Varsta adulta - achizitii psihice dominante, delimitarea si caracterizarea subcategoriilor, specificul capacitatilor senzorial-motrice si ale atentiei

VARSTA ADULTA

In psihologie, varsta cu durata cea mai mare a beneficiat de numarul cel mai restrans de cercetari.

Acest lucru se justifica prin:

-lucrarile de psihologie generala sunt considerate lucrari de psihologie a adultului; -unele date referitoare la aceasta varsta sunt cuprinse in materialele care se ocupa de varstele, de perioadele de crestere;

multe studii de psihologie au in vedere geneza, evolutia ori varsta adulta este considerata deja ca o perspectiva implinita, cu apogeul atins;

viata social economicasi culturala influenteaza structurile dinamice ale personalitatii adultilor, conturandu-se diferentieri ale acestora de la o zona la alta, de la o generatie la alta, foarte puternice.

Exista evolutii conturate socioprofesional, ocupational, diferente de stiluri de viata, dincolo de anumite trasaturi generale umane.

In legatura cu varsta adulta s-au conturat opinii nu numai diferite, ci chiar antitetice.

38 Tinca Cretu, “Psihologia varstelor”, Editura Credis, Bucuresti, 2001, pag.340

ACHIZITII PSIHICE DOMINANTE
In timp ce unii psihologi apreciaza ca dupa perioadele copilariei, adolescentei nu mai continua dezvoltarea, ci se instaleaza un platon (un nivel relativ linear), dupa care apare regresia, altii considera ca varsta adulta se remarca prin acumulare de cunostinte de experienta, de comportamente profesionale, socio-relationale, culturale, ceea ce constituie o dovada a dezvoltarii.

Cei care pledeaza in favoarea dezvoltarii psihice la varsta adulta, s-au preocupat de identificarea reperelor psihogenetice. Si in acest sens exista o mare diversitate de opinii:

Ch. Bühler, studiind peste 100 de biografii din literatura, a urmarit sa identifice curba ascendenta si degenerescenta a vietii omului.

J. Allport a propus 6 trasaturi specifice adultului: -constiinta de sine puternica; -relatii si raporturi intime; -securitate emotionala fundamentala; -preocupare obiectiva; -obiectivare de sine; -armonie relativa cu propriile achizitii din experienta personala.

In mod diferit este incadrat si stadiul in succesiunea evolutiei vietii, pentru ca unii au incercat sa prelungeasca durata tineretii pana la 44 ani si astfel s-a diminuat durata varstei adulte, limitandu-se la intervalul 44-64 ani.

DELIMITAREA SI CARACTERIZAREA SUBCATEGORIILOR

Douglas T. Hall, urmarind evolutia vietii profesionale de la perioada de stagiu (tinerete) pana la stadiul adult prelungit, identifica si analizeaza trebuintele specifice fiecarei perioade. Autorul imparte ansamblul trebuintelor in 2 categorii: trebuinte de sarcina (sa-si dezvolte priceperi, sa-si dezvolte o viziune larga pentru munca si organizare, sa ajunga la o noua etapa profesionala pentru a dobandi abilitati noi) si trebuinte emotionale (cerinta de asistenta si intelegere, sa-ti reduca intelegerea fata de sine si sa depaseasca competitia).

Psihologii romani apreciaza ca stadiul respectiv are cea mai mare durata, respectiv de la 35 la 65 ani si se subdivide in: a) adult-tanar – 35-45 ani, caracterizat prin adaptare profesionala, statut si roluri familiale si sociale marcate de sentimentul raspunderii;

b) adultul-matur – 45-55 ani – se ajunge la punctul maxim in ierarhia profesionala in

functie de pregatire, competenta. Are raspunderi politice si sociale are pot fi

irepetabile ca importanta, se diminueaza rolurile parentale pentru ca nu mai este

nevoie sa se acorde o supraveghere permanenta a copiilor;

c) adultul-tardiv – 55-65 ani – preocupat de conservarea statutului profesional, de

pregatirea pensionarii, de pastrarea sau aparitia unor roluri politice, sociale.

Fara a diminua importanta unor modificari fizice si psihice, stadiul adult este specific maturizarii, in special a mecanismelor energetice si reglatoare ale universului psihic, al personalitatii.

Perioada adulta a fost definita ca reunind serii de „faze” legate atat de varsta cat si de diferite evenimente critice importante de viata, ca: grija parentala, divort, somaj, pensionare, deces.39

Pentru M. Zlate maturizarea (perioada adulta) este considerata perioada maximei realizari, a nivelului maximal privind randamentul profesional, armonizarea intereselor, aptitudinilor, deprinderilor, a felului de a stabili si cultiva relatii, a constiintei, a cristalizarii afective.

MODIFICARI BIOLOGICE CARACTERISTICE

Cercetarile de fiziologie apreciaza ca pe intreaga durata a stadiului, nivelul functional organic la care s-a ajuns in tinerete, se stabilizeaza, ceea ce dureaza pana in jur de 60-70 ani, datorita antrenarii sistemului nervos, hipotalamusului.

Cele mai mari performante de forta si durata se inregistreaza intre 20-29 ani, iar intre 50-59 ani se vor diminua pana la 75% fata de cele obtinute in primul interval. Dupa varsta de 40 ani apar mai multe modificari: -se diminueaza forta fizica, energia, aceasta si din cauza ca inima si plamanii isi reduc capacitatea de trimitere a sangelui in organism; -intra in declin activitatea glandelor sexuale, mai intai la femei si ceva mai tarziu la

barbati;

-creste tensiunea arteriala, pot apare unele probleme privind activitatea cordului;

-este evidenta tendinta de ingrasare;

-se modifica metabolismul, iar colesterolul poate ajunge la valori crescute;

-auzul si vazul inregistreaza un declin relativ lent dar continuu, de aici si necesitatea

apelului la ochelari;

-pielea incepe sa se depigmenteze;

-fizionomia se modifica prin accentuarea trasaturilor, aparitiei ridurilor.

Modificarile au o nuantare individuala, afecteaza imaginea de sine, sunt traite in mod absolut personal, se recurge si la fenomene de compensare, de eludare, de energizare.

SPECIFICUL CAPACITATILOR SENZORIAL-MOTRICE SI ALE ATENTIEI

Cele mai semnificative modificari se remarca la nivelul capacitatilor senzoriale si psihomotrice.

Exercitiul profesional influenteaza mai ales modalitatile functional-operative ale activitatii psihice. In timp ce unele capacitati senzoriale, cognitiv-logice se vor dezvolta, vor dobandi o anume specializare profesionala, altele se vor deteriora organic, biologic si datorita suprasolicitarilor.

Referitor la sensibilitatea vizuala se pastreaza mobilitatea oculara, dar scade capacitatea de acomodare a cristalinului, din care cauza se apeleaza la ochelari.

Experimentele au evidentiat ca, pe grupe de varsta, timpul de reactie la stimuli individuali, dati la intervale inegale, de la 20 la 60 de ani, inregistreazascaderi, dar acestea nu sunt semnificative valoric.

39 Ann Birch, “Psihologia dezvoltarii”, Editura Tehnica, 2000, pag.266

Diferente mai mari apar la cei a caror viteza este atat de mare incat devine stresanta pentru subiect, sau atunci cand stimulii sunt complecsi si necesita prin implicarea factorului intelectual, combinari intre miscare, semnal vizual si auditiv, viteza este mare.

Precizia incepe sa se deterioreze dupa 40 ani iar dupa 45 ani capacitatea de selectare a informatiilor dintr-un context perceptiv devine anevoioasa.

Creste pragul de luminozitate si se conserva destul de satisfacator vederea cromatica.

Privitor la sensibilitatea auditiva, receptarea, diferentierea inaltimii sonore, se diminueaza mai ales dupa 35-40 ani foarte mult, aproximativ cu 40%.

In profesiile poluate sonor (industrie siderurgica, telefonic etc.) amprenta mediului afecteaza si mai mult auzul.

Si intensitatea tactil-chinestezica se profesionalizeaza. Este dezvoltata la inginerii constructori, la persoanele care lucreaza in industria textila, a prelucrarii lemnului, iar mirosul devine mult mai fin la cei ce activeaza in industria chimica, in cosmetica, marina, geologie.

In concluzie, pentru varsta adulta, in plan senzorial se dezvolta capacitatea discriminativa, sub influenta practicii ocupationale si scade treptat pragul absolut minimal, aproape la nivelul tuturor senzatiilor.

Si particularitatile atentiei trebuie abordate in stransa legatura cu experienta profesionala intrucat orienteaza activitatea pe indicatorii specifici atat ai materialului cat si ai procesului tehnologic specific.

Se face distinctia intre atentia generala si atentia profesionala. Prima este dependenta de modificarile ce apar datorita inaintarii in varsta. Diminuarile sunt mai sesizabile intre 30-35 ani si apoi devin mult mai lente.

Atentia profesionala dobandeste chiar unele cresteri, in prima maturitate, datorita solicitarii sustinute. Experienta in activitatea ajuta omul la elaborarea unui autoreglaj optimal care se instaleaza intre 35-40 ani si este dovedit de faptul ca stie sa isi adapteze capacitatea respiratorie la efort sau coordonarea motrica (pilotii, automobilistii) sau tensiunea arteriala, incat sa-si concentreze atentia pentru a obtine performantele la care aspira. Odata cu concentrarea se dezvolta si distributia atentiei, iar volumul se

conserva (5?2 elemente) dar se identifica mult mai repede si cu indice de siguranta crescut, privind recunoasterea si verbalizarea obiectelor.

Scaderi ale atentiei profesionale se inregistreaza abia spre 60-65 ani. Pentru cei mai multi exista resurse de compensare ale discriminarii insusirilor atentiei (stabilitate, concentrare) prin intensificarea motivatiei.

CAPACITATI COGNITIV-LOGICE

La adult, acestea poarta amprenta profesionalizarii. Activitatile intelectuale contribuie la conservarea si chiar la dezvoltarea lor.

Cu cat durata scolarizarii este mai prelungita si cu cat nivelul solicitarilor intelectuale este mai inalt, cu atat exista probabilitatea ca gandirea, memoria, imaginatia sa evolueze si sa-si mentina performantele.

In baza unor studii urmarind activitatea a peste 2300 persoane a caror varsta a fost intre 18 si 40 ani, s-au delimitat 2 perioade ale dezvoltarii intelectuale: una intre 18­25 ani si una intre 26-40 ani, cu momente de randament maxim, dupa cum urmeaza:

-pentru inteligenta, 20-23 ani, 32 ani;

-pentru atentie, 27, 29, 32 ani;

-pentru memorie, 19, 23, 24, 30 ani.

MEMORIA logica este bine intretinuta si cel mai mult solicitata in mod curent. Memoria voluntara intampina unele dificultati, cere un efort, un numar de repetitii mult mai mare iar reactualizarea nu este lipsita de erori.

Pe masura ce omul inainteaza in varsta, uita in primul rand ceea ce a invatat mai recent, se confirma afirmatia lui Th. Ribot „continuturile memoriei se destructureaza in ordine inversa celei care au fost structurate”.

Intalnim adeseori oameni care desi nu poseda o memorie de remarcat, sunt capabili sa relateze cu mare fidelitate fel de fel de detalii legate de profesia lor sau de pasiunile (hobby) practicate.

Nivelul bun al memoriei profesionale este conditionat, intr-o anumita masura de „un sistem transorganizational, dependent de activitatea profeisionala si de diretiile de interese indreptate spre acestea (…). Memoria profesionala se pastreaza deosebit de mult timp la omul care munceste”.40

Majoritatea studiilor arata ca „in efectul de memorizare predomina ceea ce este important sub aspect personal, fata de celelalte aspecte care nu prezinta interes pentru acesta”.41 Iar din punct de vedere personal devine important ceea ce este in legatura cu activitatea practica a omului, orientata spre un scop.

Selectivitatea materialului de memorat este mai riguroasa, mai redusa cantitativ, si mai atent raportata la ceea ce reprezinta o necesitate pentru subiect.

Este bine conservata si chiar adancita memoria afectiva.

Dupa varsta de 45 ani scade randamentul memoriei spontane si continutul ei devine mult mai strans legat de sfera motivationala.

Privind GANDIREA, se resimte mai ales rolul sau coordonator asupra celorlalte procese psihice, prin adancirea formelor logice. Precizia conceptelor stiintifice se amplifica pentru ca dupa 50 ani sa apara un anume platon care evidentiaza mentinerea acelorasi note specifice de definire, utilizare, diferentiere.

Se constata mai multa mobilitate in privinta operativitatii gandirii i a utilizarii anumitor tipuri de rationament, dependente de regimul ocupational zilnic.

Inteligenta inregistreaza unele scaderi cu mult inainte de debutul maturitatii, in jurul varstei de 25 ani. Depinde de antrenamentul curent, ceea ce-i confera o anume specializare. Unele aspecte ale inteligentei raman relativ constante, asa cum rezulta din probele verbale sau spatiale.

DINAMICA INVATARII

Pana la 21 ani capacitatile de invatare se afla in progres continuu, dupa aceasta varsta, pana la 30 ani este un nivel relativ stationar, dupa care incep usoare reduceri ale resurselor.

Pana in jurul varstei de 50 ani, invatarea poate evolua cu rezultate bune, datorita unor mecanisme, strategii, procedee ca:

-realizarea continua a legaturilor, asociatiilor;

-capacitatea de decodificare mai rapida a enunturilor;

-surprinderea detaliilor, ierarhizarea lor in functie de importanta;

-trecerile lejere dintre teoretic si practic si invers;

-asimilarea unor tehnici proprii de invatare care sunt deosebit de eficiente;

-cei cu pregatire scolara avansata utilizeaza cu succes surse mai multe si din

domenii diferite de informare;

-solicita mai multa rigoare, exactitate, claritate decat tinerii;

40 S.L. Rubinstein, apud. Hans Lowe, “Introducere in psihologia invatarii la adulti”. Editura Didactica si Pedagogica, 1978, pag.13641 Hans Lowe, “Introducere in psihologia invatarii la adulti”. Editura Didactica si Pedagogica, 1978, pag.176-177

-pe de alta parte, unele programe de cercetare evidentiaza ca tinerii sunt superiori adultilor in intiparirea mai ales cu caracter mecanic a unei materii, iar altii se dovedesc capabili de randament superior in invatarea unor concepte care rezulta din conexiuni de sens;

-randamentele invatarii la adulti nu trebuie sa fie raportate doar la aspectul biologic al conditionarii de varsta ci indiscutabil si la factori sociali ca: pregatirea scolara, specialitatea, conditiile de training ale performantelor memoriei, exercitiul intelectual diferentiat.

Capacitatea de invatare are o determinare multidimensionala: Pentru a obtine succes in invatarea la adulti, se cer a fi respectate cateva cerinte: -activitatea sa fie condusa de un scop semnificativ din punct de vedere social si care

sa devina atractiv si important pentru fiecare subiect; -invatarea sa raspunda dorintei de cunoastere si motivatiei profesionale; -cerintele sa nu fie prea mari pentru ca induc anxietate, insuces, frustratie,

resentiment, agresiune; -obiectivele invatarii, daca se imbina cu sarcini importante din punct de vedere practic, intaresc motivatia pozitiva; -temele de invatat angajeaza mai mult adultii daca sunt motivate de doua sau chiar de mai multe ori.

MATURIZAREA AFECTIVA SI MOTIVATIONALA

La varsta respectiva, ambele dimensiuni psihologice se afla intr-o ascendenta continua si ajung chiar la nivelul culminant al dezvoltarii. Referitor la afectivitate, principalele caracteristici sunt:

-diversitatea si totodata consistenta trairilor afective, justificata de faptul ca pana la aceasta varsta viata intima a individului a fost incercata aproape de toate trairile afective posibile: emotii, dispozitii, sentimente;

-are loc o filtrare a sentimentelor, o pozitionare ierarhica, astfel incat 2-3 sentimente intra in pozitia „trasaturilor cardinale” (dupa G.Allport), reprezentative, fundamentale pentru profilul personalitatii.

Stapanirea de sine, autocontrolul, echilibrul afectiv, devin frecvente pentru majoritatea oamenilor. Apar si persoane macinate de vanitate, tendinta de a realiza la aceeasi parametri calitativi „binele si raul”, tainuire. O admirabila analiza a tainuirii este facuta de Fr. Bacon, care sustine ca aceasta ia 3 forme: discretia si tacerea, disimularea, in sens negativ si simularea in sens afirmativ.42

STRUCTURA MOTIVATIEI

Prezinta urmatoarele particularitati:

-motivatia profesionala, manifestata prin investitie mare de preocupari si buget, de timp, devotiune, raspundere, aspiratii, performantele, acoperirea unor interese multiple care nu sunt numai pozitive; Este strans legata de motivatia invatarii.

42 Francis Bacon, “Eseuri sau sfaturi politice ti morale”, Cluj, 1969, apud. Tiberiu Rudica, “Maturizarea peronalitatii”, Editura Junimea, 1990, pag.83,84

- motivatia familiala, pentru cei mai multi concretizata in stabilitate, atasament, interes pentru viata de familie a copiilor, dorinta de a avea nepoti;

- motivatia sociala este puternica, se prelungeste chiar dincolo de limitele de varsta ale stadiului si urmareste integrare in actiuni cu rezonanta sociala, politica; -motivatia culturala, stiintifica este dependenta de profesie, de preocupari, de dorinta de performanta; -activitatea adultilor in solutionarea practica a unor sarcini este mult mai motivanta decat prezentarea exemplelor; -pentru motivarea invatarii sunt mai atractive obiectivele indepartate, care provoaca asteptari mai promitatoare, de rang superior, decat cele imediate;

-multe studii confirma constatarea psihologului C.A. Werner (1959) potrivit careia „capacitatea de invatare a adultilor depinde de disponibilitatea pentru invatare, iar disponibilitatea pentru invatare presupune, la randul ei, interesul”.43

PERSONALITATEA

Personalitatea adultului ajunge la un echilibru a celor trei dimensiuni temporale. Daca in adolescenta si tinerete trecutul este scurt si prezentul i se pare lung, la adult trecutul se echivaleaza cu prezentul, pentru ca apoi raportul sa se inverseze.

Personalitatea este implicata in actiuni echilibrate, in elaborarea unor proiecte prudente si care poarta amprenta stilului de viata, cu initiative moderate. Aceasta dimensiune proiectiva a personalitatii, initial implica indrazneala, confruntare, competitie, apoi se pondereaza si risca sa alunece in rutina.44

Maturizarea identitatii de sine se consolideaza pe cele 3 tipuri de subidentitate: profesionala, familiala, socio-culturala, u modificari de la un substadiu la altul. Subidentitatea profesionala, la adultul tanar este marcata de adaptare, de confruntare, de perfectionare, de obtinerea unei pozitii ierarhice.In subetapa adultului mijlociu, se ajunge in varful ierarhiei profesionale, capacitatile ating nivelul maximal de manifestare, sunt recunoscute de altii.

La adultul tardiv, subidentitatea profesionala se caracterizeaza in trairea succeselor profesionale, in preocupari pentru mentinerea competentei, apar unele tendinte de rutina.

White constata ca persoanele care au succes prezinta o mai mare tensiune fata de solicitarile profesionale.

Subidentitatea familiala, studiata in raport cu rolurile de sot si de parinte, la adultul tanar se are in vedere delimitarea clara a rolurilor fiecaruia, apar multe tensiuni conjugale, fie datorita neimplinirilor, fie relatiilor cu copiii care pot ajunge la preadolescenta sau adolescenta, aspect care se va prelungi si in substratul adultuluimijlociu. In acest stadiu, rolurile maritale se stabilizeaza, chiar intr-o rutina relationala.

La adultul tardiv, rolurile de cuplu sunt sustinute de resursele afectiv apreciative reciproce si cresc in privinta capacitatii lor securizante.

Subidentitatea socio-culturala este in stransa legatura cu dimensiunea proiectiva. Se afla in continuu progres de la angajare in dobandire de competenta, pozitii sociale, chiar daca apar unele mutatii, de la o preocupare la alte, de la un domeniu la altul.

43 Hans Lowe, “Introducere in psihologia invatarii la adulti”, Editura Didactica si Pedagogica, 1978, pag.136-151,

vezi “Reguli ale productivitatii invatarii la adulti”.

44 E.H.Erikson, “Identity and the life cycle: selected papers”, apud. G. Allport, “Structura si dezvoltarea

personalitatii”, Editura Didactica si Pedagogica, 1991, pag.280, 285-303

In planul aptitudinilor se ajunge la nivelul maxim de manifestare si creatie datorita: acumularii experientei profesionale, maturizarii capacitatilor cognitive si creative, trebuintei de autorealizare, succeselor anterioare.