PROIECT DE ACTIVITATE EXTRACURICULARA

DATA:15.01.2006

SCOALA GENERALA ,,AL. STEFULESCU"

CLASA a-IV-a D

INVATATOR

FELUL ACTIVITATII . MEDALION LITERAR ,,MIHAI EMINESCU,,

LOCUL DESFASURARII SALA DE CLASA

SCOPUL

Cunoasterea operei poetului Mihai Eminescu

Dezvoltarea dragostei pentru literatura romana clasica si contemporana

Dezvoltarea memoriei ,a imaginatiei creatoaresi imbogatirea vocabularului la elevi

Dezvoltarea dragostei pentru patrie si popor.

OBIECTIVE

Sa cunoasca viata si opera marelui poet roman MIHAI EMINESCU

Sa stie sa recite poezii din opera poetului

Sa traiasca sentimentul patriotic transmis de mesajul poetic al poeziilor

Sa cunoasca si alte poezii ale altor poeti care au scris despre Eminescu;

METODE : conversatia,expunerea memorizarea ,dialogul dramatizarea

ORGANIZAREA ACTIVITATII :

Se discuta cu elevii inainte si se repartizeaza cine si ce va recita si va canta. In orele de muzica se pregatesc cateva coruri ,,Codrule, codrutule ,Somnoroase pasarele,Pe langa plopii fara sot , Mai am un singur dor.

Se verifica sidiul cu muzica pe versuri de M. Eminescu.Pe fundal se fixeaza o secventa marita din natura eminesciana iar in fata clasei se aranjeaza LACUL cu nuferi si o lebada realizat dintr-o oglinda inconjurata de pietricele pe care se asaza nuferi confectionati din hartie si o lebada din portelan.

DESFASURAREA ACTIVITATII PROPRIU- ZISE

Activitatea incepe cu muzica pe versurile poetului M. Eminescu si pe acest fond se vorbeste despre viata si activitatea poetului.

Se recita si se canta poeziile pe versurile poetului.

Dramatizare: Scrisoare III ,Luceafarul ,Intalnirea cu Ion Creanga.

Se prezinta si alte poezii dedicate lui M. Eminescu.

Activitatea se incheie cu un cuvant al doamnei directoare care ii felicita pentru reusita acestei activitati .

Cand iarna isi rotunjea fulgii spre mijloc de ianuarie ,cand ploile luminii isi picurau azurul in tipsia soarelui,a rasarit,ca adus de cumplite nelinisti .intr-o zi,cand stelele cerneau lumina si vis de nebunie, EMINESCU.

La zidirea soarelui ,se stie

Cerul a muncit o vesnicie

Noi muncind intocmai ne-am ales cu

Ne-am ales cu domnul EMINESCU.

Domnul cel de pasare maiastra,

Domnul cel de nemurirea noastra

EMINESCU,EMINESCU.

Suntem in cuvant si-n toate

Floare de latinitate Sub un cer de stele sudice De avem sau nu dreptate Eminescu sa ne judece.

Mi-l furara, Doamne, adineauri,

Pe inaltul domn cu tot cu lauri,

Ma uscam de dor in piept cu plansul

Nu stiam ce dor mi-era de dansul,

Nu stiam ca doina mi-o furara,

Cu sravechea si frumoasa tara.

EMINESCU,EMINESCU.

Acum am si eu pe lume parte,

Pot imbratisa frumoasa-i carte,

Stiu ca frate mi-esti si esti parinte,

Acum nimeni nu ma poate minte.

Bine ai venit in casa noastra,

Neamule,tu floarea mea albastra_

EMINESCU,EMINSCU.

La 15 ianuarie 1850 se naste la Botosani Mihai Eminescu, al saptelea din cei 11 copii ai caminarului Gheorghe Eminovici, provenit dintr-o familie de tarani romani din nordul Moldovei, si al Ralucai Eminovici, nascuta Jurascu, fiica de stolnic din Joldesti.

Isi petrece copilaria la Botosani si Ipotesti, in casa parinteasca si prin imprejurimi,intr-o totala libertate de miscare si de contact cu oamenii si cu natura,stare evocata cu nostalgie in poeziile: "Fiind baiet,paduri cutreieram" sau "O,RAMAI".

FIIND BAIET,..   

O,RAMAI.

1866 Este anul primelor manifestari culurale ale lui Mihai Eminescu,in brosura "Lacrimioarele invataceilor gimnazisti", in care apare poezia "La mormantul lui Aron Pumnul"_semnata Mihai Eminoviciu.

Imbraca-te in doliu, frumoasa Bucovina,

Cu cipru verde-ncinge antica fruntea ta;

C-acuma din pleiada-ti auroasa si senina

Se stinse un Luceafar,se stinse o lumina,

Se stinse-o dalba stea!

Te-ai dus, te-ai ds din lume,o! geniu 'nalt si mare,

Colo unde te-asteapta toti ingerii in cor,

Ce-ntoanatainic,dulce a sferelor cantare

Si-ti impletesc ghirlande,cununi mirositoare,

Cununi de albe flori!

Te plange Bucovina, te plange-n voce tare,

Te plange-n tanguire si locul tau natal;

Caci umbra ta mareata in falnica-I zburare

O urma-ncet cu ochiul in trista lacrimare

Ce-I simt national!

Intre anii 1867 si 1872 este student la Viena. Urmeaza ca auditor extraordinar,,Facultatea de Filologie si Drept".

Intre 1872si 1874 e student ,,ordinar" la Berlin, dar nu se prezinta la examene si se intoarce in tara , traind la Iasi intre 1874 si 1877.E director al Bibliotecii Centrale, profesor suplinitor,revizor scolar pentru judetele Iasi si Vaslui.

In aceasta calitate il cunoaste pe Creanga. Intre Eminescu si Creanga se va infiripa una dintre cele mai desavarsite prietenii cunoscute in istoria noastra literara.Intre dansii Eminescu si Creanga isi spuneau,,badita",asa ca o dezmierdare

Badita Ion era om voinic corpolent,cu ochi patrunzatori si vioi purta barba ; vorba lui era plina de talc de intelesuri adanci si adesea incarcata de haz chiar atunci cand povestea lucruri nu prea vesele.Stia de minune sa faca haz de necaz.

Eminescu, badita Mihai,avea o cu totul alta fire:era mai tacut ,mai ganditorsi,de multe ori chiar trist .Frumos cum rar se afla :smead la fata cu par bogat cu ochi mari melancolici cu zambet bun cu glas placut cald cumpanit mangaios, cand vorbea despre lucruri frumoase si furtunos cand povestea fapte savarsite de oameni rai si netrebnici.

Amandoi acesti scriitori s-au nascut la tara:Creanga in satul Humulesti de langa Targu-Neamt, Eminescu in Ipotesti , langa Botosani .

Au umblat ei mult in plimbare prin sate , pe dealuri, prin targ . Au urcat chiar la cetatea Neamt , asa cum s-au scaldat in Ozana ,raul cel limpede care trece prin satul Humulesti .Seara, intorsi acasa ,se asezau pe prispa si urmau neintreruptele lor povestiri . Invaluit in frumusetea firii , cuprins de duiosia amintirilor, Creanga indrepta povestirea spre intamplari din viata lui, zicand:,,Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la locul naserii mele , lacasa parinteasca din Humulesti , la stalpul hornului unde lega mama o sfara cu motocei la capat , decrapau matele jucandu-se cu ei , la prichiciul vetrei cel humuit.......................

Badita Ioane, ma supar tare pe matale ,daca nu scrii aceste amintiri . Ele ar putea alcatui cea mai atragatoare carte de povestiri in limba romana , s-o citeasca si cei mari si cei mici .

Nu peste multa vreme Mihai Eminescu l-a invitat pe Ion Creanga la casa parinteasca din IPOTESTI:

,,Sa vezi ,badita Ioane,ca si la mine in sat sunt frumuseti vrednice de admirat ."

Si , in adevar , poetul a avut dreptate . Inserarea I-a prins intr-un palc de padure,povestind, ca de obicei.Mai ales guralivul badita Ion povestea.Eminescu il asculta zambind,uitandu-se,din cand in cand dupa cate o pasare, dupa cate o floare picurata de roua,spre locul de unde murmura izvorul ori spre cerul unde inflorau stelele si rasarea luna.

Somnoroase pasarele

Pe la cuiburi se aduna,

Se ascund in ramurele

Noapte buna!

Doar izvoarele suspina,

Pe cand codrul negru tace;

Dorm si florile-n gradina,

Dorm in pace!

Trece lebada pe ape

Intre trestii sa se culce

Fie-ti ingerii aproape,

Somnul dulce!

Peste-a noptii feerie

Se ridica mandra luna,

Totu-I vis si armonie

Noapte buna!...

,,Badita Mihai mai spune o data poezia asta s-o invat si eu ."

[I.C.asculta si sopteste odata cu Eminescu apoi se ridica de jos si-si imbratiseaza prietenul]

,,Minunat !Esti un poet genial,badita Mihai!"

,,Nu stiu cum sunt eu , dar stiu ca mata ,badita Ioane , esti un povestitor fara pereche."

Noi romanii , care ne desfatam, de mai bine de un veac cu cele scrise de Ion Creanga si Mihai Eminescu, spunem ca amandoi au avut dreptate .

Situatia lui materiala e nesigura , are necazur familiale ii moare si mama. Eindragostit de Veronica Micle.

M.Eminescu a fost o personalitate coplesitoare care i-a impresionat pe contemporaniprin inteligenta memorie,curiozitate intelectuala , cultura de nivel european si prin farmecul limbajului.

A avut o fire neobisnuita :imprevizibil, producand intotdeauna o impresie deosebita prin gest , prin gand sau infatisare-sociabil preocupat de mizeria vietii, cu prieteni iubind,sperand-departe de ai sai si fara sa-si intemeieze o familie boem dar muncind enorm, fara menajamente .

In evocarea istoriei atitudinea poetica a lui Eminescu apare sub doua aspecte:unul de elogiere si altul satiric.

Exista o tendinta a meditatiei eminesciene, aceea de a visa asupra viitorului:al neamului sau, al umanitatii, al individului .

,,Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie"

Ce-ti doresc eu tie , dulce Romanie,

Tara mea de glorii, tara mea de dor?

Bratele nervoase , arma cu tarie,

La trecutu-ti mare,mare viitor

Fiarba vinu-n cupe , spumege pocalul,

Daca fiii-ti mandri aste le nutresc

Caci ramane stanca desi moare valul ,

Dulce Romanie, asta ti- o doresc!

Scrisoarea III contine ideile sociale si politice ale lui Eminescu.

Poetul introduce figura unui domnitor exemplar    _a lui Mircea cel Batran-conducatorul al carui tel a fost slujirea partriei.El reactioneaya cu modestie ,dar si cu demnitate ,avertizandu-l asupra motivelor pentru care romanii nu se vor lasa ingenuncheati.

SCRISOAREA III dramatizare

Ca la toti marii poeti romantici, dragostea si natura sunt teme permanente si in creatia lui Eminescu.El este in primul rand un tulburator poet al spatiului cosmic prezentat prin multimea elementelor cosmice-stele, soare,luna,cer,luceferi-care impregneaza parca intreaga opera.

Poemul "Luceafarul" a cunoscut un complicat proces de elaborare.Punctul de plecare e un basm popular romanesc,"Fata in gradina de aur" publicat de germanul Richard Kunisch,intr-un memorial de calatorie aparut la Berlin in 1861.

LUCEAFARUL

(dramatizare)

A fost odata ca-n povesti

A fost ca niciodata

Din rude mari imparatesti

O prea frumoasa fata.

Si era una la parinti

Si mandra-n toate cele,

Cum e fecioara intre sfinti

Si luna intre stele.

Din umbra falnicelor bolti   

Ea pasul si-l indreapta

Langa fereastra unde-n colt

Luceafarul asteapta.

Privea in zare cum pe mari

Rasare si straluce ,

Pe miscatoarele carari

Corabii negre duce .

Il vede azi ,il vede mani

Astfel dorinta-i gata;

El iar privind de saptamani ,

Ii cade draga fata .

-O, dulce-al noptii mele Domn ,

De ce nu vii tu?Vina!

Cobori in jos ,luceafar bland,

Alunecand pe-o raza,

Patrunde-casa si in gand

Si viata-mi lumineaza!

-Din sfera mea venii cu greu

Ca sa-ti urmez chemarea

Iar cerul este tatal meu

Si muma-mea e marea.

Ca in camara ta sa vin ,

Sa te privesc de-aproape,

Am coborat cu-al meu senin

-ntelegi tu oare,

Cum ca eu sunt nemuritor,

Si tu esti muritoare?

Si m- ascult si-acuma,

Si soarele e tatal meu,

Iar noaptea-mi este muma!

-O,esti frumos cum numa-n vis

Un demon se arata

Dara pe calea ce-ai deschis

N-oi merge niciodata!

O, vin !odorul meu nespus

Si lumea ta o lasa;

Eu sunt luceafarul de sus,

Iar tu sa-mi fii mireasa.

-O,esti frumos, cum numa-n vis

Un inger se arata,

Dara pe calea ce-ai deschis

N-oi merge niciodata.

Strain la vorba si la port ,

Lucesti fara de viata,

Caci eu sunt vie, tu esti mort ,

Si viata-mi lumineaza!

-Din sfera mea venii cu greu

Ca sa te- o sarutare,

Dar voi sa stii asemenea

Cat te iubesc de tare.

Da, ma voi naste din pacat,

Primind o alta lege;

Cu vecinicia sunt legat,

Si voi sa ma dezlege.

-Dar daca vrei cu crezamant

Sa te-ndragesc pe tine,

Tu te coboara pe pamant,

Fii muritor ca mine.

-Tu-mi ceri chiar nemurirea mea

In schimb pe-o sarutare

-Si se tot duce.S-a tot dus.

De dragu-unei copile

S-a rupt din locul lui de sus,

Pierind mai multe zile.

Influenta populara este evidenta in mai multe din poeziile lui Eminescu. .Farmecul poeziei populare-afirma el- il gasesc in faptul ca este expresia cea mai puternica a simtamantului si a gandirii.

George Calinescu facea urmatoarea observatie: ,,Cea mai mare insusire a lui E minescu este de a face poezie populara fara sa imite si cu idei culte"

REVEDERE

Codrule ,codrutule ,

Ce mai faci ,dragutule,

Ca de cand nu ne- am vazut

Multa vreme a trecut

Si de cand m-am departat

Multa lume am imblat.

Poezia lui Eminescu emotioneaya profund si va continua sa emotioneze peste timp prin inaltatoarele idei si sentimente exprimate prin mesajul ei de adanca umanitate,prin sublima si inegalabila ei frumusete artistica.

RUGACIUNEA UNEI MAME

De 156 de ani mamele noastre se roaga in spiritul poeziei eminesciene.

In 1883 , surmenat ,poetul se imbolnaveste grav,fiind internat la spitalul doctorului Sutu,apoi la un institut de langa Viena.

Mihai Eminescu se stinge din viata la 15 iunie 1889 .E inmormantat la Bucuresti,in cimitirul Belu,sicriul fiind dus pe umeri de patru elevi de la Scoala Normala de Institutori.

Mai am un singu

Si totusi:

Eminescu n- a existat !

A existat numai o tara frumoasa

La o margine de mare

Unde valurile fac noduri albe

Ca o barba nepieptenata de crai.

Si niste ape ,ca niste copaci curgatori

In care luna isi avea cuibar rotat.

Si, mai ales au existat niste oameni simpli

Pe care-i chema :Mircea cel Batran,Stefan cel Mare

Sau mai simplu :ciobani si plugari

Carora le placea sa spuna

Seara ,in jurul focului, poezii

"Miorita"si"Luceafarul"si"Scrisoarea III"

Au mai existat si niste codri adanci

Si un tanar care vorbea cu ei

Intrebandu - i ce se tot leagana fara vant ?

Acest tanar , cu ochii mari ,

Cat istoria noastra

Trecea batut din cartea chirilica in cartea vietii

Tot numarand plopii luminii ,ai dreptatii ,ai iubirii

Care-i ieseau mereu fara sot.

PE LANGA PLOPII FARA SO

Au mai existat si niste tei

Si cei doi indragostiti

Care stiau sa le troieneasca toata floarea

Intr- un sarut

Si nistr pasari , si niste nouri

Care colindau pe deasupra lor

Ca lungi si miscatoare sesuri,

Si pentru ca toate acestea

Trebuiau sa poarte un nume ,

Un singur nume

Li s -a spus

EMINESCU."