Principii, metode si procedee didactice adecvate predarii omonimiei in ciclul primar

Principii, metode si procedee didactice adecvate predarii omonimiei in ciclul primar

Pentru ca elevul sa inteleaga mai usor acest procedeu al omonimiei, invatatorul foloseste diferite principii, metode si procedee adecvate predarii omonimelor.

Principiile didactice exprima cerinte logice procesului de invatamant luat in ansamblu si au de aceea caracter universal.

Ca principii folosite in predarea omonimiei amintim:

Principiul integrarii teoriei cu practica

Acest principiu sustine ideea ca tot ceea ce insuseste in activitatea didactica trebuie verificat si valorificat in activitatea ulterioara, fie in activitatile de invatare, fie in activitatile materiale.

De aceea, atunci cand se predau notiunile despre omonimie, odata cu definitia acestora mai adaugam si exercitiile, pentru ca un elev nu poate intelege atunci cand i se spune: "un cuvant poate avea mai multe intelesuri diferite". Cand se enunta aceasta definitie e ca si cand nu s-ar spune nimic, daca nu li se explica prin exemple, prin exercitii aceasta problema.

Principiul respectarii particularitatilor de varsta si individuale.

Acest principiu este folosit mai des pentru ca nu putem da explicatii decat conform varstei fiecarui copil, nu putem explica unui copil de clasa I o notiune corespunzatoare clasei a IV-a, nu putem spune elevilor clasei I ca omonimele sunt cuvinte care au aceeasi forma si inteles diferit pentru ca acestia nu vor sti nici ce inseamna omonim si nici nu vor putea retine definitia.

Acest lucru este valabil si pentru copiii de aceeasi varsta si din aceeasi clasa, pentru ca nu toti copiii inteleg la fel de bine explicatiile invatatorului.

Principiul accesibilitatii cunostintelor, deprinderilor si priceperilor

Acest principiu este o consecinta a principiului respectarii particularitatilor de varsta si individuale.

Referitor la acest principiu putem spune ca nu orice informatie este posibila sa fie introdusa in clasa, informatiile despre omonime introduse fiind insotite de explicatii si interpretari ale cadrului didactic. Acesta il va conduce pe elev in procesul de invatamant plecand de la cunoscut la necunoscut, de la usor la greu, de la apropiat la departat, de la simplu la complex, de la concret la abstract, solicitandu-i pe elevi la interogatie si cercetare, accesibilizarea cunostintelor de-a gata fara o implicare activa in invatare.

Principiul sistematizarii si continuitatea in invatare

Prin acest principiu intelegem ca tot ce se preda la un moment dat trebuie sa aiba legatura cu ceea ce s-a insusit pana in momentul respectiv.

Notiunile si ideile despre omonimie se vor integra treptat in sistemele explicative din ce in ce mai complexe si mai largi.

Explicarea coerenta si sistematica reflecta sistemacitatea si coerenta lumii obiective si procesuale.

Nerespectarea acestor cerinte duce la aparitia unor goluri sau regres de invatare si apoi la cazuri de insucces scolar. Educatia se face in mod continuu; consecvent si esalonat, ci nu in salturi sporadice.

Principiul intuitiei sau principiul corelarii dintre senzorial si rational, dintre concret si abstract

Principiul intuitiei cuprinde in esenta cerinta imbinarii juste, a explicatiei invatatorului cu mijloacele intuitive utilizate la lectii.

Mijloacele intuitive servesc aici ca punct de sprijin pentru cunoasterea legaturii dintre fenomene. Aceste fenomene prezinta anumite variante. Pot aparea deseori fenomene de inductie negativa.

Astfel, se poate ilustra fenomenul inductiei negative in utilizarea intuitiei cu ajutorul unor exemple curente:

La o lectie de comunicare de clasa a III-a "Cuvantul. Sensul cuvantului" invatatoarea, lucrand cu materialul didactic obisnuit (manualul sau planse cu exercitii schitate) a trecut usor peste sinonimie si antonime. Ajungand la omonime    a vrut sa fixeze mai bine atentia elevilor si in acest scop a prezentat doua tablouri bine realizate, unul reprezentand un grup de copii care se joaca pe inserat, iar prin apropiere zboara un liliac, celalalt reprezentand o floare de liliac foarte frumos colorata. Invatatoarea le-a prezentat aceste tablouri pentru ca elevii sa observe ca liliac are doua sensuri: "animal" si "floare". Dupa acestea au urmat consecintele. Clasa s-a inviorat, atentia elevilor a sporit simtitor, dar directia ei s-a schimbat de la omonime la tablou. Pe elevi nu-i mai interesau omonimele propriu-zise, ci coloritul tabloului, copiii care se jucau pe cand ei erau la scoala, liliacul ce zbura, culoarea lui, forma acestuia etc.

N-a fost deloc usor sa se restabileasca "pozitia de ascultare", iar atentia clasei sa fie din nou indreptata asupra omonimelor.

Din exemplele relatate se poate deprinde si o invatatura: la lectiile de gramatica si aritmetica, in care pe primul plan nu sta imbogatirea experientei perceptive, ci deprinderea relatiilor (gramaticale sau cantitative) sa se utilizeze un material intuitiv mai simplificat, mai schematic.

In predarea omonimiei, invatatorul foloseste metode si procedee adecvate acestei notiuni. Metodele folosite in aceasta problema sunt: conversatia, observatia, explicatia, demonstratia, exercitiul.

Metoda conversatiei este metoda folosita, in general, cel mai des de cadrul didactic, dar mai ales de invatator. Cu ajutorul conversatiei, invatatorul reuseste sa afle de la elev capacitatea de receptare si nivelul de cunoastere la care acesta se afla. Tot prin aceasta metoda se predau elevului noile cunostinte (de exemplu cunostintele despre omonime). Aceasta metoda este folosita in toate etapele unei lectii si in toate tipurile de lectii.

Metoda observatiei se foloseste ca si metoda conversatiei in toate etapele unei lectii, insotind de cele mai multe ori celelalte metode.

In orice tip de lectie se foloseste metoda observatiei. La ciclul primar atunci cand se refera la activitatea elevilor este important ca acestia sa nu-si dea seama ca sunt observati.

Observatiile se fac atunci cand un copil nu este atent sau cand greseste ceva.

Se fac observatii atunci cand un copil nu este sigur pe aceasta notiune, facand de cele mai multe ori confuzie intre omonime si cuvinte polisemantice.

Pentru a se face observatii apelam la metoda demonstratiei si explicatiei. Trebuie sa-i demonstram copilului de ce cuvantul capra cu sensul de "animal" si joc "popular din obiceiurile de Anul Nou" este omonim si de ce cuvantul carte cu sensul de "volum, scrisoare, carnet" nu este omonim. Ca sa-i demonstram elevului, acest lucru, trebuie sa-i explicam. Astfel, demonstratia si explicatia nu pot fi despartite.

Pentru a-i explica elevului acest procedeu mai complicat pentru ei, folosim exercitiul. Prin exercitii, copilul intelege mult mai usor aceasta notiune, mai greoaie, pentru ca gramatica este absolut bazata pe rezolvarea exercitiilor.

De aceea, toate aceste metode stau inlantuite si nu se pot desparti una de cealalta, pentru ca fara una din ele, elevul nu va putea recepta corect informatiile invatatorului.