Profesorul ideal - o abordare interdisciplinara

Profesorul ideal - o abordare interdisciplinara

Cuprins

Introducere

Capitolul 1 Aspecte psihologice ale competentei didactice

Capitolul 2 Competente profesionale generale si specifice ale profesiei didactice

Capitolul 3 Competente pedagogice si metodice ale profesorului

Capitolul 4 Profesorul ideal in viziunea mea

Concluzii

Bibliografie

Introducere

Din punct de vedere etimologic, termenul pedagogiei deriva in cuvantul grecesc paidogôgia ( de la pais, paidon = copil si agogé = actiunea de a conduce ), semnificand in sensul propriu al cuvantului, conducerea copilului, creserea acestuia sub aspect practic, concret.
In calitate de siinta a educatiei, pedagogia studiaza esenta si trasaturile fenomenului educational, scopul si sarcinile educatiei, valoarea si limitele ei, continutul, principiile, metodele si formele de desfasurare a proceselor paideutice.
Pedagogia se particularizeaza, in raport cu celelalte discipline care studiaza fenomenul educativ, prin aceea ca se opreste asupra "producerii intentionate a unor modificari in structura interna a personaliattii"

Primele informatii despre profesor si rolul sau corespund epocii de organizare si institutionalizare a activitatii de educare a tinerelor generati ce are loc in oranduirea sclavagista.

Profesorul este situat intr-un sistem de relatii ce depasesc incinta scolii incluzand parintii elevilor, si, in general, membrii grupului social in mijlocul caruia traieste si munceste, el este obligat sa raspunda si solicitarilor acestora, adesea, trebuind sa vina chiar in intampinarea lor.

Profesiea de educator si exercitarea ei, solicita din partea celor care o practica sa raspunda la cerinte de baza, printre care mentionam: pregatire temeinica de specialitate, pregatirea psihopedagogica corespunzatoare, precum si priceperi si deprinderi de munca pedagogica,tact pedagogic si maiestrie pedagogica, bogat orizont cultural.

Profesorii reprezinta acea categorie de personal didactic care indeplineste functii didactice in invatamantul secundar (gimnazii, licee) si in unitati conexe ale invatamantului preuniversitar (case de copii, centre de asistenta psihopedagogica, casele corpului didactic s.a.).

Capitolul 1 Aspecte psihologice ale competentei didactice

Notiunea de "competenta pedagogica" tinde sa fie folosita cu intelesul de standard profesional minim, adeseori specificat prin lege, la care trebuie sa se ridice o persoana in indeplinirea unui anumit rol al profesiei didactice, astfel incat societatea sa fie protejata de riscul profesarii acestei meserii de catre oameni insuficient pregatiti.

In profesia didactica, cercetatorii au pus in evidenta existenta a mai multor niveluri de performanta profesionala:

*nivelul deprinderilor de lucru singulare- atunci cand profesorul, de obicei student-practicant, este capabil sa realizeze doar sarcini izolate de lucru cu elevii fara a putea sa le combine intotdeauna in mod adecvat, in raport cu obiectivele educative urmarite;

nivelul reproducerii unor "scheme actionale complexe" date;

nivelul competentei pedagogice, cand profesorul este capabil sa-si adapteze, "din mers", schemele actionale, in functie de contextul in care urmeaza sa fie realizat un anumit obiectiv educativ.

Prin competenta pedagogica se intelege, in sens larg, capacitatea unui educator de a se pronunta asupra unei probleme pedagogice, pe temeiul cunoasterii aprofundate a legitatilor si determinarilor fenomenelor educative; in sens restrans, se refera la capacitatea unei persoane de a realiza, la un anumit nivel de performanta, totalitatea sarcinilor tipice de munca specifice profesiei didactice. Notiunea de "competenta pedagogica" tinde sa fie folosita in prezent cu intelesul de standard profesional minim, adeseori specificat prin lege, la care trebuie sa se ridice o persoana in exercitarea principalelor sarcini de lucru ale profesiei didactice, astfel incat societatea sa fie protejata de riscul profesarii acestei meserii de catre oameni insuficient pregatiti.

Profesia didactica are o dimensiune umana extrem de puternica, fapt care implica nu doar cunostinte si competente, ci si atitudini, valori, etos, intr-un cuvant o constiinta profesionala. Cadrul didactic nu este doar un agent,care se supune unui sistem de norme, ci si un actor, care se investeste in ceea ce face, confera semnificatii, traieste activitatea cu elevii, cu un indice de interventie personala importanta.

Capitolul 2 Competente profesionale generale si specifice ale profesiei didactice

Standardele profesionale se refera la acele componente ale profesiei didactice care sunt observabile si masurabile. Principalele categorii de comportamente asteptate din partea unui profesor competent pot fi ordonate intr-un model al profesiei didactice cu caracter taxonomic care va evidentia faptul ca acest model include aspecte care, pe langa cele observabile si masurabile, cu greu pot sa fie standardizate.

Competentele specifice ale profesiei didactice corespunzatoare competentelor generale:

I.Competente metodologice:

*Utilizarea adecvata a conceptelor si teoriilor din stiintele educatiei ;

*Aplicarea conceptelor si teoriilor moderne privind formarea capacitatilor de cunoastere;

*Proiectarea continuturilor instructiv-educative;

*Organizarea adecvata a activitatilor didactice in functie de tipul de lectie dominant;

*Utilizarea metodelor si strategiilor de predare adecvate particularitatilor individuale sau de grup, scopului si tipului lectiei ;

*Stabilirea materialelor si auxiliarelor didactice utilizate in activitatile de invatare;

*Utilizarea optima a factorilor spatiotemporali in vederea eficientizarii procesului instructiv - educativ;

*Manifestarea unei conduite metodologice inovative in plan profesional;

*Realizarea activitatilor instructiv educative.

II.Competente de comunicare si relationare

-Stapanirea conceptelor si teoriilor moderne de comunicare:orizontala si verticala; complexatotala; multipla; diversificata si specifica ;

-Manifestarea comportamentului empatic si "orientarii helping

-Accesarea diverselor surse de informare in scopul documentarii

-Proiectarea, conducerea si realizarea procesului instructiv - educativ, ca act de comunicare;

-Realizarea unor proiecte comune scoala - familie - comunitate.

III.Competente de evaluare a elevilor

-Proiectarea evaluarii

-Utilizarea strategiilor adecvate de evaluare individuala sau de grup

-Elaborarea instrumentelor de evaluare in functie de scop si particularitatile individuale sau de grup;

-Utilizarea metodelor specifice gandirii critice

IV.Competente psiho-sociale

*Formarea capacitatilor de adaptare rapida la schimbarile de natura sociala;

Valorificarea metodelor si tehnicilor de cunoastere si activizare a elevilor

Asumarea responsabila a rolului social al cadrului didactic

Implicarea in elaborarea si derularea in scoli a proiectelor de cooperare internationala

*Identificarea dinamicii si tendintelor de pe piata muncii si corelarea acestora cu procesul instructiv- educativ;

*Elaborarea de strategii eficiente ale parteneriatului scoala - familie

*Organizarea si administrarea mediului de invatare in colaborare cu Comitetul de parinti al clasei

*Colaborarea cu parintii comunitatea in scopul realizarii unui autentic parteneriat in educatie

V.Competente tehnice si tehnologice

Utilizarea calculatorului in procesul instructiv - educativ

Exersarea schemelor de actiune in vederea dobandirii / perfectionarii deprinderilor practice;

Conceperea si utilizarea materialelor / mijloacelor de invatare;

Aplicarea strategiilor didactice de utilizare eficienta a mijloacelor / auxiliarelor didactice in procesul de invatamant.

VI.Competente de management al carierei

Utilizarea metodelor si tehnicilor de autocontrol psihocomportamental;

Adoptarea de conduite eficiente pentru depasirea "situatiilor de criza";

Deschiderea fata de schimbarile care au loc in situatii de competitie, examen, concurs;

Asumarea integrala a diferitelor roluri cu implicatii docimologice

Manifestarea unei conduite (auto)reflexive asupra activitatilor didactice/pedagogice proprii;

Manifestarea deschiderii fata de tendinte novatoare necesare dezvoltarii profesionale;

Asimilarea cunostintelor de tip organizational.

Capitolul 3 Competente pedagogice si metodice ale profesorului

In urma unui efort de sinteza a concluziilor cercetarilor intreprinse pana in prezent in domeniul psihologiei invatarii, privind in special conditiile in care predarea poate inlesni realizarea obiectivelor educative propuse elevilor, s-au formulat mai multe teze, numite de autori "principii", in legatura cu caracteristicile, implicit competentele, unui profesor eficient:

*Stabileste cu claritate obiectivele pe care urmeaza sa le realizeze elevii. Aceasta presupune ca profesorul sa posede, de exemplu, competenta de a identifica obiectivele educative de atins, prin luarea in consideratie a caracteristicilor elevilor sai si a asteptarilor comunitatii sociale, de a operationaliza obiectivele alese spre a fi propuse elevilor, de a utiliza diferite tehnici de analiza a sarcinilor de invatare implicate in realizarea fiecarui obiectiv selectionat;

Le prezinta elevilor care sunt cele mai inalte performante, in anumite limite rezonabile, la care se asteapta ca ei sa se ridice in realizarea diferitelor activitati care le sunt propuse;

Identifica si concepe activitati de invatare care sunt relevante pentru contextele reale de viata cotidiana a elevilor;

Manifesta preocuparea de a se adapta la diversitatea elevilor prin selectionarea unor strategii de instruire si a unor materiale de invatare care sunt adecvate varstei, pregatirii anterioare, valorilor culturale si nevoilor individuale de educatie ale elevilor;

Creeaza si mentine in sala de clasa un climat de lucru care favorizeaza invatarea, motivatia intrinseca a invatarii si dorinta de a realiza sarcinile de lucru propuse; acesta presupune o serie de competente de management al clasei, incepand cu cele legate de aranjarea mediului fizic al clasei, astfel incat sa se inlesneasca interactiunea dintre profesori si elevi, stabilirea impreuna cu elevii a unor limite rezonabile in care trebuie sa se inscrie comportamentul fiecaruia si terminand cu cele legate de crearea unei atmosfere de lucru, destinse, incurajarea preocuparii elevilor de a se autocontrola continuu si competentele de tratare corespunzatoare a manifestarilor de indisciplina;

Incurajeaza interactiunea sociala a elevilor in discutarea si realizarea diverselor activitati de invatare legate de tema supusa studiului;

Ofera elevilor o structura de lucru de natura sa ghideze activitatea de invatare a elevilor si comportamentul lor in timpul lectiei;

Inlesneste elevilor prelucrarea/procesarea intelectuala a informatiilor punandu-i in situatia de a desfasura activitati care implica procese cognitiv ce ii vor ajuta sa invete si sa-si reaminteasca informatia. De exemplu, evidentierea legaturilor logice dintre anumite informatii, solicitarea elevilor in a realiza extrapolari sau in a stabili implicatii posibile ale unui fapt constatat, incurajarea exprimarii in maniere diverse - grafice, simbolice, semantice;

Ii ajuta pe elevi sa stapaneasca esentialul - acele cunostinte si deprinderi care sunt de baza pentru studierea la nivel superior a unui domeniu, cerinta care implica ea insasi din partea profesorului capacitate de esentializare;

Ofera elevilor sarcini de lucru, provocatoare, interesante, de natura sa stimuleze dezvoltarea lor intelectuala; de exemplu, sarcini care ii pun pe elevi in situatia de a-si testa ceea ce au invatat efectiv si a stabili ce urmeaza sa invete; sarcini care presupun exersarea unor strategii de solutionare a unei anumite categorii de probleme dificile sau a unor strategii prin care isi pot dezvolta anumite competente;

Propune activitati de invatare care solicita elevilor activitati intelectuale de un inalt nivel de complexitate;

Realizeaza o continua monitorizare a progresului elevilor in realizarea obiectivelor educative care le-au fost propuse.

Capitolul 4 Profesorul ideal in viziunea mea

In societatea contemporana, asteptarile la nivelul cadrelor didactice sunt mai ridicate. Acestia trebuie sa fie experti in una sau doua discipline de specialitate, ceea ce necesita un nivel ridicat de calificare academica. Profesionalismul in predare nu se reduce la un ansamblu de competente individuale legate de o unica specializare, ea incluzand atat abilitatea profesorului de a functiona ca parte a unei clase care invata, cat si capacitatea lui de a se deplasa catre sau inspre alte domenii, diferite de cele in care este specializat la un moment dat, pentru a dobandi noi experiente care ii pot imbogati competenta de predare.

Pregatirea initiala si continua trebuie sa aiba aiba in vedere inzestrarea cadrului didactic cu competentele necesare astfel incat acesta sa se simta confortabil in fata clasei, in toate situatiile care pot aparea in cursul activitatii sale educationale. Pentru o buna prestatie profesionala, cadrul didactic are nevoie sa aiba incredere in sine si in competentele sale profesionale, sa stapaneasca modalitati de rezolvare a situatiilor critice, tensionale sau conflictuale, sa fie capabil sa gestioneze situatiile tipice si sa poata dezvolta solutii pentru cele atipice, toate acestea si multe altele ii sunt indispensabile muncii cadrului didactic. Se ajunge adeseori la situatia in care incapacitatea profesorului de a gestiona situatiile critice determina starea de stres a acestuia, conditii care se rasfrang asupra copilului. Munca in educatie inseamna acumularea de tensiune, presiune concentrare, stres, inseamna responsabilitatea pentru o clasa intreaga de elevi.

Vorbind de competente didactice, profesia didactica are o dimensiune umana extrem de puternica, fapt care implica nu doar cunostinte si competente, ci si atitudini, valori, etos si in general o constiinta profesionala. Cadrul didactic nu este doar un agent, care se supune unui sistem de norme, ci si un actor, care se investeste in ceea ce face, confera semnificatii, traieste activitatea cu elevii, cu un indice de interventie personala ridicat.

Dar, tot vorbind de competente didactice, indicat ar fi o definire a acestora pentru a putea avea un sistem de referinta comun si pentru a nu exista confuzii in ceea ce priveste modul de raportare. Astfel prin competente didactice se intelege, in sens larg, capacitatea unui profesor de a se pronunta asupra unei probleme pedagogice, pe temeiul cunoasterii aprofundate a legitatii si determinarilor fenomenelor educative. in sens restrans, se refera la capacitatea unei persoane, de a realiza, la un anumit nivel de performanta, totalitatea sarcinilor tipice de munca specifice profesiei didactice. Notiunea de competenta peagogica tinde sa fie folosita in prezent cu intelesul de standard profesional minim, la care trebuie sa se ridice o peroana in exercitarea principalelor sarcini de lucru ale profesiei didactice, astfel incat societatea sa fie protejata de riscul profesarii acestei meserii de catre oameni insuficient pregatiti.

Pe masura acumularii experientei si a dezvoltarii aptitudinilor pedagogice, o persoana dobandeste maiestrie pedagogica..Profesorul este capabil sa sesizeze, in interiorul unei situatii concrete, informatiile care ii vor premite sa intervina intr-o maniera adecvata, el utilizeaza in mod adecvat aceste informatii si actioneaza intr-o maniera inovativa pentru solutionare problemelor.

Un prim principiu fundamental care fundamenteaza conceptul de standard, este faptul ca profesorul este un bun cunoscator al domeniului si al didacticii disciplinei care o preda.Al doilea principiu presupune ca profesorul sa isi cunoasca elevul si sa il asiste in procesul propriei dezvoltarii. Astfel cadrul didactic foloseste instrumente eficiente de cunoastere a personalitatii elevilor precum si a influentelor mediului scolar, familial si social al dezvoltarii sale. El va fi nevoit asadar sa isi adapteze si selecteze cunostintele disciplinei de predat in functie de capacitatile de invatare, nevoiie si aspiratiile elevilor. Trebuie sa dezvolte elevilor capacitatea de a fi autonomi, de a deveni subiecti ai propriilor dezvoltari.

Un alt principiu presupune ca profesorul sa fie membru activ al comunitatii. Trebuie sa colaboreze cu membrii comunitatii scolare,el trebuie sa foloseasca modalitati eficiente de implicare a familiei in viata scolii si in dezvoltarea elevilor. Alaturi de toate acestea el trebuie sa se implice in rezolvarea problemelor comunitatii promovand valori morale si civice.

Vorbind despre competentele necesare, standarde, se impune si valorizarea lor. Cel mai bun indicator al eficientei si competentei unui profesor sunt rezultatele sale, elevii. Astfel bogatia de cunostinte, deprinderi, capacitati si credinte care il caracterizeaza pe un profesor se vor transmite si insusi elevilor acestuia. Din acest motiv un profesor trebuie sa fie devotat elevilor si invatarii acestora. Un profesor trebuie sa plece de la ideea ca toti elevii pot cu adevarat invata. Mai mult decat atat, ei chiar trebuie sa puna in practica acest principiu. Profesorului desavarsit ii place sa lucreze cu tinerii si se pricepe sa inpartaseasca cunostintele lui tuturor elevilor, chiar daca acestia sunt foarte diferiti prin trasaturile si talentele lor. Succesul este garantat de increderea profesorului in demnitatea si valoarea oricarei fiinte umane si in potentialul care exista in fiecare. Avand in vedere ca nu lucreaza doar cu un singur elev, ei trebuie sa ia in considerare faptul ca elevii sunt diferiti, iar diferentele dintre ei influenteaza invatarea. Pentru a lua in seama particularitatile individuale, profesorii trebuie sa isi cunoasca foarte bine elevii. Tipul acesta de intelegere nu este lipsit de importanta, deoarece profesorul trebuie sa il foloseasca constant pentru a-si modela metodele de predare.

Un profesor bun invata din experienta. invata atunci cand ii asculta pe elevi, cand ii observa lucrand. Lucrurile pe care le afla depre elevi in timpul procesului de educatie devine automat parte a competentelor lui didactice.

Pentru a servi mai bine interesele elevilor, un bun profesor este foarte atent ca toti elevii sa beneficieze de aceasi grija din partea lui si sa nu lase ca presupusele sau realurile lor handicapuri sau incapacitati, diferentele individuale, contextele culturale sau sociale diferite din care provin acestia, sa influenteze relatiile dintre el si elev.

Profesorii trebuie sa fie atenti si interesati si despre ce cred elevii despre ei insisi, de motivatiile lor, de efectele invatarii asupra relatiilor lor cu grupul de prieteni, dar si de dezvoltarea caraterului lor, de aspiratiile si calitatile lor.

Toate aceste competente necesare unui profesor vor influenta performantele elevilor, modul lor de raportare la procesul de invatare, precum si dragostea sau averiunea lor fata de scoala. Daca vom examina o clasa de elevi vom constata ca unii invata mai mult decat este de asteptat de la nivelul lor scolar si de la abilitatile de care dispun, in timp ce altii invata la nivelul asteptat sau mai slab. incercand sa identifice ratiunile acestor diferente, cercetatorii au inregistrat video si au analizat mii de episoade de invatare, studiind conduita profesorului in clasa cu performante inalte si in clasa cu performante scazute.

Dar important pentru procesul educativ, cat si pentru modul de percepere a profesorului de catre elevi, este obtinerea succesului din partea elevilor, care rezida in faptul ca invatarea si dezvolzarea depind de ceea ce elevii stiu deja si de structurile mentale care deja exista. Succesul indica o potrivire intre cunostintele existente la elevi si ceea ce ei invata imediat. Lipsa succesului arata ca prapastia dintre noua si vechea invatare este atat de mare incat face asimilarea imposibila. Ca si in cazul multor aspecte ale educatiei, nu se poate specifica un nivel precis al succesului si se cere o judecata si decizie atenta a profesorului. Copiii mici, cei cu achizitii scazute si cei din medii dezavantajate au nevoie de mai mult sucees decat copii mari, cu achizitii inalte si provenind din medii mai avantajate.

Sucesul obitnut de tineri in scoala, achizitiile dobandite in aceasta perioada vor pune amprenta in dezvoltarea lor profesionala, tocmai de aceea rolul profesorului este foarte important. Experienta indelungata a scolii arata ca elevii invata si se formeaza asa cum sunt ei catauziti de profesor. Ei absorb atitudinea profesorului, ii impartasesc convingerile, ii imita conduita, ii citeaza afirmatiile. Probleme cum sunt motivatia, disciplina, conduita sociala, succseie scolare, setea continua de cunostinte, toate sunt organizate in jurul personalitatii profesorului, care induce elevilor sai starea de a fi gata pentru a indeplini orice sarcini si interdictii.

Procesul instructiei, care este oglinda competentelor si aptitudinilor profesorului, este un mod de relationare informationala cu elevul, bazat pe tehnologia cuvantului. Ea reprezinta, dupa cum arata J. Bruner, conducerea celui ce invata printr-o succesiune de enunturi si reenunturi ale unui corp de cunostinte,

alta caracteristica a procesului de instruire ca forma de manifestare competentelor

didactice,este faptul ca ea se exercita ca actiune formatoare asupra sferei motivationale   

a celui care invata. Cuvantul educatorului este un vehiculator de cunostinte, dar nu

numai atat. El confera semnificatii, da greutate actiunii de sfatuire, consiliere,

indrumare a elevului. El are puteri energetice: inhiba sau stimuleaza, incurajeaza sau

blocheaza initiativa elevui. Este un instrument de apreciere, aprobare, evidentiere a

elevului, sau unul de critica, dezaprobare, blamare a acestuia. Strategia de a explora   

aceste resurse este principalul indicator al abilitatiolr psihosociale ale profesorului de a comunica cu profunzimile personalitatii elevului si de al atrage la cooperarea interpersonala.

De aceea, convorbirea aprofundata cu elevul, purtata in termeni sinceri,

deschisi pe tema grijilor,temerilor, dificultatilor, esecurilor lui, indeparteaza starea anxioasa, fiind un stimul cultural, de sorginte sociala,dotat cu proprietatea de a intra in corelatie cu toate nivelurile functionale ale psihismului.

Importanta existentei si dezvoltarii competentelor didactice si a tuturor caracteristicilor acesteia este o conditie esentiala in derularea cu succes a procesului educativ precum si pentru formarea spiritului intreprinzator, initiativei si performantelor elevilor.

Concluzii

Profesorul trebuie sa acorde o atentie sporita configurarii ethosului comunicativ, date fiind influentele acestui subsistem asupra tuturor componentelor activitatii educative.

Profesorul trebuie sa se asigure o instrumentializare si o initiere a elevilor in strategiile de discurs, astfel incat acestia sa fie in stare sa sesizeze, sa inteleaga, sa ierarhizeze, sa-si formeze o competenta informationala - premisa a invatarii eficiente.
Un profesor bun trebuie sa aiba raspuns la orice intrebare ( legata de lectie).

Profesorul trebuie sa-i arate elevului ca absolut tot in lume poate fi pus in discutie.
Profesorul trebuie sa fie un model pentru toti elevii si sa respecte intimitatea si confidentialitatea unor informatii cu privire la viata personala a elevului.
Profesorul trebuie sa le faca elevilor cunoscute diferitele obiective ce urmeaza a fi intinse in activitatea lor.

Profesorul trebuie sa formeze pe elev pentru societatea in care s-a nascut si in care se dezvolta, deoarece valorile spirituale nu se creeaza decat in societate si pentru societate.

Profesorul trebuie sa invete elevul cum sa invete, trebuie sa-l faca sa aiba incredere in el, in optiunile lui sa poata sa se exprime liber fara inhibitii.
Un profesor ideal este acela care stie sa si formuleze ideile, poate sa se faca inteles.

Orice profesor isi va prefigura mental continutul si forma discursului.

Bibliografie

Mihai , DIACONU; Ioan JINGA - Pedagogie , Editura A.S.E, Bucuresti, 2004

2 ) Ioan , Jinga-Managementul invatamantului , Editura A.S.E, Bucuresti , 2003

Olga , Ciobanu Didactica disciplinelor economice , Editura ASE, Bucuresti, 2004

Maria-Elena, Druta, coord. Psihologia educatiei : portofoliul seminariilor ,Editura ASE, Bucuresti , 2005 

Mihaela , Cozarescu - Psihologia educatiei : teorie si aplicatii ,Editura ASE,

Bucuresti, 2004 

6) Corina ,Cace- Psihologia educatiei: teorie, metodologie si practica , Editura ASE, Bucuresti, 2007