3.glucocorticoizi cu potenta mare (unitate de doza 0,75 mg), efect antiinflamator marcat, lipsa retentiei hidrosaline si durata lunga de actiune (T1/2 de 36-54 ore):

- dexametazona,

- betametazona.

64.ACTH-efecte farmacodinamice-indicatii

ACTH-ul(corticotrofina) - secretat de hipofiza anterioara

efectele farmacologice - consecutiv stimularii secretiei corticosuprarenale de hidrocortizon, care pot atinge valori de 4 ori mai mari decat secretia bazala

are aceleasi indicatii ca glucocorticoizii,avand avantajul unor reactii adverse modeste

forma retard - ACTH-retard (corticotrofin zinc hidroxid),

Tetracosactid (cortrosyn, synacten) - polipeptida sintetica, cu aceleasi utilizari ca ACTH-ul, cu risc redus de reactii adverse.,cuprinde o parte din AA din structura ACTH-ului natural,responsabili de efectul corticostimulant.

65.Mineralocorticoizi-mecanism de actiune,reprezentanti,indicatii

Mineralocorticoizii naturaIi:

aldosteron,

dezoxicorticosteron si

fludrocortizon - derivat sintetic ,

actioneaza in principal asupra metabolismului hidromineral,

stimuleaza la nivelul tubilor renali schimbul ionic Na+-K+/H+, cu favorizarea retentiei sodice si a pierderii de K+ si H+. ;efectul apare ca urmare a cresterii sintezei de mARN si implicit a cresterii formarii de proteine noi care iau parte la transportul activ de Na+

indicate ca tratament de substitutie in insuficienta suprarenaliana

66.Definiti farmacodinamica;parti componente

Farmacodinamia generala=parte a farmacologiei generale care studiaza locul si mecanismul de actiune al medicamentelor(mecanismele celulare si subcelulare ale interactiunii medicament-tesut viu

Farmacodinamia speciala-=explica actiunea medicamenteleor dupa influenta lor asupra unor organe,tesuturi,functii)

67.Actiunea medicamentelor nespecifice

antiacidele sau medicamentele ce corecteaza echilibrul acido-bazic;

anestezicele locale blocheaza transmisia impulsului nervos, prin actiune nespecifica, modificand fluiditatea membranelor neuronale,

dezinfectantele dezorganizeaza structura celulara a bacteriilor

Actiunea nespecifica se datoreste unor insusiri fizico-chimice ale substantei medicamentoase, care determina efecte aie acesteia pe orice tip de tesut sau celuia. Astfel: substanteie alcalinizante (ex. bicarbonatul de sodiu) aicalinizeaza continutul gastric, efect util la ulcerosi, dar in functie de doza pot alcaiiniza piasma, mediul extravascular, urina, influentand echiiibruf acido-bazic; anestezicele generaie si locaie, datorita liposolubilitatii lor marcate produc stabilizarea membranelor ceiuiare; dezinfectantele distrug ceiulele micro si macroorganismelor prin dezorganizarea structurii celulare si inhibarea functiei lor enzimatice.

Tipurile morfofunctionale de receptori farmacologici

receptori operanti prin canale ionice,

receptori cuplati cu proteine G,

receptori cu proprietati enzimatice,

receptorii cuplati cu ADN.

69.Definiti absorbtia medicamentelor,factori ce o influenteaza

Absorbtia medicamentelor=proces fizic datorita caruia subst medicamentoase patrund in circulatia sangvina si limfatica.Viteza de absorbtie deoinde de calea de administrare ,solubilitatea medicamentelor,starile patologice ce afecteaza absorbtia.

Traversarea barierelor biologice depinde de:proprietatile fizico-chimice ale medicamentelor,caracteristicile membranelor pe care le strabat.

70.Mecanism general-traversare membrana-enumerare

. Mecanismele qenerale ale traversarii membranelor Medicamentele pot traversa membranele celulare prin diferite mecanisme: difuziune, filtrare, transport activ, transport facilitat, transport prfn perechi de foni, pfnocitoza.

71.Mecanism general difuzie pasiva-caracteristici Difuziune pasiva a unei substante prin membrane. Caracteristic e un proces:

- nespecific, nesaturabil

- nu necesita energie (se face in sensul gradientului de concentratie, respectiv gradientului electrochimic)

- nu prezinta fenomene de inhibitie competitiva

- implica traversarea fazei lipidice de catre medicament

- prin difuziune pasiva pot trece:

a. - substante neionizate in mediul apos (neelectroliti)

b. - electroliti fn functie de gradul de ionizare in mediul apos.

fn mediul apos, electrolitii potdisocia in ioni intr-un grad variat. Sunt:

- electrolitii puternici (sarurile acizilor tari si ale bazelor tari) sunt puternic ionizati, deci traverseaza foarte greu membranele pentru ca ionii sunt foarte putin solubili in grasimi. Fractiunea ionizata (hidratata) este lipofoba si nu difuzeaza prin structura lipidica a membranei.

- electrolitii slabi (acizi si baze organice slabe) disociaza pufln. Fractiunea neionizata « lipofila difuzeaza prin membrane in functie de coeficientul de partaj lipide/apa.

Raportul dintre numarul de molecule ionizate/ numarul total d© molecule a unei substante medicamentoase = reprezinta gradul de ionizare (a) si depinde de:

pKa - ul substantei - constanta de disociere

pH - ul mediului in care se gasesc

Medicamentele, in functie de structura lor chimica, se comporta ca acizi sau ca baze, in sensul ca pot elibera sau capta un ion de hidrogen.

lonizarea influenteaza nu numai viteza cu care medicamentul traverseaza membranele, ci si distributia moleculelor de medicament intre compartimentele lichidiene daca exista diferente de pH intre ele.

72.Mecanism general-difuzie apoasa:caracteristici

Filtrarea sau difuziunea apoasa.

Definitie:

Este un proces fizic pasiv, care se face in sensul gradientului de concentratie sau gradientului electrochimic si

Presupune un flux al apei in spatiile extracelulare si intracelulare datorita diferentei de presiune hidrostatica sau osmotica.

Observatie:

Pot drfuza prin porii membranelor cu 0-7-8A (canalele apoase) apa, substantele
hidrosolubile, ionii si moleculele pofare si nepolare cu greutate mica.

Mai pot difuza si:

a)                          moieculele organice mici cu masa moleculara sub 200

b)                          ioni anorganici Na⁺, K⁺, Cl'.

Capilarele de la nivelul unor paturi vasculare (la nivel renal) prezinta pori mai marr
ce permit trecerea unor molecule mari cum ar fi proteinele.

73. Difuziunea facilitata mediata de transportori Caracteristic:

- este un proces saturabil

- este specific pentru structura chimica a unui medicament

nu necesita aport de energre, deoarece se face numai in sensul gradientului de concentratie sau eiectrochimic.

Exemplu de difuziune facilitata il constituie difuziunea colinei in terminatiile nervoase colinergice.

74. Transportul prin ioni pereche

Este o modalitate de traversare a membranei de catre compusi puternic ionizati: acizi sulfonici, saruri cuaternare de amoniu si expiica absorbtia unei cantitati mici dr'n tubul digestiv ale acestor substante.

Medicamentele puternic hidrofile se combina reversibil cu unii compusi endogeni (ca mucina din lumenul intestinaf) si formeaza complexe de tip ioni pereche nutrii ce traverseaza membrana lipidica prin drfuziune

Pinocitoza

Este o modalrtate de transport activ, care consta in inglobarea de catre ceiula a picaturii ce contine substanta dizolvata, Picatura este inconjurata de o portiune de membrana, formand o vezicufa care apol se detaseaza in cftoplasma. in unele celufe exista un aparat vacuolar responsabif pentru acest proces. Prin acest mecanrsm sunt transportate;

feritina, insulina

vitaminele liposolubile A, D, E, K

lipide, glicerina, amidonul Observatie:

Unele medicamente pot fi absorbite prin mai multe mecanisme:

glicozidele tiazidice prin: - transport activ

- difuziune pasiva

vitamina B_!2 prin: - transport facilitat

- difuziune pasiva

Volumul aparent de distributie

Se noteaza simbolic Vd.

Se exprima prin raportul dintre cantitatea de medicament din organism (Q) sau doza administrata (D) si concentrafia sanguina sau plasmatica a medicamentului (C), exprimata in mg/J.

Vd=----

Vd nu este un voluni real, ci volumul obtinut daca drogul s-ar distribui in mod egal in tot organismul. Vd are variafii in funcfie de sex, varsta, afect/iuni patologice. Vd este cu atat mai mare cu cat afinitatea pentru proteinele tisulare este mai mare decat afrnitatea pentru proteinele plasmatice. Daca Vd » 3 1, distribufia s-a facut in lichidul vascular, Vd =121, distribuia s-a iacut ra extracelular, Vd - 41 1, distribufa s-a facut in toata apa din organism.

77. CLEAKENCE-UL UNUIMEDICAMENT

Arata ritmuj eliminarii pe diferitele cai de eliminare in funcfie de concentrajia medicamentului in lichidul bioJogic (C).

Sirnbolui-Cl

Clearence-ul este un parametru farmacocinetic care caracterizeaza epurarea. Clearence-ul reprezinta viteza epurarii /h concentrafia medicamentuJui in lichiduJ bioJogic:

V

CI =--

c

Se pot determina:

notat simbolic Clp reprezinta volumul in ml, sau l epurat de medicament in unitatea de timp, raportat la greutatea corporala

Se exprima prin 2 formule:

Clp=Ke Vd sau Clp = D/ASC unde :

Ke = constanta de epurare proprie fiecarui medicament

Vd = volumul aparent de distributie

D = doza administrata

ASC = aria de sub curba concentratiei plasmatice in functie de timp