Sistemul institutional al educatiei si invatarii: tendinte.

Sistemul institutional al educatiei si invatarii: tendinte.

Sistemul institutional al educatiei permanente include: invatamintul institutionalizat si organizatii de cultura, mass-media si alte forme institutionalizate care desfasoara activitati educative cum sunt asociatiile profesionale, academiile, societatile stiintifice, s. a. m. d.

Sistemul de invatamant reprezinta prin continut, cuprindere si organizare un subsistem in cadrul educatiei permanente, avand ca principal scop formarea initiala si perfectionarea pregatirii copiilor, tinerilor si adultilor.

In Romania sistemul de invatamant si structura sa pe nivele, cicluri si forme de organizare este definita in cadrul legii invatamantului.

Functiile traditionale ale sistemului institutional-educativ:

Formarea competentelor de baza.

Socializarea.

Pregatirea pentru viata activa.

Selectie scolara prin examenele de capacitate si bacalaureat si selectie profesionala in cazul scolilor vocationale.

De dezvoltare sociala si culturala.

Observatie: Aceste functii traditionale sunt puse in discutie in contextul evolutiilor actuale:

Trunchiul competentelor de baza nu mai poate fi garantat pe durata intregii vieti, aceste competente se depreciaza rapid datorita dezvoltarii cunoasterii tehnice, evolutiei socio-politice, etc.

Socializarea realizata exclusiv prin educatia formala are numar limitat ( socializarea secundara realizata in interactiunea scolara si universitara cu celelalte modalitati educative )

Formarea profesionala initiala se afla intr-un decalaj continuu fata de piata muncii

Metoda selectiei sociale bazata exclusiv pe competentele academice este insuficienta; s-a constatat ca viata activa presupune o serie de competente pe care testele de evaluare folosite in scoli si universitati nu le include.

In functie de acestea evolueaza functiile institutionalizarii educatiei sau se modifica in sensul aplicarii principiilor educatiei permanente. In consecinta:

Competentele de baza se formeaza nu numai prin educatia initiala ( invatamantul prescolar si scoala primara ) dar si ulterior prin activitati de actualizare, dee compensare sau educatie de baza pentru adulti.

Motivatia invataturii permanente a devenit mai importanta decat simpla prezenta la cursuri sau alte tipuri de activitati educationale; accentul se puneacum nu pe acumularea de cunostinte ci in special pe invatarea directionata si autodirectionata

Sistemul de educatie formala se prezinta ca o piramida, organizata fiind pe cicluri in care selectia la intrare e foarte discriminatorie; in aceste conditii selectia trebuie sa includa nu numai criterii interne, proprii institutiei de invatamant, ci acestea trbuiesc combinate cu criterii externe care tin de nevoile vietii active. In Romania invatamantul nu raspunde nevoilor sociale, ci doar nevoilor interne de suprevietuire a sistemului.

Invatatura prin experienta directa este mult mai importtanta si mult mai relevanta decat invatatura clasica. Diminuarea acesteisocializari a invatarii trebuie asumata de catre institutiile educationale pe de o parte prin strategii de practica si studiul stiintelor aplicate, iar pe de alta parte prin activitati directe de cercetare, productie, inovatie, s. a. m. d.

Compartimentarea traditionala in departamente, facultati, sectii sau catedre monodisciplinare tinde sa lase loc abordarilor interdisciplinare, iar accentul nu mai este pus pe identitatea epistemologica a uniu domeniu ci pe capacitatea de a rezolva problemelesociale sau tehnologice reale.

Institutia educationala devine institutie de interes public pentru ca educatia reprezinta un serviciu public, iar societatea civila are dreptul de a controla si de a participa la decizii privind oferta educationala si resursele pe care ea le implica.