Educatia morala

EDUCATIA MORALA

Educatia morala reprezinta dimensiunea interna a activitatii de formare-dezvol-tare a personalitatii care vizeaza 'ceea ce este mai profund si mai accentuat subiectiv in fiinta umana' (Hubert, Rene, 1965, pag.401).

Definirea educatiei morale solicita depasirea a doua tendinte extreme: a) tendinta reducerii educatiei morale exclusiv la nivelul proiectarii si al realizarii unor obiective formative (in opozitie cu educatia intelectuala, redusa exclusiv la proiectarea si realizarea unor obiective informative); b) tendinta extrapolarii educatiei morale la nivelul intregii activitati de formare-dezvoltare a personalitati - 'educatia morala nu este in fond nimic altceva decat educatia insasi' (Reboul, Olivier, 1976, pag. 108).

Depasirea acestor tendinte extreme implica analiza conceptului filosofic de morala. Din aceasta perspectiva morala reprezinta, pe de o parte, 'o teorie a relatiilor cu celalalt si cu sine', respectiv un model de organizare a raporturilor omului cu lumea si cu propria persoana (vezi Dictionnaire de la philosophie, 1995, pag. 177). Pe de alta parte, prin continutul angajat, morala reprezinta o forma a constiintei sociale care reflecta existenta sociala la nivel 'ideologic'/teoretic (ansamblul reprezentarilor, notiunilor, judecatilor, normelor, sentimentelor morale) si psihosocial/practic (ansamblul actiunilor morale) - vezi Golu, Pantelimon, 1974, pag.21-23.

In perspectiva pedagogica, educatia morala reprezinta activitatea de formare-dezvoltare a constiintei morale a personalitatii umane, proiectata si realizata la nivel teoretic si nivel practic.

Formarea-dezvoltarea constiintei morale la mvel 'ideologic', angajeaza 'teoria morala', bazata pe norme proiectate si realizate in toate ciclurile vietii. in mod special in plan cognitiv dar si in plan afectiv si volitiv.

Formarea-dezvoltarea constiintei morale la nivel 'psihosocial', angajeaza 'practica morala', bazata pe actiuni proiectate si realizate in toate ciclurile vietii, integra-te,in mod special, in plan atitudinal.

Aceasta abordare filosofica permite clarificarea a doua probleme importante pentru intelegerea educatiei morale la nivelul unui concept pedagogic fundamental: problema obiectivelor generale care vizeaza ambele niveluri ale constiintei morale, teoria/ideologia morala si practica/actiunea morala, problema continutului, care vizeaza ambele raporturi de comunicare ale personalitatii, 'cu sine' (educatia moral-individuala) si cu lumea (educatia moral-civica).

Principiile educatiei morale valorifica determinarile interne angajate in definirea acestei dimensiuni profunde a activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii la nivelul unor 'axiome' plasate in camp pedagogic deschis. Ele intervin ca 'imperative flexibile' care avanseaza criterii de actiune afirmative prin prisma capacitatii lor de demonstratie, de argumentatie in situatii educationale concrete (vezi Brehier. Emil. 1993, pag. 82-90; 101-109).

A) Principiul corespondentei pedagogice dintre 'teoria' morala si 'practica morala';

B) Principiul valorificarii resurselor si a disponibilitatilor pozitive ale per-sonalitatii umane in vederea eliminarii celor negative;

C) Principiul unitatii si al continuitatii axiologice intre toate formele de proiectare si de realizare a educatiei morale;

D) Principiul diferentierii educatiei morale in functie de determinarile sale particulare (varsta, domeniul socioprofesional, context educational) si individuale (structura fiecarei personalitati),

E) Principiul corelarii functionale intre 'cerintele ' morale si 'stimulentele ' morale.

Obiectivele educatiei morale pot fi prezentate in cadrul unui model pedagogic centrat pe continuitatea general-particular, exprimata la nivel teoretic si practic, in plan informativ-formativ.

A) Obiective generale ale educatiei morale:

a) la nivelul 'teoriei' morale:

formarea perceptiilor, reprezentarilor, notiunilor, judecatilor, rationamentelor morale;

insusirea si aprofundarea normelor morale la nivel teoretic superior, prin valorificarea notiunilor, judecatilor si rationamentelor morale dobandite anterior;

- formarea sentimentelor morale si a trasaturilor volitive morale;

integrarea normelor morale, a notiunilor, judecatilor, rationamentelor rnorale-sentimentelor morale-trasaturilor volitive morale, la nivelul convingerilor morale (care reprezinta sinteza dimensiunii cognitive-afective-volitive a 'teoriei' morale);

b) la nivelul 'practicii' morale;

- formarea deprinderilor morale - componente automatizate ca raspuns Ia 'cerinte care se repeta in conditii relativ identice' (vezi Nicola, Ioan, 1992, pag. 111-114);

formarea obisnuintelor morale - componente automatizate perfectionate prin intensificarea motivului intern al actiunii, cu efecte stabilizatoare in iimp;

formarea atitudinilor morale, afective si motivationaie, care sustin energizarea actiunii morale;

formarea atitudinilor morale caracteriale care asigura integrarea 'obisnuintelor morale' in structura personalitatii, ceea ce determina consecventa si coerenta actiunii si a conduitei morale.

B) Obiectivele specifice ale educatiei morale pot fi , :izatc. mai ales, la nivelul procesului de invatamant, care propune coordonate relativ constante, dependente de conditiile de varsta si de mediu pedagogic si social educatia patriotica; educatia prin si pentru colectiv; educatia prin si pentru activitate (de invatare, de munca, de creatie); e-ducatia umanista; educatia civica; educatia juridica; educatia pontica; educatia economica; educatia religioasa; () - vezi Tircovnicu, Victor. 1975. Strachinam. Ion, in Pedagogie pentru invatamantul superior tehnic, coordonator, Bontas, Ioan. 1983, Nicola, Ioan, 1992, 1994. Bontas, Ioan, 1995, Calin. Marin. 1996: Cucos. Constantin, 1996 etc.

Continutul si metodologia educatie morale reflecta dimensiunea generala si specifica a obiectivelor pedagogice, exprimata in plan teoretic si practic, la nivel informativ si formativ.

Continutul educatiei morale reflecta doua coordonate definitorii care vizeaza raportarea omului la societate {educatia moral-civica) si la sine {educatia moral-indivi-duala).

Educatia moral-civica axe. un continut preponderent social (vezi Almorid, Gabri-el, A., Verba, Sindey, 1996), exprimandu-se, in special, la nivel de: educatie politica (educatia patriotica, educatia democratica, educatia umanista etc); educatie economica (educatia prin si pentru munca); educatie juridica (educatia prin si pentru colectivitate).

Educatia moral-individuala are un continut determinat, in mod preponderent, prin raportarea omului la sine, exprimandu-se, in special, la nivel de. educatie filosofica; educatie religioasa.

Evolutia acestor continuturi, 'in grade ale educatiei morale', asigura un ansamblu de achizitii obiectivate sub forma unor 'virtuti personale' (sinceritate, punctualitate, curaj, onestitate etc.) si sociale (atitudini civice: politice, nationale, umaniste, juridice etc.) - vezi Hubert, Rene, 1965, pag.417-429.

In conditiile societatii actuale, continuturile educatiei morale au un pronuntat caracter civic, reflectand valorile competitiei deschise, generalizate la nivel economic/economia, de piata, democratia participativa; informatizarea aplicata in toate domeniile.

in aceasta perspectiva educatia morala - interpretabila si ca educatie moral-civica - integreaza educatia economica, educatia politica, educatia juridica, exprimand valorile unei 'culturi civice pluraliste, participative, bazata pe comunicare si persuasiune, pe consens si diversitate, care permite schimbarea, modeland-o insa' (Almond, Gabri-el; Verba, Sindey, 1996, pag.37).

Continuturile civice ale educatiei morale pot fi analizate si in mod separat, la nivelul unor coordonate care vizeaza 'actiunea de socializare' si de valorificare pedagogica a drepturilor fundamentale ale omului (vezi Calin, Marin, 1996, pag.117-120):

- drepturi civile: dreptul la viata si la inviolabilitate, dreptul la egala ocrotire a legii, dreptul de a fi recunoscut ca subiect de drept, dreptul la egalitate intre sexe, dreptul la cetatenie, dreptul familiei, dreptul la proprietate; dreptul la viata particulara;

- drepturi politice: dreptul la libertatea gandirii, constiintei, religiei; dreptul la intrunire pasnica, dreptul la libera circulatie, dreptul de a alege si de a fi ales, dreptul la emigrare;

drepturi economice si sociale: dreptul la munca, dreptul la asigurare sociala, dreptul la asociere, dreptul la un nivel de trai decent, dreptul la asistenta sanitara;

drepturi culturale: dreptul la educatie de calitate, dreptul de participare la viata culturala, dreptul de a beneficia de protectia interselor materiale si morale in cazul o-perelor stiintifice, artistice etc.

Metodologia educatiei morale reflecta dimensiunea functionala a obiectivelor generale angajate pedagogic la linia de interactiune dintre teorie (norme morale) si practica (actiune morala). Aceasta linie evidentiaza importanta elementelor care asigura trecerea de la constiinta morala teoretica la constiinta morala practica:

convingerea morala, care integreaza resursele cognitive-afective-volitive ale teoriei morale, conferind normei morale o orientare strategica, inovatoare, durabila in timp si spatiu;

- regula morala, care operationalizeaza resursele obisnuintelor si atitudinilor morale, in limite de actiune determinate la nivelul unor stadii psihologice, valorificabile in mediul (pre)scolar (vezi Piaget, Jean, 1980):

- stadiul motric (2-3 ani): implica trebuinta de exercitiu, cu valorificarea deprinderile specifice varstei, deprinderi acumulate deja;

- stadiul egocentric (4-6 ani): implica imitarea regulei morale impusa din exterior, cu valorificarea resurselor comportamentale ale copilului dar si ale 'constrangerii necesare', exercitata de adult;

stadiul cooperarii morale (7-10 ani): implica respectarea regulilor morale comune, cu valorificarea resurselor de control mutual si de autocontrol limitat sau extins la situatii impuse de statutul si rolul de elev;

- stadiul codificarii morale (11-15 ani): implica participarea motivationala la indeplinirea regulii morale, cu valorificarea resurselor normative ale acesteia;

- stadiul 'legii morale' (dupa 15-16 aani): implica interiorizarea deplina a resurselor normative care constituie nucleul cognitiv-motivational-caracterial al regulii morale, cu valorificarea conexiunilor existente intre planul individual si social al actiunii morale.

in conditiile mediului (pre)scolar si universitar metodologia educatiei morale include un ansamblu de metode si procedee care pot fi grupate la nivelul a doua modele orientative: un model strategic si un model instrumental.

A) Modelul strategic propune integrarea metodelor morale pe doua coordonate fundamentale: coordonata instruirii morale ('teoriei' morale); coordonata conduitei/actiunii morale ('practicii' morale).

a) coordonata instruirii morale implica:

metode verbale: expunerea morala (povestirea - explicatia - prelegerea morala); conversatia morala (dialogul moral, dezbaterea etica); studiul de caz;

- metode intuitiv-active: exercitiul moral, exemplul moral;

b) coordonata conduitei morale care angajeaza doua categorii de metode centrate pe evaluarea actiunii morale: aprobarea - dezaprobarea.

B) Modelul instrumental propune un numar apreciabil de metode morale raportate la obiective globale (de instruire morala - de actiune morala):

explicatia morala, bazata pe 'procedee' de stimulare si informare morala care pot fi preluate de la alte metode;

prelegerea morala, bazata pe un volum de informare asigurat prin procedee ex-pozitiv-verbale de tip demonstratie-pledoarie, conferinte, referate tematice;

convorbirea morala, bazata pe procedee de dialog moral, dezbatere morala, povestire morala, comentariu moral;

- exemplul moral, cu procedee bazate pe exemple directe-indirecte. reale-imaginare;

analiza de caz, bazata pe procedee de decizie, prezentare, analiza, dezbatere, recomandare morala;

- exercitiul moral, bazat pe doua tipuri de procedee: procedee externe (ordine, dispozitie, indemn, avertisment, apel, sugestie, lamurire. incurajare, stimulare prin recompense); procedee interne (exersarea prin procedee de autoevaluare morala);

- aprobarea morala bazata pe procedee si tehnici de lauda, recunostinta, recompensa;

- dezaprobarea morala, bazata pe procedee si tehnici de observatie, avertisment, ironie, repros, sanctiune etc. (vezi Strachinaru, Ion, in Pedagogie pentru invatamantul superior tehnic, coordonator, Bontas, Ioan, 1983, pag. 89-91; Nicola. Ioan, 1992. pag. 118-134).

- Vezi Continutul educatiei. Dimensiunile educatiei.