Modalitati de promovare si pastrare a datinilor, obiceiurilor si a traditiilor locale,precum si a respectului fata de valorile umane, materiale si spirituale, in orele de curs si activitatile extracurriculare

MODALITATI DE PROMOVARE SI PASTRARE A DATINILOR, OBICEIURILOR SI A TRADITIILOR LOCALE,PRECUM SI A RESPECTULUI FATA DE VALORILE UMANE, MATERIALE SI SPIRITUALE, IN ORELE DE CURS SI ACTIVITATILE EXTRACURRICULARE

,,In cultura nimic nu trebuie pierdut , totul trebuie transmis si reanoit "

Constantin Noica

"Nimic nu-i mai frumos, mai nobil,decat meseria de educator, de gradinar de suflete umane, de calauza a celor mai curate si mai pline de energie mladite"(D. Almas).Sa-i invatam pe copii sa pretuiasca si sa respecte obiceiurile si traditiile in care s-au nascut, sa-i invatam sa iubeasca meleagurile natale, portul romanesc si pe romani.Sa le sadim in suflet aceste elemente definitorii ale identitatii neamului romanesc fara de care nu am mai putea sti de unde venim si cine suntem de fapt noi romanii pe acest pamant.Sa-i ajutam pe copii sa inteleaga imensitatea tezaurului nostru folcloric in care arta populara romaneasca este o minunata oglinda in care se reflecta cu cea mai mare intensitate frumusetea Romaniei, istoria si mai ales sufletul neamului, a orasului in care locuiesc.

Atunci cand vine vorba de traditii,obiceiuri si datini,activitatea desfasurata la grupa implica o gama variata de modalitati de promovare si pastrare a acestora,timp indelungat, precum si materiale didactice demonstrative sau explicative variate.Se impune, pentru inceput, o prezentare a orasului in care locuiesc .La nivelul varstei prescolare informatia este cat mai simplu expusa pentru a putea fi asimilata de tanara generatie care porneste pe acest drum,dificil de multe ori,si anume cunoastera si pregatirea pentru viata.

In calitate de educatori suntem obligati sa facem din creatia noastra populara o carte de vizita cu care sa batem la portile cunoasterii si cu care vom fi primiti si apreciati fara indoiala oriunde in lume.In furtunile veacului, obiceiurile si traditiile stramosesti au ramas neclintite pastrand valori autentice ale culturii populare traditionale.Copiii se lasa indrumati si pot fi modelati in asa fel incat pe fondul lor afectiv sa se aseze elementele cunoasterii artistice care vor imprima gandirii lor anumite nuante, ce vor imbogati substanta viitoarei activitati individuale si sociale.Incepand cu obiceiurile prilejuite de fiecare eveniment important din viata poporului, continuand cu frumoasele costume pe care le imbraca in aceste imprejurari si terminand cu cantecele, dansurile si strigaturile nelipsite de la aceste datini, izvorul lor este nesecat pentru cel ce vrea sa le cunoasca si sa le adune in manunchi pentru a le darui din nou.

In activitatile la grupa facem cunsocute copiilor traditiile stramosesti prin intermediul lecturilor dupa imagini,convorbiri dar si prin serbarile pe care le desfasuram cu copii cu prilejul diferitelor sarbatori. Sezatorile constituie un mijloc complex de educatie, deoarece ii familiarizeaza pe copii cu unele elemente de folclor, contribuind astfel la dezvoltarea dragostei pentru traditiile populare, le dezvolta dragostea pentru frumos, pentru armonie, le cultiva rabdarea, stapanirea de sine, spiritual de echipa. Datinile si obiceiurile populare ne reprezinta si constituie o adevarata,, valuta'' a tarii noastre, apreciata in lume, fapt care determina dorinta de a cunoaste frumusetea si naturaletea obiceiurilor, a folclorului autentic, a portului popular si a graiului local. De asemenea au rolul de cunoastere de catre copii a specificului zonei si a frumusetilor din jur. Pentru a sti cine este,copilul trebuie sa invete cine a fost prin stramosii sai,sa-si cunoasca radacinile adanc infipte in satul romanesc.

Un alt pas in promovarea traditiilor locale a fost sa delimitam in gradinita un " colt folcloric", pe care l-am amenajat impreuna cu prescolarii. Acestia s-au alaturat efortului nostru si i-au rugat si pe parinti sau bunici sa le procure obiecte. Astfel am reusit sa dotam " coltul folcloric cu o furca de tesut si lana "cu un costum popular foarte vechi, cu costume populare in miniatura, cu vase din pamant specifice zonei oltenesti - strachina, ulcior, cana, farfurie, cu linguri si furculite din lemn. Unele dintre aceste obiecte le-am pus la indemana copiilor, care le-au folosit in jocurile lor de creatie ( " De-a bunica", " De-a nunta"), iar o parte din ele i-au insirat pe acestia in realizarea unor lucrari artistico-plastice, straduindu-se sa redea modelele decorative pe care le-au vazut.

Bineinteles ca si activitatile extracuriculare joaca la randul lor un rol important in incercarea noastra de a le cultiva copiilor sentimente pozitive fata de bogatiile si frumusetile orasului in care se dezvolta si mai ales se formeaza ca individ,pastrator de traditii si obiceiuri.Pentru a face cunoscute copiilor creatiile de arta, pe care locuitorii zonei noastre le-au realizat in decursul istoriei am fost cu copiii la Muzeul Romanatiului. La inceput am admirat costumul popular specific zonei cuprinzand in alcatuirea sa informatii despre trecutul istoric. Am atras atentia copiilor la vechimea acestor costume, apoi am denumit fiecare piesa in parte. . In continuare le-am spus ca in urma cu foarte multi ani fiecare om avea mai multe costume populare, deoarece imbracamintea era diferita de ce de azi .Erau costume de sarbatoare, pe care le imbracau la biserica si la joc. Hainele de sarbatoare erau cu mai multe modele. Croiala, alcatuirea,cromatica pieselor de port ilustreaza gustul, conceptia despre frumos a comunitatii. Toate aceste lucruri le-am explicat copiilor pe intelesul lor. Ceea ce i-a impresionat foarte mult a fost atunci, cand au auzit, ca si copiii purtau zilnic costume populare nu numai la serbare ca si ei. Tot la muzeu am admirat diferite unelte si obiecte de uz caznic: bazboiul de tesut, oale de lut, melita, cani de lut. Atunci cand au vazut razboiul un copil a spus:eu am ajutat-o pe bunica la facut tevi pentru ca tesea prosoape pentru biserica. Aceste prosoape se numesc tindeu. Tot la muzeu au admirat uneltele si armele stramosilor nostri. Am constatat cu bucurie ca unii copii au descifrat initialele inscriptionate pe unelte, locul unde au fost gasite anul descoperirii. Le-am spus copiilor ca in zilele urmatoare vom confectiona si noi din plastilina unele obiecte pe care le-au vazut la muzeu.

Pornind de la curiozitatea specifica varstei,am cautat prin diverse activitati derulate impreuna cu diversi parteneri,sa stimulam dorintele copiilor de a cunoaste traditiile,datinile si obiceiurile populare din aceste locuri.Vizita la biserica efectuata in preajma sarbatorilor de Pasti,i-a facut pe copii sa inteleaga semnificatia sarbatorii,preotul explicandu-le pe

intelesul lor semnificatia obiceiului incondeiatului oualor si faptul ca ouale incondeiate in joia mare se duc la biserica pentru a fi sfintite iar dupa slujba Invierii mai intai cei in varsta, apoi cei tineri le ciocnesc folosind formulele: "Hristos a inviat", ,Adevarat a inviat",formule pe care cu siguranta le vor utiliza corect.

Arta noastra populara,manifestata-sub toate aspectele ei,prezinta o bogatie de comori-izvorul lor nesecat pentru cel ce vrea sa le cunoasca si sa le adune in manunchi pentru a le darui din nou cum spunea Anton Pann:

,,De la lume adunate

Si-napoi la lume date.''

Astazi, mai mult ca oricand,avem posibilitatea sa indrumam copiii sa cunoasca si sa redea obiceiuri romanesti,sa respecte traditii ale romanilor. In acest mod vom putea creste si educa copiii in spiritul virtutilor stramosesti,pentru a deveni buni crestini si buni romani.

Sarbatorile de iarna au insemnat posibilitatea largirii orizontului spiritual al elevilor si prescolarilor precum si ciltivarea receptivitatii si sensibilitatii,a trairilor afective si emotionale.Perioada premergatoare acestora,respectiv Postul Craciunului a insemnat informarea si familiarizarea copiilor cu ceea ce inseamna Craciunul,Anul Nou,Boboteaza.Perioada aceasta a fost propice pregatirii serbarilor de Craciun,respectiv participarea la Festivalul de colinzi din orasul nostru. Un alt aspect alcunoasterii traditiilor si obiceiurilor de iarna a insemnat colindatul pe la diverse institutii din oras,unde copiii au oferit colinzi si au primit daruri.

Vorbind despre orasul Caracal la prezent,ca mijloc de comunicare a valorilor culturale,putem face referire la redeschiderea Teatrului National, bijuteria arhitectonica pe frontispiciul careia sunt implantate de 108 ani doua cuvinte - Teatru National - sta marturie unei epoci cu radacini adanci intr-o cultura si civilizatie de care ar trebui sa ne fie dor.
A  rezistat intemperiilor de orice fel, ca astazi sa putem afla din izvorul ce l-a salasluit despre dragostea si credinta intr-o arta a celor ce au avut vointa si putere sa inalte un templu al Thaliei.Cu siguranta vizitarea Teatrului National din Caracal de catre copii,va avea un efect pozitiv asupra cultivarii gustului pentru frumos,pentru extetic si de ce nu poate va insufla acestora dorinta de a deveni actori.

Teatrul National din Caracal

In urma vizetelor pe care le-am facut cu copii prin orasul caracal,am facut diverse fotografii in fata diferitelor institutii din oras{[primarie,teatru,muzeu,banca,etc] iar apoi am realizat expozitie cu tema:,,Orasul meu expus in imagini!"

Traditiile,datinile,obiceiurile si folclorul din Caracal sunt documente graitoare privind istoria si cultura acestor locuri.Tezaurul folcloric al acestei zone ,constituie o componenta valoroasa,o mostenire de pret pentru toti cei care traiesc si vietuiesc in aceasta parte de tara.

Mostenirea pe care o avem trebuie dusa mai departe de prescolari si elevii pe care ii crestem si -i educam pentru ca un popor traieste prin ceea ce lasa fiilor sai. Este bine sa cunoastem si sa transmitem copiilor macar un strop din ceea ce a creat omul simplu de la tara cu iscusinta mintii si cu caldura sufletului sau,pentru a sti copiii de mici cine sunt si de unde se trag.

,,Izvorul neamului meu e taranul roman''. N. Iorga

Bibliografie:

Ion Apostol Popescu - "Studiu de folclor si arta populara"

Stanciu Stoian, Petre Alexandru - "Pedagogie si folclor", E.D.P.Bucuresti 1978

Revista "Invatamantul prescolar" 1-2 2000