Tineretea - achizitii psihice dominante, delimitarea si caracterizarea generala a subetapelor, activitatea de invatare

TINERETEA

Este considerata perioada de varf a dezvoltarii si puterii de punere in valoare a potentialului fizic si psihic.

1. ACHIZITII PSIHICE DOMINANTE

vigoarea fizicasi psihica devine manifestasi atinge un nivel semnificativ de puternic;

structura personalitatii se adanceste mai ales sub raportul identitatii profesionale, sociale, familiale. Este dominanta cu cea mai pregnanta pozitie, care va influenta intreaga viata psihica;

domina invatarea profesionala concret-aplicativa;

statutul profesional individual se fundamenteaza chiar si prin continuarea unor noi incercari ocupationale;

se acutizeaza constiinta apartenentei la o anume generatie, ceea ce va sustine fenomenul participarii in viata sociala ca o autentica „forta sociala”;

implicarea constientasi responsabila in realizarea propriilor proiecte de viata sustinuta puternic de dorinta de autoafirmare;

dezvoltarea intimitatii prin trairea experientei erotice si dbutul vietii de familie.

Perioada tineretii (25-35 ani) este o perioada de maturizare a vietii biologice, psihologice, de evolutie si armonizare a identitatii sociale, profesionale, familiale, de dobandire a unui anume statut si rol care vor marca evolutia personalitatii.

Potrivit lui S. Freud, o maturizare reusita a tanarului depinde de 2 factori: iubirea si munca.

Primul, iubirea, se implineste prin alegerea partenerului, prin constituirea vietii familiale iar al doilea este sustinut de dobandirea statutului profesional.

Depins de mediul parental ocrotitor de pana acum, tanarul se afla in fata unei realitati mult mai dure din punct de vedere politic, economic, social, care impune anumite structuri psiho-comportamentale integrative, adaptative.

Tipul fundamental de activitate pentru tanar este cel de persoana activa, angajata social in vederea producerii unor valori materiale, spirituale sau in prestarea unor oferte de serviciu.

Tipul de relatii se complica intrucat presupune:

relatii date de integrarea si respectarea ierarhiei profesionale;

relatii cu colegii de serviciu;

relatii cu familia de provenienta si cu noua familie;

Perioada de tranzitie prelungita din tara noastra, are un impact puternic asupra consolidarii statutului si rolului profesional, aflate la dispozitia oportunitatilor sociale, cat si a relatiilor. Apare un fenomen specific social – provizoratul – cu cea mai semnificativa incidenta la nivelul tineretului care trebuie sa-si adapteze proiectele privind pregatirea si exersarea profesiei, organizarea unui confort familial, la imprevizibil.

Daca adolescenta este apreciata ca o perioada de trecere spre statutul biologic potential de adult, primii ani ai tineretii, iar dupa altii chiar perioada cuprinsa intre 20-25 ani, reprezinta trecerea spre statutul social potential de adult, statut care inseamna dobandirea unei autonomii economice (remunerare – salariu, venit legalizat) si implicit o independenta psihica.

2. DIRECTII DE DEZVOLTARE SPECIFICE TINERETII

Intrebarea specifica adolescentei este „Cine sunt eu?”. In tinerete se metamorfozeaza in intrebari de tipul „Cum pot sa imi rezolv in practica aspiratiile?” sau „ In ce directie ma indrept?”.

White36 (1975) a identificat 5 „directii de dezvoltare” specifice tineretii:

stabilirea identitatii eu-lui, printr-o angajare serioasa in rolurile sociale, de exemplu in rolul ocupational. Acest lucru ajuta individul sa se defineasca, sa pastreze o preocupare pentru un eu stabil si de calitate. Dezvolta o opinie stabila despre el;

independenta relatiilor personale – dezvolta relatii intense cu cilalti, ceea ce-i va face sa fie mai atenti la trebuintele lor;

cresterea intereselor – pentru studiu, pasiuni, ocupatie, relatii cualtii;

umanizarea valorilor – stabilesc legaturi intre norme, cerinte morale si evenimentele de viata. Constientizeaza suportul uman al valorilor si modul cum acestea sunt aplicate in societate;

extinderea ocrotirii – devin mai interesati de sprijinirea celor cunoscuti sau a celor deprivati, care sufera.

3. DELIMITAREA SI CARACTERIZAREA GENERALA A SUBETAPELOR

Subetapele tineretii:

intre 24-28 ani este o perioada de identificare profesionala primara, in care tanarul este pe pozitia de stagiar, incercand sa cunoascasi sa se adapteze la programul de activitate, la cerinte organizatorice, la ritm, modalitati, stil. Se contureaza rolul profesional propriu si rolul de sot, statutul de parinte. Apar dificultati de surprindere a nuantelor profesionale, de acoperire a unor indatoriri extraprofesionale, stabilirea unui orar care sa raspundasi vietii de familie.

intre 28-32 ani – se acumuleaza experienta, deprinderi, se intensifica ritmul, se manifesta responsabilitatile, apar intentii de suplimentare a pregatirii profesionale (se inscriu la cursuri serale, fara frecventa), se implica mai mult in educarea copiilor.

32-35 ani – statutul social-profesional este in progres, contributia activa este la apogeu, apar noi indatoriri de coordonare, organizare. Se extind relatiile oficiale pe

36 Ann Birch, “Psihologia dezvoltarii”, Editura Tehnica, 2000, pag.274

4. EXPERIENTA CUNOASTERII SENZORIALE

Intregul potential senzorio-percepriv si motric se manifesta la nivel maximal, pragurile diferentiale ale vazului, auzului, mirosului etc. au cele mai mici valori, ceea ce inseamna ca tinerii au cele mai clare, bogate, precise perceptii. Acestea se specializeaza in functie de dominanta profesionala, intocmai ca si spiritul de observatie.

Totodata sunt marcate de resursele individuale, fiind puternic personalizate. Se dobandesc insusiri senzoriale discriminative dupa 8-10 ani de exercitiu profesional.

Aprecierea vizuala, solicitata intens, in electronica, biologie, la microscop, dupa 27 ani incepe sa scada.

Tipologii auditive se formeaza prin profesiile muzicale, sportive, miniere, la cei ce lucreaza cu diferite motoare, iar cele tactile sunt exersate prin: gastronomie, marina, aviatie, constructii de drumuri si poduri.

Pragul diferential spre sfarsitul tineretii devine mai putin dezvoltat dar capacitatea de receptare a informatiilor senzoriale specializate activeaza la maximum.

Tinerii dispun de capacitatea de a invata miscarile cu usurinta, la cote inalte de precizie si de control. Pana la 30 ani se obtin cele mai semnificative performante in invatarea miscarilor complexe.

Tineretea este o perioada de evidenta perfectionare senzorial-perceptivasi de socializare a acestor resurse.

5. EXPERIENTA CUNOASTERII LOGICE

Privind gandirea, se rezolva operativitatea impregnata de specificul profesional. Cei ce lucreaza in domeniul tehnic opereaza cel mai bine in sfera relatiilor cantitative, cei care lucreaza in contabilitate, in istorie, vor prezenta abilitati pentru fixarea datelor, a cifrelor.

Apare acea specializare a gandirii atat in campul selectiei si decodificarii continutului informational profesional cat si al modului de lucru, al rationamentelor.

Se apreciaza ca este perioada conservarii capacitatilor de gandire si a nivelului de inteligenta atins, fenomen care depinde de urmatorii factori:

- nivel de scolaritate;

- gradul calificarii profesionale;

nivelul si volumul solicitarilor intelectuale. Acesti factori actioneazasi asupra memoriei. Procesele de stocare, depozitare in memorie continuasi devin mai active cel

putin din 2 motive: satisfacerea unor trebuinte de cunoastere si construirea unor competente profesionale, ceea ce dezvolta memoria profesionala.

Creste selectivitatea memoriei iar memorarea logica, memorarea voluntara detin pozitii privilegiate.

In planul intelegerii, tinerii dovedesc preocupari pentru surprinderea relatiilor, cauzelor, pentru explicarea unor mecanisme de functionare adeseori cu riscul unui consum mare de timp.

6. ACTIVITATEA DE INVATARE

Apare ca o necesitate impusa in primul rand de modificarile care intervin in universul profesional:

rapiditatea perimarii unor cunostinte si a aparitiei unor noi informatii, domenii;

disparitia unor profesii si aparitia altora;

necesitatea dobandirii unor noi abilitati individuale.

Este impusasi de imprevizibilul intervenit in viata unor persoane: accidente, handicapuri, transferuri in alta localitatea lipsita de aceleasi profil profesional.

Se impune o invatare care sa reactualizeze pregatirea, sa o imbogateasca sau sa ofere o reprofilare. Acestea se realizeaza prin invatarea ocupationala care are un regim mai condensat, de cele mai multe ori de tip modular, este prin excelenta de tip interactiv, angajeaza participantii la operatii practice, delimitate problematic in cadrul activitatii pe ateliere. Este o invatare de necesitate care devine dominanta pentru multi tineri.

Se produce o schimbare si in raportul invatare institutionalasi invatare individuala, independenta, in favoarea celei din urma. Au loc cursuri de aprofundare si de reconversie profesionala.

Apar si alte forme: invatare inserata, invatare interpolara, invatare incidentala. S-a constatat ca ceea ce se invata la locul de munca este mult mai productiv chiar si in cazul celor care au un nivel de scolaritate modest. La baza se afla 2 motive:

motivatia profesionala care are si o anume incarcatura negativa (teama de a nu pierde locul de munca);

necesitatea unei adaptari mentale la tipurile de solicitari profesionale, persoanele implicate profesional avand o receptivitate crescuta a asimilarii.

Un fenomen care a atras atentia psihologilor este oboseala care conditioneaza randamentul muncii productive si implicit al invatarii ocupationale.

Activitatea respectiva, stereotipa, viteza de executie a operatiilor, solicitarea atentiei, mediul ambiant uneori insuficient iluminat, oxigenat sunt numai cateva din cauzele care se repercuteaza negativ asupra starii de sanatate si induc o diminuare a capacitatilor neuropsihice.

Termenul de „oboseala” are un grad mai mare de generalitate intrucat vizeaza aspecte numeroase iar unele dintre ele sunt doar traite subiectiv dar nu si identificate.

Sunt suficiente persoane care nu traiesc starea subiectiva de oboseala cu toate ca din punct de vedere comportamental sunt epuizate.

Programarea si continutul invatarii trebuie satina cont de indicatorii oboselii, dintre care evidenti sunt:

scaderea randamentului cantitativ si calitativ a activitatii;

modificarile fiziologice, respiratorii, circulatorii, apelul excesiv la consumarea unor substante energizante;

modificari in planul activitatii intelectuale, dificultati asociative integrative, rigiditate functionala mentala, perturbarea fluentei vorbiri, a corectitudinii scrisului etc.;

suprasolicitarea automatismelor, aparitia ticurilor, a bulimiei, care poate deregla metabolismul.

Ideal este ca invatarea ocupationala sa fie gandita ca o modalitate de „odihna activa” care va solicita legaturile nervoase ale zonelor de inductie si astfel energia

AFECTIVITATEA

Intensitatea cu care se manifesta afectivitatea, este mai puternica decat la adult dar mai selectiva decat in adolescenta. Investitiile afective sunt puternice, bine directionate si stabile. Tinerii sunt capabili de daruire profunda, motiv pentru care se considera ca pot iubi sau uri fara limita.

Caracteristicile subidentitatii sociale37 pun in evidenta prezenta la tineri a unor disponibilitati afective cu incarcatura sociala: adeziune fata de miscari, organizatii, fundatii, conceptii politice, sau atitudine refractara, de respingere a oranduirii, a sistemului. Uneori pot ajunge pana la fanatism sau isi risca viata neglijand pericolele, consecintele (hippy, reactiile studentilor din Franta, China etc.).

Se implica afectiv si in activitatea profesionala: familiarizarea cu locul de munca produce emotii, tensiuni, incercari suplimentare de control afectiv pentru instituirea unor relatii pe orizontalasi verticala.

Confruntarea dintre realitate si proiecte, idealuri, produce „socul realitatii” trait sub nenumarate stari: deceptie, disperare, indoiala fata de propria persoana, teama de esec, de neimplinire.

Un alt compartiment al afectivitatii il intalnim la nivelul vietii de familie. Sentimentul de dragoste, de iubire, pretuire a celuilalt ajung la maturitate, stau la baza constituirii familiei. In cadrul acesteia se traverseaza o perioada de acomodare relational-afectiva intre parteneri, de cele mai multe ori cu o incarcatura afectogena mai nuantata decat pana la casatorie. Pot apare reactii necunoscute pana atunci, care nu au numai tonalitate pozitiva. Se consolideaza o serie de sentimente specifice vietii familiale: prietenie, atasament, respectul de sine si de celalalt.

In acest stadiu, majoritatea tinerilor ajung la statutul de parinte care declanseaza emotii, sentimente total inedite, legate de venirea pe lume a copiilor, de raspunderile parentale.

Se consemneaza situatii in care acea fragilitate afectiva determinata de iminenta unor situatii critice care ridica gradul de sensibilitate, provoaca anxietate, conflict, traire accentuata a frustratiilor, ce pot deteriora sanatatea organicasi psihica.

Tinerii continua sa aiba nevoie de asistenta afectiva permanenta a familiei de provenienta.

Cazurile dificile necesita chiar terapii in privinta vietii de cuplu conjugal.

MOTIVATIA este dominata de trebuintele de autorealizare si autoformare, activata de interesele cognitive, interesele profesionale care se amplificasi se consolideaza mai ales daca tanarul traieste satisfactia concordantei dintre proiecte, preferinte si preocupari la locul de munca.

Exista numeroase surse de motivatie pozitiva profesionala: promovari, burse, cursuri de perfectionare, titluri onorifice. Vocatia, odata descoperita, este un instrument, factor motivational.

37 Ursula Schiopu – prin subidentitate intelege identificari directionate: in tinerete, subidentitatea de sot (maritala), de parinte (parentala), subidentitatea profesionala, subsociala. Acestea se incarca de roluri noi, toate 4 devenind mai ample si intercorelate. Vezi „Psihologia varstelor”, Editura Didacticasi Pedagogica, 1981, pag.233

Sunt active si interesele stiintifice, culturale, in functie de statutul profesional, de aspiratii, de competenta, de resurse. Cele mai multe se satisfac prin reteaua informala si cu efort individual.

INTEGRAREA SOCIO-PROFESIONALA

Integrarea sociala se realizeaza in mai multe  planuri. Cel mai important este planul integrarii profesionale.

Integrarea socio-profesionala pentru tineret reprezinta un factor esential de mentinere, de asigurare a sanatatii fizice si mentale, de construire si dezvoltare a personalitatii.

In procesul integrarii profesionale pot apare unele dificultati, unele obiective ca: organizarea locului de munca, dificultatile intampinate pentru realizarea sarcinilor revenite, uzura dotarii, inegalitatile de pregatire profesionala intre colegi; altele, subiective: lipsa de rezistenta, distanta dintre nivelul scolar de pregatire si executie, dintre realitate si aspiratii.

Atitudinile tinerilor sunt diferite si vor depinde de tipul de personalitate si chiar de sex.

Unele studii au constatat ca persoanele de sex feminin sunt mai anxioase si mult mai marcate de insucces in privinta integrarii profesionale.

De asemenea, structurile de personalitate labile, irascibile, anxioase, neechilibrate, lipsite de capacitate de efort, dramatizeaza obstacolele, realizeaza relatii de comunicare din necesitate, sunt dezinteresati fata de problemele colectivului.

Inadaptarile profesionale sau familiale se mentin la un nivel destul de ridicat in tinerete.

Dereglarile personalitatii pot fi:

usoare, care nu influenteaza prea mult activitatea, apartin psihopatologiei marginale;

grave, cu o simptomatologie complexa. Evolutia lor este de la simplu la complex: initial tinerii sunt egoisti, vocifereaza, isi impun punctul de vedere, apoi devin violenti, indiferenti fata de viata sociala, de dificultatile profesionale create, apoi recurg la fuga de acasa, inselatorie, prostitutie.

Spre sfarsitul tineretii, fenomenul se tempereaza, iar cei mai multi se linistesc, incearca sa-si impuna un mod de viata activ, inscris intr-un regim de activitate normal.

Atragerea inca din perioada pubertatii a tanarului in activitati responsabile, reprezinta un exercitiu cu valente pozitive pentru usurarea procesului de adaptare.

Integrarea trece prin cateva stadii, fiecare reprezentand un moment ce nu poate fi eludat: acomodarea, adaptarea, participarea si integrarea propriu-zisa. Pe masura ce tanarul trece de la unul la altul, are loc si o modificare a motivatiei de rol. Evolutia va fi de la subordonare la ascultare cand acestea sunt sustinute de o motivatie de recompensasi de comportamente reglate din exterior la motivatia de autorealizare din ultimul stadiu, exprimata in comportamente motivate intern, autoreglate.

CONGRUENTA PERSONALITATII

Integrarea in profesie contribuie la dobandirea: a) identitatii de sine in sfera ocupationala, cand isi probeaza capacitatile, resursele,

dobandeste competenta;

b) identitatea maritala se cristalizeaza, se stabilizeaza rolurile maritale;

c) identitatea socio-culturala prin adoptarea normelor, prin integrari

extraprofesionale, prin roluri in conducerea unor organizatii sociale, politice.

Se dezvolta constiinta apartenentei la generatie, careia i se alatura pentru a o sustine si a evidentia capacitatile lor, mai ales dupa 28 ani.

Aptitudinile si creativitatea ajung la un nou nivel, se pot exprima in produse cu semnificatie sociala conferindu-le o pozitie in ierarhia valorilor specifice.

Temperamentul si caracterul se stabilizeaza, exprima maturitate, capacitate de organizare.

Septimiu Chelcea a identificat urmatoarele caracteristici ale structurii de personalitate la tineri:

Pozitive:

- energie si dinamism; - orientarea expresa spre viitor;

aspiratii inalte;

generozitate si incredere in ceilalti;

curaj si temeritate;

pretuirea onoarei spiritului de dreptate, dar si a banilor si confortului;

Negative:

incapatanare si impresia castie totul mai bine decat ceilalti;

inclinatia de a face numai ce le place;

-narcisism si egocentrism; -au o anumita doza de iresponsabilitate in angajarile lor;

pastreaza inca exaltarea adolescentei si lipsa de masura.38