STRATEGII DIDACTICE INTERACTIVE

STRATEGII DIDACTICE INTERACTIVE

Strategii didactice interactive;

Tendinte si orientari noi in pedagogia postmodernista;

Exemple de metode si tehnici interactive de predare-invatare-evaluare;

Concluzii;

STRATEGIA DIDACTICA

lmodalitatea eficienta prin care profesorul ii ajuta pe elevi sa acceada la cunoastere si sa-si dezvolte capacitatile intelectuale, priceperile, deprinderile, aptitudinile, sentimentele si emotiile

lcuprinde un ansamblu complex si circular de metode, tehnici, mijloace de invatamant si forme de organizare a activitatii, complementare, pe baza carora profesorul elaboreaza un plan de lucru cu elevii, in vederea realizarii cu eficienta a invatarii;

Strategiile didactice interactive de grup/microgrup sunt:

qstrategii ce presupun munca in colaborare si/sau competitie constructiva a elevilor organizati colectiv, pe microgrupuri sau in echipe de lucru in vederea atingerii unor obiective preconizate (solutii la o problema, crearea de alternative);

qse bazeaza pe sprijinul reciproc in cautare-cercetare si invatare;

qstimuleaza participarile individuale, antrenand subiectii cu toata personalitatea lor (abilitati cognitive, afective, volitive, sociale);

qsolicita efort de adaptare la normele de grup, toleranta fata de opiniile, parerile colegilor, dezvoltand capacitatile autoevaluative;

qsunt strategii de interactiune activa intre participantii la activitate (elev-elev, elev-profesor);

qpresupun crearea unor programe care sa corespunda nevoii de interrelationare si de raspuns diferentiat la reactiile elevilor/studentilor;

pInteractivitatea in clasa (face-to-face) se refera atat la promovarea relatiilor inter si intragrupale cat si intre profesor si elev.

pIn cazul invatamantului la distanta (Internet), interactivitatea se constituie intr-un soft care raspunde intr-o maniera diferentiata la reactiile celui care invata. Pentru crearea unui program interactiv, profesorul trebuie sa cunoasca si sa organizeze bine materialul de studiu, sa-si imagineze solutii diverse la reactiile/raspunsurile elevilor si sa conceapa trasee de invatare diferentiata, adaptate elevilor potentiali.

pStrategiile didactice interactive au in vedere provocarea si sustinerea invatarii active in cadrul careia, cel ce invata actioneaza asupra informatiei pentru a o transforma intr-una noua, personala, proprie.

pIn sens constructivist, folosind aceste strategii, profesorul il determina pe elev sa devina raspunzator si participant in procesul construirii sensurilor informationale, prin rezolvari de probleme, prin explorari si cercetari sau aplicand ceea ce a dobandit in contexte noi, diferite.

Elementele care determina optiunea pentru o anumita strategie didactica in general, si interactiva, in special:

- stilul de conducere a activitatii instuctiv - educative;

- modul in care se va produce invatarea (prin cooperare, prin

competitie, prin cercetare, prin descoperire, prin problematizare, prin

experimentare, prin aplicatii practice, prin receptare activa etc.);

- caile si modalitatile care vor conduce la provocarea invatarii

dorite: metodele, procedeele, tehnicile, mijloacele de invatamant

(materialele didactice, echipamente, noi tehnologii etc.);

- formele de organizare a activitatii (frontala, colectiva, in

microgrupe, in perechi, individuala, mixta);

- modul de participare al educatilor la activitate;

- timpul necesar aplicarii strategiei alese;

- tipul de dezvoltare vizat (cognitiva, afectiva, sociala, practic-

aplicativa);

- modul de prezentare a continuturilor (de la inalt structurate catre cele mai putin structurate, de la algoritmice catre cele euristice, incluzand si nivelurile intermediare);

- cadrul in care are loc experienta de invatare (in clasa, in afara clasei, in laborator etc.)

Etapele elaborarii unei strategii didactice eficiente:

Examinarea scopurilor si a obiectivelor de atins;

Alegerea continuturilor corespunzatoare, adaptarea, organizarea acestora;

Examinarea exigentelor si orientarilor impuse de normele si principiile didactice;

Examinarea alternativelor metodologice de predare/invatare/evaluare disponibile;

Analiza resurselor disponibile: umane (particularitatile elevilor), materiale (mijloace didactice, materiale didactice), de continut (manuale, ghiduri, caiete tip, materiale bibliografice), de timp scolar etc.;

Optarea pentru o anumita forma de grupare a colectivului de elevi;

Alegerea metodelor, tehnicilor de instruire, mijloacelor didactice in functie de situatia de instruire propusa;

Elaborarea unor solutii alternative asupra posibilitatilor si cailor optime de combinare a metodelor, mijloacelor si formelor de organizare a colectivului;

Optiunea/decizia asupra strategiei didactice de urmat;

Aplicarea strategiei didactice, in mod flexibil si particular, in cadrul activitatii instructiv-educative desfasurate cu elevii;

Evaluarea permanenta a demersurilor intreprinse, corectarea si adaptarea strategiei didactice la necesitatile elevilor si la situatiile spontane, neprevazute;

Aprecierea finala a eficientei strategiei didactice desfasurate

Emiterea de predictii care vizeaza modul cum va fi folosita strategia didactica in activitatile instructiv-educative viitoare;

Criteriile de apreciere a eficientei unei strategii didactice:

vgradul de placere in invatare pe care-l confera strategia didactica elevilor, motivandu-i intrinsec sa-si construiasca propriile intelesuri si sa interiorizeze cunostintele noi;

v eficienta invatarii, nivelul de insusire al cunostintelor, priceperilor si deprinderilor si de atingere a obiectivelor propuse;

v eficienta in formarea si dezvoltarea abilitatilor de a folosi ceea ce s-a invatat in practica, in viata;

v raportul dintre necesarul de timp solicitat de strategia didactica aleasa si timpul disponibil;

v relatia de eficienta si de complementaritate dintre metodele, tehnicile, mijloacele didactice si formele de organizare a activitatii, ca parti componente ale strategiei didactice;

Teoria constructivista in educatie si strategiile didactice interactive

n Folosirea strategiilor didactice interactive reclama din partea

profesorilor o viziune constructivista asupra proceselor de predare

invatare-evaluare, in acord cu dezideratele educatiei postmoderniste.

n Ideea centrala a constructivismului cunoasterea umana se

construieste printr-un proces creator si activ;

Cei ce invata isi construiesc o noua cunoastere pe temeliile invatarilor

anterioare, experimentand si reflectand asupra experientelor.

Aceasta perspectiva vine sa contrasteze cu cele care privesc

cunoasterea ca pe o simpla transmitere a informatiilor de la un individ la

altul, in care receptia/receptionarea nu constructia este fundamentala.

n Importanta strategiilor didactice interactive pentru procesul de

invatare este majora deoarece elevii invata nu doar prin ei insisi ci mai ales

de la ceilalti.

Reflectand asupra procesului de invatare in grup, ei isi pot

insusi metode si strategii de invatare unul de la altul.

Necesitatea diversificarii strategiilor interactive in scoala modernista si postmodernista. In domeniul instruirii, tendintele postmoderniste afirma necesitatea considerarii urmatoarelor aspecte:

nrecunoasterea cailor multiple si alternative de predare-invatare-evaluare;

nstimularea interactivitatii indivizilor in solutionarea problemelor;

neducatorii sunt facilitatori si mediatori si participa alaturi de educati la

construirea cunoasterii

nlectia este un proces dinamic care se pliaza dupa specificul nevoilor,

preferintelor si rezistentelor elevilor. Se incurajeaza participarea elevilor la

construirea ei

nse stimuleaza autoreflexivitatea - ceea ce presupune revizuirea continua;

naccentul este pus pe educat, ca agent al constructiei propriei invatari, mai

mult decat pe cadrul didactic ca furnizor al cunoasterii;

ndezvoltarea autonomiei educatului in invatare, a auto-conducerii grupului-clasa (self-guvernment);

nin evaluare sunt favorizate procesele de negociere care implica conlucrarea decisionala dintre elevi/student si profesorul evaluator. Se evalueaza in comun munca realizata impreuna si efectele reale ale formarii. Sanctiunile vin din insasi finalitatea si calitatea muncii.

Trasaturile caracteristice ale pedagogiei postmoderniste si-ar putea gasi concretizarea in activitatea didactica prin:

ncrearea de alternative metodologice;

nstimularea invatarii prin cooperare si folosirea metodelor interactive de grup, insistand pe constructia progresiva a cunostintelor si abilitatilor, nu doar prin intermediul activitatii proprii, ci si prin interactiunile sociale atat dintre elevi, cat si dintre elevi si profesori, elevi si comunitate;

naccentul pus pe elev, ca agent al constructiei propriei invatari, mai mult decat pe cadrul didactic ca furnizor al cunoasterii;

ndezvoltarea autonomiei educatului in invatare, a auto-conducerii grupului-clasa;

ncrearea si sustinerea placerii de a invata, descoperind si aplicand, prin antrenarea motivatiei intrinseci (evitarea "invatarii pentru nota");

ninovarea strategiilor evaluative si promovarea evaluarii dialogate;

nabordarea unui text, a unei probleme din perspective variate si diferite;

nincurajarea viziunilor alternative si a interpretarilor specifice culturii, concomitent cu manifestarea respectului diversitatii personalitatilor si culturilor;

nnegocierea rolurilor si a regulilor "jocului" didactic;

naccentul pe analiza si ameliorare si mai putin pe sanctiune si control, favorizand cresterea responsabilitatii personale;

Metode si tehnici interactive de grup:

lMetoda predarii/invatarii reciproce;

lMetoda mozaicului (Jigsaw);

lMetoda cercurilor concentrice;

lMetoda piramidei;

lDiagrama cauzelor si a efectelor;

lTehnica Lotus;

lMetoda palariilor ganditoare;

lExplozia stelara (starbursting);

lMetoda FRISCO;

1.Metoda predarii/invatarii reciproce
(Reciprocal teaching - Palinscar, 1986)
Rezumand, Intreband, Clarificand, Prezicand

nEste o strategie instructionala de invatare a tehnicilor de studiere a unui text. Dupa ce sunt familiarizati cu metoda elevii/studentii interpreteaza rolul profesorului, instruindu-si colegii. Are loc o dezvoltare a dialogului educat - educat.

nSe poate desfasura pe microgrupe sau cu toata clasa.

nMetoda invatarii reciproce este centrata pe patru strategii de invatare folosite de oricine care face un studiu de text pe teme sociale, stiintifice sau un text narativ (povesti, nuvele, legende).

nAceste strategii sunt:

FREZUMAREA (expunerea a ceea ce este mai important din ceea ce s-a citit);

FPUNEREA DE INTREBARI despre informatiile citite;

FCLARIFICAREA DATELOR (discutarea termenilor necunoscuti, mai greu de inteles, apelul la diverse surse lamuritoare, solutionarea neintelegerilor).

FPREZICEREA (PROGNOSTICAREA) (exprimarea a ceea se crede ca se va intampla in continuare, bazandu-se pe ceea ce s-a citit).

2. Metoda MOZAICULUI (JIGSAW)

neste bazata pe invatarea in echipa (team-learning). Fiecare participant are o sarcina de studiu in care trebuie sa devina "expert". El are in acelasi timp si responsabilitatea transmiterii informatiilor asimilate, celorlalti colegi.

3.Metoda "Schimba perechea"
(SHARE- PAIR CIRCLES)

Metoda schimbarii perechii are la baza munca elevilor/studentilor in perechi astfel: se imparte clasa in doua grupe egale ca numar de participanti; se formeaza doua cercuri concentrice, elevii fiind fata in fata pe perechi.

Profesorul pune o intrebare sau da o sarcina de lucru in perechi. Fiecare pereche discuta si apoi comunica ideile. Cercul din exterior se roteste in sensul acelor de ceasornic, realizandu-se astfel schimbarea partenerilor in pereche.

Elevii au posibilitatea de a lucra cu fiecare membru al clasei. Fiecare se implica in activitate si isi aduce contributia la rezolvarea sarcinii.

4. Metoda piramidei
Metoda "piramidei" sau metoda "bulgarelui de zapada" are la baza impletirea activitatii individuale cu cea desfasurata in colaborare, in cadrul grupurilor si microgrupurilor.

Ea consta in incorporarea activitatii fiecarui membru al colectivului intr-un demers colectiv mai amplu, menit sa duca la solutionarea unei sarcini sau a unei probleme date.   

. Diagrama cauzelor si a efectului

Constituirea digramei cauzelor si a efectului ofera posibilitatea

punerii in evidenta a izvoarelor unei probleme, unui eveniment sau

unui rezultat.

Diagramele sunt folosite de grup ca un proces creativ de

generare si organizare a cauzelor majore (principale) si minore

(secundare) ale unui efect

6. Tehnica LOTUS (Floarea de nufar)
(LOTUS BLOSSOM TECHNIQUE)
Tehnica florii de nufar presupune deducerea de conexiuni intre idei, concepte, pornind de la o tema centrala. Problema sau tema centrala determina cele 8 idei secundare care se construiesc in jurul celei principale, asemeni petalelor florii de nufar.

Cele 8 idei secundare sunt trecute in jurul temei centrale, urmand ca apoi ele sa devina la randul lor teme principale, pentru alte 8 flori de nufar. Pentru fiecare din aceste noi teme centrale se vor construi cate alte noi 8 idei secundare. Astfel, pornind de la o tema centrala, sunt generate noi teme de studiu pentru care trebuiesc dezvoltate conexiuni noi si noi concepte.

. EXPLOZIA STELARA
(STARBURSTING )

Explozia stelara (eng. "star" = stea; eng burst" = a exploda), este o metoda noua de dezvoltare a creativitatii, similara brainstormingului.

Incepe din centrul conceptului si se imprastie in afara, cu intrebari, la fel ca o explozie stelara.

Scopul metodei este de a obtine cat mai multe intrebari si astfel cat mai multe conexiuni intre concepte. Este o modalitate de stimulare a creativitatii individuale si de grup.

Organizata in grup, explozia stelara faciliteaza participarea intregului colectiv, stimuleaza crearea de intrebari la intrebari, asa cum brainstormingul dezvolta constructia de idei pe idei.

. Metoda PALARIILOR GANDITOARE
("Thinking hats" - Edward de Bono)

. Metoda Frisco

n are la baza interpretarea din partea participantilor a unui rol specfic, abordand o problema din mai multe perspective. Astfel, membrii grupului vor trebui sa joace, fiecare, pe rand, rolul consevatoristului, rolul exuberantului, rolul pesimistului si rolul optimistului.

n a fost propusa de echipa de cercetare Four boys of Frisco (cei

patru baieti din San Francisco), iar scopul ei este de a identifica

problemele complexe si dificile si de a le rezolva pe cai simple si

eficiente.

n are la baza brainstorming-ul regizat si solicita din partea

elevilor/studentilor capacitati empatice, spirit critic, puand accent pe stimularea gandirii, a imaginatiei si a creativitatii.

Corelarea prin relatii interactive si circulare a strategiilor de predare-invatare-evaluare

Cerintele pentru ca invatarea in clasa sa fie interactiva

lelevii/studentii sa fie implicati/angajati in sarcini de invatare autentice si multidisciplinare;

laprecierile sa se bazeze pe performantele reale;

lstrategiile didactice sa aibe la baza interrelationarea reciproca;

lgrupurile de lucru sa fie eterogene;

lprofesorul sa fie un facilitator al invatarii;

lsa se invete cautand, descoperind, explorand nu numai singuri ci si impreuna;

lfeed-back-ul sa fie continuu, imediat si constructiv;

FOLOSIND S.D.I:

lSe reduce la minim fenomenul blocajului emotional al creativitatii;

lMunca in grup permite impartirea sarcinilor si responsabilitatilor in parti mult mai usor de realizat;

lTimpul de solutionare a problemelor este de cele mai multe ori mai scurt in cazul lucrului in grup decat atunci cand se incearca gasirea rezolvarilor pe cont propriu;

lInterrelatiile dintre membrii grupului, emulatia, sporesc interesul pentru o tema sau o sarcina data, motivand subiectii sa se implice si mai mult in invatare;

lLucrul in echipa ofera elevilor posibilitatea de a-si impartasi parerile, experienta, ideile, strategiile personale de lucru, informatiile;

lGrupul da un sentiment de incredere, de siguranta, antrenare reciproca a membrilor ce duce la disparitia fricii de esec, stimuland curajul de a-si asuma riscuri;

Bibliografie:

Oprea Crenguta Lacramioara, Strategii didactice interactive - repere teoretice si practice, Bucuresti: Editura Didactica si Pedagogica, editia I in 2006, editia a II-a in 2007, editia a III-a revizuita si adaugita, in 2008, editia a IV-a, 2009;