PROBLEME GENERALE ALE MANAGEMENTULUI CLASEI DE ELEVI

PROBLEME GENERALE ALE MANAGEMENTULUI CLASEI DE ELEVI

Managementul clasei de elevi - delimitari conceptuale

Intr-o epoca apropiata, unii pedagogi au incercat sa evalueze rolul factorului relational in educatie si s-au desprins concluziile urmatoare: 'copilul fiinta umana, situat intr-un anumit mediu, este profund influentat de acesta (factor relational); comportamentul sau difera dupa cum traieste solitar sau in colectiv si depinde, intr-o mare masura de natura relatiilor cu partenerii. Maturizarea nu aduce decat potentialitati pe care interactiunile sociale trebuie sa le actualizeze'.

In sistemul social de educatie si invatamant profesorii trebuie sa se raporteze la cei pe care ii educa, sa stabileasca relatii de cooperare cu elevii si parintii acestora si cu alti factori interesati ai societatii. Ei nu educa numai la catedra, in clasa, ci prin fiecare contact relational cu copiii si parintii desfasoara o munca de crestere si dezvoltare, de conducere si directionare. Activitatea cadrelor didactice se desfasoara in fata unor individualitati psihice umane in formare. De aici deriva necesitatea unei maxime responsabilitati fata de comportamentele si interventiile educatorului. Aceasta este deci perspectiva care le confera cadrelor didactice o pozitie oarecum speciala, unica. Ei sunt, de obicei, adulti, singurii adulti intr-un grup de copii. In fata lor, a copiilor, educatorii devin reprezentantii lumii adultilor, lumea pentru care ii pregatesc pe acestia.

1. Rolurile manageriale ale cadrului didactic

In acest context relevam urmatoarele roluri (comportamente fundamentale) ale cadrului didactic in activitatea instructiv-educativa cu clasa de elevi

planificare: activitatile cu caracter instructiv si educativ, determina sarcinile si obiectivele pe variate niveluri, isi structureaza continuturile esentiale si alcatuieste orarul clasei;

organizare: activitatile clasei, fixeaza programul muncii instructiv-educative, structurile si formele de organizare. Educatorului ii este atribuita sarcina de a constitui si determina climatul si mediul pedagogic la nivelul clasei;

comunicare: informatiile stiintifice, stabileste canalele de comunicare si repertoriile comune. Activitatea educativa implica de altfel si un dialog perpetuu cu elevii ilustrat prin arta formularii intrebarilor dar si prin libertatea acordata elevilor in structurarea raspunsurilor (merita sa subliniem de asemenea si stimularea elevilor in facilitarea procesului de punere a intrebarilor). Dialogul elev-profesor necesita un climat educational stabil, deschis si constructiv;

conducere: activitatea desfasurata in clasa directionand procesul asimilarii dar si al formarii elevilor prin apelul la Normativitatea educationala. Durkheim defineste conduita psiho-pedagogica a educatorului prin intermediul notiunii de 'dirijare' care faciliteaza constructia sentimentelor si a ideilor comune;

coordonare: in globalitatea lor activitatile instructiv-educative ale clasei, urmarind in permanenta realizarea unei sincronizari intre obiectivele individuale ale elevilor cu cele comune ale clasei, evitand suprapunerile ori risipa si contribuind la intarirea solidaritatii grupului;

indrumare: elevii pe drumul cunoasterii prin interventii punctuale adaptate situatiilor respective, prin sfaturi si recomandari care sa sustina comportamentele si reactiile elevilor;

motivare: activitatea elevilor prin formele de intariri pozitive si negative; utilizeaza aprecierile verbale si reactiile nonverbale in sprijinul consolidarii comportamentelor pozitive; orienteaza valoric prin serii de interventii cu caracter umanist tendintele negative identificate in conduitele elevilor; incurajeaza si manifesta solidaritate cu unele momente sufletesti ale clasei;

consiliere: elevii in activitatile scolare dar si in cele extrascolare, prin ajutorare, prin sfaturi, prin orientarea culturala si axiologica a acestora. Un aport deosebit il are interventia educatorului in orientarea scolara si profesionala dar si in cazurile de patologie scolara

control: elevii in scopul cunoasterii stadiului in care se afla activitatea de realizare a obiectivelor precum si nivelele de performanta ale acestora. Controlul nu are decat un rol reglator si de ajustare a activitatii si atitudinii elevilor

evaluare: masura in care scopurile si obiectivele dintr-o etapa au fost atinse prin instrumente de evaluare sumativa, prin prelucrari statistice ale datelor recoltate si prin elaborarea sintezei aprecierilor finale. Judecatile valorice pe care le va emite vor constitui o baza temeinica a procesului de caracterizare a elevilor.

Concluzia pe care o putem trage analizand succinta trecere in revista a principalelor tipuri de comportamente presupuse de actiunile si interventiile pedagogice ale cadrelor didactice este aceea ca majoritatea acestora sunt de natura manageriala. Procesul de conducere, managementul, fiind o caracteristica a oricarei activitati organizate dar si a oricarei actiuni ce tinde catre eficienta maxima, prezinta o serie de trasaturi si functii comune, identificabile si intr-o analiza efectuata asupra clasei de elevi.

Problemele de maxima responsabilitate care diferentiaza procesele manageriale din invatamant fata de procese din alte sectoare ale vietii sociale, fata de industrie spre exemplu, unde intre conducator si executant se interpune masina, sunt ca, in procesul de invatamant conducerea se realizeaza nemijlocit asupra personalitatilor in formare ale copiilor si tinerilor. Iar daca in industrie rebuturile pot fi reconditionate si reintroduse in circuitul economic (pierderile nefiind prea insemnate), in educatie esecurile inregistrate in procesul de formare pot avea consecinte individuale si sociale nefaste: incompetenta, analfabetism, inadaptare, delincventa.

Apreciem, pornind si de la aceste considerente, ca perspectivele de abordare ale activitatilor din clasa de elevi intr-o formula noua si moderna, aceea a managementului clasei, vin in intampinarea unei nevoi obiective de perfectionare si de eficienta.