Cercetarea stiintifica si desavarsirea profesionala a intelectualului

Cercetarea stiintifica si desavarsirea profesionala a intelectualului

1.1. Universitatea -locul desavarsirii profesionale

Performanta academica este o notiune complexa care depinde de o multitudine de factori. In societatea actuala caracterizata prin dinamica schimbarii, in care informatia este perceputa de majoritatea populatiei ca ceva normal, cotidian, universitatea isi multiplica valentele, fiind in continuare principalul loc unde se nasc ideile novatore si unde se "proceseaza" dezvoltarea umanitatii, dar si "furnizorul de cariere" atat pentru comunitate cat si pentru individ..

In prezent in lume functioneaza zeci de mii de universitati, fiind cautate si alese de catre tinerii doritori de cunoastere nume de universitati celebre din intreaga lume, acestea creindu-si in decursul timpului un renume prin calitatea actului educational practicat.

In ultimii ani si in Romania se vehiculeaza tot mai mult ideea implementarii calitatii in toate domeniile de activitate.

Este absolut necesara racordarea la acest demers al implementarii calitatii, deoarece in etapa actuala nici o organizatie ,de orice tip ar fi aceasta, nu poate supravietui si nu se poate dezvolta daca nu este competitiva. Aceasta a devenit o realitate fiindca ,,clientul", in general, devine pe zi ce trece mai exigent, cerintele lui situandu-se pe o spirala dinamica ascendenta, datorita posibilitatilor de informare oferite de societatea actuala, de neimaginat numai acum 10 ani.

In acest context ofertele s-au multiplicat in progresie geometrica si ofertantii, se afla intr-o continua si dura competitie, in care cel ce nu rezista dispare. Aceasta cursa continua forteaza competitorii sa devina capabili sa reziste, cu alte cuvinte sa devina competitivi. Competitivitatea se dobandeste prin implementarea celor mai adecvate politici de management si solutii tehnice, dintre care se evidentiaza tot mai pregnant calitatea.

Calitatea nu este o notiune noua, ea aparand odata cu constientizarea muncii de catre om si capatand in timp diverse abordari. In prezent, prin noua abordare sub forma calitatii totale, in care clientul este actorul principal, in contextul societatii informationale si al pietii concurentiale, calitatea capata noi sensuri. O organizatie in care procesele se desfasoara dupa conceptul calitatii totale si in care cultura organizationala este o cultura a calitatii, devine o organizatie performanta pe domeniul ei de activitate, iar in relatia cu clientul, aceasta va fi competitiva.

Calitatea actului educational se axeaza pe cele trei laturi ale managementului universitar: cercetare stiintifica, activitati didactice si activitati administrative, in aceasta ordine.

Cercetarea stiintifica reprezinta componenta principala a managementului universitar, deoarece pe baza acesteia exista si se dezvolta celelalte doua componente. Acesta este si motivul pentru care se intreprind multe studii in domeniul managementului cercetarii stiintifice universitare, din care rezulta pareri foarte diferite [...]

1.2.Calitate - performanta- competitivitate

In societatea actuala, pe fondul economiei de piata, universitatea este un furnizor de servicii educationale. Insusindu-si acest rol, ea intra in competitie alaturi de ceilalti ofertanti pe piata serviciilor educationale si va rezista numai daca devine performanta, ca paleta de activitati si competitiva pe piataserviciilor educationale. Dobandirea acestor atribute se face prin implementarea acelor solutii tehnice si politici de management de care aminteam mai sus intre care se evidentiaza calitatea, dar in ultima instanta "nota finala "o acorda clientul, adica societatea care este beneficiarul final al serviciilor. In legatura cu acest subiect sunt pareri pro si contra, fiecare autor argumentandu-si afirmatiile.

Astfel in [1] autoarea facand o trecere in revista a argumentelor pro si contra asimilarii universitatii cu o societate commerciala, citeaza: ".este foare important a se interpreta corect notiunea de competitivitate in cazul universitatii. A fi competitiva, pentru o universitate, nu inseamna a concura pe terenul achizitiei ipotetice a unui segment de piata, ci inseamna a se afirma si a implementa experientele si caracterele distinctive ale fiecarui profesor al acesteia." In acelasi articol, citand Magna Carta Universitarum, arata ca:".nu poate exista predare fara cercetare, iar calitatea cercetarii, ea singura nu poate defini plenipotentiar calitatea studiilor oferite. Astfel numai ambele-cercetarea si predarea constituie un singur corpus, substratul in baza caruia fiecare profesor isi edifica doctrina sa universitara".

Remarcile sus-citate arata ca prin existenta cercetarii stiintifice ca parte componenta a managementului universitar, acesta este mai complex decat managementul general al organizatiei, avand unele caracteristici care fac ca abordarea acestuia sa fie specifica. Calitatea si managementul calitatii extrapolate pur si simplu de la cazul general la cazul universitatii, nu pot fi aplicate. Deaceea managementul universitar este abordat tinand seama de specificitatile sale. [2,3].

Calitatea totala aplicata in cazul universitatii porneste de la faptul real ca societatea ,comunitatea, in care functioneaza universitatea, este ,,clientul", acesta fiind entitatea care a "creat "universitatea, care ii asigura resursele si care ii utlizeaza "produsele", deci este actorul principal, pe care universitatea, in postura de furnizor de servicii in care se afla, il va situa in centrul atentiei sale. Societatea solicita resursa umana performanta in concordanta cu necesitatile etapei de dezvoltare, iar universitatea va trebui sa-i satisfaca aceasta cerinta si chiar sa-i vina in intampinare cu oferte. Numai in acest mod universitatea isi va mentine calitatea de furnizor de educatie, pe care o are, deoarece in caz contrar ea va fi abbandonata de ,,client", care isi va gasi alt furnizor. In acest context nevoia de supravietuire pe piata fortei de munca inalt calificata, pe care actioneaza universitatea ca furnizor, o va obliga sa se perfectioneze pentru a deveni competitiva.

Aici apare necesitatea impementarii unor solutii tehnice si masuri de management care sa duca la dobandirea capabilitatii de a satisface cerintele in continua schimbare ale societatii. Acestea sunt, pe de o parte inoirea infrastructurii si echipamentelor aferente procesului educational si pe de alta parte norme si metodologii menite sa schimbe mentalitatea personalului in sensul creerii unei culturi a calitatii. Acestea din urma reprezinta de fapt o investitie in oameni, in sensul constientizarii acestora asupra rolului definitoriu pe care-l au in procesul educational si respectiv aspra dezvoltarii societatii. Investiile financiare in calitate nu suntfoarte mari, dar efectele pe termen lung sunt benefice si stabile atat pentru universitate cat si pentru societate. Aceasta este explicatia interesului manifestat la cele mai inalte foruri din Uniunea Europeana si din lume pentru impementarea managementului calitatii in universitati. Pe aceasta tema s-a studiat si s-a scris mult in ultimii ani

Intr-o sinteza a concluziilor specialistilor se poate spune ca in prezent societatea este preoccupata de calitate din punctul sau de vedere iar universitatile sunt in cautarea modelelor optime de gestiune a calitatii procesului educational care sa duca la performanta.

Sistemul Calitatii Totale (TQS) a inceput de cativa ani sa patrunda si in universitati, dar exista riscul ca instrumentarea excesiva a fenomenului sa creeze o viziane eronata despre universitate care totusi nu este o intreprindere. Deci este necesara o analiza amanuntita a procesului educational care are un pronuntat caracter uman si nu se pot aplica ad literam retetele TQS chiar daca au fost verificate in intreprinderi.

Harvey si Green postuleaza 5 perspective de analiza a calitatii procesului educational in care cercetarea stiintifica ocupa locul cel mai important. Acestea sunt:

excelenta- ilustrata prin recunoasterea din exterior a universitatii ca un ,,pol de excelenta" privind cercetarea stiintifica si valorificarea acesteia;

standardele- ilustrate prin seturi de indicatori cuantificabili ai calitatii componentelor procesului educational;

relevanta- ilustrata prin contributia cercetarii universitatiila dezvoltarea economico-sociala;

eficienta financira- dovedita prin capacitatea institutiei de utilizare eficienta a resurselor alocate;

transformabilitatea- dovedita prin abilitatea de a se adapta la cernitele externe dar si de a influienta mediul extern.

Aceste perspective de analiza stau la baza criteriilor elaborate de organismele acreditate din SUA si Uniunea Europeana si de organisme nationale din diverse tari.

Marea provocare a universitatii in momentul de fata, este perceptia acesteia de catre societate ca principal furnizor de forta de munca inalt calificata si performanta, capabila sa faca fata exigentelor societatii informationale, globalizate actuale. Ca urmare ea trebuie sa devina performanta pentru a fi competitiva pe piata serviciilor educationale. Solutia optima si sigura pentru asigurarea performantei este implementarea Sistemului Calitatii Totale, prin elaborarea de norme, metodologii si proceduri specifice, care sa fie corect percepute si intelese de intregul personal, aplicate constient de acesta prin proprie vointa,in urma dobandirii mentalitatii calitatii, indispensabila functionarii sistemului.

1.3. Locul si rolul cercetarii stiintifice in dobandirea performantei academice

Actul educational este foarte complex, rolul determinant in reusita acestuia este al profesorului. Complexitatea actului educational universitar este rezida din faptul ca in universitate se luceraza cu oameni mai maturi, deja cu un bagaj initial de cunostinte solid si o cultura generala oarecum formata.

Deasemenea actul educational universitar are doua componente care numai impreuna conduc la performanta si acestea sunt: actul de cercetare stiintifica si actul didactic, care, asa cum aratam mai sus, un poate exista una fara cealalta si nici una dintre ele luata singular un poate caracteriza calitatea actului educational.

Cercetarea stiintifica universitara isi are locul bine definit in aria activitatilor cadrelor didactice, fiind necesara din mai multe motive:

- in primal rand pentru desavarsirea culturala si profesionala a profesorului, care trebuie sa fie un erudit, un cautator al noului, un obisnuit al bibliotecilior,un devorator de informatie stiintifica, calitati prin care devine un model pentru studenti, deoarece studentii au nevoie de modele, doresc modelele, iar universitatea atrage studenti si prin modelele existente in interiorul ei;

- in al doilea rand, cercetarea stiintifica creind o baza solida a cunoasterii, constituie suportul pe care se cladeste un curs de inalt nivel stiintific;

- in al treilea rand, abilitatile create de activitatea de cercetare profesorului se transmit, chiar fara intentia acestuia, studentilor care tind sa-si creeze modele din profesorii lor.

Universitatea are nevoie de profesori deoarece corpul profesoral creaza imaginea externa a universitatii.Toate aceste aspecte nu sunt noi, ele au existat de cand exista universitatea ca for de cultura, dar in prezent cand invatamantul universitar tinde sa devina de masa si in contextul noilor viziuni ,,comerciale" asupra univesitatii si misiunii acesteia, care pot duce si la interpretari eronate ce pot afecta notiunea de universitate, a devenit imperios necesar sa fie reevaluate cu maxima atentie.

Acest lucru se si intampla de cativa ani, atat pe plan mondial cat si pe plan european. Procesul Bologna s-a dovedit a fi un succes repurtat de universitati.Comunitatea universitara europeana si-a fixat obiective ambitioase pe aceasta arie, realizandu-le intr-un timp scurt operand transformari in sistemul de invatamant superior, in organizarea universitatilor,in designul curriculei, elemente ce au avut un impact pozitiv asupra societetii, prin studenti.

Astazi studentul a devenit actorul principal al universitatii, el avand multe si noi asteptari de la universitate in contextul dorintei sale de a dobandi desavarsirea profesionala. Rezulta ca in aprecierea procesului educational studentul trebuie sa fie punctul de plecare si nu cunostintele profesorului, aceasta fiindca studentul este rezultatul tuturor componentelor actului educational printre care si cunostintele profesorului. Studentul de azi este net deosebit de studentul de acum 20 de ani, fiind mult mai informat si mult mai exigent, el vrea sa vada in profesor o personalitate integra,cu principii etico-profesionale selecte, cu abilitati deosebite de comunicare, incadrate perfect intr-un context educational profund democratic. Universitatea trebuie sa puna in valoare aceasta realitate, ca o prioritate, pentru ca prin asta isi asigura unul din pilonii calitatii actului educational, iar acest lucru se obtine numai prin performanta academica, care se bazeaza pe cercetarea stiintifica.

In acest cadru, se apreciaza ca integritatea academica trebuie sa fie cea de a sasea perspectiva de analiza a calitatii actului educational, care sa se adauge celor cinci prezentate mai sus.

Tinand cont de aceste noi si actuale aspecte care conditioneaza calitatea actului educational, calitatea cercetarii stiintifice devine unul din pilonii de baza ai performantei academice. In toate sistemele de evaluare a universitatilor, cercetarea stiintifica este un capitol de importanta majora, tocmai prin impactul acesteia asupra calitatii resursei umane pregatite.

Concret, cercetarea stiintifica universitara este indispensabila actului educational din urmatoarele motive

- profesorul isi ridica in mod continuu nivelul cunostintelor profesionale pe care apoi le disemineaza in randul studentilor,creind prin acestea pesonalitatea profesionistului;

- prin cercetare profesorul capata abiliatatea de a cauta si descoperi noul din domeniul sau de studiu;

- prin rezultatele cercetarii, bine valorificate, se creaza imagine favorabila universitatii, care va atrage studentii, care doresc sa dobandeasca profesionalismul;

-rezultatele cercetarii reprezinta valori ale universitatii si ale comunitatii din care aceasta face parte, prin aplicarea lor contribuind la dezvoltarea acestora;

-prin implementarea metodelor si rezultatelor cercetarii in procesul didactic (cursuri, seminarii, laboratoare) creste valoarea acestuia.

-prin rezultate deosebite ale cercetarii profesorul capata atributele specifice ale modelului pentru student

Cercetarea stiintifica se structureaza pe o serie de componente, care in timp au suferit modificari, ajungandu-se in prezent pe plan international la o configuratie acceptabila, care incearca sa fie cat mai comprehensiva. Aceste componente sunt:

dezvoltarea de cercetari in cadrul proiectelor de cercetare finantate din surse internationale, nationale de nivel central , regional sau locale, castigate prin competitie din paletele lansate de forurile finantatoare.

dezvoltarea de cercetari fundamentale si aplicative in cadrul activitatilor de doctorat si masterat;

valorificarea rezultatealor cercetarilor prin utilizarea lor in procesul didactic- cursuri, seminarii, laboratoare.

valorificarea rezultatelor cercetarilor prin elaborarea si publicare de articole in reviste recunoscute pe plan international, national sau regional;

valorificarea rezultatelor cercetarilor prin comunicarea acestora la conferinte internationale si nationale si publicarea lor in buletinele conferintelor ;

valorificarea rezultatelor cercetarilor prin publicarea de carti, tratate, monografii;

valorificarea rezultatelor cercetarilor prin brevetarea lor in tara si strainatate, in scopul protejarii proprietatii intelectuale si aportului de venturi;

incurajarea cercetarii si a transferului rezultatelor in medium socio-economic prin crearea si institutionalizarea de structuri specifice la nivel de universitate;

Calitatea cercetarii in universitari conditioneaza major calitatea actului educational, deci performanta academica, care de fapt este sursa formarii intelectualului desavarsit, profesionist. In prezent se cauta solutii pentru mobilizarea universitatilor la competitia internationala, care este calea actuala spre progres in domeniul pregatirii resursei umane cu inalta calificare.

1.4. Desavarsirea profesionala si cercetarea stiintifica

Intelectualul de astazi este deosebit de cel de acum 20-30 de ani si mai mult, prin multitudinea de posibilitati de informare pe care le are. Acestea, utilizate eficient, ii asigura un loc in randul profesionistilor pe un anumit domeniu la un anumit moment, fapt care seconstituie intr-un avantaj al sau ca membru al societatii informationale. Pentru dobandirea acelui loc intre profesionisti intelectualul a trebuit sa se informeze, sa genereze idei, sa le materializeze, sa le protejeze, sa le comunice publicului interesat, sa le valorifice,sa le dezvolte si sa gaseasca posibilitatile de a se mentine o perioda cat mai indelungata pe locul pe care il ocupa .

Apare insa si dezavantajul societatii informationale si anume ca aceleasi posibilitati de informare le au si alti intelectuali, care preluand ideile respective ca informatii, pot, in mod ipotetic, ca prin dezvoltarea lor sa ajunga la rezultate mai avansate, mai avantajoase, prin aceasta periclitand locul intelectualului luat de noi in studiu. Acesta este obligat sa tinda si sa dobandeasca un grad de pregatire care sa-i ajute sa acceada pe o treapta superiora a cunoasterii, prin generarea de idei mai avansate, rezultate din analize mai adanci ale unor informatii din ce in ce mai noi si mai evoluate. Acesta este un proces ciclic care se va repeta cu o frecventa si cu o viteza din ce in ce mai mari, pe masura ce societatea informationala evolueaza.

Rezulta ca asa cum societatea in ansamblu este intr-o evolutie ciclica ascendenta, activitatile umane sunt in aceeasi evolutie determinarea fiind biunivoca. In acest cadru,orice om care desfasoara activitati in societate va cauta sa se desavarseasca in domeniul profesiei sale, pentru a putea supravietui si a se dezvolta pe domeniul profesiunii; cu atat mai mult intelectualul, prin valentele pe care le are fata de alti professionisti, va tinde spre desavarsirea profesionala, tocmai fiindca constientizeaza mai clar situatile.

Calea spre desavarsirea profesionala pentru un intelectual trece nemijlocit prin cercetarea stiintifica, care inseamna:

-informarea;

-sortarea, prelucrarea si analiza informatiilor;

-verificarea informatiilor;

-abstractizarea unor situatii prezentate de informatii in scopul generalizarii si modelarii;

-verificarea modelelor prin experiente practice;

-elaborarea de ipoteze si teorii si a suporturilor de veridicitate ale acestora; - valorificarea rezultatelor prin comunicarea prin mijloacele specifice in cadrul comunitatii stiintifice a domeniului;

-practicarea schimbului de idei si informatii in comunitatea stiintifica a domeniului prin mobilitate si colaborare;

Cercetarea stiintifica contribuie la formarea profesionistului desavarsit, deschis la nou, cu abilitati de inovare, flexibil in gandire, avid de informatie, cu abilitati de interpretare a realitatii, cu capacitatea de a se face inteles in expuneri concise, cu capacitatea de a participa la dezbateri pe teme stiintifice

din domeniul sau sau domenii inrudite.