Sisteme fizice. Clasificare. Biosisteme.

Sisteme fizice. Clasificare. Biosisteme.

Prin sistem fizic se intelege un ansamblu format din mai multe componenete identice sau diferite, unite prin legaturi si interactiuni specifice reciproce. Componentele sistemului pot interactiona intre ele sau cu mediul inconjurator. Fiecare tip de sistem este organizat si functioneaza dupa legi general valabile, specifice fiecarui tip de sistem.

Clasificarea sistemelor fizice

In functie de structura interioara a sitemului:

Sistem omogen, format din constituenti identici.

Sistem neomogen (heterogen), format din constituenti diferiti, despartiti prin suprafete de separare.

In functie de variatia proprietatilor sistemului pe diferite directii:

Sistem izotrop in care proprietatile sunt identice pe diferite directii din sistem.

Sistem anizotrop in care proprietatile sistemuli variaza in mod diferit de-a lungul directiilor din sistem

In functie tipul de interactiune cu mediul exterior:

Sistem izolat, care nu schimba nici energie, nici substanta cu mediul exterior. Cantitatea de energie si substanta sunt considerate constante in timp.

Sistem inchis (pentru substanta), care schimba numai energie cu mediul exterior. Cantitatea de energie a sistemului inchis este variabila, iar cantitatea de substanta este constanta.

Sistem deschis, care schimba cu mediul exterior atat substanta, cat si energie. Pentru un sistem deschis, atat cantitatea de energie cat si de substanta sunt variabile in timp.

Organismele vii reprezentate prin sisteme deschise, anizotrope si heterogene sunt numite sisteme biologice (biosisteme).

Datorita organizarii sistemice a organismelor vii, fenomenele si legile fizice si chimice actioneaza in conditii speciale, care confera acestora caractere proprii, specifice organismelor vii. Aceste conditii determina manifestarea unor legi si fenomene noi, biologice.

Biosistemele alcatuite din particule nevii manifesta proprietati specifice, neintalnite la materia anorganica, inerta, cum sunt.

Metabolismul, este caracteristica definitorie a biosistemelor si reprezinta totalitatea transformarilor chimice si energetice care au loc intr-un organism viu. Sistemele care nu prezinta metabolism propriu, dar care au nevoie de metabolismul celulelor pentru multiplicare, sunt virusurile, situate la granita intre viu si neviu.

Autoreproducerea, este o functie a organismelor ce reprezinta o conditie sine qua non a continuitatii existentei unei specii. Conform teoriei biogenezei, acceptata universal, orice fiinta actuala a provenit tot dintr-o fiinta sau din interactiunea a doua fiinte de sex opus.

Integralitatea. Partile componente ale sistemului nu pot exista si functiona normal decat in cadrul intregului sistem. Insusirile intregului sunt diferite de insusirile partilor componente. Sistemul biologic prezinta insusiri noi, care apar in urma conexiunilor si interactiunilor dintre partile sale.

Echilibrul dinamic reprezinta starea sistemului biologic aflat intr-o continua reinnoire, caracterizata prin existenta unui flux permanent de substanta si energie. Desi sistemul ramane acelasi, pastrandu-si integritatea si individualitatea, la nivel atomic si molecular se produce o reiinoire specifica diverselor elemente constitutive.

Autoreglarea, reprezinta proprietatea caracteristica sistemelor biologice prin care isi mentin homeostazia (aceeasi stare a sistemului data de variatia in limite foarte stranse a diferitilor parametrii ai mediului intern). Sistemul trebuie sa se comporte, sa functioneze in acelasi fel in fata unor stimuli exteriori (temperatura, vant, umiditate, dusmani) care tind sa deranjeze echilibrul dinamic al sistemului. Sistemele biologice au proprietatea de a se autocontrola si autoregla in fiecare moment, datorita faptului ca organismele vii sunt si sisteme cibernetice.

Cresterea, dezvoltarea, reproducerea si moartea sunt caracteristici ale tuturor sistemelor biologice. In dezvoltarea sistemelor biologice se aplica legea biogenetica fundamentala formulata de biologul german E. Haeckel care spune ca: ontogenia (dezvoltarea unui organism din momentul fecundarii pana la stadiul de individ) repeta filogenia (dezvoltarea speciei privita ca rezultat al evolutiei lumii vii).