PROBLEME GENERAL-TEORETICE ALE ORIENTARII SCOLARE SI PROFESIONALE (CA ETAPA INITIALA A ORIENTARII IN CARIERA)

PROBLEME GENERAL-TEORETICE ALE ORIENTARII SCOLARE SI PROFESIONALE (CA ETAPA INITIALA A ORIENTARII IN CARIERA)

Delimitari conceptuale

1.1.1. Orientarea scolara si profesionala in sens clasic

Orientarea scolara si profesionala (OSP) este definita, traditional, ca un sistem de actiuni educationale, pe care le intreprind factorii responsabili, in vederea sprijinirii elevului in alegerea unei scoli, unei profesiuni, care sa se potriveasca personalitatii sale, si care, totodata sa fie solicitata de societate. In aceasta acceptie, « orientarea scolara este o premisa pentru orientarea profesionala iar orientarea profesionala constituie o finalizare si o validare a orientarii scolare. Prin OSP se urmareste folosirea rationala a resurselor umane ». ()

In « Dictionar explicativ de psihologie colara   OSP este definita astfel : « sistem de actiuni si influente care se exercita asupra elevilor in vederea optiunii cat mai corecte pentru o anumita scoala (forma de invatamant) si pentru o anumita profesiune care sa asigure, in cat mai buna masura, satisfacerea trebuintelor personale si a celor sociale, potrivit cu interesele, aspiratiile si aptitudinile fiecarui tanar. » ()

Studiind componentele esentiale ale pedagogiei, Ioan Bontas include OSP in cadrul componentelor complementare ale acesteia, alaturi de :

educatia permanenta ;

cercetarea pedagogica ;

managementul educational.

Autorul defineste OSP drept « un sistem coerent si dinamic, de principii, actiuni si masuri, prin care un individ sau un grup sunt indrumati (ajutati) sa-si aleaga (sa opteze pentru) o anumita scoala, corespunzator inclinatiilor, aptitudinilor si aspiratiilor proprii, in scopul dezvoltarii personalitatii, respectiv pentru o anumita profesie si pentru integrarea social-utila. «  ()

Sorin Cristea defineste OSP din perspectiva continutului si din perspectiva metodologica a acestei activitati complexe : « OSP reprezinta ansamblul actiunilor optionale si consultative realizate prin modalitati pedagogice, generale si speciale, subordonate, din punct de vedere al continutului, dimensiunii tehnologice/aplicative a educatiei, iar din perspectiva metodologica, activitatii de asistenta psihopedagogica si sociala a cadrelor didactice, elevilor si parintilor, proiectata la nivelul sistemului de invatamant. » ()

Din perspectiva continutului OSP este un sistem al dimensiunii tehnologice a educatiei, care vizeaza formarea-dezvoltarea capacitatilor generale si specifice ale elevilor de aplicare a cunostintelor in diferite contexte psiho-sociale.

Din perspectiva metodologica OSP este un subsistem al activitatii de asistenta psihopedagogica a cadrelor didactice, elevilor si parintilor, care se realizeaza la nivelul sistemului de invatamant.

OSP se inscrie in cadrul mai larg al activitatii de asistenta psiho-pedagogica desfasurata in « unitati conexe ale invatamantului preuniversitar de nivel teritorial si zonal » () :

a)        centre de asistenta psiho-pedagogica a elevilor, cadrelor didactice si parintilor, care functioneaza in fiecare judet si in municipiul Bucuresti

b)       cabinete de asistenta psiho-pedagagica a elevilor, cadrelor didactice si parintilor, care functioneaza interscolar pe zone ale judetului si municipiului Bucuresti.

In aceste centre se desfasoara o activitate de orientare complexa si permanenta a « actorilor educatiei » (elevi, cadre didactice, parinti) proiectata de specialisti in pedagogie, psihologie, sociologie, cu statut de profesor-consilier sau de psihopedagogul scolar.

Obiectivele generale ale acestor centre sunt :

a)     asistenta psihologica a actorilor educatiei (mai ales activitatea de cunoastere a elevilor)

b)     asistenta pedagogica a « actorilor educatiei » (mai ales activitatea de indrumare metodologica a profesorilor)

c)     asistenta sociala (activitatea de orientare scolara, profesionala si sociala a « actorilor educatiei  », in vederea elaborarii unor decizii optime la nivel scolar, profesional si social)

In sens larg ORIENTAREA consta in punerea copilului in situatia de a dovedi ca stie sa judece o imprejurare, sa o analizeze, sa o integreze in contextul din care face parte, adoptand fata de ea o anumita pozitie, o atitudine constienta si motivata de argumente convingatoare.

Presupunand cantarirea si examinarea unor conditii, descifrarea unor premise si consecinte, precum si luarea unei atitudini intr-o interventie decisa, orientarea se diversifica in forme de orientare scolara, profesionala, sociala, familiala etc., fiecare fiind un aspect particular al acelorasi calitati generale si trasaturi de personalitate. « Orientarea (de orice natura ar fi ea : scolara, profesionala, sportiva) se inscrie in dinamica devenirii umane » ()

O examinare sumara a mecanismelor care stau la baza orientarii ne arata ca este vorba despre un act complex, multiconditionat, cu numeroase necunoscute. « Orientarea este atat gandire si evaluare rationala cat si afectivitate si spontaneitate » ()

Orientarea presupune :

capacitatea de anticipare, de previziune si de proiectare a unor mijloace si masuri necesare unui scop

capacitatea de a intrezari rezultatul unei actiuni si urmarile asupra conduitei ulterioare

A vorbi despre orientare inseamna a vorbi in acelasi timp despre educatie. Cele doua procese se interconditioneaza si sunt complementare. ORIENTAREA este rezultatul unei experiente individuale si a unui proces de educatie ; EDUCATIA este influentata de modul in care orientarea (ca dimensiune importanta a individului) capata valente formative. Atat educatia cat si orientarea angajeaza persoana in ansamblul ei.

Educatia imprima orientarii virtuti deosebite si o transforma in factori de autoeducatie, iar orientarea o data dovedita o calitate importanta a persoanei (o trasatura generala, o caracteristica a personalitatii) are pretentia sa dirijeze comportamentul in orice imprejurare.

D. Salade arata ca un tanar la 14-16 ani trebuie sa aiba formata deprinderea de a examina cu competenta o situatie noua, mai ales una care ii angajeaza viitorul, de a formula o judecata si de a decide in mod independent (de a formula o optiune motivata).

Aceasta se poate realiza prin exersarea elevilor in rezolvarea problemelor ce se pot ivi in activitatea lor, luand in considerare ansamblul factorilor educativi.

"Sub formele ei originale, orientarea precede educatia , dar in data ce a intrat sub incidenta acesteia , ea devine un proces constient, motivate si integrat in ansamblul influentelor pe care le exercita aceasta (educatia) asupra persoanei." ()

A fi orientat inseamna, in sens larg, a fi rational, a sti sa cantaresti, a alege intre multiple alternative pe cea adecvata.

Am spus mai sus ca putem vorbi de o orientare sociala, etica, profesional, filosofica. Dar cel mai consacrat este in literatura psihopedagogica termenul de orientare scolara si profesionala.

Aceste atribute («scolara » si « profesionala ») adaugate notiunii de orientare precizeaza domeniul, particularizeaza sensul si circumscriu aria ei de intrebuintare.

OSP are doua laturi corelate :

orientare scolara

orientare profesionala

Evolutiv, privind lucrurile, cele doua laturi ale orientarii scolare si profesionale, initial paralele si relative independente, au devenit simultane.

Orientarea scolara si orientarea profesionala reprezinta laturi ale aceluiasi proces - procesul de orientare - ce are ca finalitate integrarea scolara si apoi cea socio-profesionala a individului. Cele doua componente ale OSP se realizeaza atat una in continuarea celeilalte, cat si in interactiune.

Orice actiune orientata in directia orientarii scolare se face prin prisma orientarii profesionale, vizand realizarea unei sarcini a acesteia, dupa cum orientarea profesionala este o continuare fireasca a celei scolare.

Orientarea scolara, ca latura ce precede, conditioneaza si favorizeaza orientarea profesionala, reprezinta activitatea de indrumare a elevilor spre unitatile de invatamant care corespund in cea mai mare masura aptitudinilor si intereselor lor si directiilor dezvoltarii sociale.

In « Vocabulaire de psychopedagogie et de psychiatrie de l'enfant » orientarea scolara este definita astfel : « orientarea copilului spre forma de invatamant care sa-i dezvolte la maxim posibilitatile »() In continuare R. Lafon precizeaza ca orientarea scolara si are loc in diferite perioade ale vietii unei persoane (copilului) :

o prima orientare se face la nivel prescolar, in acest caz copii iau decizia orientarii, singuri sau ajutati de un specialist

orientarea la intrarea in scoala primara

orientarea la intrarea in liceu

Orientarea scolara pregateste orientarea profesionala, care nu se poate face cu succes decat atunci cand tanarul a atins un nivel suficient de maturitate.

Intensificarea activitatii de orientare scolara si profesionala are loc, de regula la nivelul anilor scolari care marcheaza sfarsitul si inceputul ciclurilor de invatamant. Orientarea scolara pregateste orientarea profesionala, care nu se poate face cu succes decat atunci cand tanarul a tins un nivel suficient de maturitate.

Intensificarea activitatii de orientare scolara are loc, de regula, la nivelul anilor scolari care marcheaza sfarsitul si inceputul ciclurilor de invatamant (clasa a IV-a, a V-a, a IX-a si a XI/XII-a).

Asa cum arata M. Jigau « balansul sau trecerea de la orientarea scolara la cea profesionala se produce pe masura apropierii unui ciclu de invatamant ce prezinta si potentiale « iesiri » din sistemul de educatie si formare (sfarsitul invatamantului obligatoriu, a scolii profesionale si de ucenici, liceului, scolii postliceale, facultatii etc.)

Orientarea scolara are o importanta capitala in decursul vietii individului. Ea evita pierderea unui timp pretios. Anumite aptitudini nu se pot dezvolta dupa pierderea perioadei optime de dezvoltare. Astfel ea favorizeaza dezvoltarea personalitatii individului.

Orientarea scolara poate interveni atunci cand un copil intampina dificultati in urmarea cursurilor desfasurate in scoala normala. Acest copil va fi orientat, dupa o evaluare temeinica, spre invatamantul special.

Orientarea scolara se refera concret la alegerea tipului de scoala care-i va permite tanarului sa se realizeze optimal cel mai bine.

« Orientarea scolara- scria M. Debesse- constituie problema alegerii studiilor sau a ramurilor de studii care pot fi imbratisate de catre copil sau de catre tineri la o anumita varsta, astfel incat ei sa urmeze acele institutii de invatamant care se potrivesc cel mai bine cu capacitatile, , cu gusturile si ansamblul personalitatii lor. « ()

Alegerea tipului de scoala presupune cunoasterea exacta a retelei scolare, a tipurilor de licee, specificului fiecaruia, a sectiilor, profilelor pentru care pregateste, a conditiilor de admitere si a perspectivelor pe care le ofera terminarea studiilor.

Pregatirea pentru alegerea scolii presupune nu numai initierea in « tainele » procesului de alegere, ci si inarmarea elevilor cu cunostintele necesare formularii unei optiuni constiente.

Paul Popescu Neveanu defineste (in « Dictionar de Psihologie «) orientarea profesionala astfel : « Actiunea de indrumare a persoanei catre o profesiune sau catre un grup de profesiuni, in conformitate cu aptitudinile sau inclinatiile sale . Orientarea profesionala tinde sa gaseasca pentru fiecare individ ocupatia, profesiunea cea mai potrivita. » Autorul precizeaza in continuare : « pe un plan mai larg orientarea profesionala reprezinta o actiune organizata de repartitie, dupa criterii obiective, a energiei umane spre diferite sectoare de activitate sociala, tinzand ca prin realizarea interesului colectiv sa fie satisfacuta necesitatea de valorificare a persoanei. « ()

In acest mod ea contribuie pe plan social la realizarea echilibrului dintre cererea si oferta de potential uman, ceea ce inseamna, pe plan personal, siguranta drumului ales. Se subliniaza astfel cele doua sarcini de baza ale orientarii profesionale :

a)       gasirea pentru o persoana a profesiunii celei mai adecvate capacitatilor sale

b)       satisfacerea cu personal a tuturor ramurilor profesionale pe plan national

Deci orientarea trebuie sa se faca nu numai in functie de individ ci si in functie de cerintele societarii.

Din punct de vedere al individului, orientarea trebuie sa-i asigure conditii prielnice dezvoltarii personalitatii si sa-i ofere satisfactii in munca. Din punct de vedere social important este ca orientarea sa raspunda unor obiective economice, astfel incot prin valorificarea potentialului de care dispune personalitatea umana sa se asigure cresterea productivitatii muncii.

Orientarea profesionala urmareste stabilirea unei corespondente optime intre individ si profesiune. In mod traditional, adolescentul era orientat spre o meserie ce corespundea cel mai bine capacitatilor si gusturilor personalitatii sale. Asa cum precizeaza N. Sillamy in « Dictionar de psihologie « : « O data cu progresul tehnicii, cu aparitia de noi profesii, adolescentii sunt orientati catre un sector profesional, pentru ca ei sa poata primi o pregatire generala suficienta care sa le permita recalificarea cu usurinta daca lucrul acesta devine necesar. » ()

Dupa M. Jigau, « orientarea profesionala este procesul maximei sincronizari dintre aspiratiile personale si cele sociale cu privire la munca, privita ca sursa de satisfactii individuale si ca mijloc de progres economic general. » ()

Acest proces presupune competenta, invatare, pregatire profesionala continua, competitie, selectie, asumarea de responsabilitati. De aceea orientarea profesionala nu trebuie sa se rezume doar la informarea elevilor asupra profesiunilor existente, ci trebuie sa duca la dezvoltarea de atitudini pozitive a acestora fata de ele, sa-i determine sa manifeste preocupari legate de profesiunea preferata.

Legat de orientarea profesionala « Dictionnaire actuel de l' education «  defineste notiunea de orientare profesionala colectiva (group vocational guidance) : « difuzarea de informatii concrete si de sfaturi de orientare unor grupuri de persoane avand nevoi profesionale identice. » ()

O definitie sintetica (ce cuprinde ambele aspecte ale orientarii) este data in « Vocabulaire de pedagogie moderne » : « orientarea este activitatea care permite unui individ sa aleaga un anumit tip de invatamant (in functie de aptitudinile, aspiratiile sale, de elementele constitutive ale personalitatii sale) - orientarea scolara sau o anumita meserie - orientarea profesionala. «  ()

CONCLUZII

Orientarea scolara, impreuna cu orientarea profesionala constituie un sistem de actiuni. Ele sunt axe ale aceluiasi proces, cu aceeasi finalitate, axe ce se presupun si se interconditioneaza reciproc. Actiunile indreptate in directia orientarii scolare se fac prin prisma orientarii profesionale, dupa cum aceasta din urma reprezinta continuarea fireasca a celei scolare. « Orientarea devine simultan scolara si profesionala ». ()

Cele doua laturi formeaza un continuu, aceasta fiind si motivul pentru care se vorbeste despre ele ca despre un singur concept.

Nota definitorie a orientarii asupra careia insista tot mai mult specialistii este caracterul ei educativ.

Orientarea nu mai este un simplu proces psihodiagnostic si de indrumare profesionala, ci este in esenta o actiune educativa care realizeaza pregatirea psihologica pentru alegerea profesiunii. OSP este un demers in mod esential de natura educativa pentru ca educatia si orientarea sunt doua functii ale scolii complementare, dar distincte.

Orientarea ne apare astfel ca o componenta intrinseca a actiunii educative. Includerea ei in actiunea educativa, se justifica prin convergenta finalitatii lor. Atat orientarea cat si educatia vizeaza dezvoltarea personalitatii umane. Aceasta nu inseamna ca ele se confunda sau se suprapun. Actiunea educationala are in vedere dezvoltarea personalitatii umane in concordanta cu cerintele idealului educativ, pe cand orientarea urmareste dezvoltarea acelor componente ale personalitatii care sa-i permita individului realizarea unei optiuni scolare si profesionale potrivite posibilitatilor sale si cerintelor impuse de continuarea studiilor si exercitarea profesiunii.

Astfel educatia si orientarea ne apar ca doua laturi componente ale aceluiasi proces : pregatirea individului in vederea integrarii sale socio-profesionale. Din aceasta cauza, subliniaza I. Nicola, caracterul permanent al educatiei presupune cu necesitate caracterul permanent al orientarii ». () Astfel orientarea nu se refera doar la o etapa din viata omului si nu se face o data pentru totdeauna. « Reorientarile sunt necesare astazi pe tot parcursul vietii datorita evolutiei tehnicilor, stiintelor, meseriilor. Ele au devenit posibile printr-o educatie neintrerupta." ()

Indrumarea elevilor in alegerea studiilor si/sau profesiunii, ca obiectiv fundamental al OSP , este o activitate foarte complexa si care implica o mare raspundere a tuturor celor implicati.

Sintetizand realitati si date foarte diferite - realitatea personalitatii umane, caracterizata prin aspiratii, interese, capacitate, motivatii si realitatea sociala, cu dinamica si legitatile ei proprii - OSP se realizeaza cu succes numai cand sunt reunite preocuparile specialistilor din domeniile care au ca obiect de studiu aceste doua realitati : pedagogi, sociologi, juristi, psihologi, economisti, medici etc. Acestia impreuna cu factorii educationali, trebuie sa indrume tinerii spre acea profesiune in care ei pot obtine maximum de performanta.

Succesul activitatii de OSP depinde de articularea optima a datelor despre personalitatea elevului cu datele furnizate de realitatea sociala la momentul dat.

In stransa legatura cu notiunea de orientare trebuie definite si conceptele de : preorientare profesionala, reorientare scolara si profesionala, selectie scolara si profesionala.

In « Dictionar de orientare scolara si profesionala » preorientarea profesionala este considerata ca o « etapa ce precede orientarea profesionala si care consta in depistarea aspiratiilor si capacitatilor elevilor care le sunt necesare in viitoarea profesiune, asistenta acordata elevului pentru a se autocunoaste si a se autoorienta. « ()

Preorientarea profesionala se caracterizeaza printr-o alegere mai generala, prin optiunea pentru un anumit tip de scoala sau pentru o anumita ramura de activitate, urmand ca optiunea pentru o singura profesiune sa se faca la absolvirea scolii. Din acest motiv unii pedagogi considera ca scoala se preocupa indeosebi de orientarea scolara si preorientarea profesionala, orientarea profesionala propriu-zisa ramanand in sarcina unor servicii de specialitate, care isi desfasoara activitatea in cooperare cu scoala.

Reorientarea scolara si profesionala este definita in aceeasi lucrare ca « actiune intreprinsa de cel in cauza (sau de factorii responsabili) in vederea schimbarii optiunii sau profesiei initiale, pentru restabilirea echilibrului dintre om si activitate (profesiune). » ()

Reorientarea poate fi generata de :

factori personali (constatarea ca profesiunea nu corespunde cu aspiratiile, aptitudinile, interesele proprii)

factori social-economici (disparitia profesiunii respective)

alte cauze (modernizarea profesiunii, retribuirea)

Reorientarea scolara si profesionala nu este un esec al consilierii, ci consecinta inevitabila a miscarii sociale, a dinamicii profesiunilor a muncii, a dezvoltarii tehnologice, a mobilitatii profesionale in plan teritorial, national, a schimbarii sistemului de valori, interese si motivatii ale individului ca urmare a dezvoltarii personale.

Selectia scolara consta in « retinerea dintr-un contingent de candidati la o scoala de grad superior (liceu, facultate) a celor cu rezultatele cele mai bune la probele date (lucrari scrise, examene orale, , teste etc.). Selectia actioneaza cu atat mai drastic cu cat s-a facut o orientare scolara mai slaba. »()

Selectia profesionala consta in alegerea dintr-un grup de candidate la o profesiune a celor mai capabili (din punct de vedere al cerintelor profesiei in cauza). Rezultatele ei sunt conditionate de orientarea scolara/profesionala. » ()

«  Ghidul metodelogic al OSP «  arata ca selectia profesionala presupune alegerea (pe baza unor metode ca : examene de cunostinte, teste, probe) dintr-un grup de persoane pregatite profesional, a acelora care intrunesc, la un nivel superior, cerintele profesiunilor sau ale locurilor de munca vacante.

Precizarea continutului acestui concept s-a facut pentru a evita eventualele confuzii cu orientarea profesionala, selectia profesionala referindu-se la un grup de persoane care au deja o profesie.

E. Claparede subliniaza extrem de sugestiv diferenta dintre cele doua situatii : « Avem orientare profesionala atunci cand e vorba de a alege o cariera pentru un individ si avem selectie profesionala cand alegem individul pentru o anumita cariera. » ()

Frontierele dintre selectia si orientarea profesionala nu sunt suficient delimitate, ambele activitati utilizand multe tehnici comune pentru detectarea aptitudinilor individuale.

In tabelul urmator am surprins doua dintre cele doua activitati :

1.1.2. Orientarea scolara si profesionala in sens modern

OSP trebuie sa tina seama nu numai de trasaturile psihoindividuale ale celor orientati, ci si de particularitatile perioadei in care se face orientarea, de faptul ca piata fortei de munca este foarte pretentioasa si oscilanta, iar somajul poate oricand sa puna individul in situatii neasteptate si dificile. De aceea, in procesul de orientare fiecare tanar trebuie indrumat sa-si aleaga profesia cat mai potrivita cu propriile trasaturi si sa se pregateasca temeinic pentru a o exercita. In acelasi timp, el trebuie sa fie pregatit psihologic pentru a-si schimba la nevoie nu numai locul de munca ci si profesia.

In acest context OSP de tip clasic lasa locul, din ce in ce mai mult, "sfatului de orientare" si consilierii psihologice, care are in vedere sugerarea, oferirea unor solutii dinamice in perspectiva unor reorientari din mers in caz de nevoie.

Realitatea practica a activitatii recente si a celei viitoare in acest domeniu justifica din ce in ce mai mult consiliera carierei si consiliera scolara si profesionala si mai putin OSP. Consideram ca aceste concepte acopera mai exact ceea ce inseamna acest domeniu.

In viziunea lui Gh. Tomsa "Orientarea carierei desemneaza un ansamblu de actiuni educationale cu multiple implicatii psihologice, sociale, economice, medicale, ergonomice, etice etc. Ea are ca obiectiv fundamental pregatirea elevilor pentru alegerea studiilor si profesiunii, pentru integrarea lor functionala in viata social-productiva. Aceasta pregatire trebuie sa permita elevilor efectuarea unor optiuni (scolare si/sau profesionale) corecte si realiste, in conformitate cu sistemul de aspiratii, dorinte, interese, cu potentialul individului (nivel de pregatire, aspiratii, aptitudini, deprinderi etc.) si cu cerintele vietii sociale (necesarul fortei de munca in diverse sectoare de activitate)."

Astfel orientarea carierei ne apare ca o actiune permanenta de dirijare a procesului de formare a personalitatii fiecarui elev in parte, in directia realizarii unei concordante intre:

ceea ce vrea (sistemul de aspiratii, dorinte, preferinte)

ceea ce poate (cunostintele, abilitatile, capacitatile de care dispune)

ceea ce trebuie sa faca elevul (oferta de munca, cerintele vietii sociale).

In SUA, incepand cu anii 1960-1970 apare conceptul de CARIERA pentru a il inlocui pe cel de PROFESIE, atat in activitatea practica cat si in literatura de specialitate.

Gysbers constata ca notiunea de cariera a capatat o conotatie mai ampla, in stabilirea semnificatiei sale luandu-se in considerare o abordare tridimensionala a individului, avandu-se in vedere:

rolurile indeplinite (de a invata, de a munci, de a fi membru al familiei sale, de a fi membru al unei comunitati)

locurile/spatiile concrete in care traieste (acasa, la scoala, la locul de munca, in comunitate, in societate)

evenimentele din viata sa (intrarea in viata activa, casatoria, divortul etc.)

M. Jigau subliniaza caracterul dinamic si sfera de cuprindere mai larga a notiunii de cariera in comparatie cu cea de profesiune, care ne apare ca o entitate statica. In viziunea sa cariera acopera diferite roluri pe care le indeplineste individul de-a lungul vietii sale: elev, angajat, membru al comunitatii, parinte etc. Cariera se refera la modul in care persoana activeaza in familie, scoala si societate si la suita de etape prin care poate trece in viata: casatorie, pensionare etc., toate acestea considerate ca un tot unitar, indivizibil.

Dezvoltarea carierei se refera la toate aspectele vietii umane aflate in devenire si cu o dinamica specifica in diferite planuri, adica:

autocunoasterea si formarea deprinderilor de relationare interpersonala

educatia si formarea profesionala initiala

asumarea de diferite roluri in viata

modul de integrare, traire si planificare a diferitelor evenimente ale vietii

In "Dictionar de OSP" este definita notiunea de cariera profesionala ca fiind "traseul parcurs de o persoana in profesarea unei activitati pentru care s-a pregatit, trecand prin diverse functii, posturi si roluri." Astfel, in cariera didactica cineva poate ocupa diverse posturi (educator, invatator, asistent, lector, conferentiar) sau diverse functii (director, inspector, decan rector etc.). In acest sens mai strict, cariera ne apare ca o succesiune de profesiuni, indeletniciri, pozitii pe care le are o persoana in decursul perioadei de activare a vietii.

Spre deosebire de notiunea de cariera, cea de cariera profesionala se refera strict la perioada activa a vietii (de la intrarea pana la iesirea din profesie), la rolurile profesionale indeplinite de individ in aceasta perioada.

Asa cum subliniaza insa M. Jigau, in societatea actuala - date fiind modificarile structurilor cunoscute pietei muncii, ale raporturilor intre cerere si oferta, introducerea tehnologiei informatice - un management rational al resurselor umane trebuie sa-si asume si o dimensiune morala: respectarea dreptului individului de a exercita o profesie si, in acelasi timp, de a-si trai cu demnitate viata.

Astfel, practica consilierii carierei dezvolta un model holistic de abordare a individului si a problemelor sale sub toate fatetele identitatii, in situatii de viata (acasa, la scoala, la locul de munca, in comunitate) si cu toate stilurile de relationare practicate de-a lungul existentei.

D. Super preia definitia data de Shartle unei profesiuni, considerand-o : "un grup de ocupatii si functii similare, functia fiind data de un grup de sarcini ce trebuie indeplinite de o persoana.". El arata ca psihologia traditionala de studiere a profesiunilor, prin metodele utilizate, inclusiv teste psihometrice, ofera informatii statice despre caracteristicile persoanelor care exercita o anumita profesiune. Psihologia profesiunilor nu ne ofera date, nu ne comunica nimic despre dinamica ocupationala a unei persoane. El propune inlocuirea psihologiei profesiunilor cu psihologia carierei. Aceasta din urma se bazeaza pe metodele si tehnicile folosite in psihologia profesiunilor, dar aduce un nou mod de abordare, un punct de vedere dinamic, evolutiv. Psihologia carierei construieste un mod de abordare, un punct de vedere dinamic, evolutiv. Psihologia carierei construieste un "model al carierei" in care primeaza interesul pentru evolutia profesionala.

In acest context, Super utilizeaza conceptul de cariera, inlocuindu-l pe cel de profesiune, si il defineste ca "o succesiune de profesiuni, indeletniciri si pozitii pe care le are o persoana in decursul perioadei active a vietii."

In viziunea lui Super definitia carierei se poate extinde dincolo de limitele perioadei active de viata, incluzand si functiile prevocationale si post vocationale, asa cum sunt cele specifice elevilor (care se pregatesc pentru viata activa) si pensionarilor (care s-au retras din viata activa, dar care pot avea roluri de colaboratori, suplinitori etc.).

In "Dictionar de termeni specifici in orientarea carierei" editat de Asociatia nationala de orientare vocationala din SUA, din 1982, gasim, urmatoarele definitii pentru orientarea profesionala si orientarea carierei:

ORIENTAREA PROFESIONALA

- acea activitate in cadrul careia o persoana este ajutata sa se dezvolte si sa accepte o imagine completa despe sine, despre rolul sau in societate

- presupune testarea conceptiilor individului si transformarea lor in conformitate cu realitatea inconjuratoare, astfel incat acea persoana sa poate obtina satisfactii si sa desfasoare o activitate benefica societatii

ORIENTAREA CARIEREI

- consta din acele activitati si programe prin care indivizii sunt ajutati in asimilarea si integrarea cunostintelor, a explerientei, in corelatie cu:

autointelegerea - care include cunoasterea personalitatii si raportarea acesteia la personalitatea altora

intelegerea mecanismelor de functionare a societatii - si deci a acelor factori care contribuie la schimbarea permanenta a acesteia, incluzand aici si atitudinea fata de munca

constientizarea rolului pe care-l poate juca timpul liber in viata personala

intelegerea necesitatii existentei unei multimi de factori cu rol activ in planificarea carierei

intelegerea necesitatii informarii si a abilitatii de obtinere a succesului si a satisfactiei in activitatile de munca, dar si in activitatile desfasurate in timpul liber

invatarea procesului de luare a deciziilor in algerea si dezvoltarea carierei

Asa cum arata Maria Magdalena Klein, utilizarea conceptului de "orientarea carierei" nu constituie o simpla inlocuire semantica, ci implica noi conotatii in ceea ce priveste activitatea consilierului.

Astfel se contureaza si obiectivele principale ce trebuie avute in vedere atunci cand se desfasoara activitatea de orientare a carierei. Dupa Herr&Cramer OBIECTIVELE urmarite sunt:

a)      Dezvoltarea procesului de luare a deciziei

Orientarea carierei are in vedere ajutarea clientilor in crearea deprinderilor de luare a deciziilor, dar si a definirii, intelegerii, utilizarii specifice diferitelor alternative optionale.

b)      Dezvoltarea conceptiei despre sine

Deciziile si planurile implica conceptia despre sine a celui consiliat. De aceea este necesar ca prin activitatea de orientare a carierei, elevul sau adultul sa fie ajutat sa constientizeze faptul ca autointelegerea este o etapa importanta pentru fiecare in cadrul procesului de luare a unor hotarari privind prezentul sau viitorul profesional.

Informatiile despre ocupatii trebuie sa cuprinda, pe langa continutul muncii, salarizarea si modalitatea in care activitatea respectiva se coreleaza cu interesele, aspiratiile, valorile individuale.

c)      Relationarea stilurilor de viata, a valorilor, a modului de petrecere a timpului liber, a educatiei cu profesia/meseria

Nu se poate face o alegere ocupationala fara a lua in considerare nivelul de educatie, implicatiile sociale si/sau personale cerute de acea ocupatie, valorile personale.

d)      Libertatea alegerii/optiunii

OSP trebuie sa se autolimiteze la consiliere, sfatuire, recomandare, lasand loc totdeauna pentru libera optiune, alegere sau decizie a individului.

e)      Dezvoltarea flexibilitatii si a capacitatii de adaptare la schimbare

Orientarea carierei trebuie sa ajute indivizii sa tina cont ca atunci cand isi fac planuri, cand isi stabilesc scopuri pe care intentioneaza sa le atinga, cand isi fixeaza traseele de parcurs, sa aiba in vedere o anumita flexibilitate a planurilor, scopurilor, activitatilor, sa le exprime pentru a fi cat mai siguri de reusita.

M. Jigau foloseste termenul de "consiliere', considerand ca formula consilierea carierei sau consiliere si orientare scolara si profesionala acopera mai exact ceea ce inseamna sau ceea ce ar trebui sa fie acest domeniu.

In sens larg CONSILIEREA reprezinta o actiune complexa prin care "se urmareste sugerarea modului de a proceda sau a modului de comportare ce trebuie adoptat intr-o situatie data sau, in general, in viata si activitatea cotidiana.'

CONSILIEREA SCOLARA este un proces intensiv de acordare "a asistentei psihopedagogice elevilor, studentilor si celorlalte persoane implicate in procesul educational (profesori, parinti, autoritati scolare).'

Actiunile de consiliere nu trebuie confundate cu lectia sau cu alte forme de organizare a activitatii didactice. Asa cum subliniaza Gh. Tomsa, "consilierea (individuala sau de grup) nu se preda, ci se face in cabinetul de consiliere sub forma unor sedinte (interviuri) de lucru practice, in cadrul carora se dezvolta un tip special de relatie - relatia de consiliere.'

Consilierea asigura asistenta individului in explorarea si intelegerea propriei identitati, il sprijina in dezvoltarea unor strategii de rezolvare a problemelor si de luare a deciziilor.

In consiliere s-au conturat 4 directii de abordare a problemelor cu care se poate confrunta individul pe parcursul evolutiei sale:

A. Interventia in situatii de criza

B. Interventia ameliorativa

C. Preventia

D. Interventia formativa si de dezvoltare

Rolul consilierii scolare este unul proactiv, ceea ce inseamna ca ea incearca prevenirea situatiilor de criza personala, educationala si sociala a elevilor. Scopurile consilierii se ating prin informatii, discutii de lamurire, incurajare, prelucrarea in comun a deciziilor.

Dupa H. Schaub si K. G- Zenke consilierea se acorda in domeniul educatiei, in cel profesional, de studiu si marital.

Incheiem aceste elemente introductive cu privire la consiliere cu definitia data de R.W. Strowing:

"Consilierea inseamna multe lucruri. Ea este o tehnica de informare si evaluare. Ea este un mijloc de a modifica comportamentul. Ea este experienta de comunicare. Dar mai mult decat atat, ea este o cautare in comun a sensului in viata omului, cu dezvoltarea dragostei, ca element esential. Pentru mine, restul este lipsit de importanta, daca nu exista actiunea de cautare a sensului vietii, intr-adevar, aceasta cautare este insasi viata, iar consilierea este numai o intensificare speciala a acestei cautari.'

Este vorba de o definitie operationala, dar cuprinzatoare, care pune accent pe descoperirea de sine a celui consiliat.

In literatura de specialitate, legat de consilierea cu privire la alegerea profesiunii sau a stabilirii viitorului profesional, intalnim o multitudine de formule sau expresii: consiliere profesionala, consiliere educationala, consiliere privind cariera, consiliere scolara si profesionala., consiliere vocationala.

"Dictionarul explicativ de psihologie scolara' defineste consilierea scolara si profesionala drept un "ansamblu de sfaturi, sugestii, propuneri pe care o persoana specializata (psiholog sau pedagog) le prezinta elevilor in scopul unei corecte OSP.'

Consilierea privind cariera asista individul in rezolvarea problemelor legate de cariera.

Pentru H. Schaub consilierea profesionala este o "forma generala a pregatirii in vederea alegerii profesiunii, prin acordarea de sfaturi tinerilor si educatorilor.'

Consilierea vocationala este unul din elementele orientarii profesionale, care consta in ajutorul acordat unei persoane pentru stabilirea unui proiect profesional sau a unui plan de cariera.

Consilierea vocationala cuprinde activitati destinate sa ajute persoana sa-si aprecieze valoarea, sa-si defineasca obiectivele personale, sa alcatuiasca un plan de cariera pe care sa-1 revizuiasca periodic, in lumina progreselor efectuate.

Constatam astfel ca literatura psihopedagogica utilizeaza diverse formule pentru a desemna activitatea de orientare. Astfel, astazi se vorbeste despre consilierea, orientarea si educarea carierei. Dintre acestea, cele mai nimerite ni se par a fi cele propuse de M. Jigau: consiliere si orientare scolara si profesionala si consilierea carierei. Aceste sintagme cuprind in sfera lor atat aspectele clasice, traditionale ale activitatii de OSP, cat si cuceririle cele mai noi ale acestui domeniu.

Intre aceste doua activitati apar insa diferente de nuanta. Activitatea de orientare scolara o precede pe cea profesionala, ambele fiind componente ale consilierii si orientarii pentru cariera. Activitatea de orientare scolara se centreaza mai ales asupra celor care intra in noi etape de formare initiala; activitatea de orientare profesionala se adreseaza prioritar elevilor aflati in ultimele clase ale scolii de orice nivel (care nu vor sa continue studiile), dar si celor care cauta un nou loc de munca sau doresc schimbarea acestuia Consilierea si orientarea pentru cariera au in vedere ambele aspecte.

Procesul consilierii si orientarii scolare si profesionale poate viza mai multe aspecte de natura:

. cognitiva - furnizarea de informatii, invatarea tehnicilor de cautare a unui loc de munca

. afectiva - ameliorarea imaginii de sine, formarea unei atitudini pozitive fata de munca

. actionala - luarea deciziei, planificarea si punerea in practica a optiunii pentru cei interesati de acest domeniu, se pune problema diferentei dintre

Consilierea scolar-profesionala si consilierea carierei

In linii mari, ambele procese de consiliere au aceleasi caracteristici si obiective de baza. Unele elemente le diferentiaza totusi:

"Consilierea traditionala ia in consideratie mai in detaliu problemele psihologice si emotionale, pune accent pe relatia directa consilier-beneficiari, pe modul particular de comunicare cu acestia.' ()

"Consilierea carierei da mai mare importanta informarii, evaluarii cantitative si calitative a resurselor profesionale ale clientilor, abordarii globale a vietii acestora, facandu-se o mai realista si naturala legatura intre «lumea interna» si cea externa a indivizilor, cu mediul social, economic si cultural in care traiesc.'

Prin caracterul sau mai cuprinzator, notiunea de consiliere a carierei si practica ce decurge de aici raspund pe deplin exigentelor si prioritatilor actuale ale indivizilor si societatii.

Exista o serie de conotatii mai putin favorabile care sunt asociate activitatii de OSP Astfel, termenul de orientare implica pentru client un anumit dirijism, un act de manipulare. Ca reactie la acest aspecte, se observa tendinta de a prefera termenului si continutului de orientare pe cel de consiliere.

Educatia pentru cariera include, deseori, si subiecte care nu sunt aparent direct legate de exercitarea unei profesii: viata de familie, educarea copiilor, petrecerea timpului liber, modul de a face fata situatiilor dramatice.

Concluzii

Consilierea si orientarea scolara si profesionala este un proces subtil de invatare, care-l pregateste pe individ pentru schimbare si readaptare si nu-1 considera doar un receptor pasiv de informatii.

"Consilierea si orientarea scolara si profesionala vizeaza informarea si consilierea persoanelor cu privire la alegerea rutei scolare si profesionale, considerata de catre individ, in mod motivat, ca optima pentru sine si care poate sa-i aduca acestuia satisfactii si un nivel de trai decent, afirmare personala si sociala, performanta profesionala si participare la viata publica.' ()

1.2. Profesiunea - cale de integrare a tinerilor in viata social-productiva

Finalitatea OSP este integrarea socio-profesionala a indivizilor.

Profesiunea este calea principala de integrare a tineretului in viata social-productiva. Asa cum spune I. Nicola: "Profesiunea face jonctiunea intre individ si societate.' ()

Profesiunea este un atribut al civilizatiei, prezentand modificari pe parcursul timpului. Ea presupune existenta unui sistem de pregatire, oricat de rudimentar ar fi acesta.

Profesiunea este legata de munca si ea apare in urma celor 4 mari procese de diviziune a muncii cunoscute in evolutia societatii umane:

A. Diviziunea naturala a muncii - este bazata pe criteriul fiziologic si se exercita in conformitate cu o serie de diferente fiziologice intre oameni. Ea a generat ocupatii care nu solicitau specializare.

B. Diviziunea sociala a muncii in general - care a dus la aparitia specializarii pe ocupatii (agricultura, industrie etc.)

C. Diviziunea particulara a muncii - care a dus la aparitia meseriilor

D. Diviziunea muncii pe operatii - activitatea de executie este divizata pe operatii. Din perspectiva sociologica, profesia poate fi definita ca "un subgrup social generat de o etapa istorica a diviziunii sociale a muncii, implicand un mod specific de viata si relatii interumane (in cadrul grupului si intre grupuri de acest tip).' ()

In viziunea lui I. Marginean, profesia este "tipul de activitate sociala ce se exercita pe baza unei pregatiri profesionale, a unei calificari.' ()

Profesia reuneste combinatia speciala de cunostinte, priceperi si deprinderi necesare pentru indeplinirea unei munci.

R. Legendre confera un sens mai restrans notiunii de profesiune, definind-o drept o activitate cu caracter intelectual, care necesita cunostinte si competente de nivel inalt, de regula achizitionate in cadrul invatamantului superior, in domenii precum: drept, medicina, fizica, matematica, psihologie etc. ()

Pentru I Dragan, profesiunea este "o forma de activitate sociala permanenta si specializata' prin care tanarul raspunde necesitatilor sociale, asigurandu-si in acelasi timp sursele de venit si mijloacele de existenta. Autorul subliniaza in continuare ca orice profesiune presupune o pregatire in prealabil (teoretica si practica) ce se realizeaza intr-o forma institutionalizata (scoli, licee, facultati) sau in cadrul practicarii ei la locul de munca.

Este semnificativa observatia pe care o face psihologul Super: "Profesiunea nu este doar un mijloc de a-ti castiga existenta, dar si un mod de viata, un rol social', idee care largeste intelesul notiunii de profesiune. ()

Una din cerintele revolutiei stiintifice contemporane o constituie marirea numarului de profesiuni si aparitia specializarilor. Astazi este practic imposibil sa cunoastem cu precizie numarul profesiunilor si specializarilor existente pe tot globul pamantesc.

O consecinta a progresului tehnico-stiintific o constituie ingustarea obiectului unei profesiuni. Cand aceasta restrangere depaseste anumite limite, se ajunge la specializari in cadrul profesiunilor. Profesiunea se constituie din exercitarea unor operatii distincte. "Specializarea reprezinta profilarea pe o operatie sau un grup distinct de operatii in cadrul unei profesiuni.' () Specializarile se fac in interiorul profesiunii, avand un caracter de profunzime. Cu cat o profesiune este mai complexa, cu atat poate avea mai multe specializari.

In legatura cu lumea profesiunilor, un fenomen important ce trebuie discutat il reprezinta dinamica profesiunilor. Aceasta este o "caracteristica a profesiunilor constand in evolutia, modernizarea si intelectualizarea lor.' ()

Mobilitatea profesiunilor are loc atat pe verticala (cronologic), cat si pe orizontala (in continut):

> sub aspect cronologic, apar profesiuni noi, se diversifica unele din cele existente, iar altele dispar (de exemplu, peste jumatate din profesiunile actuale nu existau la inceputul secolului nostru)

> sub aspectul continutului, modificarile au in vedere modernizarea profesiunilor:

cresterea caracterului stiintific al pregatirii profesionale si al practicarii profesiunii

- tehnicizarea profesiunilor

- schimbarea raportului dintre munca fizica si munca intelectuala in favoarea celei din urma

- ingustarea ariei cuprinse in obiectul profesiunii

- schimbarea semnificatiei profesiunilor in raport cu cerintele societatii Dinamica profesiunilor ridica probleme deosebite pentru OSP. Schimbarea profesiunii pe parcursul vietii sau modificarile ce apar in interiorul aceleiasi profesiuni impun o alta optica a OSP. In acest sens subliniem doua aspecte:

orientarea profesionala nu se incheie odata cu dobandirea unei pregatiri, ci continua si dupa aceea

- individul (elevul, adolescentul) nu mai este orientat catre o singura meserie, ci catre o familie de meserii, catre un sector profesional, astfel incat sa poata primi o pregatire generala suficienta care sa-i permita recalificarea cu usurinta, daca acest lucru este necesar.

"Dictionnaire actuel de l'education' defineste familia de meserii ca fiind un grup de profesiuni care necesita cunostinte, aptitudini si o pregatire (calificare) asemanatoare sau analoage. ()

Este necesar sa facem referire si la notiunea de ocupatie. Aceasta are o sfera de cuprindere cu mult mai larga decat profesiunea. Ea se refera atat la functiile pe care le poate ocupa cineva, cat si la activitatile extraprofesionale.

I.Dragan intelege prin ocupatie "aspectul concret al unei profesiuni, desfasurarea ei efectiva.' ()

E. Este necesara, de asemenea, pentru alegerea scolii de urmat, o informare scolara. Elevului trebuie sa i se ofere date despre reteaua scolara, conditiile de admitere in diferite tipuri si grade de invatamant, continutul si finalitatea studiilor etc.

F. Selectia scolara care se face prin examenele de absolvire si concursurile de admitere (dar si natural, pe parcursul scolarizarii).

G. Pregatirea profesionala se desfasoara in diferite tipuri de scoli, cu diferite profile, grade si modalitati de pregatire profesionala (liceu, scoala profesionala invatamantul superior).

Pregatirea profesionala presupune:

a) instruirea profesionala, care presupune:

. instruire teoretica (acumularea de cunostinte teoretice de specialitate)

. instruire practica (formarea deprinderilor, priceperilor, aptitudinilor specifice profesiunii ce se invata)

b) educatia profesionala, care presupune:

. formarea interesului si pasiunii pentru profesia studiata

. inzestrarea cu calitatile etico-profesionale necesare formarii specialistului (responsabilitate profesionala, disciplina muncii, dorinta de perfectionare etc.)

H. Selectia profesionala - alegerea candidatului care prezinta in cel mai inalt grad calitatile necesare pentru profesiunea data.

I. In urma calificarii si selectiei profesionale, tanarul trece in etapa de practicare a profesiunii.

J. La inceputul acesteia, tanarul parcurge o etapa de adaptare profesionala, in care ia contact cu realitatile de la locul de munca, cu colectivul de munca, cauta sa le inteleaga si sa li se incadreze. Adaptarea profesionala este mai lunga sau mai scurta in functie de corectitudinea selectiilor prin care a trecut proaspatul calificat, de calitatea pregatirii sale profesionale.

K. Urmeaza in final integrarea profesionala, care este adaptarea completa la profesiune si la cerintele ei, la conditiile socio-economice in care se practica ea. Tanarul trece de la statutul de elev la statutul profesional dobandit prin intermediul profesiunii.

D. Salade identifica 3 faze ale integrarii profesionale:

> Debutul profesional sau acomodarea initiala la normele, valorile, exigentele grupului de munca

> Maiestria profesionala este faza superioara in care performantele obtinute sunt nu numai ridicate, dar si de o calitate deosebita Ea presupune un rol consolidat in cadrul colectivului si o vasta cultura profesionala.

> Creativitatea profesionala este treapta cea mai inalta a integrarii, care se manifesta prin initiativa, inventivitate, inovatii produse in profesiune ()

Studii marcante in domeniu au stabilit anumiti indicatori care exprima gradul superior al integrarii profesionale:

- succesul si satisfactia in munca

- stabilitatea profesionala

- atasamentul fata de institutia respectiva

- participare la progresul in domeniul profesional, in inventii, inovatii, perfectionari.

D. Integrarea psihosociala este treapta superioara la care se realizeaza si se afirma un individ. Ea se bazeaza pe integrarea profesionala si presupune largirea si adancirea sistemului relatiilor sociale. Ea are doua laturi complementare:

. socializarea - se manifesta prin acceptarea si valorificarea in folosul comunitatii a potentialului actional -creativ al individului

personalizarea - se exprima prin interiorizarea valorilor pe care societatea le ofera si le impune omului ca subiect concret.

CONCLUZII

Procesul de integrare a individului in profesie si in viata sociala se desfasoara in actiuni si faze indelungate, incepand de la primii ani de scoala, continuand pana la cei de exercitare a profesiunii.

Aceste faze si actiuni sunt strans legate intre ele, dar fiecare are specificul si importanta sa, precum si numerosi factori de care depind.

1.3. Principiile OSP

Principiile OSP sunt norme care ghideaza factorii implicati in activitatea practica de orientare a carierei elevilor si, totodata, cerinte ce trebuie respectate de acestia, conferind acesteia un caracter stiintific. Ele au fost formulate pe baza generalizarii experientei pozitive in practica orientarii si a rezultatelor cercetarilor efectuate in domeniu.

S. Cristea enumera 5 principii fundamentale:

/. Principiul corelarii actiunilor tuturor factorilor OSP (scoala, familie, comunitate educationala, nationala, teritoriala, loca!a).OSP este opera colectiva a mai multor factori care trebuie sa colaboreze strans intre ei.

2. Principiul corelatiei dintre aspiratiile, interesele si capacitatile elevului si cerintele vietii sociale (in plan economic, politic, cultural). Conform acestui principiu, eficienta OSP este conditionata sub aspect socio-economic de masura in care optiunile elevilor sunt in concordanta cu nevoia de munca a societatii. Nerespectarea principiului poate genera aparitia unui dezechilibru intre necesarul fortei de munca in diferite sectoare ale vietii sociale si optiunile elevilor

3. Principiul (auto)formarii, (auto)dezvoltarii, (auto)determinarii elevului in procesul orientarii. Conform acestui principiu elevul trebuie sa fie fauritorul propriei sale perspective scolare si profesionale.

4. Principiul pregatirii psihopedagogice a elevilor si parintilor in vederea alegerii studiilor si profesiunii si a definitivarii sfatului final de OSP. Acest principiu permite prevenirea fenomenelor de indecizie, a lipsei de realism in alegerea studiilor si profesiunilor de catre elevi.

5. Principiul valorificarii trasaturilor pozitive ale fiecarui personalitati. Principiul este aplicabil indeosebi in cazul orientarii elevilor cu deficiente de adaptare, a celor cu dificultati de invatare si in cazul elevilor cu handicap.

Thill si Chamboulant (1965) identifica urmatoarele principii ale activitatii de OSP:

/. Activitatile de OSP sunt corelate cu alte demersuri de natura psihologica, pedagogica, psihoterapeutica.

Consilierul trebuie sa abordeze individul tinand cont de ansamblul problemelor sale scolare si din mediul sau de viata.

Activitatea de OSP trebuie sa fie continua si pozitiv directionata.

Orientarea nu este o actiune unilaterala, ci un ansamblu coerent de influente, informatii, exercitii de asumare a libertatii de a decide.

5. OSP este o continuare a demersurilor de psihologie scolara aplicata

Alti autori, precum Gal (1966) si Leon (1957) considera ca relevante principiile:

1. Educatia pentru alegerea carierei

2. Libertatea deciziei

Formarea polivalenta

inceperea cat mai de timpuriu a activitatilor de OSP

. Informarea cat mai exacta si cat mai bogata a elevului si familiei cu privire la lumea profesiunilor si la piata fortei de munca

M. Jigau retine ca fiind importante, datorita confirmarii practice, urmatoarele principii:

Activitatea de consiliere si orientare scolara si profesionala trebuie sa fie cu preponderenta un demers educativ. Aceasta inseamna ca rolul conducator ii revine scolii, deoarece OSP este o activitate educationala complexa si de durata.

Consilierea si orientarea trebuie sa se faca in concordanta cu sistemul de interese, motivatii si aptitudini ale individului.

. Asigurarea si respectarea libertatii de a decide cu privire la propria cariera trebuie permanent avute in vedere.

Consilierea si orientarea trebuie sa tina seama de trasaturile de personalitate. caracterul sistemul de valori, atitudinile celui consiliat fata de realitatea socio-economica si culturala in care traieste.

Consilierea si orientarea trebuie sa fie "dinamica' si "convergenta', adica sa actioneze pe mai multe planuri, in anumite etape de varsta. Ea trebuie sa fie mai activa in zonele de rascruce, acolo unde alternativele de optiune sunt mai numeroase.

Consilierea trebuie sa fie un proces continuu, iar continutul sau sa fie adaptat etapei de dezvoltare a individului (in clasele mici se face orientare si consiliere scolara, ulterior orientare si consiliere profesionala).

Consilierea si orientarea scolara si profesionala trebuie sa dea individului prilejul unei dezvoltari personale.

Pentru a fi eficienta, consilierea si orientarea presupune o pregatire prealabila (trezirea interesului pentru anumite activitati, motivarea pentru atingerea telurilor asumate, formarea unei atitudini pozitive fata de cariera profesionala, exersarea deprinderilor si abilitatilor).

Activitatea de OSP trebuie sa fie sustinuta, in mod continuu si specific, de toate disciplinele de invatamant.

Beneficiarii activitatii de OSP trebuie informati asupra situatiei socio-economice in plan national, regional, local si avertizati asupra evolutiei probabile a pietei fortei de munca (interne si internationale).

//. OSP trebuie sa fie dominant pozitiva, adica sa valorifice si sa se axeze pe trasaturile pozitive ale fiecarei personalitati si nu pe restrictiile, constrangerile externe sau pe handicapuri, mizandu-se mult pe resursele adaptative si compensatorii ale indivizilor.

OSP trebuie sa tinda spre obtinerea unei concordante intre ceea ce poate, ceea ce doreste si ceea ce trebuie sa faca individul.

13. Consilierea vocationala trebuie sa cultive motivat si permanent ideea ca, pe parcursul vietii active, formarea continua, schimbarea traseului profesional, utilizarea sistemului de cunostinte, priceperi si deprinderi in alte contexte de munca sunt episoade oricand posibile si uneori chiar necesare. In termeni restransi, principiile consilierii si orientarii scolare si profesionale se pot rezuma astfel:

. Educatia alegerii

2. Promovarea autodeciziei in orientare

3. Concordanta interna si externa a alegerii scolar-profesionale

4. Actiune pozitiva si continua

5. Deschidere spre dezvoltare personala' (

1.4. Functiile OSP

Functiile OSP sunt sarcini ce revin factorilor OSP. Acestea sunt:

Functia investigativa - consta in investigarea (cercetarea) elevilor, a profesiilor si a cerintelor vietii sociale

2. Functia informativa - consta din informarea elevilor si a parintilor asupra problemelor pe care le pune OSP

3. Functia formaliv-educativa - consta in formarea elevilor in vederea alegerii adecvate (conform cu structura personalitatii) si realiste a scolii/profesiei ()

Functiile OSP au fost clasificate in diverse moduri. O perioada lunga de timp a predominat clasificarea ce propunea 4 tipuri de functii:

Educationala

Personala

Sociala

Profesionala

Asa cum arata Gh Tomsa, "dezavantajul unei astfel de clasificari rezida in faptul ca nu tine seama de complexitatea interrelatiilor specifice naturii umane.' ()

Un dezechilibru la nivelul personalitatii are multe fatete, care se pot exprima simultan in aspectele educationale, personale si sociale ale vietii individului. Deci, problemele individului se suprapun si se intrepatrund dar individul nu poate merge pentru o problema data la un consilier, iar pentru alta la un alt consilier.

O clasificare a functiilor orientarii care se bucura astazi de o apreciere generala este cea propusa de Koos Keufauver (l925) si dezvoltata de H.B. McDaniel (1958)(). Aceasta clasificare leaga functiile orientarii de un program educational total. Se disting 3 functii principale ale orientarii in scoala:

/. Functia de ajustare

2. Functia de distributie sau distributiva

3. Functia de adaptare

1. Functia de ajustare

Consilierul scolar trebuie sa aloce in medie o treime din timpul sau functiei de ajustare, care consta in sprijinirea elevilor cu probleme deosebite (esecul scolar, probleme de inadaptare si devianta comportamentala, lipsa unei vieti sociale satisfacatoare). Ajutandu-i pe acesti elevi, consilierul scolar usureaza mult munca profesorului, acesta devenind mai eficient in activitatea sa la clasa, in acest caz, consilierul scolar pune un diagnostic si ofera un tratament adecvat.

2. Functia de distributie (distributiva)

Aceasta functie consta in a-i ajuta pe elevi sa-si imparta energia in mai multe canale educationale. Consilierul scolar trebuie sa-i ajute pe elevi sa-si gaseasca acele cursuri si activitati care se potrivesc cel mai bine aptitudinilor si nevoilor lor. Pentru aceasta consilierul trebuie sa cunoasca fiecare elev in parte, dar si oportunitatile pe care le are la dispozitie.

Aspectul distributiv al orientarii presupune din partea consilierului doua operatii esentiale:

a) descoperirea nevoilor individuale ale fiecarui elev in parte

b) prezentarea datelor obtinute atat elevului, cat si profesorilor

Aceasta functie a orientarii se aplica tuturor elevilor, deoarece fiecare elev are nevoie sa fie indrumat spre alegerea anumitor discipline de studiu si a unor tipuri de activitate extrascolara.

Consilierul scolar trebuie sa aloce aproximativ o doime din timpul sau de lucru pentru indeplinirea functiei distributive a orientarii

Functia de adaptare

Scoala trebuie sa-si adapteze cursurile si activitatile la nevoile reale ale elevilor. Consilierul scolar are un rol esential in aceasta functie de adaptare, prin contributia sa la dezvoltarea curriculum-ului. Lucrand in mod constant cu elevii, consilierul scolar le cunoaste abilitatile, aptitudinile, profesiunea care-i asteapta in viitor Consilierul scolar este, deci, persoana care poate oferi datele necesare ce se pot constitui ca o baza de gandire a curriculum-ului. Un curriculum care nu tine seama de opinia consilierului scolar va esua in indeplinirea functiei sale.

Tehnicile folosite de consilier in indeplinirea functiei de adaptare a orientarii sunt inventarul individual si studiile de urmarire a subiectilor orientati. Datele obtinute prin aceste tehnici ofera autoritatilor scolare o baza pe care se pot initia si pune in practica schimbarile din programul scolar.

Asa cum arata S. Cristea, functiile OSP vizeaza actiunile de investigare-informare-formare a celor care trebuie orientati Autorul identifica 3 functii ale OSP:

Cunoasterea psihopedagogica si sociala a elevilor in calitatea lor de obiect al educatiei.

2. Informarea scolara si profesionala a tinerilor in vederea reintegrarii lor optime in toate etapele educatiei ("ciclurile vietii').

Stimularea procesului de adaptare sociala continua a celui orientat, prin valorificarea deplina a trasaturilor pozitive ale personalitatii umane.

Functiile OSP se concretizeaza in obiectivele OSP.

1.5. Factorii OSP

OSP este un proces complex si de lunga durata, iar eficienta sa depinde de calitatile factorilor care participa la realizarea obiectivelor si sarcinilor acestui domeniu

Printre acesti factori enumeram: invatatorul, dirigintele, psihologul scolar, colectivul pedagogic, familia, mass-media, opinia publica, prieteni si cunoscuti, intreprinderile sponsorizante si, mai ales, centrele judetene de asistenta psihopedagogica, care realizeaza importante activitati de OSP si coordoneaza cabinetele interscolare si scolare de orientare.

SCOALA

Avand in vedere complexitatea OSP, precum si durata ei in timp, factorul principal in aceasta activitate, care trebuie realizata pe baze stiintifice, este scoala. Pornind de la ideea ca orientarea este, in esenta, o actiune educativa ce vizeaza dezvoltarea personalitatii umane, inseamna a accepta faptul ca scoala reprezinta principalul factor al OSP.

Urmarind infaptuirea imperativelor idealului educativ, scoala realizeaza implicit si orientarea. Resorturile psihologice ale orientarii sunt puse in functiune de activitatea educativa desfasurata in scoala.

Aparitia si manifestarea aptitudinilor nu se face de la sine si in mod simultan. Procesul de invatamant si celelalte activitati asigura conditii prielnice pentru depistarea si dezvoltarea aptitudinilor, pregatind terenul pentru orientare. De asemenea, se considera ca atitudinile au o pondere din ce in ce mai mare in cadrul procesului orientarii. Asa cum spune G. Caron, "motivatia pentru profesiune (pentru practicarea profesiunii respective) devine un criteriu de selectie.' ()

In acest context, scolii (prin factorii sai educativi) ii revine formarea la elevi a unor motivatii pozitive (interese, atitudini etc.) si a unor trasaturi de caracter (perseverenta, fermitate, putere de munca), care-si vor pune amprenta asupra exercitarii oricarei profesiuni.

Scoala dispune de posibilitati nelimitate in vederea formarii acestora. Doua sunt mijloacele esentiale de care dispune scoala pentru realizarea obiectivelor si sarcinilor orientarii:

A. Structura invatamantului

B. Procesul de invatamant

A. Structura invatamantului este "baza obiectiva a OSP. Ea poate facilita sau frana desfasurarea eficienta a procesului de orientare.'()

Din acest motiv s-au adoptat masuri care prevad o ampla diversificare a invatamantului, pentru a pune structurile scolare in serviciul orientarii elevilor. Aspectele mai importante ale acestei diversificari in tara noastra constau in:

> La nivelul invatamantului primar, alaturi de scolile obisnuite functioneaza scoli de muzica, de sport, de coregrafie si arte plastice, iar pentru copiii cu deficiente (motorii, senzoriale, mintale etc.) functioneaza scoli speciale.

> La nivelul invatamantului gimnazial, diversificarea este data de diferentiere. La nivelul planului cadru sunt cuprinse disciplinele care constituie trunchiul comun, dar si aria curriculara a disciplinelor optionale prin care se asigura elevilor parcursuri diferentiate. Se mentioneaza de asemenea activitatile extracurriculare (cercurile tehnice, stiintifice, literare, artistice), la care elevii pot participa in functie de aptitudinile si interesele lor.

> La nivelul invatamantului liceal si profesional, incepand cu anul scolar 1999-2000, liceul este structurat in 3 filiere (teoretica, tehnologica, vocationala). 12 profiluri (tehnic, economic, administrativ, agricol, silvicultura si forestier, agromontan, sportiv, militar, teologic, artistic si pedagogic) si 22 de specializari (filologie, stiinte sociale, matematica etc.).

B. Procesul de invatamant in ansamblu, dar mai ales lectia, ca principala forma de organizare a activitatii didactice, constituie cel mai important mijloc de orientare a carierei elevilor.

La realizarea obiectivelor si sarcinilor orientarii contribuie toate componentele procesului de invatamant (continutul, strategiile, metodele, formele de organizare etc.), iar prin intermediul acestora se realizeaza, intr-o mare masura, toate componentele sistemice ale procesului de orientare (cunoasterea, educarea, informarea si indrumarea elevilor).

1.5.1. Obiectivele si sarcinile orientarii pe cicluri de invatamant

Obiectivele orientarii elevilor in plan scolar si profesional sunt finalitati practice pe care trebuie sa le aiba in vedere factorii implicati in activitatea de orientare.

Obiectivele orientarii vizeaza dezvoltarea acelor componente ale personalitatii care sa conduca elevii spre efectuarea unor alegeri adecvate si realiste si, in cele din urma, la o integrare socio-profesionala optima.

Obiectivele OSP pot fi grupate in doua mari categorii:

Obiective generale - sunt valabile pentru intregul proces al orientarii, la toate nivelurile si la toate etapele sale. In aceasta categorie includem obiective de genul urmator: formarea unor atitudini pozitive fata de munca, formarea interesului pentru exercitarea unor activitati social-utile, pregatirea elevilor pentru adaptari socio-profesionale continue etc.

Obiective specifice - se situeaza la nivelul ciclurilor de invatamant si al ariilor curriculare. Ele se axeaza pe modalitatile de valorificare a continuturi lor instructive si educative in scopurile orientarii.

invatamantul prescolar este implicat in mod indirect in realizarea obiectivelor orientarii. Date fiind caracteristicile psihosociale ale prescolarului, la nivelul invatamantului prescolar se introduc - prin intermediul jocului - primele elemente de munca in scopul formarii unor capacitati, priceperi, deprinderi practice

Prin rolurile asumate in diferite jocuri, copilul prescolar ia contact cu diferite aspecte care particularizeaza si caracterizeaza diferite profesiuni. Asigurarea unei corelari optime intre munca si joc constituie calea principala de realizare a obiectivelor orientarii in invatamantul prescolar. Aceasta corelare intre munca si joc in cadrul gradinitei se realizeaza prin doua modalitati concrete:

. activitatile manuale

. activitatea in cercuri

invatamantul primar reprezinta faza initiala in formarea intereselor scolare si profesionale care vor sta mai tarziu la baza alegerii scolii si profesiunii. Acest ciclu de invatamant debuteaza ca prima etapa a orientarii in plan scolar, intrucat la inceputul clasei intai, pe baza unor examene medicale si psihologice, copiii cu deficiente senzoriale, mentale etc. sunt indrumati spre scoli speciale de profil. Tot in aceasta etapa sunt exprimate primele optiuni, in functie de aptitudinile copiilor, pentru unitatile scolare cu program special de muzica, arte plastice si coregrafie.

La nivelul invatamantului primar, actiunile de orientare devin mai complexe si mai diversificate, atat in ceea ce priveste obiectivele urmarite, cat si modalitatile de realizare.

invatamantul gimnazial - acest ciclu de invatamant reprezinta de fapt una dintre etapele esentiale ale orientarii, intrucat elevii isi aleg filiera, profilul si specializarea la nivelul liceului sau scolii profesionale. De asemenea, tot in aceasta perioada are loc si orientarea spre un anumit grup de profesiuni. Desi mai sunt posibile, in continuare, unele reorientari, totusi aceasta prima alegere este hotaratoare pentru viitorul profesional al tanarului.

invatamantul liceal - in aceasta etapa a orientarii, cadrele didactice trebuie sa sustina demersul elevilor pentru aprofundarea cunostintelor in domeniile preferate de ei si sa le canalizeze interesul pentru cunoasterea problematicii social-economice si, indeosebi, a ofertei sociale. Ele trebuie sa constientizeze faptul ca, in masura in care vor pune accentul pe metodele formative in procesul de orientare a carierei, va creste ponderea elevilor care vor alege studii academice si activitati profesionale concordante cu profilul si specializarea liceului urmat. O astfel de concordanta este avantajoasa atat pentru individ, cat si pentru comunitatea sociala.

Mutatiile survenite in ultimele decenii pe ansamblul vietii social-economice si indeosebi in sfera productiei si invatamantului presupune din partea scolii asumarea de sarcini sociale noi, fapt care-i mareste importanta, prestigiul si eficienta.

Asa cum arata M. Jigau "scoala trebuie sa-si dezvolte un sistem propriu de urmarire a rutei scolar-profesionale a fostilor sai elevi, dupa ce parasesc unitatea si realizarea de legaturi functionale de comunicare cu alte unitati scolare, intreprinderi, diferite categorii de angajatori.' ()

Daca un elev, cu prilejul evaluarilor curente din scoala, demonstreaza ca are bune cunostinte si aptitudini, faptul nu inseamna, cu necesitate, ca acest tanar, intr-un context de munca, va avea aceleasi performante, ci ca are perspective mai bune sa fie eficient in activitate.

Scoala, ca factor principal al OSP, este pusa in fata unui fenomen caruia trebuie sa-i faca fata, prin identificarea unor solutii optime. Cel mai important aspect al lumii moderne este acceleratia ei. O consecinta a rapiditatii cu care totul se transforma, este uzura accelerata a cunostintelor. Aceasta inseamna ca invatamantul capata o noua infatisare.

Un copil care intra in prezent in scoala va absolvi in mod oficial o forma de educatie si formare profesionala dupa 8, 9, 10, 11, 12, 14 sau 17 ani de studii. In acest timp progresele din domeniul stiintei sau in plan socio-cultural vor fi si ele considerabile, iar "scoala nu le va putea integra in curriculum decat cu o anumita intarziere, necesara sedimentarii adevarurilor perene stabile.' ()

Continutul formarii va deveni si el perisabil, iar absolventii, pentru a deveni eficienti in viitoarele locuri de munca, vor fi nevoiti sa mai efectueze si alte stagii suplimentare de formare necesare la debutul angajarii.

O cariera profesionala de 25-40 de ani de munca va insemna cu necesitate reorientari profesionale, reveniri in sistemul de formare profesionala pentru perfectionarea/actualizarea cunostintelor.

Aceasta este o realitate de care trebuie sa tinem seama cand ne gandim la conditiile de predare din invatamant si la formarea tinerilor in vederea alegerii studiilor si profesiunii. Se pot trage doua concluzii:

instructia (care transmite cunostinte) trebuie sa rezerve un loc educatiei (care formeaza oamenii)

. educatia trebuie sa fie permanenta

Devansandu-si epoca, Gaston Berger surprinde magistral aceste realitati, valabile astazi mai mult ca oricand:

"In lumea noastra plina de acceleratie, trebuie sa pregatim tineretul pentru o serie de sarcini pe care nu le putem prevedea cu exactitate. Aceasta inseamna ca educatia trebuie sa aiba intaietate fata de simpla instructiune Nu-i putem invata pe copiii nostri tot ce vor avea de stiut in rastimpul celor 30-40 de ani de activitate profesionala, fiindca nu stim inca in ce va consta ea; deoarece in afara de aceasta, o importanta parte a cunostintelor care peste 30 de ani vor fi indispensabile, nu au fost inca descoperite pana astazi. Omul modern va trebui sa invete toata viata. Deci sarcina pedagogilor este de a forma omul si nu numai de a-1 instrui. Va trebui sa-i dam acel cap bine organizat pe care Rabelais il recomanda drept tel pedagogilor epocii sale.' ()

Atunci cand se vorbeste de o scolarizare ce este relevanta pentru dezvoltarea carierei, se au in vedere anumite categorii de competente pe care scoala trebuie sa le dezvolte la un nivel performant si care sunt cerute pe piata muncii.

Raportul SC ANS al Departamentului Muncii din SUA (1991) precizeaza "ce i se cere scolii' sa asigure/sa pregateasca/sa ofere tinerilor pentru ca sa aiba competentele sau calitatile personale care sa-i faca pe acestia capabili sa obtina performante in munca:

. identificarea, organizarea, planificarea si alocarea resurselor de timp, financiare, materiale etc.

. lucrul cu altii

. obtinerea si utilizarea informatiilor   

intelegerea interrelatiilor complexe

. lucrul cu o varietate de tehnologii ()

Aceste tipuri de competente implica unele sarcini pe care scoala trebuie sa si le asume, adica sa dezvolte:

. deprinderi de baza (citit, scris, calcul, ascultare, exprimare)

. deprinderi de gandire operationala (gandire creativa, rezolvarea problemelor, luarea deciziilor, invatare)

. deprinderi de aplicare in practica a calitatilor personale (conducere, asumarea responsabilitatii, sociabilitate, integritate morala, autopretuire etc.)

Dintr-o alta perspectiva, Lunch (1991) considera a fi importante pentru tinerii, dar si pentru adultii care trebuie sa se adapteze mai bine locului de munca sau vor sa reintre pe piata muncii, urmatoarele categorii de competente:

. utilizarea calculatorului si a noilor tehnologii

. rezolvarea problemelor, gandire critica, luarea deciziei (a sti cum sa inveti, sa gasesti raspunsuri si solutii la problemele aparute)

. managementul resurselor (umane, materiale, de timp, financiare etc.)

. economia muncii si a locului de munca (cunoasterea si intelegerea organizatiilor, a relatiilor de munca, a profitului, eticii muncii, sistemului relatiilor economice)

. aplicarea cunostintelor matematice, stiintifice, din domeniul stiintelor sociale si comunicarii (utilizarea notiunilor, teoriilor si fundamentelor matematice sau ale principalelor stiinte, cat si a deprinderilor de comunicare in cadrul locului de munca)

. planificarea personala a carierei (identificarea si coordonarea prioritatilor, utilizarea avantajelor oferite de educatie si formarea continua)

. relatii interpersonale (a avea valori si atitudini corespunzatoare fata de grupul de lucru sau alte persoane cu care intra in contact)

. manipularea datelor si informatiilor (gasirea, intelegerea, utilizarea, pastrarea informatiilor, sistemelor si simbolurilor) ()

Nu de putine ori in alegerea unei scoli si a profesiei, un rol de luat in seama il are sansa, intamplarea sau coincidenta fericita. Trebuie sa recunoastem, de asemenea, ca nu sunt putine persoanele care si-au ales profesia nu in urma unui demers stiintific, elaborat, lucid, rational, ci mult mai simplu: urmarind profesia parintilor, luand ca model profesorul din scoala, cunostintele sau ca urmare a entuziasmului declansat de un film sau o carte.

Pentru a veni in "intampinarea sansei', trebuie insa multiplicate ocaziile favorabile optiunii, alegerii, deciziei scolar-profesionale.

Acest demers se poate realiza si prin efectuarea de vizite in potentiale locuri de munca viitoare, de intalnire informale cu oameni de diferite profesii, inclusiv parinti ai elevilor, lectura, analiza si comentarea unor biografii ale persoanelor cu succes profesional - confirmat social - in anumite domenii.

Scoala dispune de posibilitati nelimitate in vederea organizarii unor astfel de activitati

FAMILIA

Una din preocuparile cele mai de seama prezenta in viata parintilor inca de cand copiii sunt mici se opreste asupra viitorului profesional al copiilor. Datorita acestei preocupari, in multe cazuri, familia joaca un rol decisiv in alegerea profesiunii copilului.

Pentru a delimita cat mai precis rolul familiei in sistemul factorilor orientarii, I. Nicola face distinctie intre influentele familiei si actiunea ei educativa.

1.5.2. Influentele familiei

Cercetarile experimentale din practica educationala (D. Salade, M. Ghiviriga, M. Reuchlin) releva faptul ca desi scoala are rolul conducator in procesul orientarii elevilor, totusi familia este factorul care exercita influenta cea mai mare. Din punct de vedere al influentelor pe care le exercita asupra orientarii, familia ocupa locul intai in ierarhia celorlalti factori. Familia isi impune, prin diferite cai si mijloace, conceptiile si aspiratiile sale cu privire la alegerea studiilor si a profesiunii de catre copii.

Cu toate acestea, nu intotdeauna influentele familiei sunt fundamentate din punct de vedere psihologic si social. De multe ori dorintele si optiunile profesionale ale copiilor sunt, de fapt, dorintele parintilor, pe care copiii fie si le-au insusit constient, fie le accepta fara a mai judeca daca alegerea este potrivita sau nu.

Intre membrii familiei (mama, tata, copil) se creeaza, in problema alegerii profesiunii, cateva tipuri de relatii:

1. O prima categorie de relatii in alegerea profesiunii copilului este cea in care exista o corespondenta de pareri doar intre el si unul din parinti in aceasta situatie, de multe ori, sansa de a avea cuvantul hotarator o are parintele cu cea mai mare autoritate in familie si profesiunea pe care o va urma (sau va incerca sa o urmeze) copilul este cea propusa de el.

Dar problema aici nu este care dintre parinti sa hotarasca alegerea definitiva, ci care dintre aceste alegeri este mai potrivita.

2. Situatia cand parintii sunt de acord intre ei ca fiul/fiica sa urmeze o anumita profesiune, dar copilul doreste cu tarie o alta profesiune sau alt domeniu profesional.

Si aici problema este: alegerea cea mai buna, cea mai potrivita copilului este cea facuta de el sau cea a parintilor? Trebuie sa invinga alegerea cea mai potrivita. Daca nici una dintre alegeri (nici cea a parintilor, nici cea a copilului) nu este corespunzatoare, trebuie sa se renunte la ambele in favoarea celei bune, pe care o vor cauta in colaborare cu scoala.

Adeseori insa in asemenea situatii primeaza dorinta parintilor, acestia avand suficiente mijloace de autoritate si constrangere pentru a se impune in fata copilului. Daca alegerea lor nu este cea mai buna, cel care va suferi mai mult va fi copilul.

3. Fiecare din cei trei membri ai familiei se gandeste la o alta profesiune. In asemenea situatii, discutiile in contradictoriu sunt frecvente si ele dureaza adeseori pana in preajma concursurilor de admitere, ceea ce impiedica nu numai buna alegere, dar si pregatirea pentru concurs.

4. Se intalnesc si situatii cel putin bizare, cand se alege in pripa o profesiune, la care nici unul din membrii familiei nu s-a gandit din timp. In aceste cazuri sunt frecvente schimbarile in alegere, care au ca efect impiedicarea pregatirii corespunzatoare, imposibilitatea concretizarii, delimitarii si stabilirii intereselor profesionale ale copiilor.

5. Situatia in care parintii nu se implica deloc in alegerea profesiunii copilului, manifestand o totala neglijenta fata de acest proces.

6. Exista si o relatie favorabila unei rezolvari corecte a alegerii profesiunii copilului: atat acesta, cat si ambii parinti sunt de acord asupra profesiunii de urmat. Aceasta corespondenta, cu atat mai mult daca este realizata din timp si daca alegerea este potrivita, asigura conditii favorabile reusitei

Concordanta celor trei factori ai familiei in alegerea unei profesiuni este favorabila numai in cazurile in care aceasta alegere este corespunzatoare, adica numai daca particularitatile copilului corespund cerintelor impuse de insusirea si practicarea profesiunii respective.

Este de dorit ca toate celelalte relatii sa evolueze inspre aceasta din urma intr-un timp util, nu cu intarziere, in acest scop, parintii trebuie sa dea dovada de intelegere si de spirit de cooperare in rezolvarea unei probleme a carei importanta este hotaratoare pentru viitorul copilului.

"Criteriile' pe care le au in vedere parintii in influentarea alegerii carierei copiilor se refera la:

> siguranta si viitorul profesiei pe piata fortei de munca

> durata studiilor pentru a atinge un astfel de obiectiv (timp in care tanarul este dependent material de familie)

> costurile financiare (taxe ale educatiei)

> avantajele materiale asteptate

> pozitia sociala oferita de profesie

> potentialele riscuri ale muncii in exercitarea profesiei ()

> dorinta de implinire prin copii a unor visuri profesionale pe care parintii nu le-au putut realiza

> dorinta de a asigura copiilor o profesiune superioara celei pe care o au parintii

> dorinta ca nivelul profesional atins de parinti sa fie mentinut de copil

> traditia familiei ()

La copii, insa, in etapele de varsta mai mici, sunt predominante "criterii' afectiv-motivationale, dar treptat locul acestora este luat de "argumente' mai practice si consistente.

Constatam astfel ca influentele familiei in ceea ce priveste orientarea scolar-profesionala a copiilor imbraca forme diferite de manifestare:

A. Atitudini parentale neutre, de neinterventie, totul fiind lasat pe seama copilului

B. Atitudini parentale puternic autoritare, cand parintii inteleg sa solutioneze problema impunandu-si punctul lor de vedere fara a lua in seama particularitatile, inclinatiile, interesele si posibilitatile copiilor

C. Atitudini de tip compensator ('de realizare prin copii')

D. Atitudini parentale de intelegere, de cooperare in rezolvarea unei probleme a carei importanta este hotaratoare pentru viitorul copilului

Modelele comportamentale ce tin de munca si care sunt vehiculate in familie (de apreciere sau, dimpotriva, de depreciere a propriei profesii sau a altora) vor fi preluate si de copii, contribuind, treptat, la conturarea alegerilor lor.

Parintii transfera, uneori, copiilor, nemultumirile lor profesionale, stereotipurile cu privire la munca (grea, banoasa, sigura, murdara, de prestigiu) sau propriile aspiratii nerealizate, faptul avand efecte nefavorabile asupra acestora in alegerea si realizarea carierei.

M. Jigau surprinde o serie de caracteristici ale mediului socio-cultural actual al dezvoltarii copilului, care isi pun amprenta asupra alegerii cariere. Familia contemporana nu mai pastreaza toate caracteristicile avute in trecut. Parintii fiind angajati in munca, transfera institutiilor o buna parte din obligatiile si misiunile lor fata de proprii copii. Copiii sunt dusi la cresa sau pleaca la scoala si sunt singuri pana seara tarziu, cand familia se reuneste. De asemenea, in familie nu se mai comunica prea mult.

In aceste conditii statutul si ponderea figurii parentale sunt afectate. Alte persoane se impun universului social si psiho-afectiv al copilului: cercul de prieteni, figuri publice, eroi din filme. Rezonanta in planul intern (al personalitatii copilului) a acestor caracteristici specifice mediului socio-cultural al dezvoltarii sale determina "patern-uri comportamentale foarte diferite in ceea ce priveste decizia cu privire la cariera.' ()Vom intalni astfel alegeri:

. social-orientate - prestigiu, succes, pozitie

. altruiste - sprijinirea familiei, a categoriilor defavorizate (bolnavi, persoane handicapate etc.)

. egoiste/autonomi - confort personal, castig material, munca usoara si fara responsabilitati

.reactive/frustrante - alegerea unui traseu profesional opus dorintei celor cu care este in conflict

. conformiste - acceptarea solutiei gasite de adulti si plierea aspiratiilor in acest sens

. hedonice narcisiste - motivate prin placerea de sine, riscul, romantismul, satisfactia furnizata, viata usoara.

1.5.3. Actiunea educativa a familiei

Practica moderna a consilierii si orientarii nu poate lasa in afara actiunii sale si implicarea in activitate a parintilor. Actiunea educativa a familiei este insa eficienta numai cand intre cei doi factori exista o concordanta in ceea ce priveste obiectivele urmarite. Actiunea educativa a familiei in directia OSP este posibila numai pe fondul colaborarii ei cu scoala. Colaborarea dintre scoala si familie nu se reduce doar la informarea reciproca cu privire la tot ceea ce tine de orientarea copilului, ci presupune si inarmarea parintilor cu toate problemele pe care le comporta aceasta actiune.

Atributiile familiei in domeniul OSP sunt, in mare, aceleasi cu ale celorlalti factori implicati. Difera insa cadrul educational si mijloacele folosite.

O sinteza mai cuprinzatoare a acestor atributii poate fi realizata pe baza contributiilor aduse in teorie si in practica orientarii in tara noastra de A. Chircev, D. Salade, M. Ghiviriga.

l. Cunoasterea copiilor si formarea capacitatilor de autocunoastere si autoapreciere obiectiva.

Majoritatea cercetarilor psihologice si pedagogice atesta faptul ca foarte multi parinti isi cunosc fals copiii. Ei dau dovada de subiectivism in aprecieri. De aceea, scoala trebuie sa sprijine parintii pentru cunoasterea mai realista a resurselor personale ale fiilor/fiicelor, semnificative pentru o cariera. Ca modalitati si mijloace de cunoastere a personalitatii copiilor in familie, pot fi utilizate mai ales; observatia, convorbirea si analiza rezultatelor activitatii scolare.

Pentru dezvoltarea la copil a capacitatii de autocunoastere si autoapreciere obiectiva, parintii pot folosi diverse procedee:

sinceritatea si obiectivitatea aprecierilor facute in legatura cu posibilitatile copiilor. Parintii nu trebuie sa-si insele copiii cu laude nejustificate, dar nici sa-i demobilizeze cu exigente exagerate.

compararea autoaprecierilor copiilor cu aprecierile celor din jur (rude colegi, prieteni)

2. Informarea scolara si profesionala in familie

Cercetarile din domeniul OSP au aratat ca informatiile tinerilor cu privire la reteaua scolara si la lumea profesiunilor si cerintele vietii sociale sunt destul de sumare. Ca urmare, copiii trebuie ajutati sa se informeze asupra scolilor, profesiunilor, asupra necesarului fortei de munca (pietei fortei de munca). Parintii trebuie sa se informeze impreuna cu copiii despre ofertele de educatie, formare, angajare.

Doua sunt modalitatile principale de informare scolara si profesionala in familie:

A. Transmiterea directa de catre parinti a unor informatii despre scoli, profesiuni si necesarul fortei de munca in diferite sectoare de activitate. Aceasta cuprinde diverse cai si mijloace de informare directa:

- cunoasterea profesiunilor practicate de parinti

parintii trebuie sa prezinte copiilor profesiunile altora (pe care le cunosc din intreprinderile sau institutiile in care lucreaza)

o serie de informatii utile pot oferi rudele si cunoscutii familiei. In cazul profesiunilor necunoscute de cei din familie, parintii se pot documenta in legatura cu domeniile de activitate care-i intereseaza pe copii, prin contactul direct cu unii dintre specialistii cunoscuti sau prin consultarea unor carti, brosuri, indrumatoare scolare.

B. indrumarea copiilor ca sa se informeze in mod independent. Aceasta consta din stimularea si facilitatea activitatilor independente de informare scolara si profesionala a copiilor. Ea se poate realiza printr-o serie de cai si mijloace specifice:

- lectura (literatura beletristica, de popularizare stiintifica etc.)

- presa cotidiana

- studierea indrumatoarelor anuale pentru admiterea in scolile profesionale licee si facultati

vizionarea filmelor (artistice, documentare), a jurnalelor de actualitati, a emisiunilor de radio si televiziune dedicate orientarii elevilor, vizitarea muzeelor, expozitiilor.

3. Educarea intereselor, inclinatiilor si aptitudinilor copiilor in familie

Caile si mijloacele de informare scolara si profesionala descrise mai sus constituie totodata modalitati de educare a intereselor copiilor fata de diferite forme de pregatire scolara si profesionala si fata de anumite domenii de activitate.

Un rol important in cultivarea acestor variabile de personalitate si mai ales al inclinatiilor si aptitudinilor il are insa organizarea unor activitati practice in timpul liber al copiilor. Aceste activitati permit descoperirea a numeroase inclinatii si aptitudini si contribuie totodata la dezvoltarea acestora. Printre cele mai accesibile activitati la care pot fi antrenati copiii in familie amintim: participarea alaturi de parinti la anumite reparatii tehnice, la unele munci casnice, la ingrijirea unor culturi agricole etc.

Activitatile practice desfasurate in mici laboratoare sau ateliere improvizate acasa sunt mijloace eficiente de formare a deprinderilor practice, de dobandire de cunostinte despre diverse profesiuni, de educare a intereselor, inclinatiilor, aptitudinilor copiilor (laboratoarele si atelierele de electrotehnica, foto, aeromodele, modelaj, pictura, sere de flori si zarzavaturi).

Parintii trebuie sa-si indrume copiii sa urmeze diverse cercuri (tehnice, artistice, literare, de limbi straine etc.) ce functioneaza in scoala si in afara ei.

4. Educarea dragostei si a atitudinii pozitive fata de munca mjamilie

Bazele atitudinilor pozitive fata de munca se pun de timpuriu in cadrul familiei, in general, atitudinile parintilor devin treptat si ale copiilor. Important este sa-i convingem pe copii de semnificatia sociala a muncii, de faptul ca munca este atat o conditie a existentei umane, cat si o necesitate de ordin spiritual, ca nu exista munci injositoare, dupa cum nu exista nici profesiuni superioare sau inferioare, injositor pentru fiinta umana este sa nu munceasca.

Principalele modalitati prin care familia poate forma si educa atitudinile pozitive fata de munca la copii sunt:

A. Munca efectiva in cadrul familiei - munca (practica si intelectuala) este atat o metoda eficienta de educatie, cat si un mijloc de pregatire psihologica a copiilor pentru activitatea scolara si profesionala.

Antrenand copiii la diferite munci in cadrul gospodariei, le formam deprinderile de munca practica, precum si obisnuinta de a munci

Atribuirea de sarcini la nivelul familiei, antrenarea copiilor in activitati cu insemnatate si responsabilitate duce treptat la obisnuirea cu munca si responsabilitatea Acest lucru va interveni mai tarziu ca factor pozitiv in momentul optiunilor scolare si profesionale.

B. Exemplul parintilor - poate influenta, in mod frecvent, atitudinile copiilor fata de munca si fata de diferite profesiuni.

Dupa cum se stie, copiii privesc profesiunile cu "ochii parintilor'. Admiratia parintilor pentru unele tipuri de scoli si pentru unele profesiuni sau lipsa de interes si dispretul fata de altele se transmit la copii prin imitatie Copiii imita, constient sau inconstient, atat actiunile, cat si atitudinilor parintilor sau ale altor membri ai familiei.

5. Formarea unei motivatii superioare, care sa stea la baza optiunilor scolare si profesionale

Din diversele cercetari din domeniul OSP reiese faptul ca foarte multi elevi pun la baza optiunilor pe care le fac motive inferioare ce tin de profitul material, mediul urban de practicare etc. Motivele superioare, de ordin social-moral (dorinta de a fi util societatii, de a realiza lucruri importante pentru comunitate etc) detine o pondere redusa in ierarhia motivatiei care sta la baza alegerii studiilor si profesiunii de catre elevi.

Or, tocmai aceste motive constituie determinantele esentiale ale optiunii OSP.

Motivele social-morale il ajuta pe copil sa depaseasca starile de nehotarare sau fenomenele de indecizie si il orienteaza spre optiuni profesionale adecvate si realiste. Aceste motive il vor ajuta mai tarziu pe tanarul absolvent in actiunea de adaptare la profesiunea aleasa, precum si in cea de depasire a dificultatilor impuse de eventuala nevoie a schimbarii profesiunii.

GRUPUL DE PRIETENI

Exista in orice tanar o nevoie puternica de a face parte dintr-un grup. Grupul de prieteni - ca si cel familial - ii ajuta pe copii sa-si contureze propria identitate si modul de relationare sociala. Totodata, grupul are si o puternica forta terapeutica si de reglare, efect evidentiat in anumite situatii dramatice.

Grupul de prieteni ai unui elev/tanar are o reala valoare pozitiva de sprijinire a socializarii si dezvoltarii comunicarii cu altii, de intarire a sentimentului de securitate personala, de sprijin emotional in situatii de stres, de refugiu in caz de conflicte cu alte persoane (parinti, profesori, autoritati).

Cu toate acestea, multi parinti vad in grupul de prieteni ai copilului, mai degraba, un inamic decat un aliat. Nu negam existenta unor grupuri/lideri ai grupului care au o influenta negativa asupra "discipolilor'. Cu toate acestea, in asemenea cazuri, sunt copii care stiu cand sa se retraga dintr-un astfel de grup, au puterea sa fie selectivi, sa se opuna sau sa nu participe la actiuni delictuale in grup. Neintelegand aceste aspecte, adesea parintii incearca sa-i indeparteze pe copiii lor de grupul de prieteni, considerat nociv sau distructiv.

Reactia naturala a copiilor in situatia unei dezaprobari agresive este de aparare, de adeziune mai puternica la grupul refuzat de parinti. Genul acesta de situatii sunt, adesea, provocarile cele mai semnificative ale consilierii individuale.

Grupul de prieteni are rolul de a asigura trecerea de la grupul familial (cu un numar restrans de persoane) la grupul social larg. ()

MASS-MEDIA

Orientarea presupune informarea tuturor celor antrenati in realizarea ei (parinti, profesori, copii) asupra scolilor si profesiunilor ce ar putea constitui obiectul optiunilor. Mijloacele mass-mediei detin un rol important in acest sens. Avantajul acestor mijloace (radioul, televiziunea, filmul, presa, diverse indrumatoare si materiale tiparite) consta in aceea ca ofera informatii pretioase, intr-o forma accesibila, unui numar mare de beneficiari cu privire la diverse aspecte - psihopedagogice, medicale, sociologice, economice - pe care le solicita o profesiune sau alta. Influenta lor se poate repercuta direct asupra alegerii propriu-zise sau indirect asupra pregatirii psihologice.

Cu toate acestea, specialistii sunt de parere ca mijloacele mass-mediei nu rezolva problema informarii, interventia scolii pentru dirijarea ei in concordanta cu particularitatile individuale ale elevilor si cu cerintele societatii impunandu-se cu necesitate. ()

ORGANIZATIILE DE COPIII SI TINERET

Pot juca si ele un rol important in OSP. "Activitatile organizate de aceste organizatii, concepute in spiritul antrenarii elevilor cu aceleasi interese si aptitudini, prin caracterul lor accentuat aplicativ si atractiv, fac pregatirea psihologica si practica pentru diferite domenii de activitate.' ()

UNITATILE ECONOMICE SAU SOCIALE

Pot avea un rol activ in orientarea elevilor prin:

- statutul lor pe plan local

- solicitarile de forta de munca pe structuri de profesiuni si niveluri de pregatire

- favorizarea informarii profesionale, reprezentand cadrul de desfasurare a vizitelor sau intalnirilor cu specialistii.