Introducere in mamagementul educatiei - Portretul ideal al managerului institutiei de invatamant primar

 

Introducere in mamagementul educatiei

Portretul ideal al managerului institutiei de invatamant primar

Portretul ideal al managerului institutiei de

invatamant primar

Sarcina conducatorului este aceea de a fi din ce in ce mai eficient"

( P.F.Druker )

Managementul educational

Analiza scolii in perspectiva socio-organizationala ar putea fi considerata, la o prima vedere, un demers mai putin obisnuit, avand in vedere specificul institutiei scolare, dimensiunea ei umana fundamentala. Dar nu exista activitate umana, individuala si mai ales desfasurata in timp, care sa nu presupuna actul conducerii, al managementului.

Invatamantul este unul din instrumentele prin care societatea stimuleaza, dirijeaza si controleaza procesele dezvoltarii. Pentru invatator, cunoasterea si stapanirea artei manageriale este esentiala, deoarece cunoasterea managementului ca pe un proces complex nu inseamna ,,dirijism", iar managerii nu asigura imediat succesul unei actiuni.

Activitatea de management ( conducere ) este definita in literatura de specialitate ca ,, un ansamblu de actiuni de planificare, organizare, indrumare, control, decizie cu privire la un sistem ( organizatie, institutie, grup de oameni, proces, tehnologie ) actiuni susceptibile de a asigura atingerea scopului fixat, in conditiile in respectarii legitatilor obiective generale si speciale, ale satisfacerii nevoilor sociale concrete si ale promovorii dezvoltarii sociale.

Din punct de vedere al educatiei, managementul este un sistem de concepte, metode, instrumente de orientare si conducere, coordonare, utilizat in realizarea obiectivelor educatiei, la nivelul performantelor asteptate.Managementul in scoala are la baza "stiinta conducerii" in general si a scolii in special, stiinta care pune la dispozitie suportul teoretic necesar practicii de conducere; practica acestei conduceri stiintifice furnizeaza la randul sau elemente noi necesare chiar dezvoltarii stiintei conducerii.

Managerul educational

Managerul este reprezentat de persoana care exercita functiile managementului in virtutea obiectivelor, sarcinilor, competentelor si responsabilitatilor specifice functiei pe care o ocupa. Managerul are un statut social bine definit, ce prevede o serie de drepturi si obligatii, prin care managerii se deosebesc de celelalte categorii de profesionisti.

Managerul scolar este un cadru didactic care pune in functiune programul managerial, conduce personalul didactic, prescolarii si scolarii cooptati in sistemul de invatamant, precum si personalul administrativ, in scopul cresterii eficientei procesului instructiv-educativ.

Managementul scolar se poate structura si la un nivel inferior. Se distinge astfel un management al clasei de elevi, care poate fi considerat si un semiagent sau un management partial, fiindca in acest plan predomina activitatile de predare- invatare- evaluare. Activitatea invatatorului la clasa cuprinde nu numai operatii de predare si de evaluare, ci presupune si culegerea de informatii despre elevi, despre modul cum acestia inteleg lectiile, cum se pregatesc, despre relatiile dintre elevi etc., de unde rezulta posibilitatea profesorului de a identifica mai multe posibilitati de interventie si de luare a deciziilor.

Invatatoru l- managementului institutiei de invatamant primar

Invatatorul este cel care reuneste toate resursele materiale si umane , resurse logistice de ordin pedagogic si psihologic si le configureaza intr-o maniera proprie la nivelul clasei pe care o conduce.

Dintre calitatile, cunostintele si aptitudinile pe care trebuie sa le detina un manager, amintim : inteligenta, memoria, spiritul de observatie, capacitatea de concentrare, sanatatea, caracterul, etc. Un bun manager al clasei trebuie sa fie capabil sa realizeze schimbari profunde in cultura, climatul si instructia tuturor copiilor, indiferent de nationalitate, in directia fundamentarii tuturor demersurilor didactice pe principii democratice, sa introduca noi strategii instructionale care sa incurajeze colaborarea, toleranta, sporirea increderii in fortele proprii si imbunatatirea performantelor scolare ale elevilor, sa realizeze si sa utilizeze in procesul didactic proiecte ale clasei .

In sistemul social de educatie si invatamant, invatatorul trebuie sa se raporteze la cei pe care ii educa, sa stabileasca relatii de cooperare cu parintii acestora si cu alti factori interesati ai societatii. El nu educa numai la catedra sau in clasa, ci, prin fiecare contact relational cu copiii si parintii, desfasoara o munca de crestere si dezvoltare, de conducere si directionare. Activitatea invatatorului se desfasoara in fata unor individualitati psihice umane in formare. Deci invatatorul are responsabilitati maxime in ce priveste comportamentele si interventiile lui.

In procesul instructiv-educativ, invatatorul constituie figura centrala pentru elevi, profesorul capata si alte roluri de influentare educativa. Astfel el isi adauga noi comportamente in activitatea cu clasa:

planifica   activitatile; 

-determina   sarcinile   pe   variate   niveluri;

-isi   structureaza continuturile;

-isi programeaza actiunile;

-organizeaza activitatile clasei;

-determina climatul specific de munca;

-comunica informatii variate;

-conduce activitatea desfasurata in clasa, dupa normativitatea specifica;

-coordoneaza activitatile,;

-sincronizeaza realizarea obiectivelor;

-armonizeaza stilurile si ritmurile;

-incheaga colectivul, previne influentele negative;

-indruma elevii in cunoastere si in activitate;

-motiveaza elevii prin echilibrul stimulare/sanctionare;

-consiliaza elevii pe problemele specifice varstei si individuale;

-controleaza evolutia elevilor in raport cu obiectivele;

-apreciaza, evalueaza atingerea performantelor, standardelor date, formuleaza judecati de valoare.

Prin aceste comportamente, invatatorul influenteaza managerial activitatea instructiv-educativa, dar nu confunda cele doua planuri de actiune.

Functii sau roluri manageriale ale invatatorului

Principalele functii sau roluri manageriale ale invatatorului pot fi grupate in urmatoarele componente (Iucu,R.- 2000):

-planificarea;

-organizarea;

-controlul si indrumarea;

-evaluarea;

-consilierea;

-decizia educationala.

Planificarea nu se refera cu rigurozitate la alcatuirea documentelor scrise, ci cuprinde un sistem de decizii privind obiectivele si viitoarele mijloace, actiuni, resurse si etape pentru realizarea acestora.

Organizarea presupune cunoasterea mijloacelor operative, a locului si rolului fiecarui membru al clasei de elevi, a capacitatilor sale de indeplinire a sarcinilor educative.

Pentru elevi este foarte important sa fie consemnate de managerul clasei:

- atributiile generale,

- activitatile cu caracter permanent sau periodic.

- activitati individuale si colectice;

- activitati indeplinite zilnic si saptamanal;

- colegii sau persoanele cu care colaboreaza.

O solutie foarte buna in organizarea scolii este Regulamentul de Ordine Interioara. Pentru cadrul didactic, manager al clasei, este foarte important aspectul privind pregatirea materialelor ca suport al activitatii educative si didactice, organizarea spatiului ergonomic al clasei.

Cadrul didactic trebuie sa manifeste interes fata de organizare, punand accent pe obiectivele prioritare in limitele unei unitati de cerinte, cu specificarea clara a temelor si responsabilitatilor pe termene controlabile.

Controlul si indrumarea. Prin intermediul controlului managerul clasei urmareste modul de aplicare a prevederilor regulamentului, fapt ce poate sa ajute la depistarea oportuna a perturbarilor, deficientelor sau blocajelor care intervin in calea realizarii obiectivelor.

Controlul presupune conlucrarea, indrumarea activa, ritmica si temeinica, stimularea initiativelor, schimbul de idei si opinii in interesul optimizarii procesului educational.

Functiile controlului sunt:

-de supraveghere;

-de conexiune inversa;

-de prevenire a eventualelor situatii de criza educationala;

-de creatie si perfectionare.

Evaluarea la nivelul managerului clasei nu trebuie sa o confundam cu evaluarea de tip docimologic. In contextul studiat, evaluarea reprezinta verificarea masurii in care scopurile si obiectivele dintr-o etapa manageriala au fost atinse.

Consilierea este o relatie speciala, dezvoltata intre cadrul didactic (managerul clasei) si elevul in nevoie, cu scopul de a-l aproba si este normal ca cel mai bine poate face acest lucru invatatorul care-l cunoaste cel mai bine.

Decizia educationala - din punct de vedere managerial este un proces de selectare a unei linii de actiune dintr-un numar de alternative pentru a ajunge la un anumit rezultat, obiectiv.

La nivelul invatamantului, decizia are un caracter mai complex decat in alte domenii, pentru ca decizia educationala are semnificatii deosebite, consecintele deciziilor avand influenta directa asupra personalitatii viitorului adult.

Pentru ca o decizie educativa sa fie corecta, ea trebuie sa parcurga mai multe etape: -pregatirea deciziei;

-adoptarea deciziei si a masurilor de aplicare;

-aplicarea deciziei si urmarirea indeplinirii ei.

Toate rolurile manageriale functioneaza intr-o permanenta interdependenta.

Stiluri manageriale

Sunt mai multe stiluri manageriale dintre care invatatorii in calitate de manager al clasei au ales. Pedagogia a ramas la cele trei stiluri (identificate acum circa o jumatate de secol de Lewin, Lippit si White): 'autoritar', 'democratic' si 'laissez-faire'.

La extrema stanga se afla stilul 'dictatorial', un e stilul cel mai recomandat, in care libertatea subordonatilor, in cazul nostru, a elevilor, este practic inexistenta. Acest stil, chiar daca nu ne place sa o recunoastem, caracterizeaza in mare parte, scoala romaneasca actuala. La cealalta extrema, managerul-profesor nu exista din punct de vedere functional, educabilii asumandu-si, practic, responsabilitatea structurarii si monitorizarii propriei formari, care se transforma, astfel, in autoformare. Aceasta situatie devine quasi-reala, de regula, numai dupa parasirea sistemului scolar, trebuind sa fie, in acelasi timp, un obiectiv fundamental al educatiei institutionalizate. Intre cele doua extreme, stilul managerial al invatatorului trebuie adaptat atat competentelor anterior dobandite ale educabililor, cat si motivatiei acestora.

Nerespectarea acestei cerinte duce tocmai la contradictii de genul celor pomenite mai sus. Din aceasta perspectiva, avand in vedere sensul profund al educatiei, faptul ca ea are ca scop, obiectiv si subiectiv, omul, orice act educational trebuie sa aiba cel putin doua dimensiuni: sarcina de invatare si relatia umana (cu indivizi si/sau grupuri), ambele asa cum pot fi concret si real stabilite. Apare astfel, un nou continuum, in functie de centrarea pe sarcina sau pe relatia umana, pe care pot fi identificate (Fig. nr.2), patru stiluri fundamentale (dupa Hersey, P.; Blanchard, K.H., 1977, p.170 - adaptate realitatilor educationale):

A) 'DIRECTIV': pentru educabilii care nu pot si nu vor sa realizeze activitatile cerute. Educatorul manager 'spune' ce trebuie sa faca elevul si controleaza (pe cat posibil) fiecare actiune.

B) 'TUTORAL': pentru educabilii care nu pot, dar vor sa realizeze sarcina respectiva. Educatorul isi 'vinde' sugestiile, deciziile, incercand sa convinga.

C) 'MENTORAL': pentru educabilii care pot si vor, dar nu in suficienta masura, deci ale caror capacitati si motivatie mai trebuie dezvoltate. Educatorul 'participa', cu sugestii, sfaturi, ajutor, de fiecare data cand acestea ii sunt cerute.

D) 'DELEGATOR': pentru educabilii care pot si vor in suficienta masura, invatatorul 'deleaga' educabililor autoritatea de luare a deciziilor.

Este recomandata nu numai adecvarea stilurilor la situatia concreta (in cazul de mai sus, nivelul atins al competentelor-tinta si motivatia elevilor), ci si aplicarea succesiva a acestor stiluri, de la cel 'directiv' la cel 'delegator': cand grupul de educabili si/sau sarcina de invatare sunt noi, invatatorul trebuie sa spuna educabililor ce si cum sa faca. Ulterior, pe masura construirii competentelor si motivatiei necesare, invatatorul va trece, pe rand, la celelalte stiluri. Din nou, se poate constata aceeasi inadecvare pe care o analizam mai sus, insa, la un nivel mult mai general.

Concluzie

Pornind de la convingerea ca metodologia manageriala poate asigura consistenta unui curriculum, de la proiectare pana la evaluare, prin chiar esenta umana a educatiei, sustin necesitatea formarii manageriale pentru toti agentii educationali, indiferent de locul lor in ierarhia organizatiei scolare, la nivelul formarii initiale si continue, gandite unitar si coerent ca faze ale dezvoltarii individuale si organizationale deoarece responsabilitatea cadrelor didactice implica insumarea mai multor roluri: de profesor, de parinte, de consilier. Efortul este considerabil si de multe ori este nevoie de multa organizare, daruire, rabdare si sacrificii.

Numai satisfactia ce apare la sfarsitul celor patru ani de lucru cu elevii, cand se realizeaza acel liant intre diriginte si elevi este singura sursa de energie necesara managerului clasei pentru continuarea acestei nobile activitati.

Bibliografie

Iucu, R., (2000), Managementul si gestiunea clasei de elevi, Editura Polirom, Iasi

Niculescu, R.M., (1994), A invata sa fii un bun manager, Editura Inedit, Tulcea

Stan, E., (2003), Managementul clasei, Editura Aramis, Bucuresti.

Joita. E.,(1995), Management scolar, Editura Gh. C. Alexandru, Craiova.

Cuprins:

Managementul educational...................2

Managerul educational..2

Invatatorul managementului institutiei de invatamant primar......3

Functii sau roluri manageriale ale invatatorului4

Stiluri manageriale..5

Concluzie..........................7

Bibliografie .........................8