 |
|
 |  |
|
|
| |
 | Biologie | Chimie | Didactica | Fizica | Geografie | Informatica |
| Istorie | Literatura | Matematica | Psihologie |
Abordarea cognitiva a invatarii
Inca de la sfarsitul anilor 1800, cand a inceput studiul invatarii, si pana recent, aproape toate cercetarile care se focalizau pe invatare se realizau din perspectiva behaviorista. Insa, incepand cu anii 1960 si 1970, atunci cand oamenii au realizat ca ei sunt activi, psihologii educationalisti au inceput sa fie interesati cum invata oamenii conceptele si cum rezolva ei problemele. Cerecetarile au evidentiat faptul ca oamenii fac mai mult decat sa raspunda la intariri si pedepse.
Perspectiva cognitiva poate fi cel mai bine descrisa drept o intelegere generala asupra perspectivei filozofice. Aceasta inseamna ca teoriile cognitive impartasesc aceleasi notiuni de baza referitoare la invatare si memorie. Teoreticienii cognitivisti cred ca invatarea este rezultatul incercarilor noastre de a da un sens lumii. Pentru a face acest lucru, noi utilizam toate instrumentele mentale pe care le avem la dispozitie. Modul in care intelegem situatiile, credintele, asteptarile si sentimentele noastre influenteaza cum si ce invatam.
Teoriile behavioriste si cele cognitiviste difera in abordarea a ceea ce este invatat. Din perspectiva cognitiva, cunoasterea este invatata, iar schimbarile din cunoastere determina schimbari in comportament. Din perspectiva behaviorista, noile comportamente sunt invatate. Atat teoriile behavioriste, cat si cele cognitiviste considera ca intaririle sunt importante in invatare, dar din motive diferite. Behavoristii afirma ca intaririle consolideaza raspunsul; cognitivistii vad intaririle drept o sursa de feed-back. Acest feed-back furnizeaza informatii despre ce este posibil sa se intample daca comportamentele sunt repetate. Din perspectiva cognitiva, intaririle servesc pentru a reduce incertitudinea si, de aceea, conduc spre un sens al intelegerii si stapanirii.
Abordarea cognitiva a invatarii vede oamenii ca procesori activi de informatii. Ei initiaza experiente care conduc la invatare, cauta informatii pentru a rezolva probleme si reorganizeaza ceea ce ei stiu deja pentru a achizitiona noi informatii. In loc sa fii influentat pasiv de mediu, oamenii aleg activ sa exerseze, sa acorde atentie, sa ignore si sa dea alte rispunsuri pe masura ce urmaresc un anumit scop.
Abordarea cognitiva sugereaza, de asemenea, ca una din cele mai importanete influente in procesul invatarii este ceea ce individul aduce in situatiile particulare de invatare. Psihologii cognitivisti devin din ce in ce mai interesati de cunostintele prezente inaintea invatarii. Ceea ce noi stim deja determina in mare masura ceea ce vom asimila, memora si uita. Ei sunt interesati, de asemenea, de structurile cognitive variate sau sisteme de cunostinte, precum si de procesele care creeaza si care schimba aceste structuri.
Pentru ca cognitivistii se focalizeaza pe diferentele individuale si de dezvoltare care apar in cognitie, spre deosebire de behavioristi, nu exista legi generale care se pot aplica atat la animale, cat si la oameni. Acesta este unul din motivele pentru care nu exista un singur model cognitiv teoretic privind invatarea.
Controlul executiv al proceselor (atentie, staretgia de selectie,
monitorizare, asteptari, etc).
S T I M U L E X T E R I O R Procesare initiala
|
Decadere si interferenta |
|
Uitare |
Pierdere permanenta Pierdere permenenta Pierduta si indisponibila sau
posibil de recuperat
Figura nr. 1: Modelul procesarii informationale (adaptare dupa Gagne).
Mintea umana se asemamana cu cea a unui computer. Ea asimileaza informatii, opereaza, isi schimba forma si continutul, stocheaza si localizeaza, genereaza raspunsuri. De aceea, procesarea presupune adunarea si repreentarea informatiei, sau codarea, pastrarea informatiei sau retentia; si aducerea informatiei atunci cand este nevoie, sau recuperare.
Modelul prezentat mai sus este tipic pentru procesarea informatiei. Cele trei casute sunt structuri cognitive undeinformatia poate fi pastrata si transformata.sagetile sugereaza fluxul informational. Casuta de sus sugereaza controlul proceselor care afecteaza fluxul informational prin sistem.
Registrul senzorial: stimulii externi din mediu (vizuali, sunete, mirosuri, etc) ne bombardeaza constant receptorii. Receptorii sunt componente ale sistemului senzorial pentru vedere, auz, gust, miros. Sistemul de receptori este denumit registru senzorial.
Patternurile activitatii neuronale produse atunci cand stimulii ating receptorii dureaza scurt timp (1-2 sec). Totusi, in acest interval avem posibilitatea de a selecta informatia si de a o procesa. Exista cateva activitati care por fi utilizate pentru a experimenta aceasta pastrare a informatiei senzoriale in registrul senzorial.
EX: apasati usor degetul pe brat. Simtiti senzatia imediata. Opriti-va din apasare si constatati cum senzatia se risipeste. La inceput retineti senzatia de apasare, dar apoi doar va amintiti ca bratul v-a fost apasat.
In exemplu anterior, inputurile senzoriale se pastreaza foarte putin dupa ce stimulul a disparut. Putem simti urma apasarii dupa ce stimulu a disparut. De aceea, pt 1-2 secunde, datele experientei senzoriale raman intacte.se pare ca informatia senzoriala este retinuta de registrul senzorial intr-o forma care asambleaza senzatia de la stimulul original. Senzatiile vizuale sunt codate usor de registru drept imagini, iar senzatiile auditive drept patternuri de sunete.
Pt ca registrul senzorial pastreaza totul doar pentru putin timp, avem sansa de a da un sens acestuia, de a-l organiza.organizarea este necesara, deoarece exista mult mai multa informatie disponibila in sistemul senzorial decat poate intra in urmatorul sistem - memoria de scurta durata. In loc sa percepem totul, acordam atentie doar anumitor trasaturi din totalul continut al registrului senzorial si cautam patternuri.
Perceptia se refera la intelesul pe care-l atasam informatiei receptionate prin intermediul simturilor. Acest inteles este construit partial din realitatea obiectiva si partial din modul in care noi organizam informatia.
De ex:
, se aseamana cu B sau nr. 1 3.
Primele studii asupra perceptiei au fost realizate de gestaltisti. Curent de origine germana, (inseamna pattern sau configurare in lb germana) se refera la tendinta oamenilor de a organiza informatia senzoriala in patternuri sau relatii pentru a oferi un sens lucrurilor si lumii. Principiul de baza este Pragnanz, care postuleaza ca noi recunoastem patternurilor prin reorganizarea stimulilor pentru a-i simplifica, pentru a-i completa.
Iluziile perceptive sunt un alt principiu de baza al gestaltistilor (fond - principal).
Simturile noastre sunt bombardate cu imagini si sunete in fiecare secunda. Daca ar trebui sa percepem fiecare variatie de culoare, sunet, miscare, miros, temperatura, viata nu ar fi posibila. Acordand atentie unor stimuli si ignorandu-i pe altii, noi selectam din toate posibilitatile ceea ce poate fi procesate. Dar atentia este limitata. De obicei ne focusam atentia atunci cand invatam asupra unui singur lucru: sa conducem, sa tehnoredactam , etc. Dupa ce suntem obisnuiti cu astfel de actiuni, realizam maim multe actiuni deodata: tehnoredactam si ascultam muzica. Aceasta pt ca multe procese care necesita atentie si concentrare se automatizeaza odata cu practica. Mentionam ca elevii sunt diferiti in ceea ce priveste capacitatea de selectie de informatii.
Odata transformata in pastternuri de imagini si sunete, informatiile din registrul senzorial pot intra in sistemul memoriei de scurta durata. Ele stau acolo cam 20 de sec. Informatiile pot fi pastrate mai mult timp doar daca sunt utilizate. Pt a preveni uitarea, multe personae repeta informatiile pana cand nu mai au nevoie de ele. Atat timp cat ne concentram asupra informatiilor si le repetam, atat timp ele sunt disponibile in memoria de scurta durata.
Memoria de scurta durata este limitata de timp privind pastrarea informatiei nerepetate, si de nr de itemi care pot fi retinuti. Situatiile experimentale evidentiaza ca putem retine in memoria de scurta durata de la 5 la 9 itemi.
Exista cateva diferenta intre memoria de scruta si lunga durata:
|
Memoria de scurta durata |
Memoria de lunga durata |
|
|
Input |
Foarte repede |
Mai lent |
|
Capacitate |
Limitata |
Practic nelimitata |
|
Mentinere |
Usoara |
Practic nelimitata |
|
Pastrare |
Imediata |
Depinde de organizare |
Informatia patrunde in memoria de scurta durata foarte rapid. Mai mult timp si putin efort sunt necesare pentru pastrarea pt un timp mai lung.in timp ce capacitatea memoriei de scurta durata este limitata, capacitatea memoriei de lunga durata este nelimitata. Odata ce informatia a patruns in memoria de lunga durata, ea ramane acolo permanent. Teoretic, ar trebui sa fim capabili sa ne amintim cat ne dorim pentru cit timp ne dorim. Bineinteles, problema este sa gasim informatia de care avem nevoie cand avem nevoie. Accesul nostru la informatia in memoria de scurta durata este imediat: un mod de a defini informatia in memori de scurta durata este ce gandim despre in momentul respectiv. Insa accesul la memoria de lunga durata necesita timp si efort.
Datele structurate se numesc scheme. Propozitiile sunt suficiente pt reprezentarea unitatilor mici de inteles, dar ele sunt insuficiente atunci cand trebuie sa reprezentam seturi mai largi de informatii organizate. Schemele ne ajuta sa cautam informatii specifice intr-o situatie particulara, ce anume sa asteptam.schema este ca un stereotip, specificand relatia standard si secventa sau evenimentul implicat intr-un obiect sau situatie.
Multi cognitivisti considera ca schemele sunt necesare pt a intelege procese. Pt a intelege o istorisire, noi selectam o schema care ne pare adecvata. Apoi utilizam acewst cadru pt a decide care detalii sutn importante, ce informatii sa cautam, ce sa ne aducem aminte. Schema este deci o teorie despre ce ar trebui sa se intample in povestirea respectiva. Fara scheme ar fi foarte dificil sa intelegem texte, lectiile din clasa.
Multe din datele memoriei noastre se degradeaza, dispar. Intervine procesul uitarii, fenomen natural, necesar si normal. Ea intervine ca o supapa care lasa sa se scurga ceea ce nu mai corespunde noilor solicitari. In raport cu memoria care tinde sa pastreze informatiile, uitarea este un fenomen negativ. In raport cu practicile cotidiene, cu necesitatile practice, ea este un fenomen pozitiv.
Uitarea este un fenomen natural, pozitiv si necesar doar in anumite conditii, cand acestea nu sunt respectate, ea devine o piedica, o povara pt memorie care trebuie sa-si reia parocesele de la inceput.
Formele uitarii
uitarea totala, steregerea, disparitia integrala a datelor meorate si pastrate.,
reproduceri si recunoasteri partiale, mai putin adecvate sau chiar eronate,
lapsusuri, uitarea momentana, exact pt perioada cand ar trebui sa ne amintim.
Ce uitam?
Informatiile care-si pierd actualitatea, care se devalorizeaza, care nu mai au semnificatie, amanuntele, detaliile, dar si informatii necesare cu semnificatie pt reusita noastra.
De ce uitam?
Cauzele sunt numeroase: oboseala, surmenaj, anxietate, imbolnavirea creierului. O invatare nerationala, care ia forma subinvatarii (ma i putine repetitii decat este necesar) sau suprainvatarii (prea multe repetitii) este la fel de periculoasa pentru memorie ca si lipsa ei.
Care este ritmul uitarii?
Curba silabelor fara sens a lui Ebbinghaus arata ca uitam masiv imediat dupa invatare, apoi din ce in ce mai lent pana la stagnare.uitarea are ritmuri diferentiate si in functie de varsta si alte particularitati psihoindividuale.
Uitarea poate fi combatuta prin elimin area cauzelor care duc la instalarea ei. Cel mai sigur mijloc este repetarea materialului de memorat.repetitia esalonata, bazata pe separarea in timp a repetitiilor este mai productiva decat cea comasata (repetarea integrala a materialului pana este memorat), deoarece inlatura monotonia, uniformitatea si oboseala. Productiva este repetitia care se realizeaza la anumite intervale de timp (5-20 minute sau 1-2 zile) imediat dupa memorare. Repetitia activa, independenta, bazata pe redarea cu cuvinte proprii a unui text este superioara repetitiei pasive, bzate doar pe recitirea textului. De asemenea, repetitia incarcata de sens si semnificatie este mai productiva decat repetitia mecanica (repetand materialul in diferite forme si combinatii vom combate uitarea lui).
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate
