Articolul stiintific

Articolul stiintific.

1. Importanta valorificarii cercetarii prin articole.

Rezultatele cercetarii stiintifice se valorifica de obicei in doua moduri:

-prin aplicare practica imediata

-prin comunicare catre comunitatea stiintifica di domeniu.

Primul mod de aplicare este caracteristic cercetarilor cu caracter aplicativ, in general comandate sau realizate in centrele specializate din cadrul companiilor sau institutiilor care le vor aplica.

Al doilea mod este caracteristic atat cercetarilor fundamentale cat si celor aplicative realizate in universitati sau institutii specializate cu scopul de a contribui la diseminarea cunostintelor si imbogatirea patrimoniului cunoasterii.

In ambele cazuri cercetatoriitrebuie sa elaboreze rapoarte stiintifice periodice in care dau explicatii asupra modului de realizarea temei si stadiului de dezvoltare al acesteia.

Aceste rapoarte de cercetare creaza baza de date pe care se cladeste lucrarea stiintifica,oricare ar fi aceasta.

In cazul in care se doreste comunicarea lucrarii, acesta se poate face in doua moduri:

- prin comunicarea acesteia in cadrul unor manifestari siintifice de tipul sesiunilor de comunicari, simpozioanelor, conferintelor stiintifice locale, nationale sau internationale;

- prin publicarea lucrarii in reviste de specialitate din domeniu,in buletine stiintifice ale unor foruri stiintifice si de cultura.

In ambele cazuri lucrarea imbraca forma asa numitului articol stiintific.

2. Continutul unui articol stiintific.

Articolul stiintific este o forma conventionala de prezentare a rezultatelor unei cercetari stiintifice in scopul comunicarii acestora catre comunitatea stiintifica interesata. In functie de modul de comunicare gradul de adresabilitate poate fi mai    redus sau mai larg. Insa in ambele cazuri continutul si forma articolului stiintific sunt aceleasi cu mici diferente in special legate de standarde ale organizatiilor care realizeaza sau faciliteaza realizarea comunicarii si desigur si de domeniul de cercetare abordat.

Articolul stiintific include mai multe componente infrastructurale de mare insemnatate si utilitate, indispensabile pentru atingerea obiectivului urmarit. Acestea sunt de fapt partile componente ale articolului care nu se deosebesc esentila de partile referatului stiintific ,discutat intr-un capitol anterior

Titlul lucrarii stiintifice este, precis, clar si scurt definit, menit sa-i atraga atentia cititorului asupra celei mai importante si noi idei;dupa aceleasi criterii se formuleaza si subtitlurile, dar si titlurile de parti, capitole, sectiuni, paragrafe.

Ordinea inscrierii autorilor :

cu prenumele sau initiala prenumelui si numele;

-ordinea se stabileste de fiecare colectiv, de obicei se au in vedere criteriile :

-gradul stiintific;

-functia ;

-alfabetic dupa nume;

-contributia adusa in cercetare;

-responsabilul sau coordonatorul se inscrie de regula primul;

-numele primului autor sau coordonator serveste drept criteriu de indexare in cataloagele bibliografice alfabetice.

Introducerea consta in enuntarea obiectivelor urmarite, definirea cadrului general de studiu sau a problemei, relevarea rezultatelor obtinute de autor fata de alti cercetatori, mentionarea limitelor studiului intreprins.

Structura articolului stiintific este problema de baza a elaborarii articolului , de regula se tine seama de urmatoarele criterii:

- dimensiunea lucrarii stiintifice;

- complexitatea cercetarii stiintifice;

- natura problemelor cercetate;

- obiectivele urmarite de cercetator;

- cerintele beneficiarilor,daca exista;

- fiecare subdiviziune a lucrarii sa abordeze o problema sau un grup de probleme distincte, care se delimiteaza prin continut de celelalte; succesiunea subdiviziunilor sa corespunda conexiunilor logice ale problematicii cercetate;

- subdiviziunile lucrarilor de proportii mai reduse sunt: capitole, paragrafe si subparagrafe.

Metodologia si instrumentele de investigatie utilizate sunt descrise cu precizie, argumentandu-se gradul de adecvare la fenomenul utilizat.

Contributiile proprii ale autorului cercetarii De regula acestea sunt prezentate pe larg si cu claritate pentru ca cititorul sa le inteleaga si sa le confrunte cu cele ale altor autori, putand astfel discerne gradul de originalitate si importanta ale lucrarii .

Ideile de baza ale lucrarii se reliefeaza prin proportiile unor abordari, prin cercetarea sistematica, pas cu pas, a unor idei si teze, prin intermediul titlurilor portilor, capitolelor, sectiunilor, paragrafelor si subparagrafelor.

Ilustrarile grafice se utilizeaza frecvent, pentru a reda mai sintetic si pregnant o corelatie, o teza, o idee.

Tabelele sunt un instrument frecvent utilizat pentru a reda date brute sau prelucrate, calcule care ilustreaza fenomenul supus analizei.

Citatele sunt extrase "mot a mot" ale unor ideii importante, din lucrarile studiate, folosite in vederea sustinerii sau combaterii unui punct de vederedescoperit in literatura studiata .

Anexele apar numai in anumite cazuri si sunt destinate includerii in lucrare a unor date si informatii mai largi decat cele care au fost utilizate in text.

Trimiterile bibliografice se utilizeaza atat cand s-au extras idei sub forma de citate, cat si atunci cand nu s-au mai facut astfel de citari ci pur si simplu sub forma unei referinte.Aceste referinte bibliografice se fac: in subsolul paginii; la sfarsitul partilor sau capitolelor; la sfarsitul lucrarii.

Prezentarea rezultatelor originale ale lucrarii si contributiile proprii ale autorului trebuie sa fie dine definite si sa se distinga si in general este bine sa aiba proportiile cele mai mari.Unele contributii pot fi prezentate chiar intr-o anexa cand sunt in volum mare.

3. Redactarea articolelor stiintifice.

Redactarea lucrarii de cercetare reprezinta o etapa importanta a activitatii de cercetare stiintifica , menita sa releve valoarea sociala a acestei activitati. Fiecare dintre aceste etape isi are locul si rolul sau distinct in finalizarea si valorificarea oricarei cercetari stiintifice. Lucrarea stiintifica se adreseaza intotdeauna unor terte persoane avizate din aria cercetarii stiintifice.

Redactarea, publicarea sau sustinerea publica a unui articol stiintific sunt forme ce includ, fiecare in parte, o componenta stilistica, de limbaj si , mai ales, un ansamblu de exigente si reguli de redactare si de comunicare.

Prezentul capitol are scopul de a-i orienta pe tinerii cercetatori , astfel incat ei insisi, singuri, sa-l poata utiliza in construirea unui model individual, personal precum si de a le da posibilitatea sa-si diversifice modelul de redactare si de sustinere publica in raport cu tipurile de lucrari stiintifice pe care isi propun si trebuie sa le realizeze.

Redactarea este o etapa a cercetarii stiintifice care adeseori poate majora sau diminua substantial valoarea si calitatea lucrarii stiintifice.

Functia principala a redactarii este de a pune cat mai deplin in opera rezultatele investigatiilor obtinute in etapele precedente. In baza acestei functii redactarea lucrarii stiintifice isi dezvaluie si afirma un continut complex, in cadrul caruia se disting patru etape principale care trebuie parcurse in succesiunea lor logica. Acestea sunt:

1. enuntarea tezelor de baza;
2. sistematizarea problemelor;
3. redactarea propriu-zisa a lucrarii;
4. definitivarea lucrarii.

Enuntarea tezelor de baza.

Aceasta se realizeza in mod interpretat , nuantat, detaliat, dar foarte precis. Se evita prezentarea simplista sablonizata, nerelevanta. Enuntarea tezelor de baza tine seama de importanta si complexitatea fiecarei teze ca si de cronologia analizelor in cadrul lucrarii. Enuntarea tezelor de baza reprezinta sintetizarea coordonatelor teoretice si delimitarea problematicii cercetate, in functie de scopul cresterii si de rezultatele obtinute in etapele anterioare ale cercetarii stiintifice.

Sistematizarea problemelor consta in ordonarea problemelor, ideilor si concluziilor obtinute din analiza, in raport de scopul propus si de tipul lucrarii stiintifice in care se finalizeaza cercetarea. Se au in vedere urmatoarele aspecte:

precizarea obiectivelor ;

necesitatea si utilitatea lucrarii;

prezentarea etapelor investigatiilor, mijloacelor si cailor folosite;

stabilirea partilor componente ale lucrarii;

precizarea modalitatilor de functionare a rezultatelor.

Redactarea propriu-zisa a lucrarii se poate asigura in mai multe modalitati dintre care mai js vor fi nominalizate cele mai importante.

• Elaborarea unui text de baza initial , care este ulterior perfectionat ca fond si forma.
• Redactarea succesiva, in mai multe variante, a lucrarii, pana se ajunge la forme mai apropiate de exigentele rigurozitatii.
• In acest caz, varianta initiala a lucrarii va reuni ideile pricipale, intr-un volum foarte concentrat.Adaugirile succesive ulterioare la text se vor inscrie pe verso-ul paginii sau pe hartii anexe, marcate prin trimiteri sistematice.
• Daca in urma adaugirilor si interventiilor manuscrisul devine greu vizibil paginile respective se transcriu.
• In perioada imbunatatirii variantei initiale se recomanda un ragaz de detasare de text si apoi reluarea elaborarii lucrarii.
• Pentru elaborarea si redactarea a 100 de pagini dactilografiate cu 2000 de semne, un cercetator experimentat are nevoie de 150-200 de ore din care :

*cca. 35% pentru documentatii;

*cca. 50% pentru elaborarea textului si graficelor;

*cca. 15% dactilografie, revedere si colationare.

Definitivarea lucrarii.

In cazul reviziilor succesive, are loc definitivarea articolului.

Aici se urmaresc:

-coerenta logica ;

-stilul ;

-adaugirile necesare(care se fac );

-eliminarea ideilor si afirmatiilor nefundamentate, fraze balast.

In redactarea lucrarii, pe parcursul revenirii variantei de lucru se tine seama de urmatoarele exigente:

• Fomulare judicioasa a obiectivelor, tezelor, concluziilor;
• Explicarea clara si argumentata a fiecarei afirmatii;
• Intelegerea adecvata a detaliilor in text ;
• Evitarea includerii de amanunte obositoare pentru cititor;
• Revizuirea structurii paragrafelor ( coerenta interioara);
• Coerenta intregii lucrari ;
• Logica expunerii si unitatea de limbaj ( mai ales la lucrari elaborate in echipa).

Reguli privind redactarea lucrarii stiintifice.

Realizarea unei lucrari stiintifice de calitate presupune cunoasterea si stapanirea temeinica a cel putin trei categorii de reguli: exigente generale; regului speciale privind continutul si instrumentele stiintifice ; regului privind prezentarea grafica.

Nivelul stiintific al oricarei lucrari de cercetare poate fi realizat pe deplin in masura in care , in procesul de redactare, se tine seama de urmatoarele exigente generale:

Rigurozitatea stiintifica presupune ca in redactare sa se utilizeze formulari corecte caree sa reflecte in mod fidel procesul economic studiat.

Originalitatea consta in asigurarea, pe parcursul elaborarii si al redactarii, a unui loc central opiniilor personale ale autorului, in lupta de idei pe care o desfasoara cu personalitati din domeniu teoriei economice contemporane, din tara si din alte tari, precum si specialistii din practica.

Corectitudinea elaborarii lucrarii presupune asigurarea corelatiilor logice dintre abstractia stiintifica si fenomenul empiric , real , citarea altor autori fara ruperea citatelor din contextul in care au fost formulate, argumentarea riguroasa a evaluarii personale, constituirea integrala a lantului de consecinte favorabile si nefavorabile ale unor ipoteze, respectarea deplina a deontologiei economistului.

Eficacitatea textului consta in deschiderile, mai mici sau mai mari , pe care o lucrare le realizeaza in serviciul beneficiarului specialist practician sau teoretician, in impulsul pe care-l capata progresul economic si progresul social; un text este eficient , nu doar atunci cand se citeste usor, ci mai ales atunci cand il pune pe ganduri pe cititor, oricare ar fi acesta.

Stilul redactarii are mare insemnatate, el trebuie sa fie: personal, concentrat si directionat, coerent, responsabil.

Acuratetea gramaticala si literara, adica o buna stapanire a limbii literare , ca si in limbajul de specialitate.

Participarea la efectuarea de studii si cercetari este garantia reusitei fiecareia. A doua incercare este intotdeauna mai usoara si mai plina de satisfactii.

Reguli practice privind prezentarea grafica a articolului stiintific

Orice lucrare stiintifica manuscris poate urma una sau mai multe din urmatoarele forme: redactata pe calculator, multiplicata si/sau tiparita.

Lucrarea multiplicata nu ridica nici o problema , iar forma tiparita se realizeaza de regula de personalul specializat al unei edituri, astfel ca in continuare ne vom ocupa numai de unele probleme ale lucrarii redactate IT.

Lucrarea redactata IT. Manuscrisul se redacteaza pe calculator cu respectarea urmatoarelor grupe de reguli:

a)      asezarea textului in pagina se poate face in moduri diferite:

-la un interval de 1 rand; 1,5 randuri; 2 randuri; 2,5 randuri, 3 randuri;

-dactilografierea la un rand se utilizeaza pentru a delimita textul obisnuit de un text mai de detaliu;

- cand se dactilografiaza la 1 rand, intre 2 alineate se lasa un spatiu dublu;

-numarul paginii se inscrie jos sau sus, in mijloc, intre doua cratime.

b) evidentierile in textul redactat se scriu astfel:

- titlurile mai scurte se scriu pe un rand, cele mai mari pe doua randuri;

- alte evidentieri se realizeaza prin : scrierile de culoare rosie; scrierea cu majuscule; scrierea spatiala; evidentierea cu bare pe marginea textului ce se vrea subliniat.

- scrierea citatelor:orice citat se scrie intre ghilimele, daca textul este scris la un rand , citatele se scriu la aceeasi distanta; daca citatul reproduce numai un fragment dintr-o fraza, partea omisa se noteaza prin trei puncte.

- notele sau trimiterile:de regula notele se plaseaza in subsolul paginii, notele se pot numerota.

Trimiterea la editura. Manuscrisul redactat dupa toate regulile cerute de editura se preda acesteia in doua exemplare. Pentru a pregati lucrarea la volumul contractat cu editura, autorul trebuie sa cunoasca cerintele specifice ale editurii respective.

Manuscrisul se prezinta editurii in forma completa, adica incluzand: textul principal, toate anexele, cuprinsul, bibliografia, indicele alfabetic, borderoul de tabele, intregul material ilustrativ.