MODALITATI DE EFICIENTIZARE A ACTIVITATII LA CLASELE CU PREDARE SIMULTANA

MODALITATI DE EFICIENTIZARE A ACTIVITATII LA CLASELE CU PREDARE SIMULTANA

Clasele cu predare - invatare simultana isi desfasoara activitatea dupa acelasi plan de invatamant, respecta acelasi curriculum national ca si clasele cu efective normale, fara a se lua in seama timpul aflat la dispozitia invatatorului si a elevilor pentru realizarea la un nivel optim al obiectivelor de referinta prevazute de programa scolara.

Din acest punct de vedere trebuie sa precizam ca predarea - invatarea - evaluarea la clasele corelate simultan, in cadrul invatamantului primar, reclama practicarea unui invatamant creativ, suplu, susceptibil variatiilor si imbunatatirilor.

In virtutea caracterului unitar al sistemului de invatamant din tara noastra, al sanselor egale la instructie si educatie, aceeasi pregatire trebuie asigurata tuturor copiilor tarii, inclusiv al celor din localitatile in care, datorita efectivului mic de elevi, activitatea scolara se desfasoara in conditii de predare - invatare simultana.

Secretul succesului activitatii simultane il constituie tocmai capacitatea si priceperea invatatorului de a asigura, in primul rand, un continut si forme adecvate exercitiilor de munca independenta pe care trebuie sa le efactueze, precum si de a alterna corect activitatea directa cu munca independenta a elevilor.

Analizand cu atentie cele doua conditii de predare - invatare, cel la clase cu efective normale si la clase simultane, se poate aprecia ca, sub anumite aspecte, activitatea simultana prezinta unele avantaje referitoare la activitatea cu un numar mai mic de elevi si la posibilitatile de formare a deprinderilor de munca independenta si autocontrol. Totusi, procesul de predare - invatare - evaluare desfasurat la clase simultane solicita un volum mare de lucru pentru invatatori, o pregatire temeinica a fiecarei lectii in vederea asigurarii unei densitati a activitatilor directe cu elevii, precum si a muncii independente. Realizarea unor astfel de cerinte depinde in mare masura de maiestria pedagogica a invatatorului, de puterea lui de creatie, de felul in care cunoaste potentialul fiecarui elev in parte, pentru a actiona in vederea depasirii greutatilor specifice predarii - invatarii.

Desigur ca fiecare moment in organizarea si desfasurarea activitatii in conditii simultane isi are importanta sa si impune respectarea unor conditii de ordin pedagogic si psihologic.

Astfel, gruparea claselor, unul din momentele de inceput ale organizarii, are invedere:

o      Asigurarea continuitatii activitatii invatatorului cu acelasi colectiv de elevi;

o      Stabilirea claselor cu care invatatorul lucreaza simultan, in asa fel incat sa nu fie alaturate ca varsta pentru a asigura desfasurarea muncii independente in conditii corespunzatoare;

o      Repartizarea claselor pe invatatori, inca de la terminare acursurilor anului anterior pentru a acorda acestora timpul necesar studierii cu atentie a progrmelor scolare la cele doua, trei sau patru clase la care vor preda;

Lucrarile de specialitate si practica scolara sustin ca la unitatile unde se lucreaza in acelasi timp cu doua clase, cea mai buna grupare este: clasa I cu a III-a si a II-a cu a IV-a.

Tot in sfera organizarii intra si intocmirea orarelor. La scolile cu predare - invatare simultana, orarele trebuie sa respecte aceleasi conditii pedagogice si psihologice, ca si la celelalte unitati de invatamant, referitoare la adaptarea elevilor cu activitatea scolara, momente de efort maxim, de relaxare etc. De asemenea, disciplinele de invatamant se cupleaza in orar in asa fel incat sa se poata desfasura cu succes atat activitatea directa cu elevii, cat si munca independenta a acestora. Se impune, in asemenea conditii, o anumita suplete a orarului. Sunt obiecte de invatamant care nu ofera invatatorului posibilitati optime de alternare a muncii directe cu cea independenta, fapt de care trebuie sa se tina seama in intocmirea orarului.

Un mod de lucru frecvent intalnit in scolile cu predare simultana il prezinta orarul prelungit de sase ore zilnic, defalcat in asa fel incat sa se lucreze, cu o clasa, cate doua ore separat, primele doua ore cu clasa mai mare, iar ultimele doua cu clasa mai mica. De altfel, cel putin in semestrul I, clasa I nu poate lucra impreuna cu o alta clasa, deoarece elevii ce se afla in procesul de adaptare la activitatea scolara nu au deprinderi de munca independenta, care, dupa cum se stie, se formeaza printr-un proces complex si indelungat sub indrumarea invatatorului, de aceea este necesara decalarea orarului clasei I cu 1 - 2 ore.

Un bun orar la clase cu predare simultana se concretizeaza intr-o buna planificare si proiectare didactica punand in evidenta intentia de a asigura cea mai buna imbinare a muncii directe cu munca independenta.

Particularitatile muncii simultane la mai multe clase sunt evidente si in pregatirea si desfasurarea orelor. Pentru fiecare lectie si la fiecare clasa, indiferent de vechimea in invatamant, trebuie acordat timpul necesar pregatirii, in care se stabilesc obiectivele instructiv - educative ce vor fi realizate, momentele de activitate directa si independenta, strategiile didactice, mijloacele de invatamant etc.

Lectia, in conditiile predarii - invatarii simultane, are doua momente importante si distincte, si anume: a invatatorului cu elevii si munca independenta.

In demersul sau didactic, invatatorul va porni de la tema lectiilor, va stabili volumul de cunostinte pe care le va preda, munca independenta a elevilor, metoda dominanta si celelalte metode, organizarea rationala a timpului afectat pentru lectie, materialul intuitiv, verificarea muncii independente, asigurarea progresului fiecarui elev in ritm propriu, temele pentru acasa etc.

Cand se pregateste pentru lectie, invatatorul stabileste la ce clasa va incepe munca directa cu elevii. In cazul in care la ambele clase e necesar sa expuna un material nou, alegerea clasei cu care va incepe munca directa, este mai dificila. In astfel de situatii, este bine sa se inceapa cu explicarea materialului nou care cere mai multe eforturi pentru asimilare din partea elevilor.Argumentul adus in sprijinul acestui procedeu este urmatorul: dupa expunerea noilor cunostinte, se va da elevilor o sarcina de lucru independent, determinata de continutul noilor cunostinte. Verificarea muncii independente ofera invatatorului posibilitatea de a constatat in ce masura elevii si-au insusit noile cunostinte. Cu aceasta ocazie se corecteaza eventualele greseli sau se dau explicatii suplimentare pentru inlaturarea nelamuririlor semnalate in cunostintele elevilor. Daca invatatorul ar explica acest material dupa ce a lucrat cu cealalta clasa, munca independenta la care ar antrena clasa ar avea o durata mai scurta si ca atare n-ar mai fi concludenta, n-ar mai oferi ocazia de a constata in ce masura si-au insusit elevii cunostintele ori care sunt lacunele acestora.

Revenind la cele doua momente importante ale lectiei la clasele simultane, trebuie precizat ca in cadrul activitatii directe, invatatorul transmite noile cunostinte stimuland participarea constienta a elevilor, folosind metode si procedee care sa dezvolte procesele gandirii ( analiza, sinteza, comparatia, abstractizarea, generalizarea ),precum si capacitatile de exprimare, care sa trezeasca interesul pentru invatatura, sa formeze priceperi si deprinderi de munca intelectuala.

Activitatea independenta contribuie atat la formarea deprinderilor de lucru individual, cat si la dobandirea unor noi cunostinte. Prin urmare, identificam:

o      Munca independenta pregatitoare pentru predarea cunostintelor noi;

o      Munca independenta ulterioara activitatii de predare;

Munca independenta pregatitoare este considerata ca fiind mai dificila si se utilizeaza la clasele a III-a si a IV-a, ai caror elevi au o pregatire si unele deprinderi de activitate intelectuala care sa permita insusirea de noi cunostinte pri eforturi proprii. Aceasta activitate independenta pregatitoare poate fi data si la clasele I si II, cu conditia sa fie bine pregatita, sa respecte particularitatile de varsta si sa fie organic legata de subiectul lectiei. Exemplu: activitati de observare a unor materiale didactice, lucru pe texte, exercitii pregatitoare la matematica, cunoasterea mediului etc. Toate acestea, daca sunt bine orientate, pot stimula curiozitatea, spiritul de investigatie si interesele copiilor, dorinta de a cunoaste, creand astfel o puternica motivatie.

Exemplu: la stiinte, elevii pot observa independent anumite caracteristici ale unor obiecte au fenomene din natura inainte ca invatatorul sa desfasoare lectia noua. Acete observari pot fi libere sau dirijate cu ajutorul unui set de intrebari puse la dispozitia elevilor. Rezultatul acestor activitati poate constitui suportul informational pentru intelegerea unor cunostinte noi.

Geografia ofera posibilitati de intelegere a notiunilor noi cu sprijinul unor cerinte pe care elevii l rezolva individual. De exemplu, se poate cere elevilor sa raspunda la intrebari in legatura cu un deal,o padure, o apa pe care le-au vazut intr-o excursie. Aceste raspunsuri elaborate de elevi urmaresc sistematizarea, in mintea acestora , a cunostintelor insusite.

In anumite situatii, la geografie si cunoasterea mediului, in special, elevii citesc lectia noua din manual in mod independent. Procedeul nu este gresit daca tema nu contine prea multe lucruri necunoscute elevilor, de aceea trebuie folosit cu multa grija.

Incercarea de ada elevilor sa descifreze un text cu continut stiintific incarcat de notiuni noi, care nu pot fi intelese cu ajutorul informatiei dobandite pana la momentul respectiv, duce la supraincarcare, la formarea unor atitudininegative fata de activitatea independenta.

La limba romana, pe langa insusirea citirii constiente, corecte si expresive, elevii pot fi deprinsi sa caute singuri o carte in biblioteca, sa aleaga din cuprinsul cartii un fragment sau o lectura care trebuie sa o citeasca, sa identifice cuvintele necunoscute in urma citirii, sa le explice cu ajutorul dictionarului, sa gaseasca sensul potrivit al fiecarui cuvant.

Este bine ca de fiecare data cand i se da ca sarcina sa citeasca un text, elevul sa stie cu ce scop desfasoara aceasta munca (exemplu: pentru a imparti textul in fragmente si a formula ideile principale sau pentru a-i reda continutul cu cuvintele proprii, ori pentru a reformula actiunea dupa ce s-au facut uneleinterventii in desfasurarea ei etc.).

La matematica, clasa a II-a, la lectia "Linia franta", se poate cere elevilor sa deseneze cinci segmente de dreapta de dimensiuni diferite, in pozitii diferite. La lectia "Scaderea numerelor formate din zeci si unitati"se poate cere ca activitate independenta pregatitoare sa scada sutele din sute, zecile din zeci si apoi rezultatele partiale sa fie adunate. Al doilea procedeu: din sutele si zecile descazutului sa scada sutele scazatorului iar din rest, sa scada zecile scazatorului.

Pe fisele de munca indeendenta individuala pot fi scrise si intrbarile de judecata: " Care procedeu este mai usor? De ce?"

Pentru a-si indeplini cu succes rolul de activitati pregatitoare, temele de munca independenta pot fi date pe fise individuale. In acest mod se evita un neajuns specific situatiei in care in aceeasi sala invata concomitent mai multe colective de elevi:distragerea atentiei elevilor din celelalte clase.

Acest mod de lucru cere ca explicatiile care se dau cu ocazia distribuirii fiselor, sa fie clare si precise, iar pe parcursul activitatii sa fie efectuata supravegherea si date eventuale indrumari.

Eficienta acestui procedeu sporeste atunci cand invatatorul s-a gandit si a formulat intrebari pe baza carora elevii se pot autocontrola si autoverifica.

In munca independenta ulterioara activitatii de predare, accentul este pus pe consolidarea cunostintelor, dar mai ales pe formarea priceperilor si deprinderilor de munca intelectuala independenta, sarcina importanta si specifica in predarea la clasele simultane.Se stie ca pe masura formarii acestor capacitati, incepand din clasele I - II, intreaga activitate instructiv - educativa se desfasoara tot mai bine, cu o eficienta tot mai sporita.

Cand se da munca independenta in carul lectiilor de consolidare, se are in vedere ca temele formilate sa permita verificarea si controlul insusirii lectiilor anterioare, paralel cu utilizarea datelor si formarea deprinderilor de munca independenta.

In organizarea activitatii independente ulterioare muncii cu invatatorul, fisele de munca independenta pot cuprinde sarcini de munca diferentiata, in functie de nivelul, posibilitatile si interesele fiecarui copil. Ele se dovedesc deosebit de utile si au urmatoarele avantaje:

o      Posibilitatea individualizarii sarcinilor in functie de progresul fiecarui elev;

o      Adunarea si pastrarea fiselor cu temele rezolvate permite o buna cunoastere a evolutiei tuturor elevilor;

o      Cerinta de a rezolva sarcinile de pe fisa, imbina controlul cu autocontrolul, permitand aplicarea principiilor invatamantului programat, adaptat nivelului acestor clase;

o      Timpul de lucru este mai bine folosit ( rapiditate, liniste ) in raport cu temele date pe tabla spre a fi copiate in caiete, sau copierea din manuale, elevii deranjandu-se reciproc,cand au de rezolvat acelasi exercitiu

Asemenea fise se intocmesc pentru fiecare lectie si comporta o munca suplimentara, care nu constituie o pierdere de timp, daca o raportam la economia de timp si energia din cadrul lectiilor, la atractivitatea si eficenta acestui demers.

In munca la clase simultane exista si activitati comune, ocazionate de temele lectiilor, de optionalul ales sau de faptul ca nu pemit o desfasurare separata, pe clase, in intervale orare diferite.

Prin aceste activitati se capteaza atentia ambelor clase: purtandu-se conversatii cu elevii, se fixeaza unele cunostinte, se dobandesc altele noi sause revad si se consolideazaunele priceperi si deprinderi insusite anterior.Elevii clasei mai mici preiau idei, le repeta, se conving de adevarul unor cunostinte. Efectul educativ al activitatilor organizate prin munca comuna ( exemplu: activitati practice, excursii, serbari, proiecte, realizarea unor portofolii folosind metoda proiectelor, afise, educatie muzicala, educatie fizica etc. ) este mare iar cunostintele se transmit mai usor de la elev la elev. Conditia esentiala a organizarii activitatii comune este identitatea tematica.

Invatatorul care isi desfasoara munca simultan la doua sau mai multe clase este intr-o permanenta lupta cu timpul, permanenta framantare cum sa imparta cele 50 de minute ale fiecarei lectii. Experienta a dovedit ca a obtinut rezultate frumoase, cel care a castigat aceasta lupta, care a gandit dinainte cum trebuie sa acopere fiecare minut cu activitatile cele mai eficiente, cel care si-a format colectivele de elevi sa faca fata specificului activitatii simultane.

BIBLIOGRAFIE:

VASILE    MOLAN- Revista de pedagogi nr,. 2 1982

VASILE POPA- Aspecte ale eficientizarii lectiilor la clasele simultane