INVATAREA SCOLARA

INVATAREA SCOLARA

MOTTO: "Specializarea noastra ca specie este specializarea in invatare(.), iar educatia, inventie a omului, il face pe cel ce invata sa depaseasca simpla invatare"(J.Bruner, 1970)

Invatarea este procesul individual care presupune participarea persoanei la constructia si deconstructia, destructurarea si restructurarea, integrarea si reintegrarea de structuri cognitive si operationale.

INVATAREA :

Ø      un produs cantitativ si calitativ al cunoasterii sistematice, formale si nonformale ;

Ø      un proces de achizitie de fapte, abilitati si metode care pot fi utilizate potrivit necesitatilor si contextelor ;

Ø      activitate de realizare a unor seturi noi de semnificatii si sensuri ;

Ø      capacitate superioara de intelegere, interpretare si reinterpretare a realitatii percepute si procesate in moduri care variaza cu personalitatea actorului care invata;

Ø      comportament, produs si/sau proces.

n      Invatarea scolara este definita ca o "activitate cu valoare psihologica si pedagogica, condusa si evaluata in mod direct sau indirect de educator, care consta in insusirea, transformarea, acomodarea, ameliorarea, reconstructia, fixarea si reproducerea constienta, progresiva, voluntara si relativ interdependenta a cunostintelor, priceperilor, deprinderilor si atitudinilor "(I. Neacsu, 1999, p. 24).

n      Invatarea scolara, ca varianta a invatarii, se defineste ca fiind construire, elaborare de sensuri, asimilare de cunostinte, schimbare (transformare) intentionata, pozitiva si pe termen lung a comportamentului elevului, a personalitatii acestuia. Invatarea scolara este conditionata de o traire a unei experiente organizate, saturata de semnificatii pedagogice, experienta de tip teoretic si practic, in acelasi timp, modificarile putandu-se constata in plan cognitiv, afectiv-atitudinal, actional.

Invatarea scolara este caracterizata de urmatoarele elemente (M. Zlate, 1987, I. Neacsu, 1999):

este desfasurata in cadru institutionalizat, de catre agenti umani, in conditii concrete, cu o relationare pe verticala si pe orizontala;

este un proces dirijat din exterior, ce tinde sa devina autodirijat;

este un demers constient, organizat dupa o conceptie clara (planuri, programe), avand finalitati si o desfasurare secventiala, graduala;

are caracter formativ si informativ;

depinde de motivatie;

are resurse, continut, modalitati de organizare (prin strategii, metode, procedee, tehnici) specifice;

necesita timp (alocat, necesar, planificat, consumat);

respecta norme psihopedagogice;

utilizeaza criterii de evaluare si posibilitati de feedback

Din perspectiva didactica, invatarea este studiata intr-o tripla ipostaza:

Ø      Proces - succesiune de operatii, actiuni, stari si evenimente interne, transformari ce intervin in structurile de cunostinte, in operatiile mintale, in modul de reflectare a realitatii si de comportare a elevului.

Ø      Produs - efecte materializate ale schimbarilor cantitative si calitative, relativ permanente si stabile, exprimate in termeni de cunostinte, notiuni, deprinderi, priceperi, comportamente.

Ø      Conditionare - interna, prin factori biologici si psihici, si externa, prin factori de mediu, proximali si distali.

Conditiile sau factorii invatarii

Factorii de care depinde invatarea pot fi impartiti in doua categorii: factori interni si factori externi.

Conditiile sau factorii interni sunt, apreciaza specialistii:

n      factori biologici, conditii biofizice, in categoria acestora intrand: varsta, sexul, starea de sanatate, dezvoltarea mecanismelor neuro­di­namice ale invatarii, somnul si bioritmul intelectual etc..

n      factori psihologici, conditii psihoindividuale (factori cognitivi si noncognitivi), cu referire la procesele psihice, cognitive, afective, volitive, caracteristicile dezvoltarii atentiei si capacitatii de comunicare, motivatia si gradul ei de intensitate, prezenta sau absenta unor aptitudini, vointa, stilul de invatare si cel cognitiv, in­teresele de cunoastere si cele profesionale, nivelul de cultura generala si de specialitate etc..

Motivatia invatarii scolare este considerata de cei mai multi specialisti drept unul dintre cei mai importanti factori noncognitivi ai invatarii. Motivatia invatarii poate fi definita ca ansamblul mobilurilor care provoaca, intretin si orienteaza, sustin energetic si declanseaza activitatea de invatare.

Conditiile externe ale invatarii,variabile externe, sociale si contextual-situationale:

n      factori pedagogici, socio-organizationali (tinand de organizarea scolara): structurarea sistemului de cerinte si organizarea ofertei de informatie, aspecte ale proceselor de comunicare-codificare a mesajului didactic, caracteristici ale clasei (rezultanta calitativa a conlucrarii dintre elevi este denumita sintalitate), calitatea instruirii anterioare si gradul de posesie a cunostintelor prevazute de programa, la nivelul clasei cu care se lucreaza sau la care ne raportam, competenta reala a profesorului, factorii sai de personalitate, angajarea sa in activitatea cu elevii, aspecte legate de logica didactica, care trebuie sa fie cat mai apropiata de logica stiintei, factori la care putem adauga pe aceia ce tin de igiena clasei si a scolii, de atmosfera din scoala, de colaborarea dintre profesorii clasei, elemente de ergonomie scolara si de timp;

n      factorii sociali, culturali, cu referire la factorii familiali, la mediul cultural din care provin parintii, aspecte definitorii ale comunitatii locale, cartierul din care provin elevii, regimul alimentar, viata culturala a familiei (vizionari de spectacole, vizite la muzee etc.)

Cum invatam

In cadrul procesului de invatamant se invata:

pe baza cuvantului si simbolurilor verbale (model logocentric, axat pe expunerea profesorului si invatarea receptiv-reproductiva); invatare cognitiva, verbala, pe baza conflictului cognitiv, instruire metacognitiva;

bazat pe experienta (model empiriocentric), invatare experientiala, invatare operationala;

prin intermediul grupului si al interactiunii in grup (model sociocentric, invatare prin cooperare);

respectandu-se strict particularitatile individuale, ritmul de lucru si nivelul atins de fiecare (model psihocentric, axat pe personalitatea elevului, pe diferentierea si individualizarea instruirii, pe constructia cunoasterii).

De ce invatam?

Factorii componenti ai motivatiei invatarii sunt:

aspiratia spre un nivel de performanta ridicat, nevoia de competenta;

trebuinta de cunoastere, interesul pentru ceea ce invata, placerea si «bucuria» invatarii, «apetitul» pentru cunoastere;

dorinta de a obtine note mari, de a ocupa un loc anumit in ierarhia clasei;

teama de esec;

aspiratia spre un anumit statut profesional;

atasamentul fata de un model real sau imaginar;

dorinta de a obtine recompense materiale din partea parintilor sau de a primi laude.

STILUL DE INVATARE - o matrice specifica si preferentiala de tratare/procesare/prelucrare a sarcinilor de invatare, prin care punem in miscare strategiile, adaptandu-le la cerintele unui mediu nou creat (dupa I.Neacsu, 2006).

Stilul de invatare-abordare empirica

n      activ, asertiv/reflectiv

n      profund/de suprafata

n      independent de camp/dependent de camp

n      implicativ/neutral

n      analitic/sintetic

n      holist, global/serialist

n      teoretic, conceptual/pragmatic, experiential

n      verbal/nonverbal

n      vizual/auditiv

n      convergent/divergent

n      mnezic, reproductiv/imaginativ, constructiv

n      motivat intrinsec/motivat extrinsec

n      focalizare atentionala larga/focalizare atentionala ingustä

n      organizat, elaborat, predictibil/dezorganizat, neelaborat, impredictibil

n      s.a..