PROFILUL PSIHOLOGIC AL CONSILIERULUI

Consilierea incorporeaza informatii si metode din mai multe discipline psihologice. Pregatirea consilierului presupune asimilarea unor repere teoretice si aplicative din urmatoarele domenii:

• Psihologia dezvoltarii
• Psihologia personalitatii
• Psihologia sociala
• Psihologia sanatatii
• Psihologia cognitiva si autocunoasterii
• Teorii si tehnici de consiliere

Consilierea implica dezvoltarea unor atitudini si abilitati fundamentale fara de care procesul de consiliere nu poate duce la efectele conturate de insasi obiectivele consilierii.

ATITUDINILE CONSILIERULUI

Procesul de consiliere implica o relatie speciala intre consilier si persoana consiliata, relatie bazata pe responsabilitate, confidentialitate, incredere si respect. Orice proces de consiliere trebuie sa implice asumarea de catre consilier a respectarii unui sistem de valori si al unui cod deontologic.

Atitudinile fundamentale ale consilierului, in absenta carora activitatea de asistenta nu-si atinge scopurile, sunt:

Ø      ACCEPTAREA NECONDITIONATA

Aceasta atitudine are la baza urmatoarele principii: fiinta umana este valoroasa si pozitiva prin esenta sa, deoarece are capacitatea de a alege responsabil, de a-si asuma propria viata. Acceptarea este atitudinea de recunoastere a demnitatii si valorii personale a fiecarui individ, fara a critica, judeca si, mai ales, fara a conditiona aprecierea persoanei ("Te voi aprecia, daca.."). Acceptarea neconditionata este premisa fundamentala a procesului de dezvoltare personala si de optimizare a functionarii persoanei. Acceptarea nu este echivalenta cu aprobarea oricarei atitudini sau oricarui comportament si nici nu presupune aprobarea/dezaprobarea a ceea ce spune sau simte persoana. De aceea nu este indicata utilizarea evaluarilor de genul: "nu asa ar trebui sa simti", "baietii nu trebuie sa planga". Riscul aprobarii/dezaprobarii individualitatii este ca persoana isi poate percepe valoarea numai prin prisma interpretarilor si evaluarilor pe care le face consilierul.

Acceptarea nu este nici o atitudine de indiferenta /neutralitate fata de ceea ce gandeste sau mai ales simte o persoana ("Nu este nici o problema "). Efectul unei astfel de atitudini este invalidarea modului in care o persoana percepe diferit un eveniment ori o situatie, sau ignorarea tensiunilor copilului.

Atitudinile fatise de simpatie si toleranta manifestate de consilier sunt considerate interpretari eronate ale acceptarii neconditionate. Simpatia    presupune o implicare afectiva accentuata a consilierului si conduce la atitudini discriminative, iar toleranta nu trebuie sa se manifeste doar la nivel general si declarativ ("Sunt tolerant cu o persoana care are alta apartenenta religioasa dar nu o inteleg si nu o respect.").

Obstacole in calea acceptarii neconditionate

Lipsa informatiilor veridice despre copil si adolescent ;

Problemele emotionale personale ale consilierului ;

Proiectarea propriilor valori, convingeri sau trairi asupra elevilor ;

Prejudecati sau informatii eronate despre subiect ;

Confuzii intre acceptare si aprobare, simpatie si neutralitate ;

Pierderea respectului fata de elevi ;

Pierderea respectului fata de sine.

Non-acceptarea inseamna

A da sfaturi, solutii: "Daca nu faci asa.atunci"

A evalua: "Aici gresesti cu siguranta."

A interpreta: "Ceea ce ai tu nevoie este."

A eticheta: "Esti prost pentru ca ai facut."

A fi directiv: "Trebuie sa."

A moraliza: "Trebuie sa faci si asta."

A ameninta: "Daca se mai intampla sa."

A evita: "Hai sa uitam."

A conditiona: "Te voi aprecia daca vei lua note mari."

Ø      EMPATIA

Empatia este abilitatea subiectului de a te transpune in locul altei persoane, de a intelege modul de gandire si simtire al acesteia. Empatia se dezvolta prin insusirea abilitatilor de comunicare verbala si nonverbala urmarind cateva sugestii:

utilizarea foarte rara a intrebarilor inchise care impiedica comunicarea :    "De ce ai facut.?"

utilizarea intrebarilor deschise : "Ai putea sa spui mai multe despre acel eveniment?"

ascultarea activa a interocutorului ;

evitarea moralizarii consiliatului ;

evitarea intreruperilor in timpul conversatiei : "Parerea mea este ca."

evitarea etichetarilor de orice natura : "Esti cam neserios/distrat/superficial."

utilizarea sugestiilor constructive : "Va fi mai bine daca vei face."

evitarea criticii sarcastice:    "Esti ridicol."

evitarea feedback-urilor negative: "Rezultatul tau este nesatisfacator."

Modalitati de imbunatatire a comunicarii empatice:

oferirea de raspunsuri scurte si clare ;

acordarea unui timp de gandire inainte de a da un raspuns ;

focalizarea pe mesajele transmise de consiliat ;

utilizarea unei tonalitati potrivite a vocii ;

evitarea cliseelor de raspuns : "Multe persoane trec prin situatii ca acestea."

Ø      CONGRUENTA

Congruenta se refera la concordanta dintre comportamentul consilierului si convingerile, emotiile si valorile sale personale, ea defineste autenticitatea comportamentului unei persoane. Congruenta psihocomportamentala a consilierului este generata de acordul dintre convingere, traire emotionala si exprimare verbala si nonverbala. Lipsa de autenticitate conduce la pierderea relatiei de incredere cu consiliatii.

Ø      COLABORAREA

Colaborarea este capacitatea consilierului de a implica persoana sau grupul de persoane in deciziile de dezvoltare personala. Consilierul nu trebuie sa se erijeze in persoana ce ofera solutii pentru toate problemele, ci trebuie sa fie un facilitator al procesului de dezvoltare personala a copilului si adolescentului, abilitandu-l pe acesta in a identifica solutii proprii la problemele cu care se confrunta.

Ø      GANDIREA POZITIVA

Activitatile de consiliere trebuie sa fie focalizate pe dezvoltarea imaginii si respectului de sine al elevului, gandurilor constructive, responsabilitatii personale.

Ø      RESPONSABILITATEA

Responsabilitatea se traduce prin respectarea principiilor fundamentale ale consilierii, prin prevenirea utilizarii gresite a cunostintelor si metodelor de consilere, prin evitatrea oricarei actiuni care interfereaza cu starea de bine a consiliatilor.

1. 2. ABILITATILE CONSILIERULUI

Pentru desfasurarea cu succes a activitatilor de consiliere, sunt necesare urmatoarele abilitati fundamentale ale consilerului:

Ø      ASCULTAREA ACTIVA

Ascultarea/receptarea activa ofera suportul unei bune comunicari intre consilier si consiliat. Ea contribuie la incurajarea elevului in directia comunicarii. Baza ascultarii active o constituie comportamentul de asteptare, manifestat prin :

Adoptarea unui limbaj corporal adecvat :

Fiti expresivi, inclinati-va spre elev. Folositi gesturi incurajatoare!

Stabilirea unui contact vizual direct :

Indreptati-va privirea catre elev/grup de elevi !

Adecvarea calitatilor vocale :

Folositi un ton, ritm potrivit !

Constanta verbala :

Pastrati discutia pe aspectul supus dezbaterii !

Evitarea evaluarilor ;

Evitarea etichetarilor .

In ascultarea activa consilierul trebuie sa evite:

A fi neatent ;

A asculta superficial ;

A reactiona la subiectele care contravin opiniei proprii ;

A asculta fara a intelege mesajul si a nu cere informatii suplimentare ;

A se simti amenintat pentru faptul ca elevii au valori diferite ;

A intrerupe elevul .

BLOCAJE ale ascultarii :

Compararea

Citirea gandurilor

Repetitia

Filtrarea

Judecarea

Visarea

Identificarea

Sfatuirea

Contrazicerea

A avea dreptate

"A schimba vorba"

"A pune placa"

Ø      OBSERVAREA

Observarea comportamentului permite o intelegere mai reala a mesajului transmis, a starii afective a interlocutorului. Observarea are doi indicatori importanti:

Comportamentul nonverbal, ce reprezinta aproximativ 85% din comunicarea elevului, si care este oferit printr-o diversitate de semne legate de postura, miscare, gesturi, mimica;

Comportamentul verbal reprezentat prin elemente semnificative: cuvinte-cheie, constructii-cheie, particularitati ale modului de gandire (optimist, pesimist), stil verbal de a percepe lumea ("simt ca se intampla ceva.").

Discrepantele dintre cele doua conduite mentionate, dificultatile in procesul de observare apar atunci cand se trece de la simpla observare a unor comportamente la interpretari personale ale acestora.

Ø      ADRESAREA INTREBARILOR

Intrebarile ajuta elevii in clarificarea sentimentelor, convingerilor, atitudinilor si valorilor personale. Intrebarile pot fi inchise, deschise, justificative, ipotetice.

Intrebarile inchise sunt cele ce genereaza raspunsuri in termeni de DA si NU. Aceste intrebari duc, de cele mai multe ori, la intreruperea comunicarii. Avantajul major al acestor intrebari este focalizarea discutiei si obtinerea de informatii exacte despre un anumit aspect. ("Locuiesti cu familia?")

Intrebarile deschise ajuta subiectul sa-si exprime atitudinile, valorile, sentimentele si optiunile asupra unei probleme abordate. Ele faciliteaza procesul de comunicare prin invitatia de a descrie situatia: "Ai putea sa-mi spui mai multe despre .".

Intrebarile justificative indeamna interlocutorul sa identifice cauze sau motive. Aceste intrebari sunt asociate cu sentimentul de vina si nu sunt recomandate a fi utilizate in consiliere.

Intrebarile ipotetice sunt utile pentru vizualizarea consecintelor pozitive sau negative ale unor actiuni si pentru luarea in consideratie a unor alternative diferite de actiune("Cum ai vrea sa fi peste 5 ani ?").

In formularea si utilizarea intrebarilor adresate elevilor:

Folositi intrebari care nu contin fraze lungi;

Folositi cuvinte pe care le prefera copilul;

Nu repetati intrebarile    pe care copilul nu le-a inteles, ci reformulati intrebarea;

Nu reactionati la fiecare raspuns cu o noua intrebare.

Ø      OFERIREA DE FEEDBACK

Feedback-ul sustine comunicarea autentica intre consilier si consiliat. Caracteristicile feedback-ului sunt:

Focalizarea    pe aspecte pozitive, scopul lui fiind de a sustine si ajuta pe copil si nu de a-l evalua sau judeca;

Specificitatea;

Trebuie sa fie descriptiv si nu evaluativ sau critic; nu se recomanda utilizarea cuvintelor "bun", "rau" si a cuvintelor ce deriva din ele pentru ca nu ofera nici o informatie despre comportamentul specific pe care trebuie sa il dezvolte consiliatul;

Centrarea pe acele comportamente si atitudini ce pot fi schimbate;

Oferirea de alternative comportamentale; daca se ofera feedback pentru acele aspecte care nu pot fi schimbate, se genereaza o stare de conflict si tensiune emotionala;

Feedback-ul trebuie sa fie imediat oferit pentru intarirea comportamentului;

Feedback-ul trebuie sa se adreseze comportamentului unei persoane si nu persoanei subiectului consiliat.

Ø      FURNIZAREA DE INFORMATII

In functie de cunostintele, atitudinile si abilitatile pe care le identifica consilerul la nivelul elevilor trebuie sa transmita informatii.

Ø      PARAFRAZAREA

Parafrazarea este abilitatea de reformularea a ceea ce este esential in mesaj. Are ca obiectiv clarificarea aspectelor legate de subiectul sau problema in discutie. Parafrazarea se refera la utilizarea unor fraze care comunica elevilor ca mesajul a fost inteles: "Ceea ce spui tu se refera la.", "Cu alte cuvinte..". Totodata, parafrazarea permite si profesorului sa isi clarifice daca a inteles corect mesajul transmis de elevi. Este important ca profesorul sa nu utilizeze alte cuvinte sau informatii pe care copiii nu le-au transmis in mesaj, pentru a nu da o interpretare personala a mesajului si a nu influenta directia comunicarii.

Recomandari pentru utilizarea parafrazarii

Evitarea definirii problemelor in locul elevilor ;

Evitarea minimalizarii a ceea ce transmite copilul;

Utilizarea si a comportamentului nonverbal pentru a comunica acceptarea;

Evitarea evaluarii si a interpretarii;

Evitarea sarcasmului/ironiei in feedback-ul oferit.

Ø      REFLECTAREA/ REFLEXIA

Reflectarea/reflexia este expresia intelegerii de catre consilier atat a continutului informational cat si a starii emotionale transmise de elev. Ea da elevului sentimentului ca este ascultat si ca ceea ce exprima sau traieste este important. Prin reflectare consilierul ajuta elevul sa se clarifice pe sine si valideaza trairile emotionale ale acestuia.

Scopurile reflectarii/reflexiei sunt :

Sa verifice intelegerea celor relatate de interlocutor;

Sa ii comunice interlocutorului intelegerea si acceptarea neconditionata;

Sa stabileasca o relatie bazata pe incredere.

Reflectarea/reflexia se poate realiza :

• Utilizand o fraza care denota modul personal al elevului de a receptiona informatia ("Spuneai ca simti.");
• Folosind o eticheta emotionala care sa traduca fie o stare clara, fie una ambivalenta ("Pari fericit si nefericit in acelasi timp.");
• Folosind anumite timpuri ale verbului ("Ai fost trist.");
• Verificand, de cate ori este necesar, receptarea unui sentiment implicit ("Esti nemultumit, am inteles bine."

Ø      SUMARIZAREA

Sumarizarea este o modalitate de a concentra intr-o maniera organizata aspectele importante ale discursului interlocutorului. Se utilizeaza pentru stabilirea prioritatilor si alternativelor de abordare a unei teme sau pentru clarificarea perspectivelor elevilor asupra alternativelor de abordare a unui subiect.

DEONTOLOGIA CONSILIERULUI

Independenta

Consilierul trebuie sa fie neutru si independent.

Consilierul trebuie sa ia in considerare interesele personale ale clientului si nu alte interese (politice, ale autoritatilor sau ale altor institutii).

Deschiderea

Consilierul    trebuie sa fie atent la cadrul de desfasurare a activitatii de consiliere.

Consilierul trebuie sa fie deschis la orice legatura cu o institutie sau autoritate.

In cazul in care consilierul este obligat sa transmita informatii care ar putea controla sau limita clientul acestea trebuie facute cunoscute clientului.

Confidentialitatea   

Sedinta cu clientul trebuie sa fie confidentiala. In cazul in care consilierul este prin lege obligat sa dea informatii despre client, el trebuie sa-l informeze pe acesta si sa-i ceara consimtamantul.

Consilierul nu evalueaza persoanele.

Faptele in sine

Informatiile oferite clientului trebuie sa fie corecte si actuale.

Consilierea trebuie sa fie adecvata si sa includa aspectele relevante.

Respectul

Consilierea se bazeaza pe respectul fata de persoana si pe dreptul ei la autodeterminare.

Punctul de vedere central in consiliere il constituie integritatea persoanei si libertatea acesteia de a alege si de a lua decizii.

Consilierul nu trebuie sa aiba o atitudine superioara in raport cu clientul.

Consilierul trebuie sa fie sigur ca exista un echilibru intre stimulare si reflectare.

Provocarea spre reflectie trebuie imbinata cu respectarea intereselor consiliatului.

Consilierul isi exerseaza propria judecata etica, fiind in permanenta preocupat de urmatoarele aspecte:

• O profunda explorare a bazelor filosofice ale consilierii;
• Examinarea propriilor atitudini in cadrul si in afara relatiei de consiliere;
• Dezvoltarea unei aliante/parteneriat cu clientul in care sa existe puteri egale in relatie;
• O responsabilitate tot mai mare pentru mentinerea propriei competente profesionale;
• Receptivitate la opiniile exterioare in luarea deciziilor etice corecte de tratament.