Obiectul mecanicii

OBIECTUL MECANICII

Mecanica se ocupa cu studiul celei mai simple forme de miscare si anume schimbarea pozitiei sistemelor fizice in spatiu si timp. Daca miscarea corpurilor se face cu viteza v mult mai mica decat viteza luminii in vid c (v<<c=3.10⁸ m/s), atunci ea poate fi studiata cu legile mecanicii newtoniene, ale carei baze au fost puse de G. Galilei, care a evidentiat aspectul experimental, si de catre I. Newton, care a formulat legile fundamentale ale dinamicii.

In cadrul mecanicii newtoniene cand descriem miscarea, fara a cerceta cauza miscarii, avem de-a face cu acea parte a mecanicii care se numeste cinematica, iar cand legam miscarea de fortele care o produc, avem de-a face cu dinamica; studiul conditiilor in care corpurile sunt in echilibru sub actiunea fortelor aplicate se face de catre statica.

Fenomenele in care sistemele fizice se misca cu viteze mari (apropiate de viteza luminii) se explica prin mecanica relativista elaborata de A. Einstein (1905), teorie care cuprinde mecanica clasica drept un caz particular.

Mecanica clasica nu poate explica fenomenele care se petrec la scara atomica, unde particulele capata un pronuntat caracter ondulatoriu. Astfel a aparut mecanica ondulatorie, sau in forma ei cea mai generala, mecanica cuantica, ale carei baze au fost puse incepand cu 1924 de Louis de Broglie, E. Schrödinger, W. Heisenberg , W. Pauli, P. A. M. Dirac, s.a.

Comportarea sistemelor de particule ca un tot, fara a tine cont de ceea ce se petrece cu fiecare particula in parte, se studiaza cu ajutorul mecanicii statistice. Daca acest studiu se face apeland la legile mecanicii clasice se obtine mecanica statistica clasica, iar daca se utilizeaza legile mecanicii cuantice atunci avem de-a face cu mecanica statistica cuantica.

Daca se au in vedere metodele de cercetare, mecanica se imparte in: mecanica experimentala si mecanica teoretica, impreuna formand mecanica fizica. Mecanica experimentala studiaza toate fenomenele mecanice din punct de vedere experimental, in timp ce mecanica teoretica imbraca intr-o forma matematica legile mecanicii, observate experimental. Una din componentele mecanicii teoretice este mecanica analitica, care descrie comportarea mecanica a copurilor cu ajutorul unor ecuatii, deduse dintr-o serie de principii mai generale.