PROCESUL ALEGERII CARIEREI

PROCESUL ALEGERII CARIEREI. ETAPE SI MECANISME ALE DECIZIEI

1. Conceptul de alegere a carierei

In literatura psihopedagogica apar diferite modalitati de definire a alegerii scolare si profesionale. Majoritatea autorilor identifica alegerea facuta de elev in plan scolar si profesional cu preferintele si aspiratiile sale.

1.1. Definirea alegerii carierei ca preferinta

Super considera ca termenul de "alegere' are intelesuri diferite la varste diferite, deoarece deciziile luate la varste mai mici nu sunt la fel de legate de realitate ca cele adoptate mai tarziu.

Pentru a putea face distinctia intre alegere si preferinta este necesar sa cunoastem doua lucruri principale:

A. Ce comportament presupune fiecare dintre ele

B. Cum sunt legate aceste comportamente

Cand isi exprima o preferinta, elevul arata i-ar placea sa faca. in efectuarea unei alegeri, el prevede insa ceea ce probabil va face.

In viziunea lui Super preferinta desemneaza o actiune care nu a fost dusa la bun sfarsit, ea fiind caracteristica deciziei lor timpurii ale subiectului sau etapelor premergatoare stadiului final de intrare efectiva a elevului intr-o forma de activitate (scolara sau profesionala).

"Aceasta inseamna ca alegerea scolara si profesionala este mai cuprinzatoare decat preferinta, in sensul ca toate alegerile facute de elevi presupun in mod obligatoriu preferinte, dar nu toate preferintele elevilor presupun si alegeri.' ()

Indiferent de varsta, alegerea scolara si profesionala poate fi definita ca ceea ce elevul prevede ca va face in viitor, iar preferinta ceea ce i-ar placea sa faca.

Faptul ca la varste mai mici gasim corelatii mai stranse intre alegerile si preferintele copilului, dovedeste ca aspiratia scolara si profesionala se bazeaza pe mai multi factori, odata cu inaintarea elevilor in scolaritate si deci in varsta.

1. Definirea alegerii carierei ca aspiratie

Unii specialisti identifica alegerea studiilor si profesiunii cu aspiratia scolara si profesionala (Wempley, Swell, Haller, Strauss).

"Prin aspiratia scolara si profesionala se intelege ceea ce elevul considera a fi studiile si profesiunea ideala pentru el.' ()

Aspiratia este exprimata numai in functie de dorintele elevului, fara a tine seama de limitele impuse de realitatea externa.

Alegerea facuta de elev se bazeaza insa si pe luarea in considerare a mai multor factori ce pot afecta viitorul scolar si profesional.

Aspiratia este legata de teluri, ea putand sa exprime atat o dorinta a individului, cat si a colectivitatii sociale de realizare a unor scopuri. Ca atare, alegerea scolara si profesionala difera de aspiratie, deoarece ea implica o specificare a domeniului si nivelului activitatii anticipate de elevi si, in acelasi timp, este mult mai cuprinzatoare decat aspiratia

Unele cercetari contemporane din domeniul OSP (Trow, J. Crites) au ajuns la concluzia ca legatura dintre alegere si aspiratie este mai slaba decat cea existenta intre alegere si preferinta.

Majoritatea cercetarilor axate pe relatia alegere-preferinta-aspiratie conduc la doua concluzii principale:

. cele trei concepte sunt relativ distincte

. cele trei concepte sunt totusi legate intre ele

Alegerea, preferinta si aspiratia sunt distincte pentru ca difera in ceea ce priveste masura in care reprezinta alegeri realiste ale studiilor si profesiunilor, dar sunt, in acelasi timp, strans legate intre ele, pentru ca ultimele doua implica alegerea scolara si profesionala, netinand seama insa de baza acestei alegeri.

Alegerea este mai realista decat preferinta, iar preferinta este mai realista decat aspiratia.

Alegerea exprima o probabilitate.

Preferinta exprima o posibilitate.

Aspiratia exprima o dorinta (care adeseori poate fi fantezista).

In efectuarea unei alegeri scolare si profesionale, elevul ia in consideratie toti factorii posibili care ii pot afecta reusita. El alege acele studii si profesiuni despre care crede ca ii vor asigura in cel mai inalt grad succesul si ii vor produce cele mai mari satisfactii. In exprimarea unei satisfactii insa, elevul doar indica studiile si profesiunile care ii plac cel mai mult, in timp ce in afirmarea unei aspiratii el se gandeste la ceea ce ar dori sa faca in plan scolar si profesional daca ar reusi sa urmeze studiile si profesiunile considerate ideale.

1.3. Definirea operationala a alegerii carierei

"Definirea operationala a conceptelor presupune referirea la proprietatile observabile si masurabile ale obiectelor, fenomenelor si proceselor pe care le reflecta.' () Aceste proprietati sunt observabile daca ele pot ii percepute si diferentiate si sunt masurabile daca pot fi cuantificate.

Ca proprietati observabile si masurabile ale conceptului de alegere scolara si profesionala pot fi considerate urmatoarele:

a) alegerea pe care o face elevul este un raspuns verbal (el desemneaza alegerea intr-un mod simbolic)

b) ca raspuns verbal, alegerea scolara si profesionala este o schimbare observabila si masurabila in planul comportamentului.

Intrucat atat preferintele, cat si aspiratiile sunt, la randul lor, tot raspunsuri verbale, pentru a delimita mai riguros conceptul de orientare scolara si profesionala sunt necesare specificatii suplimentare. Astfel, spre deosebire de preferinte si aspiratii, alegerea exprima evaluarea de catre elev a sanselor de a urma diferite studii si de a exercita o profesiune data, precum si de a se adapta la exigentele lor. Sub acest aspect alegerea scolara si profesionala este mai realista decat preferintele si aspiratiile elevilor, fiindca ea se intemeiaza pe perceperea realitatii de catre elev si pe estimarea sa ca poate infaptui cu succes alegerea facuta

Putem considera ca elevul face o alegere in plan scolar si profesional numai daca isi exprima intentia de a urma anumite studii si de a practica o anumita profesiune.

Aceasta definitie se intemeiaza pe cateva considerente fundamentale:

a) verbul "a exprima' se refera la un comportament observabil (declararea verbala sau scrisa a alegerii)

b) termenul de intentie desemneaza cea mai buna estimare de catre elev a viitoarei sale forme de activitate scolara si profesionala, estimare bazata pe luarea in considerare a factorilor ce tin de realitate si a preferintelor si aspiratiilor sale

c) elevul poate alege mai multe tipuri de studii sau mai multe profesiuni, dar el nu le poate alege pe toate cele posibile, intrucat trebuie sa faca distinctie intre ele.

Intr-o asemenea perspectiva am putea spune ca alegerea scolara si profesionala constituie "un ansamblu de raspunsuri sau afirmatii verbale prin care elevii isi exprima, in diferite etape ale orientarii, intentia de a urma anumite studii si de a exercita o profesiune data.' ()

Efectuarea de catre un elev a unei alegeri scolare si profesionale adecvate si realiste presupune cateva conditii fundamentale:

Existenta mai multor alternative posibile. Daca nu are posibilitatea sa opteze intre mai multe alternative (mai multe tipuri si profile de scoli in mai multe profesiuni/ramuri de activitate) intre care sa opteze, inseamna ca alegerea scolara si profesionala nu mai este posibila.

Dezvoltarea unei motivatii corespunzatoare. Elevul trebuie sa aiba o serie de motive care sa-i declanseze si sa-i sustina energetic actul alegerii. Asa sunt: dorinta de a fi folositor colectivitatii sociale, dorinta de autoperfectionare continua etc.

3. Asigurarea libertatii de a alege, in toate etapele procesului de orientare, elevul trebuie sa-si poata exprima optiuni scolare si profesionale in mod liber si constient.

4. Informarea completa despre studiile si profesiunile dintre care poate alege.

5. Sensibilitatea elevului la diferentele dintre alternativele posibile.

6. Rationalitate in hotararile sale. ()

Alegerea carierei este un proces de lunga durata, decizia reprezentand doar un moment in structura si cronologia lui.

I. Dragan defineste decizia ca fiind momentul care incheie procesul (de multe ori neliniar) de alegere a scolii/profesiunii. ()

Pentru multi, optiunea este echivalenta cu decizia. Cu toate acestea, decizia este mai bine motivata, are un caracter ferm, delimiteaza mai clar obiectul si exprima o concluzie, un punct final. Decizia profesionala (hotararea pentru o anumita profesiune) apare mai tarziu decat optiunea, presupune un proces mai laborios si angajeaza mai categoric individul in aplicarea ei.

O decizie scolara si profesionala cuprinde de fapt doua elemente imbinate organic, mai pronuntate decat in cazul optiunii:

. scoala/profesiunea aleasa

. hotararea, vointa de a o urma (adica de a obtine o calificare in domeniul ales) Astfel, decizia exprima si implica intr-o masura mai mare angajamentul, cat si responsabilitatea subiectului. ()

Geneza deciziei este prea putin cunoscuta. "Decizia se sprijina pe elemente rationale si afective, pregateste actiunea si modifica atitudinea conform unei evaluari anticipative.' ()

Ca element specific uman, constient si premeditat, decizia vine sa reduca la minimum situatiile de surpriza si sa dea caracter prospectiv conduitei, pregatind astfel viitorul.

Mecanismul deciziei angajeaza concomitent cunoasterea universului profesiunilor si autocunoasterea propriei personalitati.

Din punct de vedere psihologic, decizia constituie actul final al luptei motivelor. Un complex motivational legat de o profesiune este cel care se impune si invinge, inclinand balanta in favoarea profesiunii respective. Acest complex motivational include o gama variata de motive legate de recunoasterea materiala si morala a profesiunii, dar si de anumite dorinte, interese, aspiratii ale individului.

Faptul ca un grup de motive a invins, impunand alegerea, nu inseamna ca motivele dominate (invinse), legate de o alta profesiune, au disparut. Ele continua sa functioneze, cu o intensitate mai mica. Decizia este eficienta insa in masura in care se materializeaza in actiune, in acest fel factorii motivatie nai i concurenti fiind dominati.

Cu toate acestea, nu sunt excluse situatiile in care individul (sub influenta altor factori) revine asupra deciziei initiale si face o alta optiune. In acest caz, el se afla in ipostaza de a se reorienta.

Cunoasterea profesiunii si autocunoasterea personalitatii declanseaza o serie de factori care isi pun amprenta asupra deciziei, in consecinta, eficienta orientarii se concretizeaza in calitatea autoorientarii.

In cadrul procesului de alegere a carierei, elevul are un rol activ. Agentii educationali au menirea de a pregati momentul optiunii, decizia este, insa, un act personal al celui in cauza. Autodeterminarea este considerata ca un principiu de baza al orientarii. Elevul este fauritorul propriei sale perspective profesionale, iar scoala si ceilalti factori coparticipanti in aceasta operatie atat de dificila si complexa.

Asa cum arata M. Jigau, procesul luarii deciziei parcurge urmatoarele etape:

A. Identificarea problemei prin:

a) culegerea de informatii

b) sistematizarea datelor

B. Analiza alternativelor:

a) elaborarea catorva alternative

b) analiza implicatiilor si consecintelor

C. Selectarea si aplicarea unei solutii:

a) identificarea solutiei maximal favorabile

b) aplicarea solutiei in practica ()

Modelele teoretice ale procesului conturarii deciziei cu privire la profesie disting diferite faze:

. de pregatire (explorarea alternativelor si acceptarea uneia) si de realizare (modelul Tiedeman- 1963)

. succesiuni decizionale de natura investigatorie si finale (modelul Gelan - 1962)

. factori externi declansatori ai deciziei (modelul Hilton- 1962-1973) analizati in termeni de rezolvare a conflictului resimtit de individ in plan intern aflat sub "presiunea' luarii unei hotarari in conditiile actiunii diferitilor factori si existentei mai multor alternative.

Atat optiunea, cat si decizia sunt procese complicate ce solicita prevederea de care nu toti tinerii dispun in momentele "cheie'. Dimpotriva, unii nu pot invinge acest moment decat cu ajutorul extern (profesor, familie, prieteni etc.)

Doua categorii de piedici (probleme) fac dificila sau chiar imposibila luarea unei decizii (hotarari) cu privire la cariera:

. Obiective:

1. Lipsa de informatii despre scoala sau profesiunea aleasa sau analiza superficiala a informatiilor complexe

Absenta unor perspective clare cu privire la viitorul profesional (calificare, perfectionare)

3. Numarul redus de locuri si conditii dificile de intrare

4. Un salariu mic

5. Prezenta unor prejudecati legate de anumite profesii

. Subiective:

Insuficienta autocunoastere sau o cunoastere falsa

Lipsa de incredere in sine, ezitarea sistematica, amanarea

3. Divergente cu familia in legatura cu optiunea tanarului ()

4. Excesiva dependenta de alte persoane

5. Conflicte interne

6. Anxietatea alegerii

7. Finalitati nerealiste, excesiv de indepartate si care implica extrem de multe costuri

8. Imaturitatea psihologica pentru a opera alegeri

9. Lipsa capacitatii de a coordona datele si de a gasi alternativa ()

Asa cum arata M. Jigau capacitatea redusa/incapacitatea de a lua o decizie cu privire la propria cariera este o realitate intalnita in practica muncii de consiliere.

Indecizia este consecinta unei stari de inadaptare atat personala, cat si sociala.

Dupa Forner, exista urmatoarele categorii de structuri cauzale ale indeciziei cu privire la alegerea carierei:

l. Indecizia datorata nedezvollarii - momentul luarii deciziei este prea timpuriu fata de maturitatea necesara pentru alegerea carierei

Indecizia maturizarii globale incapacitatea de a lua decizii, in ciuda atingerii maturitatii

3. Anxietatea decizionala - o stare emotionala cu o polaritate negativa legata de conjuncturi ce implica alegeri

4. Indecizia datorata lipsei de informatii

5. Indecizia datorata necunoasterii metodei de a lua o decizie rationala, motivata

6. Indecizia datorata obstacolelor cauzelor externe, neimputabile individului

7. Indecizia datorata anticiparii pesimiste a consecintelor unei optiuni

8. Indecizia datorata unei slabe motivatii pentru munca (intem sau extern stimulata)

Pentru consilier, cunoasterea acestor realitati este importanta din punct de vedere practic; el trebuie sa dezvolte "strategii personalizate de combatere a indeciziei.' ()

Un aspect important este cel al maturitatii pentru alegerea carierei.

Pana la un anumit punct, se poate gasi o rejatiejntre maturizarea personala pentru alegerea carierei si varsta cronologica.

"Componentele cognitive si atitudinale sunt cele care dau notele diferentiatoare intre varsta si maturitatea alegerilor rationale cu privire la viitoarea cariera.' ()

Mediul social si educatia constituie sursa principala a influentelor care duc la maturizarea capacitatii de a lua decizi. Astfel, variabile precum tipul filierei de educatie si formare, genul, mediul particular de viata, existenta sau nu a unor programe curriculare de consiliere, "presiune' mediului familial, experientele personale de contact cu lumea muncii ctc. intluenteaza procesul maturizarii pentru alegerea carierei.

Vedem astfel ca alegerea carierei este un "act decizional cu valoare proiectiva' (), care implica angajarea tanarului pe un traseu complex si de lunga durata, a carui finalitate vizeaza integrarea profesionala.

Asa cum arata D. Ozunu, problema orientarii profesionale implica studierea traseului/rutei profesionale a tineretului din momentul optarii pentru o anumita profesiune pana in momentul exercitarii activitatii profesionale.

Avand in vedere complexitatea actului alegerii scolar-profesionale, luarea deciziei trebuie sa se constituie ca unul dintre cele mai importante obiective ale consilierii. Atunci cand clientii au dificultati in alegerea carierei sau in punerea in aplicare a unui plan personal de viata, consilierul are sarcina de a dezvolta strategii personalizate de combatere a indeciziei (de ajutor). O asemenea strategie presupune:

l. Asigurarea ca este necesara o decizie

Explicarea procesului luarii deciziei

3. Clarificarea valorilor si motivatiilor relevante pentru a sustine o decizie

4. Identificarea, producerea de alternative de alegere

5. Identificarea alternativelor adecvate si convenabile clientului

6. Evidentierea implicatiilor alegerii unei anumite alternative (costuri, dezavantaje, beneficii, investitii personale, educative, financiare, de timp etc.)

7. Analizarea concordantei alegerii cu sistemul personal de valori, motivatii, deprinderi, atitudini, scopuri si circumstante concrete de viata

8. Luarea deciziei si formularea unui plan de actiune care sa asigure indeplinirea acesteia' ()

Individul trebuie sa joace un rol activ, din ce in ce mai semnificativ in deciziile care il privesc. Consilierul trebuie, in acest sens, sa-i ofere clientului instrumentele care-1 fac mai activ in dezvoltarea carierei. In acest sens, clientului va trebui sa ii:

Aratam cum se poate informa, ce si unde sa caute informatii (dar cautarea efectiva el o va realiza)

Exemplificam care sunt panelele lari si slabe ale cuiva (dar identificarea acestora la propria-i persoana el o va face)

3. Aratam cum se intocmeste un CV si o scrisoare deprezentme (dar el intocmeste aceste documente)

4. Demonstram concret cum se identifica un loc de munca vacant (dar cautarea el o realizeaza)

5 Sa simulam diferite situatii premergatoare angajarii (dar acolo el va fi singur)

6. Amintim care sunt comportamentele dezirabile la locul de munca (dar el va decide, in final, ce atitudine va adopta)

7. Enumeram prioritatile angajatorului (dar el va decide daca ale sale sunt mai importante "acum si aici')

Actul alegerii scolar-profesionale poate induce anumite stari de conflict ce rezida in:

1. Distanta dintre aspiratiile si resursele individuale

Oferta de formare mai redusa ori inexistenta a institutiilor educative

3. Oferta redusa sau chiar inexistenta a pietei fortei de munca

4. Situatiile de discriminare (de obicei, pe piata fortei de munca, datorita genului, varstei, originii etnice, anumitor handicapuri, religiei, cetateniei, orientarii sexuale)

5. Tipul de formare furnizat de scoala si cerintele angajatorilor' ()

CONCLUZII:

Putem spune ca decizia scolara sau profesionala este una dintre cele mai dificile si importante tocmai pentru ca angajeaza intr-o masura considerabila viitorul individului si pentru ca are foarte multe implicatii ireversibile. Ea trebuie sa fie luata numai dupa ce sunt date toate conditiile si subiectul a devenit capabil sa analizeze cu responsabilitate si competenta viitorul sau profesional, sesizand pe deplin consecintele hotararii luate.

Chiar cu un ajutor sistematic si competent el ajunge uneori cu greu, si numai in ultimele clase de liceu, sa aprecieze corect rolul motivelor, inclinatiilor, aspiratiilor, scopurilor si aptitudinilor.

M. Jigau subliniaza unul din aspectele actuale ale alegerii, generate de caracteristicile societatii in care traim: "Problema, in prezent, este de a face alegeri bune dintr-o oferta aproape excesiva de alternative, in planul educatiei, formarii, surselor de informare personala, adica de a sti sa refuzi informatia superflua, neadecvata sau de proasta calitate.' ()

Teorii ale alegerii profesionale

In literatura de specialitate sunt descrise numeroase teorii si conceptii cu privire la alegerea profesiunii. Ele sunt "conceptii teoretico-metodologice care cauta sa explice cum isi aleg indivizii functiunile, de ce le aleg si de ce le practica dupa aceea.' ()

Dintre problemele care au suscitat interesul cercetatorilor in abordarea teoretica a OSP enumeram:

> Structura personalitatii care are maturitatea de a face alegeri adecvate cu privire la cariera

> Factorii intrinseci si extrinseci care influenteaza alegerea scolar-profesionala

> Procesul luarii deciziei in alegerea unei ocupatii

>Modificarea motivelor alegerilor in perspectiva longitudinala, ca urmare a diferitelor experiente de viata si a invatarii sociale

> ,.Construirea' unui comportament specific, necesar adaptarii la un domeniu de activitate

> Mecanismele dinamicii carierei

In functie de cadrul referential folosit si de supozitiile referitoare la comportamentul uman care sta la baza actului alegerii, unii autori (J. Crites - 1969, R. Scheller - 1976) abordeaza acest act prin perechi de termeni contradictorii de tipul:

a) comportament sistematic/intamplator

b) comportament constient/inconstient

c) comportament rational/afectiv

d) compromis/sinteza intre factorii implicati

e) proces sau moment ()

Pe ansamblu, teoriile alegerii profesionale pot fi clasificate in:

A. TEORII NEPSIHOLOGICE

Teoria accidentului/intamplarii

Teoriile economice ale alegerii profesiunii

Teoriile culturale si sociologice ale alegerii profesiunii

B. TEORII PSIHOLOGICE

Teoria trasaturii si factorului (F. Parsons)

Teoriile dezvoltarii (H.D. Carter, D.E.Super, D.V. Tiedeman, RP.O'Hara, Ginzberg)

Teoriile deciziei (A.B. Gelat, T.L. Hilton)

Teoriile psihodinaniice:

Teoria psihanalitica a alegerii profesiunii

Teoria sinelui

C. TEORII GENERALE

Teoria interdisciplinara (P.M. Blan, J.W. Gustad, H.S.Parnes)

Teoria generala a dezvoltarii profesionale (D.E. Super, P.B. Bachrach - 1957)

Teoria tipologica a alegerii profesiunii (J.L. Holland - 1959-1966)

A. TEORIILE NEPSIHOLOGICE ale alegerii profesiunii atribuie fenomenele legate de alegerea profesiunii unor factori externi individului (factori din mediul inconjurator):

. factori intamplatori

. legile cererii si ale ofertei

. oamenii si institutiile sociale

Teoria accidentului/intamplarii

Aceasta teorie porneste de la afirmatia multor persoane care spun ca doar din intamplare au ajuns sa practice profesiunea respectiva. Prin intamplare astfel de persoane inteleg faptul ca nu si-au ales profesiunea in mod intentionat.

Conform acestei teorii doua categorii de factori influenteaza alegerea profesiunii:

. factori intamplatori - evenimente neprevazute care influenteaza alegerea profesiunii unei persoane (contractarea unei boli grave, falimentul unei afaceri, izbucnirea unui razboi, mostenirea neasteptata a unei averi, serviciul militar etc.)

. factori posibili - factori ce pot fi prevazuti si luati in considerare atunci cand individul se gandeste la viitoarea profesiune (inteligenta, statutul socio-economic al individului, sprijinul financiar din partea familiei pe timpui perioadei de pregatire etc.)

Unii autori au acceptat teoria intamplarii ca o explicatie partiala a alegerii profesiunii. Parnes (l 954) a ajuns la concluzia ca peste o treime din muncitorii testati nu si-au ales meseria in adevaratul sens al cuvantului Ei au ajuns sa-si practice profesiunea din intamplare sau pentru ca nu au gasit alta mai buna.

Teoriile economice

a) Teoriile clasice - economistii clasici (in frunte cu A. Smith) sustineau ca profitul este factorul determinant in alegerea profesiunii. Aceste teorii se sprijina pe principiul economic clasic conform caruia distributia profesiunilor este in functie de cerere si oferta si ea se reflecta in diferentele de venituri dintre diferitele profesiuni. Profesiunile in care se simte nevoia de forta de munca sunt profesiuni bine platite iar cele in care exista surplus de forta de munca sunt profesiuni prost platite.

Teoria economica clasica sustine ca individul are o libertate totala de alegere, ca nu exista nici un fel de restrictii in ce priveste alegerea unei profesiuni.

b) Teoriile neo-clasice - economistii neo-clasici sustin ca teoria clasica isi gaseste un sprijin foarte mic in zilele noastre

H.F Clark (1931) precizeaza ca exista 2 factori care au facut ca economia clasica a alegerii profesiunii sa fie inaplicabila:

. individul nu-si poate alege liber profesiunea pentru ca el nu are datele necesare in legatura cu alternativele intre care poate opta. Altfel spus, alegerea lui este determinata nu numai de cerere si oferta, ci si de ceea ce stie individul despre profesiune.

. costul pregatirii si al educatiei

Majoritatea adeptilor contemporani ai teoriilor economice sustin ca alegerea unei profesiuni depinde de un numar de variabile. L.G. Thomas (1956) distinge 3 elemente semnificative: venitul, prestigiul profesiunii, calificarile profesionale.

Teoriile culturale si sociologice

Conform acestor teorii, factorul primordial in alegerea profesiunii de catre individ este influenta culturii si societatii in care traieste

D.E.Super si P.B.Bachrach (1957) prezinta (sub forma unor cercuri concentrice) urmatorii factori sociali care influenteaza alegerea profesiunii ():

CERCURILE

Acest factor are cel mai redus impact direct asupra optiunilor scolare sau profesionale, dar are o mare influenta asupra libertatii sale de alegere.

Dupa unele teorii sociologice, constiinta de clasa si identificarea individului cu grupul din care face parte sunt legate direct de aspiratiile sale profesionale.

3. Aceste variabile sunt mult mai aproape de experientele cotidiene ale individului decat cultura si clasa sociala careia ii apartine; ele pot avea o influenta destul de mare asupra alegerii profesionale tacute de individ.

Alaturi de familie, scoala este cel mai important tacior de socializare si profesionalizare. Prin intermediul ei individul dobandeste un sistem de valori care influenteaza in mod direct alegerea profesiunii. De asemenea, atitudinea parintilor influenteaza alegerea profesiunii.

B. TEORIILE PSIHOLOGICE

Spre deosebire de teoriile nepsihologice, care pun accentul pe factorii externi individului, teoriile psihologice ale alegerii profesiunii se centreaza pe individul care alege.

Ele sustin ca alegerea profesiunii este determinata in primul rand de caracteristicile individului si doar indirect de mediul in care traieste acesta.

Teoriile trasaturii si factorului

Aceste teorii au fost initiate de F. Parsons la inceputul secolului XX. Esenta teoriei lui Parsons se reduce la urmatoarele:

a) fiecare persoana este unica prin trasaturile sale

b) fiecare loc de munca are cerinte specifice

c) competentele cerute la locul de munca trebuie sa se potriveasca cu trasaturile persoanei

d) aceasta concordanta genereaza satisfactii in munca ()

Conform conceptiei lui Parsons, in procesul de alegere a profesiunii, individul trece prin 3 stadii:

A. intelegerea aptitudinilor, intereselor, resurselor si limitelor sale

B. Cunoasterea cerintelor si a perspectivelor in diverse domenii de activitate (profesiuni)

C. O judecata reala a relatiilor dintre cele doua categorii de date (individul compara disponibilitatile sale cu cerintele si conditiile profesiunii si alege meseria care i se potriveste mai bine)

Teoriile dezvoltarii

Aceste teorii psihologice considera ca hotararile implicate in alegerea profesiunii sunt luate in diferite momente din viata individului si ca ele constituie un proces continuu, care incepe in copilarie si se termina la debutul maturitatii.

H. D. Carter (1940) vorbeste despre formarea modelelor de inlerese in adolescenta. Individul dobandeste aceste modele prin identificarea sa cu anumite persoane sau grupuri sociale pe care le respecta. In multe cazuri, identificarea si modelul de interes care rezulta din ea sunt potrivite. Uneori insa, ele nu sunt potrivite, fapt pentru care individul este nevoit sa renunte sau sa-si modifice modelul de interes pentru ca sa-si poata rezolva problemele practice cotidiene.

Dupa opinia lui Carter, procesul de dezvoltare a unui model de interes prin incercare si eroare ("trial and crror') progreseaza de Ia solutiile mai putin mature ale copilariei spre cele mai realiste si mai mature ale adolescentei. ()

Teoria formulata de Ginzberg si colaboratorii sai (1951), pe baza convorbirilor cu adolescentii, consta in trei afirmatii esentiale legate de natura procesuala a alegerii profesiunii :

alegerea profesiunii este un proces care cuprinde intreaga perioada de adolescenta

. acest proces este, in mare masura, ireversibil. O data pornit pe o anumita cale, cum ar fi pregatirea pentru o anumita profesiune, individului ii este din ce in ce mai greu sa-si schimbe scopul initial.

. acest proces siarseste printr-un compromis intre nevoile individului si realitatile cu care el intra in contact.

Ginzberg leaga dezvoltarea ego-ului de procesul alegerii profesiunii. ()

O alta teorie pe care o includem in aceasta categorie este teoria dezvoltarii profesionale a lui D. V. Tiedeman si R P. O'Hara (1963). Acesti autori impart procesul de alegere a profesiunii in doua perioade, care la randul lor, sunt impartite in mai multe stadii:

A. Perioada de anticipare sau preocupare

a) Explorarea - individul se preocupa de mai multe alternative si scopuri posibile

b) Cristalizarea - acest stadiu serveste pentru a determina valoarea pozitionala a scopurilor si alternativelor posibile. Individul realizeaza o ierarhie a scopurilor si a alternativelor posibile in functie de importanta si valoarea acestora pentru el Procesul de cristalizare nu este ireversibil, deoarece in acest stadiu pot sa aiba loc si alte examinari si evaluari de situatii posibile.

c) Alegerea - atunci cand procesul de cristalizare s-a stabilizat, individul ia o hotarare. Dupa alegerea unui scop, individul isi orienteaza comportamentul spre noua situatie.

d) Clarificarea - pentru ca individul sa poata atinge scopul ales, el trebuie sa planifice si sa analizeze secvente de actiune corespunzatoare. In acest conditii, individul isi construieste o imagine realista si rationala despre viitorul sau.

B. Perioada de infaptuire si adaptare

a) Instalarea - in acest stadiu individul intra intr-un sistem social, in sensul ca incepe faza integrarii sale sociale. Individul constientizeaza ca, pentru a avea succese mai tarziu, scopurile sale nu trebuie sa fie in opozitie cu interesele societatii.

b) Transformarea - in acest stadiu individul incearca sa-si impuna aspiratiile si idealurile sale. Dar nu intotdeauna el are si succes, in astfel de situatii, el trebuie sa se incadreze in cerintele societatii, adica sa se transforme.

c) Integrarea - datorita proceselor de decizie, care s-au derulat pe tot traseul de mai sus, scopurile individului si ale grupului s-au modificat. Partenerii de interactiune au fost determinati sa incheie un compromis. Ajunsi in aceasta faza, individul si grupul incearca sa mentina pozitia deja acceptata de ambele parti.

Mecanismele prin care individul trece prin cele doua perioade, cu stadiile corespunzatoare, sunt diferentierea si integrarea.

D. V. Tiedeman si R.P.O'Hara (1963) pornesc de la cercetarile lui E.H.Erikson (1950), care imparte procesul de dezvoltare a personalitatii individului in 8 stadii, in fiecare stadiu individul se confrunta cu o criza psihosociala caracteristica perioadei respective. Cei doi autori subliniaza legatura stransa dintre crizele psihosociale si dezvoltarea carierei. Ei considera ca, paralel cu dezvoltarea profesionala, are loc un proces caracterizat printr-o diferentiere a identitatii, proces in care individul identifica, studiaza si evalueaza diferite idei, trasaturi, sentimente, profesiuni.

O diferentiere este considerata relevanta pentru procesul de decizie atunci cand ea se afla in armonie cu alte diferentieri. Daca exista diferite diferentieri complementare, atunci urmeaza o integrare sau o sinteza. Cei doi autori inteleg prin aceasta ca aspectele partiale care se formeaza prin procese de diferentiere trebuie sa fie privite, in ansamblu, pe un nivel mai inalt, intr-o forma coerenta si unitara. Numai din acest intreg individul poate sa dobandeasca aspecte noi, carora sa le aplice alte diferentieri esentiale. Rezulta de aici ca D. V- Tiedeman si R.P. O'Hara discuta in mod separat diferentierea si integrarea- Procesele de integrare determina diferentieri care urmeaza, dar un proces de diferentiere nu trebuie sa duca neaparat la o integrare satisfacatoare. ()

4. Teoriile deciziei

Initial, teoriile luarii deciziei au fost elaborate in economie si alte domenii inrudite, apoi ele au patruns si in domeniul psihologiei.

Teoria elaborata de A.B. Gelat (1962) - dupa opinia sa, orice decizie are doua caracteristici principale:

. exista un individ caruia i se cere sa ia o hotarare

. exista doua sau mai multe moduri de actiune, dintre care el trebuie sa aleaga unul pe baza informatiilor de care dispune.

Hotararea luata poate fi finala sau de investigare, in sensul ca aceasta din urma necesita informatii suplimentare.

O conceptualizare mai completa a procesului de luare a deciziei a fost schitata de T.L. Hllton (1962).

Dupa opinia acestui autor, procesul luarii deciziei este initiat de anumite elemente din mediul inconjurator. Atunci cand constata ca dezacordul cu elementele din mediul inconjurator depaseste un anumit nivel, persoana respectiva isi examineaza premisele:

. daca premisele sale pot fi schimbate in asa fel incat sa se realizeze concordanta cu elementele mediului inconjurator, atunci individul poate face aceasta schimbare

. daca el isi da seama ca premisele sale nu pot fi schimbate, atunci cauta schimbari posibile in comportamentul sau.

T.L. Hilton, referindu-se la neconcordanta cognitiva, ca principala variabila a procesului de luare a deciziei, concepe eforturile de reducere a neconcordantei ca fiind premergatoare si ajutand la luarea unei decizii.

Modelele cognitive privind luarea deciziei in cariera

Acest tip de abordare are la baza ideea de maximizare a castigurilor si minimalizare a pierderilor, utilizarea eficienta a resurselor. Luarea deciziei din perspectiva teoriei cognitive presupune parcurgerea unor etape in prelucrarea informatiei:

. receptarea datelor

. analiza alternativelor

. evaluarea optiunilor

. realizarea planului de actiune

Modelul utilitatii asteptate (,,Expected Utility Model' - G Pitz&V. A. Harren, 1980)

Este considerat un model de optimizare Esenta este de a defini toate criteriile importante (salariu, locatie, oportunitatea de a te manifesta creativ), a examina fiecare optiune, a anticipa in ce masura fiecare optiune corespunde criteriilor stabilite.

Etape:

. identificarea si definirea criteriilor relevante

. acordarea de ponderi criteriilor si ierarhizarea lor

. identificarea ariei de ocupatii posibile

. evaluarea fiecarei ocupatii in functie de fiecare criteriu

. identificarea ocupatiei care obtine cea mai mare rata de utilitate asteptata

5. Teoriile psihodinamice

Aceste teorii sugereaza ca cel mai important factor in alegerea profesiunii este o variabila motivationala a procesului

A. Teoria psihanalitica a fost elaborata de L. Meadow in 1955. Ideea de baza a acestei teorii este ca munca individului reflecta personalitatea acestuia, desi Meadow recunoaste si influenta altor factori in alegerea profesiunii. El a formulat urmatoarele ipoteze in legatura cu tipurile de personalitate si alegerea profesiunii;

a) Persoana independenta, in opozitie cu cea dependenta, isi poate cautao profesie legata de afaceri sau o ocupatie unde exista o posibilitate de conducere/ini ti ati va.

b) Tipul de indivizi reactivi, cum ar fi coercitivii, vor cauta profesiuni care presupun un anumit gen de constrangere.

c) Indivizii agresivi vor alege profesiuni competitive in cale mai inalt grad.

d) Persoanele care au o structura caracterizata printr-un "superego stringent' vor fi mai nesatisfacute de alegerea profesiunii decat cele cu un superego normal

e) Indivizii supusi (ascultatori) obtin mai putine succese in munca lor decat cei agresivi.

B. Teoria sinelui

Sinele influenteaza alegerea profesiunii, intrucat acest act este unul din acele momente in viata in care un tanar este chemat sa-si exprime intr-un mod explicit conceptia despre sine insusi.

De-a lungul vietii individul isi formeaza o imagine despre sine, pe care el se va stradui sa o pastreze si sa o dezvolte prin toate activitatile sale, dar in special prin cele legate de profesiunea sa.

In general, individul va incerca sa-si aleaga o profesiune compatibila cu imaginea pe care si-a creat-o despre sine.

C. TEORIILE GENERALE

Din analiza teoriilor nepsihologice si psihologice descrise mai sus, rezulta ca exista mai multe variabile care influenteaza individul in alegerea profesiunii. Teoriile generate incearca sa prezinte modul in care acesti factori interactioneaza in procesul alegerii profesiunii de catre un individ.

Teoria interdisciplinara

Aceasta teorie se bazeaza pe principii si investigatii empirice dintre stiinte particulare: economie, psihologie, sociologie. Autorii acestei teorii sustin ca alegerea unei profesiuni este determinata nu numai de preferintele individului, dar si de interactiunea a doua procese:

Procesul de alegere a profesiunii - implica de fapt un compromis intre ierarhia preferintelor individului si ierarhia asteptarilor sale.

. In mod asemanator cu procesul alegerii profesiunii, selectia profesionala presupune, de asemenea, un compromis intre ierarhia de preferinte si asteptari. Diferenta este ca aceste ierarhii constau din indivizi si nu din profesiuni.

In cazul alegerii, individul face un compromis intre profesiunile preferate si cele la care se astepta, in timp ce in cazul selectiei profesiunea face un compromis intre lucratorii ideali si cei care ii stau la dispozitie.

Teoria generala a dezvoltarii profesionale

D.E. Super si P.B. Bachrach (1957) au construit o teorie cuprinzatoare asupra alegerii profesiunii, care utilizeaza celelalte teorii si contributii din diferite domenii. Ideea centrala a teoriei lui Super este aceea ca dezvoltarea profesionala este un aspect specific al dezvoltarii generale si ca factorii care afecteaza dezvoltarea profesionala se schimba si interactioneaza intre ei, asa cum comportamentul profesional se schimba si interactioneaza cu ei Ca urmare, dezvoltarea profesionala se bazeaza pe aceleasi principii ca si alte procese ale dezvoltarii. ()

3. Teoria tipologica

Aceasta teorie este elaborata de J.L. Holland (1959-1966) din perspectiva psihologiei personalitatii si se axeaza pe explicarea si predictia comportamentului profesional- Dupa parerea autorului, interesele si preferintele profesionale pot fi considerate ca expresie a personalitatii (a dezvoltarii personal itatii); aceasta se constituie ca baza pentru intelegerea comportamentului profesional. ()

Ideea de baza este ca oamenii cu interese similare in anumite domenii vor avea succes in ocupatii care se potrivesc unui anumit tip de personalitate. Autorul formuleaza 6 categorii de baza in ce priveste tipologia persoana - mediu. Exista 6 tipuri de personalitate si aceleasi 6 modele de mediu.

1. realist

intelectual

3. social

4. conventional

5. intreprinzator

6. artistic

Diferite personalitati prefera diferite medii. Poti sa gasesti elemente care ti se potrivesc cu toate cele 6 grupe, dar vei fi atras in principal de 2-3 arii. Consilierea, din aceasta perspectiva, se va realiza in functie de tipul de personalitate descris (combinarea a trei tipuri - codul Holland). ()

3. Modele explicativ-interpretative privind orientarea carierei

In paginile care vor urma facem o prezentare a celor mai interesante modele explicativ-interpretative, selectandu-le pentru o analiza mai amanuntita doar pe cele care au avut sau au in prezent un impact deosebit asupra evolutiei teoretice generale a acestui domeniu de activitate.

3.1. Modelul dezvoltarii conceptului despre sine in comportamentul vocational elaborat de D. Super

Donald Super a fost primul care a formulat o teorie a dezvoltarii cunoscuta ca teoria dezvoltarii conceptului despre sine in comportamentul vocational.

In elaborarea teoriei sale, Super a fost influentat, pe de o parte, de conceptiile si cercetarile Charlottei Buhler despre dezvoltarea psihologica si de lucrarile lui Carl Rogers. Ch. Buhler considera ca viata unui individ este alcatuita din patru stadii distincte :

A)        Stadiul de crestere (0-14 ani)

B)         Stadiul de explorare (15-25 ani)

C)        Stadiul de mentinere (25-65 ani)

D)        Stadiul de declin (dupa 65 ani)

D. Super ia in considerare aceste etape de dezvoltare, considerand ca obiectivele vocationale reflecta, in mare parte, obiectivele vietii in general, ea bazandu-se pe aceleasi principii si modele ca si alte procese de dezvoltare.()

Teoria lui Super asupra carierei este puternic influentata de principiile psihologiei dezvoltarii si in acest caz, alegerea unei profesii apare ca un comportament profesional caracteristic unui stadiu al existentei umane. ()

In dezvoltarea modelului sau teoretic cu privire la alegerea carierei, Super porneste de la faptul ca optiunea unui individ pentru o anumita ocupatie este nu doar un moment al deciziei, ci un proces si o succesiune de alegeri si decizii intermediare, facute treptat, pe parcursul vietii, aflate in diferite etape de crestere, dezvoltare, invitare si exersarea aptitudinilor, abilitatilor si deprinderilor in diferite situatii de activitate sau de munca. ()

Astfel, comportamentul vocational poate fi mai bine inteles daca acesta este luat in considerare in contextul stadiului in care se afla acea persoana ; astfel, altele sunt asteptarile privind deciziile vocationale in perioada adolescentei, fata de cele luate in perioada de maturitate. Putem vorbi deci de niveluri ale maturitatii vocationale.

Super, constata ca exista o deosebire calitativa intre psihologia ocupationala (OSP) si psihologia carierei (orientarea carierea).

Psihologia ocupationala - se bazeaza pe psihologia diferentiala si lipeste o « eticheta » pe o persoana ca fiind potrivita pentru un anumit loc de munca.

Psihologia cariere - plecand de la psihologia dezvoltarii, ia in considerare si trateaza dezvoltarea carierei in conformitate cu principiile generale ale dezvoltarii fiintei umane.

Adeptii lui Carl Rogers sugereaza faptul ca comportamentul constituie o reflectare a ceeace individul gandeste despre sine, astfel ca raspunsurile date la chestionarele de interese vocationale constituie o proiectie a individului in functie de conceptul des[pre sine pe care il are, dar si de stereotipurile sale privind ocupatiile.()

Pornind de la aceasta idee, Super sustine ca optiunile pe carte le opereaza un individ sunt influentate de imaginea de sine a acestuia si de informatiile pe care le are despre lumea profesiilor. O persoana selecteaza sau respinge o ocupatie conform parerii sale ca aceasta s-ar potrivi sau nu ei insasi.

Autorul mai constata ca patern-urile comportamentale in planul alegerii carierei tind sa fie acoperite de urmatoarele categorii ale acestora :

A.     Patern-urile stabile (de exemplu, ca in domeniul medicinii)- indivizii raman, de regula in acelasi domeniu de activitate.

B.     Patern-urile conventionale - indivizii lucreaza in diferite locuri de munca pana cand se stabilizeaza.

C.     Patern-urile instabile - persoanele incearca diferite locuri de munca fara sa reuseasca sa gaseasca ceva stabil

D.     Patern-urile de incercari multiple - persoanele isi pastreaza acelasi nivel de pregatire, dar isi schimba locul de munca.

Teoria dezvoltarii a lui Super pate fi succint expusa prin urmatoarele 12 asertiuni (afirmatii) :

Conceptia despre sine este definitorie pentru toate rolurile din viata, din aceasta facand parte si conceptia despre cariera. Totalitatea conceptelor despre sine ofera imaginea despre sine.

Componenta dezvoltarii, piesa centrala a teoriei sale, este construita in jurul a doua afirmatii :

Oamenii pot fi ajutati in dezvoltarea carierei daca li se acorda sprijin in dezvoltarea abilitatilor de a explora si de a-si identifica interesele, de a-si descoperi punctele forte si pe cele slabe si de a-si construi o imagine de sine pozitiva.

D. Super a simtit nevoia unei imbunatatiri a periodizarii efectuate, care, in faza initiala, nu a acoperit in totalitate evantaiul de varste si in acest fel avem o noua etapizare, impartita tot in cinci stadii, dupa cum urmeaza :

A. Perioada de cristalizare (14-18 ani)

B. Perioada de specificare (10-21 ani)

C. Perioada implementarii (22-24 ani)

D. Perioada stabilizarii (25-35 ani)

E. Perioada consolidarii (peste 35 ani)

Teoria lui Super, dupa atatea decenii de la formularea sa, ramane in buna parte valabila si astazi.

3.2 Perioade si stadii in alegerea vocationala dupa Ginzberg, Ginsburg, Alexrad si Helma

La inceputul anilor 1950 apare teoria formulata de un grup de persoane de formatie diferita (economist, psihiatru, sociolog, psiholog) teorie care poarta numele acestora.

Ei constata ca alegerea vocationala a unui individ este influentata de 4 factori :

1. Realitatea inconjuratoare - care obliga pe oricine dintre noi sa raspundem la presiunea exercitata de mediu - influenteaza luarea deciziei in alegerea ocupationala ;

Procesul educational / nivelul de instruire - conditioneaza alegerea cariere unei persoane, datorita nivelului acestuia de pregatire ;

3. Factorii emotionali - impun raspunsurile individului, iar aceste raspunsuri sunt in functie de personalitatea lui ;

4. Valorile individuale - au un rol important in alegerea profesiei, in sensul ca aceasta decizie este influentata de calitatea alegerilor efectuate in virtutea diferitelor valori subantelese implicate in diferite cariere.

Grupul celor 4 considera ca optiunea vocationala este un proces ireversibil si se caracterizeaza printr-o serie de compromisuri pe care individul le face in legatura cu dorintele sale, cu nivelul sau de aspiratie si cu posibilitatile sale reale.

Acesti teoreticieni considera ca primii 25 de ani ai unei persoane se pot imparti in 4 mari perioade :

1. Perioada fanteziei (primii 10 ani de viata) este caracteristica copilariei, iar alegerile copilului sunt acum arbitrare din cauza neputintei sale de a se ancora in real, lucru ce se reflecta in preocuparile sale din aceasta perioada.

Evolutia sa vocationala reprezinta o secventa din procesul de maturizare generala, pornind de la orientarea spre activitatile ludice pana la orientarile sale spre activitatile sale de munca propriu-zisa.

Copiii si afirma clar preferintele vocationale la varsta de 4-5 ani. Aceste preferinte sunt motivate de ceea ce autorii numesc « functia placerii ». La inceput, placerea este considerata in functie de caracteristicile intriseci activitatii desfasurate, apoi, odata cu cresterea copilului, placerea este data si de factorii extrinseci activitatii (de a-si bucura parintii, de a fi laudati, de a obtine o recompensa etc.) In perioada fanteziei, copiii ignora realitatea, abilitatile lor, potentialul de care pot da dovada, modalitatea de abordare a timpului in perspectiva - factori considerati de catre autori ca deosebit de importanti in procesul alegerii carierei.

Perioada tentativelor / tatonarii (11-18 ani) cuprinde, la randul ei, patru etape (stagii) :

A. Stadiul intereselor (11-12 ani) - etapa in care copiii incep sa realizeze necesitatea identificarii unei directii vocationale. Acum ei identifica activitati care le plac si activitati care le displac. Alegerea este realizata in functie de potentialitatea intrinseca a activitatii in sine, de cat de placuta este acea activitate. Adesea, alegerea reflecta o identificare cu unul din parinti, de regula cu tatal.

B. Stadiul capacitatii (13-14 ani) - are ca noutate introducerea notiunii de abilitate in cadrul consideratiilor vocationale. Incepe evaluarea posibilitatilor lor in indeplinirea intereselor. Descreste gradul de identificare cu tatal si influenta acestuia in alegerile vocationale; creste influenta altor persoane.

C. Stadiul valorilor (15-16 ani) - introduce ideea de a servi societatea. Adolescentii par sa devina constienti ca prin munca isi pot satisface propriile nevoi. Este perioada in care pot sa apara primele semnale ale unei viitoare cariere (ca, de exemplu, cea de medic), motivate umanitar mai curand datorita statutului acelei activitati. Incep sa aprecieze timpul considerat ca perspectiva pentru viitor, sunt mult mai sensibilizati in ceea ce priveste iminenta alegerii vocationale.

D. Stadiul tranzitiei (17-18 ani) - reprezinta o etapa calma. Tinerii inteleg necesitatea deciziei imediate, concrete si realiste privind viitorul ei profesional. Mai mult ei realizeaza ca trebuie sa isi asume responsabilitatea consecintelor propriilor decizii. Aceasta etapa difera de cea anterioara prin faptul ca tanarul are mai multa independenta in actiunile sale. Cresterea libertatii il conduce la cautarea de noi situatii in care isi incearca abilitatile si talentele sale. Incepe constientizarea factorilor externi ai muncii, fapt care ii conduce la observarea necesitatii pregatirii in vederea accederii spre o cariera visata. Tot in acest stadiu tanarul realizeaza ca variatele circumstante din viata influenteaza o vocatie.

3. Perioada realista (18-22/24 ani) are o durata variabila, in parte, datorita modalitatilor specifice de pregatire cerute de diferitele cariere. Daca in perioada anterioara factorii biologici de maturizare aveau o influenta puternica, acum acesti factori sunt mai putin importanti. Autorii impart si aceasta perioada in mai multe stadii:

A. Stadiul de explorare - coincide cu intrarea in invatamantul superior, perioada in care scopurile au o arie restransa, dar flexibilitatea vocationala este mai mare. Tinerii dispun acum de si mai multa libertate de actiune. Indecizia generala insa continua, datorita faptului ca interesele nu sunt inca stabile, dar si pentru ca situatia din momentul respectiv nu impune luarea unei decizii specifice. Principalul obiectiv al acestui stadiu il constituie selectarea unui domeniu de interes. Tinerii resimt timpul ca stresant, in sensul ca vor trebuie sa ia o hotarare privind propriul lor viitor.

B. Stadiul de cristalizare - constituie o continuare fireasca a stadiului anterior. Tinerii se implica mai mult sau mai putin intr-un domeniu major de activitate. Au foarte clar in minte ocupatiile care nu le plac. In momentul aparitiei necesitatii alegerii, decizia este ferma.

C. Stadiul de specificare - constituie punctul final al dezvoltarii unei cariere. Individul isi face alegerea pentru un anumit loc de munca sau pentru un anumit program specializat de pregatire.

Desi Ginzberg si colaboratorii sai stabilesc o matrice a procesului de alegere a carierei, ei recunosc existenta abaterilor, variatiilor individuale ce pot apare datorita factorilor biologici, psihologici si de mediu, astfel ca unele persoane isi fac alegerea vocationala mai devreme, fara ca ulterior sa mai faca schimbari esentiale.

Pe de alta parte, deviatiile de la matrice se pot datora si circumstantelor financiare sau unor disfunctii emotionale severe. Autorii acorda o importanta deosebita factorilor emotionali in dezvoltarea unei cariere, considerand ca subiectii cu probleme emotionale majore nu se inscriu in matricea lor.

In concluzie, Ginzberg si colaboratorii sai considera ca exista 4 aspecte care contribuie la procesul alegerii ocupationale din perioada adolescentei:

a) Testarea realitatii

b) Aprecierea adecvata a timpului vazut in perspectiva

c) Abilitatea de a-si oferi recompense

d) Abilitatea de a accepta compromisuri in elaborarea planurilor vocationale

3.3. Alegerea carierei in conceptia Annei Roe

Anna Roe, specializata in psihologie clinica, s-a implicat in domeniul dezvoltarii carierei ca urmare a cercetarilor sale privind trasaturile de personalitate ale artistilor. Si-a continuat cercetarile avand ca obiectiv evolutia si personalitatea unor cercetatori stiintifici diferite specialitati. Concluziile sale se refera la faptul ca exista diferente majore in ce priveste personalitatea cercetatorilor din cele doua mari domenii de activitate luate in studiu (domeniul fizica-biologie si cel social), iar aceste deosebiri sunt in mare parte rezultatul influentei pe care a avut-o copilaria asupra cercetatorilor studiati.

Anna Roe considera ca fiecare individ mosteneste o tendinta de a-si utiliza propria "energie psihica' intr-o modalitate specifica. Aceasta maniera specifica de "cheltuire' a energiei psihice, combinata cu experiente variate de viata din copilarie, modeleaza stilul general de evolutie al individului in satisfacerea nevoilor sale pe tot parcursul vietii. Stilul rezultat are implicatii deosebite in comportamentul profesional. Acest stil reprezinta relatia dintre factorii genetici si experientele de viata din timpul copilariei, pe de o parte, si comportamentul vocational pe de alta parte - lucru pe care A. Roe incearca sa-1 explice. Teoria sa vizeaza 3 componente:

1. Ea este influentata si utilizeaza conceptele teoretice ale lui Gardner Murphy si Abraham Maslow. Influenta lui G. Murphy este implicata in folosirea conceptului canalizarii energiei psihice, in stabilirea influentei pe care o are experienta de viata acumulata in copilaria timpurie in alegerea vocationala.

A. Roe se bazeaza in expunerile sale si pe teoria lui A. Maslow - privitoare la nevoi si la ierarhizarea acestora.

3. A treia componenta o constituie accentul pe care in pune influenta factorilor genetici in luarea deciziilor vocationale, ca si asupra structurarii ierarhiei nevoilor.

Teoria A. Roe cuprinde 2 niveluri:

Primul nivel este reprezentat de asertiunile generale care, in sine, nu pot fi testate empiric si in care se statueaza ca zestrea genetica a fiecarui individ subliniaza abilitatile si interesele acestuia si este in stransa legatura cu optiunea sa vocationala. Mai mult, fiecare individ isi utilizeaza energia sa psihica intr-o maniera care nu este in intregime sub controlul sau. Aceasta cheltuire involuntara de energie, considerata ca determinata genetic, influenteaza dezvoltarea abilitatilor individului.

Utilizarea energiei psihice combinata cu dezvoltarea nevoilor primare - bazata, partial, pe frustrarile sau satisfactiile timpurii si, partial pe factorii genetici - a fost scoasa in evidenta de teoreticienii personalitatii umane, in acest sens remarcandu-se A. Maslow. El face o ierarhizare a nevoilor, stabilind bine-cunoscuta sa piramida, considerand ca necesitatea satisfacerii nevoilor primare, de baza (fiziologice) este mai mare decat a celor de stima, dragoste, afectiune si autorealizare. Astfel, nevoia de dragoste nu apare deosebit de accentuata la o persoana infometata.

Factorii genetici si modul in care se ierarhizeaza nevoile influenteaza alegerea unei ocupatii si se constituie ca efect in matricea intregii vieti.

Gradul motivatiei atingerii unui scop vocational este dat de modul in care - se ierarhizeaza nevoile indivizilor si de intensitatea nevoilor specifice fiecaruia. Altfel spus J.gpas, avand doi indivizi cu o baza genetica similara, diferentele intre acumularile cunostintelor profesionale sunt date de motivatiile diferite, cauzate de diferite tipuri de experienta de viata din copilarie.

Se sugereaza aparitia unei interactiuni intre individ si mediu, dar Anna Roe nu ofera explicatii si detalii amanuntite privind natura acestei interactiuni.

Al doilea nivel al teoriei sale se refera la modalitatea in care dezvoltarea matricelor si intensitatea nevoilor de baza sunt afectate de experienta de viata din copilarie. A. Roe considera ca:

. Nevoile care sunt in mod curent si normal satisfacute nu se transforma in motivatii inconstiente

. Nevoile situate ierarhic pe trepte superioare dispar daca nu sunt decat in mod accidental satisfacute. Cele de baza, primare (in sens maslowian) devin insa factori motivatori dominanti daca nu sunt satisfacute decat in mod accidental.

. Nevoile satisfacute pe cai neuzuale, neobisnuite vor deveni motivatii inconstiente in anumite conditii.

Factorii care influenteaza intensitatea nevoii, marimea duratei dintre aparitia si satisfacerea acesteia sunt in functie de mediul inconjurator in cadrul caruia traieste individul.

Circumstantele in care nevoile pot fi sau nu satisfacute in copilaria timpurie aduc in prim plan agentii principali ai recompensei si frustrarii:

PARINTII

Au fost descrise mai multe tehnici de ingrijire a copilului, incluzandu-se si felul in care parintii interactioneaza cu copilul:

> O categorie de parinti isi exercita atentia in mod direct asupra copilului, fie supraprotejandu-1, fie solicitandu-1 excesiv.

> O alta categorie de parinti are tendinta sa ignore copilul, negandu-i cerintele fizice sau, mai mult, rejectandu-l afectiv

> A treia categorie - parintii permisivi - fie din nepasare, fie din dragoste

A Roe considera ca aceste modalitati/stiluri in care parintii se comporta cu copilul lor influenteaza satisfacerea nevoilor copilului:

. Parintii superprotectori vor satisface imediat necesitatile fiziologice ale copilului, dar vor fi mai putin prompti in rezolvarea cerintelor acestuia pentru afectiune si stima.

. Parintii superpretentiosi intra in aceeasi categorie cu parintii superprotectori, dar se deosebesc de ei prin faptul ca, pe de o parte isi rasfata copilul raspunzand imediat nevoilor sale chiar mai mult decat este necesar, iar pe de alta parte conditioneaza dragostea pe care o ofera copilului, in sensul ca aceasta este oferita in functie de supunerea si de indeplinirea sarcinilor pe care copilul le are de realizat.

. Categoria parintilor care isi ignora copilul, care nu acorda atentie starii fizice de confort a acestuia, dar nu in aceeasi masura ca parintii care sunt total lipsiti de afectiune pentru copilul lor.

. Parintii permisivi satisfac nevoile copilului pe aproape intreaga structura ierarhica a nevoilor acestora.

Care este relatia dintre satisfacerea nevoilor din copilarie de catre parinti si comportamentul general al adultului de mai tarziu, cu implicatii si in alegerea vocationala?

Schema elaborata de A. Roe reprezinta relatia dintre alegerea carierei, ca rezultat al ierarhizarii individuale a nevoilor De fapt, ideea este de a observa in ce masura un individ este sau nu orientat spre contactul cu alte persoane, ca urmare a mediului familial specific in care si-a petrecut copilaria.

Dupa opinia lui A. Roe, daca atitudinea parintilor este calda si afectuoasa, copiii lor se vor indrepta spre profesiuni din domeniul social, care presupun contactul cu oamenii. Daca atitudinea predominanta a parintilor este de concentrare, atunci copilul va alege profesiuni din domeniul artelor, in cazul in care predomina atitudinile de evitare, neglijare sau respingere in familie, copiii se vor indrepta spre profesiuni care nu implica un contact direct cu alte persoane (tehnologie, fizica etc.).

Atmosfera familiala in care a crescut un copil influenteaza tipul de activitate vocationala aleasa de acesta mal tarziu, in timp ce structura genetica si "modul involuntar de cheltuire a energiei psihice' influenteaza nivelul ocupational spre care aspira.

Factori ca intensitatea nevoilor, influenta mediului pot duce la modificari ale nivelului ocupational, dar numai in limitele zestrei genetice a individului.

Teoria personalitatii referitoare la alegerea carierei a Armei Roe atrage atentia supra unor aspecte importante in alegerea vocationala:

> Experienta de viata din copilaria timpurie influenteaza aparitia si ierarhizarea nevoilor.

> Motivatia este, in general, rezultatul intensitatii nevoilor fiecaruia, functie de gradul de deprivare individuala, dar si de structura genetica.

> Orientarea sau non-orientarea spre contactul cu alte persoane este influentata de ierarhizarea nevoilor individuale.

> Nivelul activitatii vocationale este dat de diferentele genetice dintre indivizi, dar si de influenta mediului in care traiesc acestia.

Atitudinea parintilor perceputa de copil in perioada copilariei timpurii influenteaza alegerea vocationala a acestuia din urma

3.4. Alegerea vocationala ca expresie a personalitatii in conceptia lui John Holland

Teoria tipologica a alegerii profesiunii a fost elaborata de J.L. Holland (1959,1966) din perspectiva psihologiei personalitatii si se axeaza pe explicarea si predictia comportamentului profesional. Dupa parerea autorului, interesele si preferintele profesionale pot fi considerate ca expresie a personalitatii - aceasta se constituie ca baza pentru intelegerea comportamentului profesional. ()

Holland considera ca alegerile vocationale constituie o expresie a personalitatii, iar mediile de munca, la fel ca si personalitatile umane, pot fi structurate in categorii bine determinate si definite.

In elaborarea teoriei sale, Holland porneste de la o serie de afirmatii:

Alegerea ocupatiei reprezinta o expresie a personalitatii

Profilul intereselor reflecta personalitatea

3. Indivizii dezvolta pareri stereotipe cu privire la ocupatii (de exemplu consideram ca un contabil este punctual, relativ introvertit, nesociabil)

4. Membrii unui aceluiasi domeniu de activitate au personalitati similare, precum si istorii similare ale dezvoltarii personalitatii.

5. Indivizii unui grup vocational, avand personalitati similare, vor raspunde in multe situatii la multe probleme in mod similar, punandu-si amprenta asupra mediului de munca, dandu-i acestuia anumite caracteristici.

6. Orice persoana cauta o ocupatie care sa fie congruenta cu personalitatea sa si sa-i permita sa-si exercite atitudinile si sa-si valorifice calitatile. O buna potrivire duce la succes si satisfactie.

Holland ajunge la urmatoarele concluzii:

Ø          Majoritatea persoanelor pot fi clasificate in 6 tipuri pure de personalitate:

/. realist motor

intelectual investigativ

3. artistic estetic

4. social de sustinere

5. intreprinzator antreprenorial

6. conventional conformist.

Ø          Analog exista 6 modele de mediu: realist, artistic, intelectual, social, intreprinzator, conventional.

Ø              Oamenii cauta acele tipuri de mediu care sa le permita sa-si exercite deprinderile si aptitudinile, sa-si exprime atitudinile si valorile, sa se ocupe de probleme si roluri agreabile si sa le evite pe cel dezagreabile.

Ø          Comportamentul unei persoane poate fi explicat prin interactiunea dintre mediul personalitatii sale si mediul in care traieste ()

In cele ce urmeaza prezentam cele 6 tipuri de personalitate si preferintele profesionale corespunzatoare:

1. Tipul realist:

ii plac activitati care impun forta fizica

- este agresiv, are o organizare motorie buna

- nu are deprinderi verbale si interpersonale

- prefera sa rezolve probleme concrete si nu pe cele abstracte

- este nesociabil

- achizitioneaza competente manuale in domeniul mecanic, agricol, tehnic. Persoanele care se incadreaza in acest tip de personalitate prefera profesiunile de: mecanic, tinichigiu, electrician, fermier, zidar, pilot etc.

Tipul intelectual:

este orientat in sarcina, gandeste problemele, incearca sa inteleaga si sa organizeze lumea

- este orientat spre abstract

- preferintele sale se canalizeaza spre acele activitati care implica investigatii creative ale fenomenelor fizice, biologice, culturale etc.

- achizitioneaza competente stiintifice si matematice

- ii displac activitatile persuasive, sociale si repetitive

Prefera profesiunile de: biolog, antropolog, fizician, chimist, matematician, astronom, geolog etc.

3. Tipul artistic:

prefera relationarea personala indirecta, printr-o autoexprimare proprie mediului artistic

preferintele sale sunt axate pe activitatile nestructurate, care presupun manipularea materialelor pentru a crea forme artistice noi

- achizitioneaza competente artistice in domeniul muzical, lingvistic, literar, al artelor plastice

- ii displac activitatile ordonate, sistematizate, administrative Prefera profesiunile de: poet, muzician, sculptor, compozitor, actor.

4. Tipul social:

alege activitati de predare si terapeutice

- ii plac lucrurile sigure

- are deprinderi verbale si interpersonale si este orientat social

- preferintele sale se indreapta spre acele activitati care implica informarea, pregatirea, grija pentru alte persoane

- ii displac activitatile manuale si tehnice care presupun utilizarea de materiale si/sau masini/unelte de lucru

Prefera profesiunile de: invatator, profesor, psiholog, judecator, logoped, ingrijitor de bolnavi

5. Tipul intreprinzator:

prefera utilizarea deprinderilor sate verbale in situatii care ii furnizeaza ocazii de vanzare, de dominare, de a conduce pe altii

- prefera acele activitati in care solicita alte persoane pentru atingerea scopurilor sale organizatorice/financiare

- achizitioneaza competente de lider, de persuasiune, de relationare interpersonala Profesiuni: politician, hotelier, antreprenor, vanzator de automobile etc.

6. Tipul conventional:

- are o structura verbala formala si prefera activitatile in care sa utilizeze cifrele

- alege rolurile de subordonat si isi realizeaza scopurile prin conformism

- prefera activitatile care solicita manipulari ordonate si sistematizate ale datelor, organizand informatiile scrise si pe cele numerice pentru atingerea scopurilor sale organizationale

Profesii: contabil, revizor, casier, statistician, functionar bancar.

Holland face o transpunere grafica a celor 6 tipuri de personalitate sub forma unui hexagon in care fiecare punct de legatura dintre doua laturi reprezinta un tip de personalitate, in urmatoarea ordine: realist, intelectual, artistic, social, intreprinzator, conventional.

Interventia se intemeiaza pe masuratorile referitoare la tipul de personalitate obtinute prin utilizarea unui inventar de interese. Unui individ ii pot corespunde unul, doua sau toate cele sase tipuri de personalitate. Profilul obtinut prin ierarhizarea tipurilor pentru o persoana, dat de scorurile masuratorilor, se numeste "subtip' si reda codul intreg pentru toate tipurile. In mod curent, in evaluare si interventie sunt folosite cele mai importante 3 litere ale codului de tip. Codul de 3 litere cunoscut, in general, sub numele de codul Holland, permite intelegerea personalitatii individului.

Holland considera ca daca o persoana nu are posibilitatea de a-si desfasura activitatea conform propriei personalitati, alegerile sale trebuie sa se indrepte spre domeniile invecinate, ocupatiile indicate cel mai putin aflandu-se in coltul diametral opus al hexagonului. De exemplu, daca un individ are o personalitate de tip social, se poale afirma ca:

Cu cat interesele sociale cresc, descresc interesele realiste. Realistul se afla la polul opus socialului, iar prin desenarea diagonalelor care unesc toate celelalte interese cu cele sociale, se vede foarte clar aceasta departare de interese a celor doua tipuri de personalitate.

Ariile de interese mai apropiate socialului ar putea constitui prioritati de interese de gradul II pentru individ (artistic si intreprinzator).

3. Ariile de interese mai indepartate (conventional si intelectual) sunt arii cu interese mai scazute, iar realistul contine cele mai scazute interese.

Holland afirma ca pentru orice tip de personalitate, ocupatia care contine caracteristici similare tipului respectiv de personalitate ii ofera individului o satisfactie potentiala. Astfel, daca luam exemplul dat anterior, constatam ca o persoana care are interese sociale va fi satisfacuta intr-o activitate care este saturata de factori sociali. O metoda buna de predictie a succesului profesional este cea prin care se face o identificare obiectiva a trasaturilor individului cu cerintele solicitate pentru succes intr-o profesie si, deci, o potrivire intre individ-activitale.

Holland sugereaza ca, cu cat ne creste interesul pentru anumite preferinte specifice, cu atat ne descreste interesul pentru lucrurile care ne displac, iar ocupatiile care contin sau sunt strans legate de preferintele noastre conduc la un succes mai mare decat acelea care contin putine din preferintele noastre.

3.5. Analiza comparativa: constatari st evaluari

Alegerea si dezvoltarea carierei sunt procese extrem de complicate. Teoriile ne ofera o reprezentare simplificata a acestor procese. Aceste teorii pot fi utilizate, asa cum s-a exprimat Krumboltz (1994) ca niste harti rutiere care ne ghideaza in procesul dezvoltarii carierei. Pe scurt, teoriile:

. Ne ajuta sa intelegem fortele care influenteaza deciziile referitoare la dezvoltarea carierei

. Ne sprijina sa clarificam procesele care au loc

. Ofera indrumari pentru practicieni in absenta unor linii directoare empirice Atunci cand se aplica aceste teorii, va trebui sa tinem seama ca ele s-au dezvoltat intr-o anumita perioada de timp si au un anumit specific cultural. Aceasta inseamna ca pentru aplicarea lor in societatea actuala, o societate postmoderna, si in culturi diferite fata de cea in care au luat nastere aceste teorii, este nevoie de anumite adaptari.

Din cele mai multe teorii, practicianul poate deduce implicatii asupra modului in care sa elaboreze orientarea scolara si profesionala in practica.

D.E. SUPER cele mai importante concepte in cadrul teoriei lui Super sunt cele utilizate pentru a nuanta ideea de potrivire (maturitatea, identitatea vocationala, conceptul vocational despre sine) si pentru constientizarea faptului ca aceasta corelare este un proces continuu, repetat ori de cate ori elevul trebuie sa ia o decizie in legatura cu cariera sa. Aceasta sprijina ideea unei consilieri ciclice si a unui proces evolutiv.

Super pune un accent mai mare pe alegerea profesiunii ca proces (si nu ca moment decizional unic) si chiar sugereaza ca termenul de dezvoltare sa fie folosit in locul celui de alegere pentru ca el include conceptele de preferinta, alegere si adaptare. De asemenea, Super a introdus conceptul de maturitate profesionala. Dupa opinia sa, pe masura ce individul se maturizeaza profesional, el trece printr-o serie de stadii, fiecare dintre ele corespunzand unei anumite faze din procesul dezvoltarii conceptiei despre sine.

Un alt merit al lui D.E. Super consta in faptul ca el a subliniat congruenta alegerii profesionale cu conceptul despre sine, precum si relatia pozitiva dintre aceasta congruenta si satisfactia profesionala a individului. Dupa D.E. Super conceptia despre sine reprezinta principiul director care ghideaza evolutia intregii cariere profesionale Prin exprimarea optiunii profesionale, se considera ca individul nu face altceva decat sa-si formuleze opiniile despre propria persoana, prin alegerea unei profesii el incearca sa se realizeze pe sine.

De asemenea, in practica OSP, conform cu aceasta teorie, trebuie sa recunoastem importanta mediului si a unor indicatii asupra modului in care poate fi inteles rolul acestuia.

Super considera ca sunt 5 mari stadii de dezvoltare, fiecaruia dintre acestea corespunzandu-i anumite sarcini vocationale specifice. Nu atat stabilirea unei periodizari a vietii, cat faptul ca fiecare etapa de dezvoltare are anumite caracteristici specifice, este de un real folos consilierului de OSP pentru formularea (impreuna cu clientul) a obiectivelor urmarite in cazul fiecarui solicitant.

Super arata clar ca orientarea carierei este un proces de evolutie, care dureaza intreaga viata, urmand un maxi-ciclu, dar in care reapar mini-cicluri, ori de cate ori trebuie sa se ia o decizie. El ofera o explicatie cu privire la modul in care evolutia este rezultatul

unei interactiuni intre indivizi, luarea deciziei si mediu. Se explica, de asemenea, modul in care "profilul evolutiei carierei' (maturitatea carierei) joaca un rol cheie in dezvoltare.

J.L HOLLAND interesanta ni se pare si abordarea lui Holland in care stabileste relatia existenta intre lumea ocupationala si personalitatea umana. Se considera ca exista o congruenta intre tipul de personalitate si tipul de ocupatii, iar succesul vocational este dat numai in cazul in care matricea ocupationala este identica sau asemanatoare cu matricea personalitatii.

Important pentru consilierul de OSP este ajutorul pe care il ofera clientului in stabilirea si constientizarea tipului sau de personalitate, pentru ca intr-o etapa ulterioara sa-­si poata gasi alternativele posibile pentru el, din care sa-si aleaga pe cea optima din momentul respectiv.

Teoria lui Holland reprezinta paradigma in care vom desfasura cercetarea propusa, deoarece ofera informatii si instrumente eficiente in orientarea carierei elevilor.

ANNA ROE - aduce in prim plan:

. Modul de cheltuire a energiei psihice care influenteaza evolutia si stilul de viata al unei persoane, cu implicatii in comportamentul profesional

. Experienta de viata din copilarie, in care un rol hotarator il au parintii

. Luarea deciziilor vocationale in functiile de nevoile si ierarhizarea acestora, la care se adauga influenta factorilor genetici.

Accentul pus pe experienta de viata din copilarie, pe zestrea genetica (modul de utilizare a energiei psihice), pe mediul in care traieste si creste un copil, pe rolul determinant al parintilor in dezvoltarea acestuia constituie repere deosebit de importante pentru consilierul de orientare a carierei.

GINZBURG, GINSBERG, AXELRAD, HELMA considera ca alegerea vocationala este conditionata de mediul in care traim, de nivelul de instruire, de valorile individuale si personalitatea fiecaruia. Important ni se pare faptul ca sunt aduse in discutie valorile ca unul din elementele cheie ce conditioneaza alegerile vocationale, alaturi de influentele pe care le au ceilalti factori amintiti.

Chiar daca in aceasta abordare valorile sunt considerate numai din perspectiva ocupatiilor si implica numai o reactie de raspuns din partea individului, dintr-o perspectiva ce vizeaza mai curand interesele acestuia, totusi acest punct de vedere ni se pare interesant prin constientizarea faptului ca fiecare tip de activitate vocationala include valori ce se pot potrivi sau nu, accepta sau nu cu/de catre fiecare persoana.

Din cele prezentate rezulta ca sunt o serie de factori care influenteaza activitatea profesionala a fiecaruia dintre noi, factori de care un consilier de orientare trebuie sa tina cont atunci cand lucreaza cu clientii sai:

> Ereditatea

> Mediul

> Experienta de viata (cu precadere inregistrata in copilarie)

> Dezvoltarea individuala

> Aptitudinile, interesele, valorile individuale, trasaturile de personalitate. Sintetizand aspectele de baza ale diferitelor teorii in domeniu, vom remarca unele elemente comune precum:

. Importanta informatiilor in procesul luarii deciziei cu privire la cariera

. Oscilatia intre stilul rational si cel intuitiv/afectiv in alegerea profesiei

. Plurideterminarea factoriala a maturizarii profesionale si a procesului luarii deciziei cu privire la cariera

. Dominanta psihologica, pedagogica sau sociologica in explicarea fenomenului dezvoltarii carierei

. Importanta succesului sau esecului profesional asupra carierei.