Acustica. Clasificarea sunetelor. Domeniul de audibilitate.

Acustica. Clasificarea sunetelor. Domeniul de audibilitate.

Sunetul reprezinta o miscare oscilatorie a particulelor unui mediu eleastic care produce o senzatie auditiva.

Acustica studiaza fenomene produse de vibratiile mecanice si de propagarea lor sub forma de unde elastice.

Urechea omeneasca este un receptor remarcabil, capabil sa analizeze sunetul perceput, la fel ca un aparat spectral, descompunandu-l in spectrul oscilatiilor armonice simple.

Urechea omeneasca percepe sunetele cu frecventele cuprinse in intervalul 16Hz - 20kHz.

Dupa spectrul frecventelor, sunetele se clasifica in :

zgomote: sunete cu spectrul continuu,

sunete muzicale: sunete cu spectru discontinuu.

Aceste vibratii se impart in mai multe categorii in functie de frecventa lor:

Oscilatiile mecanice cu frecventa sub 16 Hz se numesc infrasunete,

Oscilatiile cu frecventa peste 20 kHz se numesc ultrasunete.

Infrasunetele sunt percepute de pasari si pesti, care "simt" astfel, producerea cutremurelor si apropierea furtunilor.

Ultrasunetele sunt percepute de catre lilieci. Din cauza lungimii de unda foarte mici, ultrasunetele au o directivitate remarcabila si animalele respective se pot orienta in spatiu si pot percepe deplasarea obiectelor pe care se reflecta ultrasunetele.

Organismele vii sunt surse de vibratii mecanice si acustice, medii de propagare pentru ele si sisteme de receptionare.

Ca surse acustice organismele vii produc sunete si zgomote. Gama acestora este larga:

Bataile inimii

Zgomotele zborului pasarilor, al insectelor, etc.

Domeniul de audibilitate

In mod experimental, s-a constatat ca sunetele sunt percepute de urechea omeneasca daca au intensitati ce depasesc anumite limite, limite ce depind de frecventa lor.

De asemenea tot experimental s-a constatat ca sunetele foarte intense a caror intensitate depaseste o limita superioara (ce de asemenea depinde de frecventa lor) provoaca doar o senzatie de durere.

Cele doua limite, cea inferioara si cea superioara reprezinta pregurile de audibilitate delimitand domeniul de audibilitate.

Limita inferioara reprezinta pragul auditiv inferior si pentru frecventa de 1.000Hz intensitatea are valoarea cea mai mica I0 = 10-12 W/m2

Curba superioara reprezinta pragul auditiv superior, sau pragul senzatiei de durere, si intensitatea atinge valoarea maxima de Imax = 102 W/m2 la aceeasi frecventa de 103 Hz.