Fluxul magnetic. Legea fluxului magnetic

Fluxul magnetic. Legea fluxului magnetic

Se defineste fluxul magnetic F printr-o suprafata oarecare S deschisa ca marimea scalara egala cu integrala de suprafata a inductiei magnetice pe acea suprafata:

(2.33)

Pentru a defini fluxul magnetic este necesara alegerea unui sens al vectorului arie in raport cu suprafata S, respectiv a unui sens al vectorului normal la suprafata

Relatia (2.33) exprima fluxul magnetic ca o suma a fluxurilor magnetice elementare: Daca intre inductia magnetica si normala la suprafata este unghiul a, atunci:

(2.34)

Fluxul magnetic F este o marime fizica derivata, care se masoara in SI in weber [Wb]: 1 Wb = 1V s. In cazul unui camp magnetic uniform = const. si a unei suprafete S plane, expresia fluxului magnetic devine:

(2.35)

unde S este aria suprafetei plane iar a este unghiul dintre normala la suprafata si inductia magnetica . Fluxul magnetic este maxim cand

Legea fluxului magnetic, in forma integrala se enunta astfel:

Fluxul magnetic prin orice suprafata inchisa S este in orice moment nul.

Expresia matematica a legii este;

(2.36)

Legea fluxului magnetic evidentiaza urmatoarele aspecte practice:

- campul inductiei magnetice este solenoidal, liniile de camp ale inductiei magnetice sunt intotdeauna linii inchise,

pentru un magnet permanent la care in exterior liniile de camp ale lui B ies din polul nord si intra in polul sud, ele continua si prin interiorul magnetului de la polul sud spre polul nord,

- daca magnetul permanent este taiat in doua rezulta doi magneti permanenti cu doua perechi de poli Nord-Sud.

- cei doi poli magnetici nu pot fi separati, nu exista “sarcini magnetice” similare sarcinilor electrice.