Nivelurile cercetarii pedagogice

Nivelurile cercetarii pedagogice

Exista o cercetare fundamentala ( teoretica) si o cercetare aplicativa

( practica : orientata, aplicata, operationala etc.).

Nu se pot stabili granite riguroase intre cercetarea teoretica funda-mentala si cea practic-aplicativa. Cele doua tipuri de cercetare prezinta, in realitate, interferente. Aspectul fundamental necesita adesea aspecte prac-tice, dupa cum, in alte cazuri, aspectul aplicativ este impins spre consideratii teoretice.

Tematica unei cercetari poate fi astfel discutata nu numai in privinta originii ei ( daca tema a fost sugerata nemijlocit de date observate sau por-neste de la alte contexte decat faptele imediat observate), ci si sub aspectul scopului.

Din acest punct de vedere, tema cercetarii va putea fi corelata ( in functie de scop) mai mult cu teoria pedagogica sau cu practica instructiv-educativa.

Cercetarea fundamentala exploreaza probleme generale cu obiectiv prioritar teoretic, fara afirmarea unui scop practic imediat; este cercetarea efectuata in intentia de a spori cunostintele si explicarea faptelor pentru a ajunge, in masura posibilului, la axiome si legi verificabile.

Ca exemple de acest gen, se citeaza cercetarile privind raportul ereditate/mediu in formarea personalitatii mane, formarea gandirii inter-disciplinare, dezvoltarea gandirii stiintifice in procesul de invatamant.

In cercetarea aplicativa, finalitatea practica este prioritara.

Exista mai multe genuri de cercetare aplicativa.

Cea mai generala este cercetarea orientata, care-si propune sa porneasca de la o anumita situatie data spre un obiectiv general.

De exemplu, trebuind sa gaseasca o solutie organizatorica a unitatilor scolare dintr-o comuna, cercetatorul se intreaba cum se poate ajunge la o sin-gura unitate scolara integrata eficient in problematica socio-economica pre-zenta si de perspectiva a comunei sau a zonei geografice in care aceasta se afla.

Mai restransa in complexitate este cercetarea aplicata propriu-zisa.

Aceasta este o cercetare care se aplica (focalizeaza) pe o anumita pro-blema concreta, precis delimitata ( mijloace de invatamant, programa analitica a unei discipline etc.).

In sens mai larg, sunt vizate continuturi, metode, tehnici, instrumente etc.

Pot fi citate, ca exemple de cercetare de acest fel : proiectarea, experi-mentarea si realizarea de mijloace de invatamant; perfectionarea metodologiei didactice in vederea cresterii valorii ei formative etc.

Forma cea mai concreta de cercetare aplicata ( fiindca vizeaza per-fectionarea muncii instructiv-educative curente) este cercetarea dezvolta-toare, numita si cercetare operationala sau locala, intrucat se aplica intr-un anumit loc, scoala. Poate fi un demers concret al formatorului-cercetator sau o adaptare concreta a inovatiilor propuse de alti cercetatori si de nivel mai general intr-o anumita scoala sau in clasa profesorului cercetator.

In toate cazurile, rezultatele cercetarilor aplicative sunt adaptate strict la procesul de educare. Exemple de asemenea cercetari sunt : optimizarea testarii si evaluarii cunostintelor de limba; evaluarea continua a randamen-tului scolar prin teste docimologice unice; cercetarea greselilor tipice in ciclul primar in scopul predarii individualizate.

Rezulta ca dintre toate nivelurile de cercetare pedagogica,cele mai apropiate de interesul si posibilitatile curente ale formatorului sunt cerce-tarile aplicative si dezvoltatoare.

Profesorul (formatorul) poate participa insa si la alte cercetari expe-rimentale de mai larga anvergura, alaturi de obiective de cercetare din centrele de cercetare pedagogica sau de pe langa universitati.

alte categorii de cercetari aplicative vizeaza cercetarea constatativa si ameliorativa.

Cercetarea constatativa urmareste doar cunoasterea si descrierea amanuntita a unei anume situatii sau a unui anume proces instructiv-educativ, a factorilor si a implicatiilor acestora. In sarcina acestui tip de cercetare nu se cuprinde si verificarea valabilitatii propunerilor interventiei "amelioratoare".

O cercetare de acest gen si-a propus, de exemplu, sa constate modul in care noteaza mai multi profesori o lucrare la disciplina limba si literatura romana, apreciata de un colectiv de cercetatori-arbitri cu nota 6. Concluzia cercetarii constatative a fost, cum de altfel era de asteptat, un inalt grad de subiecti-vitate in notare ( notele variind intre 4 si 9), lucru explicabil in contextul unei pregatiri pedagogice precare.

O alta cercetare constatativa si-a propus ca, prin intermediul unei anchete, sa afle un raspuns cu privire la calitatile pe care ar trebui sa le posede un director de scoala pentru a intruni adeziunea cadrelor didactice din subordine. O structura psihologica dorita a directorului a relevat, in ordine : 1.obiectivitate si principialitate; 3.temeinica pregatire profesionala; 3. cultura multilaterala, 4. bun organizator etc.

Cercetarea ameliorativa isi propune sa verifice, de exemplu, eficienta unor inovatii (ipoteza cercetarii) presupuse utile in perfectionarea randa-mentului activitatii instructiv-educative ( plan si programe, metode de predare si verificare a progresului scolar), manuale scolare si mijloace de invatamant, orientare scolara si profesionala.

Cercetarea ameliorativa este, de fapt, o cercetare experimentala care considera, comparativ, rezultatele unor clase la care opereaza ipoteza inova-toare cu cele ale unei clase martor (sau de control).

Un exemplu de astfel de cercetare poate avea ca obiect, de pilda, instruirea programata cu ajutorul computerului. Pentru a verifica ipoteza, se preda la clasa experimentala dupa principiile instruirii programate, iar la clasa-martor dupa metoda traditionala. Aplicandu-se testele de evaluare, se constata ca notele bune si foarte bune ale clasei experimentale depasesc intr-un mod semnificativ pe cele ale clasei-martor.

Tematica cercetarii se mai poate discuta si din perspectiva unei anu-me situari a temei fata de specificul cercetarii pedagogice.

Ne referim, desigur, la cercetarea interdisciplinara, care se aplica unor aspecte de granita, intre pedagogie, pe de o parte, si stiintele proceselor psihice sau sociale ( psihologie, sociologie, ergonomie etc.) ori disciplinele obiecte din planul de invatamant (stiintifice, culturale, artistice etc.), pe de alta parte.

Cercetatorul poate alege, in acest caz, teme de psihologie pedagogica, de sociologie pedagogica, ergonomie pedagogica etc. sau din domeniul obiec-telor de invatamant, in masura in care vizeaza procese pedagogice.

In fine, tematica cercetarii pedagogice mai poate fi corelata si cu numarul si specialitatea cercetatorilor pe care ii pretinde abordarea temei respective.

Vorbim, in acest caz, de cercetarea multi- sau pluridisciplinara, avand ca obiect teme complexe, pentru a caror cercetare se formeaza colective de mai multi cercetatori.

Ca exemple de teme de acest gen retinem : elaborarea de bareme de cunostinte; experimentarea unor modalitati de valorificare superioara a potentialului educativ al familiei; prospectarea retelei si a fluxurilor scolare in functie de evolutia structurilor profesionale si a necesarului de forta de munca s.a.m.d.